Centrala nucleară(sau centrala atomo-electrică) este o instalație modernă de

producere a energiei electrice pe baza reacțiilor nucleare. Reactorul nuclear

este o instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor
grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea
energiei degajate.

Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul nuclear,
moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de căldură,
apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic, punând în
funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește energia cinetică
a turbinei în energie electrică. Figura arată funcționarea unei centrale nucleare
cu un reactor de putere răcit cu apă dublu-circuit. Energia eliberată în miezul
reactorului este transferată la agentul de răcire primar. Apoi, lichidul de răcire
pătrunde în schimbătorul de căldură (generatorul de abur), unde încălzește apele
celui de-al doilea circuit la fierbere. Aburul rezultat intră în turbină, prin rotirea
generatoarelor electrice. La ieșirea din turbine, aburul intră în condensator, unde
este răcit de o cantitate mare de apă care vine din rezervor.

Emisii

Orice centrală nucleară operațională are impact asupra mediului în trei

domenii:

•emisii gazoase (inclusiv radioactive) în atmosferă;

•emisia cantităților mari de căldură;
•distribuția deșeurilor radioactive lichide în jurul centralelor nucleare.
În timpul funcționării unui reactor nuclear, activitatea totală în miezul
reactorului crește de milioane de ori. Numărul și compoziția emisiilor
radioactive gazoase și a aerosolilor în atmosferă depinde de tipul reactorului,
durata de funcționare, puterea reactorului, eficiența purificării gazului și a apei.
Gazele și emisiile de aerosoli suferă un sistem complex de purificare, care este
necesar pentru a-și reduce activitatea și apoi este emis în atmosferă printr-o
conductă de ventilație.
Principalele componente ale emisiilor de gaze-aerosoli sunt izotopii radioactivi
ai gazele nobile, aerosolii produșilor de fisiune și de activare, precum și
compușii volatili ai iodului radioactiv. În total, aproximativ 300 de radionuclizi
diferiți sunt formați din combustibilul de uraniu într-un reactor nuclear al
centralei electrice în urma reacției de fisiune, din care mai mult de 30 pot
ajunge accidental în atmosferă. În plus, tritiul se poate forma prin reacția de
activare a deuteriului.
Izotop Perioadă de înjumătățire
iod-129 16 mln ani
carbon-14 5730 ani
cesiu-137 30 ani
tritiu 12,3 ani
kripton 10,6 ani
iod-131 8 zile
xenon-133 5,27 zile
iod-133 20,8 ore
argon-41 1,82 ore
kripton-87 78 min
xenon-138 17 min
azot-16 7,35 sec

Accidente nucleare

Exista o diferenta fundamentala intre explozia unei bombe nucleare si explozia

la un reactoar nuclear! De fapt exploziile nucleare sunt imposibile intr-un
reactor nuclear, desi explozii termice (Cernobil) si chimice (Fukushima)
obisnuite sunt posibile. Prin urmare, nu exista efecte, cum ar fi flash-uri
puternice de lumina. Principala consecinta a unei explozii la un reactor este
eliberarea de material radioactiv in atmosfera care apoi formeaza reziduuri
radioactive. Impactul acestor scurgeri depinde de conditiile meteorologice din
acel moment(vant si ploaie in special).

Incidentul de la Cernobil a aratat ca, in cazul unei catastrofe nucleare,

contaminarea solului s-ar putea raspandi pe arii largi, insa expunerea la radiatii
ar scadea apoi la o fractiune din nivelul celei naturale si nu ar putea duce la
consecinte grave. Acest lucru este diferit de cazul unei explozii nucleare, care
poate distruge zone vaste, iar contaminarea ar ajunge la un nivel letal de
expunere.
Care sunt masurile de protectie impotriva unui atac terorist? Constructia care
inconjoara reactorul nu ar suferi prea multe pagube intr-un asemenea caz, iar
reactorul cu siguranta nu ar fi afectat. Totusi, sistemul de racire si cel de
alimentare electrica ar putea fi afectate. In ciuda masurilor de precautie
implementate in prezent, in scenariul cel mai pesimist, un asemenea incident
ar putea conduce la supraincalzirea si topirea miezului reactorului. Chiar si in
aceasta situatie materialele radioactive ar ramane in containerul de presiune al
reactorului. Ce ar putea fi mai daunator ar fi un atac asupra depozitelor de
combustibil uzat amplasate in preajma centralelor. Desi un asemenea atac ar fi
improbabil datorita dimensiunilor mici ale depozitelor este de principiu
posibil. Estimari ale evolutiei poluarii in astfel de scenarii se fac, dimensiunea
lor ramanand totusi la o scala locala.

Siguranta

Cateva reguli simple de siguranta pentru un reactor sunt:

1) Abilitatea de a fi inchis rapid atunci cand este nevoie
2) De a tine miezul acoperit cu apa
3) A pastra camasa rectorului intacta
Pentru a aplica aceste masuri generale folosim legile fizicii astfel incat daca
dispozitivele de protectie sunt mecanice sunt prevazute cel putin doua tipuri de
sisteme astfel incat acestea sa nu fie afectate simultan de erorile de
functionare.
Imaginea prezinta sistemele pasive de securitate: 1 - circulatia aerului liber prin
convectie, 2 - tanc pentru caderea de apa, 3 - evaporarea peliculei de apa, 4 -
camasa de otel, 5 - valva automatica de depresurizare, 6 - tanc de apa pentru
reumplere, 7 - racire cu aer exterior (Credit imagine: Westinghouse 2011). In
cazul unei pene de curent apa de rezerva este condusa spre reactor de gravitate
si recirculata prin convectie si condensare.

Sistemele de protectie care se implementeaza sunt multiple si redundante.

Scutul biologic din jurul reactorului protejeaza oamenii impotriva radiatiilor
ionizante produse in miezul reactorului. Apa din reactoarele PWR sau PHWR
este purificata cu grija (distilata), deoarece impuritatile din apa ar putea deveni
radioactive in interiorul reactorului. Reactorul este inconjurat de blocuri din
beton, groase si situate intr-o hala dedicata ai carei pereti pot sustine valul de
presiune a aburului care s-ar putea produce duce intr-un accident grav. In
plus, cladirea care gazuieste sala reactorului este o cladire cu pereti foarte
grosi. Acoperisurile, de multe ori semisferice, sunt suficient de puternice
pentru a rezista si in cazul ciocnirii cu un avion. O atentie speciala este
acordata sistemului de racire si de control al conductelor care asigura
racirea.

Masurile de siguranta in cazul reactoarelor sunt adesea triple, reducand

probabilitatea de defectare simultana a tuturor sistemelor. Acesta este
motivul datorita caruia au fost atat de putine accidente in istoria
reactoarelor nucleare. Accidentele de la Three Mile Island din SUA, de la
Cernobil in fosta Uniune Sovietica si Fukushima Daiichi in Japonia sunt
exceptii in care multiple erori tehnice s-au combinat cu erori umane sau
cataclisme si au depasit sistemele de securitate prevazute.

Nu in ultimul rand, deseurile nucleare si materialele fisionabile sunt

depozitate aproape de reactor pentru a le proteja impotriva furtului si
pentru a nu permite utilizarea necorespunzatoare a materialelor, cum ar fi
in construirea de arme nucleare.