CENTRALA NUCLEARĂ

TOMA ANDREI-TUDOR, Şcoala Generală Nr. 7, Petroşani

Coordonator, profesor Szöllösi - Moţa Cristina
 Centrala nucleară - definire
 Centrala nuclearo-
electrică este un
ansamblu de
instalaţii şi
construcţii reunite
în scopul
producerii energiei
electrice pe baza
folosirii energiei
nucleare.
 Obţinerea energiei nucleare se
bazează pe reacţia de
fisiune(descompunere) nucleară în
lanţ
Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere
şi menţinere a reacţiei în lanţ este reactorul
nuclear. Partea centrală a reactorului se
numeşte zonă activă; aici are loc reacţia de
fisiune şi se dezvoltă căldura de reacţie.
Zona activă conţine combustibilul nuclear
(mai ales uraniu) alcătuit din izotopi
fisionabili şi materiale fertile; moderatorul
(apa grea), care are rolul de a încetini viteza
neutronilor rapizi, astfel ca reacţia să fie
controlabilă; barele de control captează
neutronii rezultaţi din reacţia de fisiune;
agentul de răcire, care preia căldura
dezvoltată în zona activă şi o cedează apei în
schimbătorul de căldură.
Schema simplificată a unui reactor
nuclear
1. bară pentru oprire de
urgență
2. bare de control
3. combustibil
4. protecție radiologică
5. ieșirea vaporilor
6. intrarea apei
7. protecție termică
 Clasificarea reactoarelor
Se poate face după mai multe criterii:
 După reacția nucleară folosită: de fisiune sau de fuziune
 După combustibilul nuclear folosit: cu combustibil solid sau cu
combustibil lichid
 După moderatorul utilizat: cu apă ușoară, cu apă grea, cu
moderator organic, cu grafit, cu elemente ușoare sau chiar fără
moderator (cu neutroni rapizi)
 După agentul de răcire folosit: cu apă ușoară, cu apă grea, cu
gaz, cu metal lichid sau cu săruri topite
 După utilizare: pentru producerea de energie electrică, termică,
pentru propulsie nave/submarine, pentru producerea de
radioizotopi prin transmutare, de cercetare
 După stadiul tehnologiei: de generaţia I, II, III, IV.
Schema centralei nucleare
 Centrala de la Cernavodă
 Este singura centrală nucleară din ţara noastră.

 Centrala de la Cernavodă se bazează pe sistemul

canadian CANDU şi are o putere instalată de 706 MW
în prezent. Structura unui reactor CANDU constă
într-un recipient cilindric orizontal, cu tuburi pentru
barele de combustibil şi pentru lichidul de răcire
(apă grea) plasate orizontal.

 Centralele nucleare au, de obicei, între 1 şi 8

reactoare (unităţi), fiecare cu o putere instalată de
cel puţin 600 MW.
Eficienţa reactorului nuclear
Pe durata de viaţă în reactor, în medie un an de

zile, un fascicul de combustibil nuclear CANDU6

produce o energie de 1.115 Mwh. Aceeaşi

energie se poate obţine prin arderea unor cantităţi

enorme de combustibil în termocentralele clasice.

 Utilizarile energiei nucleare
• Centralele nucleare cu instalaţii speciale de desalinizare
sunt o soluţie folosită în zonele de deşert, limitrofe unor mări
sau oceane. Astfel de centrale sunt sau se vor construi în
zonele aride ale Mexicului, Californiei, Arizonei, Mării
Caspice.
• În industria chimică, anumite procese industriale sunt mari
consumatoare de energie termică. Aceasta poate fi obţinută,
în condiţii avantajoase, cu ajutorul centralelor nucleare.
• Pe navele mari cu regim de mare autonomie de deplasare:
spărgătoare de gheaţă, portavioane,submarine şi chiar nave
mari de transport. Astfel de nave pot parcurge pană la 500000
km, încărcarea cu combustibil făcandu-se o data la 2-3 ani.
 Protecţia mediului
Reactorul nuclear generează patru fluxuri de
substanțe radioactive (deșeuri) care pot
afecta mediul:
 Combustibilul nuclear uzat ce conține majoritatea
radioizotopilor generați prin fisiune ;
 Deșeurile miniere și cele de la rafinarea uraniului
conținând produșii de dezintegrare ai uraniului;
 Eliberarea de radionuclizi în timpul funcționării
(emisii gazoase și lichide);
 Eliberarea de mari cantități de radioactivitate în
timpul accidentelor.
 Măsuri de protecţie în centrala nucleară
Aceste măsuri urmăresc :
- protecţia directă a personalului împotriva radiaţiilor emise în reactor şi
împotriva izotopilor radioactivi ce se formeaza;
- protecţia împotriva contaminării atmosferei şi a terenurilor
înconjuratoare cu substanţe radioactive atat la funcţionarea normală, cat
şi în caz de avarie;
- protecţia faţă de radioactivitatea ,,deşeurilor” rezultate,tratarea şi
depozitarea acestora.

Protecţia în centralele nucleare se realizează prin:

-înconjurarea reactorului cu un perete gros de beton sau fontă care
absoarbe radiaţiile alfa, beta şi neutronii ce părăsesc inima reactorului;
-instalaţii de aer condiţionat, filtre si sisteme de reţinere a reziduurilor
radioactive;
-depozitarea în locuri speciale a deşeurilor rezultate.
 Contaminarea radioactivă
şi urgența nucleară
 Contaminarea radioactivă
- constă în contaminarea oricărui material, oricărei suprafețe
sau a mediului ori a unei persoane cu substanțe radioactive.
În cazul particular al corpului uman, contaminarea
radioactivă include atât contaminarea externă a pielii cât și
contaminarea internă.

 Urgența nucleară
- poate rezulta dintr-o eliberare de radioactivitate de la o
centrală nuclearo-electrică în mediu şi poate afecta grav
populația care trăiește în aproprierea centralei.

 Măsuri imediate pentru reducerea contaminării radioactive:

- locuitorii vor sta în casă cu ușile și geamurile închise;
- traficul în zonă va fi supus restricțiilor ;
- școlile și activitățile economice în zonă vor fi suspendate;
- accesul în spitale va fi interzis.
 BIBLIOGRAFIE

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Reactor_nuclear
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Centrala_Nuclear%C
4%83_de_la_Cernavod%C4%83
 http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functi
oneaza-lucrurile/745-cum-functioneaza-o-central
a-nucleara.html
 https://www.google.ro/search?
q=schema+centrala+nucleara