Sîrghi Alexandru, facultatea ARMM, anul 1- AR

Centrala Nucleară
Omenirea se bazează pe progres – atât economic cât și social. Fiind în continuă mișcare și
dezvoltare, de-a lungul secolelor a căutat, descoperit și utilizat diferite mijloace pentru a-și spori
eficiența economică și evoluția. Dacă mișcarea înseamnă progres, atunci energia devine o sursă clară a
înfăptuirii acestui lucru.

Competiția pentru supremație la nivel mondial, a determinat puterile economice să creeze

mijloace și utilaje tehnice noi, pentru a-și consolida puterea economică și comercială. Acest lucru a
încurajat inovația, cercetarea și drept urmare avem ca dovadă epoca vitezei în care trăim în prezent.
Lucrurile și serviciile sunt mai accesibile ca oricând.

Cuvântul energie vine din Greacă - ἐνέργεια (energeia) –menționat pentru prima dată în secolul
4 BC de către Aristotel, este un concept folosit la înțelegerea și descrierea proceselor fizice și chimice.
Timp de mai multe secole, omenirea a căutat cele mei eficiente metode pentru a utiliza energia și
pentru a profita eficient de resursele ele. Desigur, în cadrul evoluției găsim o înșiruire largă de
modalități prin care aceasta a existat ( de la energia solară, la cărbune, petrol și cea nucleară),
umanitatea reinventându-se de fiecare dată. Dacă în trecut impactul asupra mediului nu era atât de mult
luat în calcul, astăzi a devenit un subiect sensibil și imposibil de evitat. Încălzirea globală este o
realitate înfiorătoare, și de pașii pe care îi vom face în continuare depinde, literalmente, viitorul nostru.

Continuând cele spuse mai sus, putem

afirma cu siguranță că electricitatea este cea care a dominat epoca modernă. Chiar dacă omenirea
cunoștea noțiunea de electricitate, nu i-a folosit potențialul până acum aproximativ 250 de ani. Datorită
pionerilor ca Franklin și experimentelor sale , electricitatea a devenit o modalitate certă prin care viața
putea fi dramatic îmbunătățită. De la telegraf la becul electric , continuând cu radio, televiziune,
obiecte electrocasnice și desigur epoca contemporană dominată de era digitală.

1
 Știința radiației atomice și a fisiunii nucleare a fost dezvoltată începând cu anul 1895 paână în
1945, majoritatea descoperirilor fiind făcute în ultimii șase ani. Acest lucru se datora, în special
cercetărilor asupra bombei atomice (1939-1945), care mai târziu au devenit redirecționate către
elctricitate și procese navale. Începând cu anul 1956, focusul principal a fost pe Centralele Nucleare
sustenabile.

Centralele nucleare necesită măsuri de securitate sporite, având în vedere gradul crescut de risc
în cazul nerespectării lor . Trecerea cu vederea a acestor aspecte importante, poate duce la dezastre
naturale, victime și catastrofe de proporții istrice(exemplu accidentele de la Three Miles Island (1979)
și Cernobîl (1986) cu consecințe impresionante pentru imaginea publică a energiei nucleare) .
Având în vedere că alegerea dominantă pentru procesul de generare a energiei este uranium
(unele surse menționează și thorium ca fiind o potențială sursă), procedura diferă de alte tipuri de
centrale (exemplu: centrala pe cărbuni, care a cauzat numeroase morți de-a lungul anilor, în special din
cauza poluării excesive a aerului) .

Centrala nucleară este compusă din urmîtoarele componente și procese cheie:

 .Reactorul Nuclear – care reprezintă centrul sau inima centralei nucleare. El conține și
controlează reacțiile în lanț numite fisiune nucleară, produce energie termică.
Principalul scop al reactorului nuclear este crearea energiei , cu toate acestea, de-a
lungul anilor i s-au găsit numeroare alte utilizări – propulsia submarinelor sau a altor
vehicule marine, medicină, cercetare.Tot în cadrul reactorului se produc și se rețin
deșeurile produse în urma procesului. Rectoarele nucleare pot fi găsite pe întreg globul,
utilitatea lor asigură aproximativ 11% din totalul energiei globale. La ora actuală, în
lume există peste 450 de reactoare nucleare comerciale.

În funcție de reacția nucleară folosită reactorii se clasifică în:

 - reactori de fisiune (cu neutroni termici sau cu neutroni rapizi)
 - reactori de fuziune
În funcție de combustibilul nuclear folosit reactorii se clasifică în:
 - reactori cu combustibil solid (oxid de uraniu, oxid plutoniu, oxid de thoriu sau
combinații)
 - reactori cu combustibil lichid (săruri topite de uraniu sau de thoriu)
În funcție de moderatorul folosit reactorii se clasifică în:
 - reactori cu apă ușoară;
 - reactori cu apă grea;
 - reactori cu moderator organic (PCB);
 - reactori cu grafit;
 - reactori cu elemente ușoare (Lif, BeF2);
 - reactori fără moderator (cu neutroni rapizi).

2
 ◄ Schema simplificată a unui reactor nuclear

1. bară pentru oprire de urgență

2. bare de control
3. combustibil
4. protecție radiologică
5. ieșirea vaporilor
6. intrarea apei
7. protecție termică

În funcție de agentul de răcire folosit reactorii se clasifică în:

 - reactori cu apă ușoară (sub presiune sau în fierbere);
 - reactori cu apă grea;
 - reactori cu gaz (heliu, dioxid de carbon, azot);
 - reactori cu metal lichid (sodiu, NaK, plumb, eutectic plumb-bismut, mercur)
 - reactori cu săruri topite (săruri cu fluor)
În funcție de utilizare reactorii se clasifică în:
 - reactori pentru producerea de energie electrică;
 - reactori pentru producerea de energie termică (căldură de proces, desalinizare,
producere de hidrogen, termoficare);
 - reactori pentru propulsie (nave, submarine);
 - reactori pentru producerea de radioizotopi prin transmutare (plutoniu, U233,
radioizotopi pentru uz medical sau industrial);
 - reactori de cercetare.
În funcție de stadiul tehnologiei reactorii se clasifică în:
 - reactori din generația I, primele prototipuri ( Shippingport, Magnox, Fermi 1,
Dresden);
 - reactori din generația II, proiectate înainte de 1990 (PWR, BWR, PHWR, AGR,
WWER);
 - reactori din generația III, modernizări ale reactorilor din generația doi (ABWR,
APWR, EC-6, VVER 1000/392, AHWR-thoriu)
 - reactori din generația III + , proiecte cu îmbunătățiri semnificative privind securitatea
si economicitatea (CANDU avansat, EPR, VVER 1200, APWR, ABWR)
 Reactorul RBMK Acronimul este din limba rusă și se referă la un reactor cu apă în
fierbere moderat cu grafit și având o structură cu tuburi de presiune similară cu
CANDU. Un astfel de reactor a explodat la Cernobîl cu consecințele
cunoscute.Reactorul rapid - FBR Reactorul rapid funcționează pe baza reacției de
fisiune cu neutroni rapizi. Reacția de fisiune cu neutroni rapizi eliberează mai mulți
neutroni decât cea cu neutroni termici. Excesul de neutroni este folosit pentru
transmutarea 238U sau a 232Th în izotopi fisionabili (239Pu respectiv 233U). Din acest motiv
reactorii nu neutroni rapizi se mai numesc și reproducători (generează mai mult material
fisionabil decât consumă). Reactorii rapizi sunt răciți cu metale topite (sodiu, plumb) sau
gaze (heliu)1

 Fisiunea nucleară este o reacție nucleară care are drept efect ruperea nucleului în două
fragmente de masă aproximativ egală, neutroni rapizi, radiații și energie termică).,
1
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Reactor_nuclear, accesat în 16 decembrie 2020, ora 02:40
3
 pentru a crea energie termic, și a produce electricitate. Produșii (fragmentele) de
fisune sunt speciile nucleare care se obțin în urma procesului de fisiune (spontană sau
indusă). 2 Deoarece neutronii eliberați prin fisiune pot induce alte fisiuni apare
posibilitatea perpetuării reacției (fisiune în lanț). În condiții optime reacția de fisiune se
menține la nivel constant și avem o reacție în lanț controlată.

Cea mai comună reacție de fisiune utilizată în reactoarele nucleare:

n + 235U → X + Y + (0-8)n + γ + exces de energie (unde X și Y denotă nucleele în care

uraniul se divide. Acestea sunt numite fragmente de fisiune (exemplu: 99Zr, 99Mo, 137Te, 140Xe) și au
mase care însumate dau aproape masa nucleului original de uraniu (de observat că se produc și între 0
și 8 neutroni).Radioizotopii care fisionează cu neutroni termici, se numesc materiale fisile. Ex. 233U,
235
U, 239Pu, 241Pu. Radioizotopii care fisionează cu neutroni rapizi, se numesc materiale fisionabile iar,
cele care prin captură de neutroni se transformă în materiale fisile, sunt
considerate materiale fertile.

Energia de fisiune se repartizeaza, ca energie cinetica fragmentelor de

fisiune, comportandu-se ca particule cu parcurs mic.Neutronii rezultați din
fisiuni se încadrează în două grupe: prompți și întârziați. Cei prompți sunt
eliberați odată cu fragmentele de fisiune (FF) (chiar de către FF, după 10-14s) și
au energii de max. 6 MeV, energia probabila fiind de 0,85 MeV. Simultan se
emite radiația γ promptă. Neutronii întârziați sunt emiși ca produși de
dezexcitare a unor nuclee care apar ca urmare a dezintegrării β- a FF.

Fiziunea binară

Este evident faptul că puterea nucleară plasează țara care deține

supremația în acest caz , plasează națiunea respectivă în frunte, pe harta forțelor
economice. Desigur, numeroase argumente au fost aduce în folosul utilizării acestui tip de generare a
energiei – reducerea efectelor gazelor de seră, controlul asupra eliberării treptate a deșeurilor,
sustenabilitatea folosirii pe termen lung, izolarea posibilei contaminări radioactive la adâncime etc. În
același timp, riscurile pe care le prezintă, sunt și ele destul de mari: combustibilul nuclear uzat care
conține majoritatea radioizotopilor generați prin fisiune, emisii de gazoase și lichide, cantitatea uriașă
de radioactivitate eliberată în timpul accidentelor, eliberarea în atmosferă acăldurii care poate polua
aerul și apa.

Odată puse în balanță avantajele și dezavantajele Centralei nucleare, ne este extrem de clar
faptul că este singura modalitate la ora actuală care poate susține echitabil energia la nivel mondial.
Dacă protocoalele de securitate sunt respectate cu strictețe, omenirea se poate bucura de o sursă de
energie sustenabilă, cu un impact minor asupra mediului înconjurător și generatoare de egalitate în ceea
ce privește accesul la electricitate la nivel mondial.

2
Cecal, Alexandru (1987). Aspecte chimice ale energeticii nucleare. ed. Tehnică, București.
4