CAPITOLUL 5.

FUNCȚII REALE DE MAI

MULTE VARIABILE REALE

5.1. LIMITA UNEI FUNCȚII REALE DE MAI MULTE

VARIABILE REALE

Fie A  R n .

Definiția 5.1. Se numește funcție reală de “n” variabile reale tripletul

 A, R, f  , unde f face ca oricărui punct  x1 , x2 ,..., xn   A  R n , să-i
corespundă un   R și numai unul.

Generic vom nota o funcție reală de “n” variabile reale prin:

f : A  R n  R , f  x1 , x2 ,..., xn    .

Exemplul 5.1.

(i) f : R 2  R , f  x, y   x 2  xy  y 2 (funcție reală de două

variabile reale);
1
(ii) f : R 3  R , f  x, y , z   (funcție reală de trei
x  y2  z2
2

variabile reale);
(iii) f : A  R2  R , A  x, y   R 2
,
x2  y2  1

49
 1
f  x, y   .
1 x2  y2

0 0

Fie f : A  R n  R , x1 , x2 ,..., xn  A și
0
 lR.

Definiția 5.2. Vom spune că l este limita funcție f în punctul

x 0

, x20 ,..., xn0 și vom nota acest lucru prin  x ,..., x lim f  x1 ,..., xn   l
n    x1 ,..., x n 
1 0 0
1

, dacă și numai dacă :

  0,    0 , astfel încât  x1 , x2 ,..., xn   A cu

 
 0  x1 ,..., xn  ,  x10 ,..., xn0     să rezulte că f  x1 , x2 ,..., xn   l   .

Unde prin  0 s-a notat metrica euclidiană din R n ,

 0  x1 ,..., xn  ,  x10 ,..., x10    x 

n
2
i  xi0 .
i 1

În cazul funcțiilor reale de două variabile reale , vom spune că lR

este limita funcției f : A  R 2  R , în punctul  x0 , y0   A , dacă :

  0,    0 , astfel încât  x, y   A cu  x  x0  2   y  y 0  2  
să avem f  x, y   l   .

Vom nota în acest caz  x , y lim f  x, y   l .

  x0 , y 0 

Propoziția 5.1. Funcția f : A  R 2  R are limita l în punctul

 x0 , y0   A , dacă și numai dacă pe orice drum ne-am deplasa în plan către
punctul  x0 , y0  , obținem aceeași valoare a limitei l . Dacă , însă , valoarea
limitei depinde de drumul din plan pe care ne deplasăm către punctul
 x0 , y0  , atunci funcția f nu are limită în acest punct.

50
 Exemplul 5.2. Să se studieze existența limitelor în punctul  0,0  :

x y
(a) lim . Să ne deplasăm în plan către origine pe drepte
 x , y   0,0  x y
variabile ce trec prin origine , y  m  x . Avem atunci :
x y x  m x 1 m
lim  lim  , cum limita depinde
x 0
y  mx
x y x  0 x  m x 1 m

de dreapta pe care ne deplasăm către origine , rezultă că funcția nu are limită

în origine.

xy
(b) lim . Să ne deplasăm acum , spre origine pe parabole
 x , y   0, 0  x y
variabile de ecuații : y   x  m  x 2 . Obținem atunci:
xy  x 2  m  x3 1
lim  lim   ; deci limita și în
x 0; y   x  m x 2 x y x  0 m x 2
m
acest caz depinde de parabola pe care ne deplasăm spre origine, ca
urmare funcția nu are limită în origine.

x2 y3
lim . Avem că x  y  2 x  y , și astfel:
2 2
(c)  x , y   0 , 0  x2  y2
x2 y3 1
0  x  y 2 , prin trecere la limită, obținem:
x y
2 2
2
x2 y3 x2 y3
0 lim  0 lim
, deci  x , y   0, 0  2  0.
 x , y   0,0  x2  y2 x  y2

Să facem o remarcă, , totuși , să nu rămânem cu falsa impresie , din

aceste exemple , că marea majoritate a funcțiilor reale de mai multe variabile
reale nu au limită în anumite puncte din domeniul de definiție, marea
majoritate a funcțiilor reale de mai multe variabile reale au limită în orice
punct din domeniul de definiție , mai ales funcțiile ce intervin în științele
tehnice.

5.2. CONTINUITATEA FUNCȚIILOR REALE DE MAI

MULTE VARIABILE REALE

51
 Definiția 5.3. Vom spune că funcția f : A  R n  R , este continuă în
0 0
 0

punctul x1 , x2 ,..., xn  A , dacă și numai dacă:

lim 0
 x1 ,..., xn    x1 ,..., x n0 
 
f  x1 ,..., xn   f x10 ,..., xn0 .
0 0 0
Adică funcția f este continuă în punctul x1 , x2 ,..., xn , dacă și  
numai dacă:   0,    0 , astfel încât  x1 , x2 ,.., xn   A , cu

x     să rezulte că f  x1 ,..., xn   f  x1 ,..., xn    .

n
2
 xi0
0 0
i
i 1

Vom spune despre funcția f că este continuă pe A dacă ea este

continuă în orice punct  x1 , x2 ,..., xn   A .
Fie f1 , f 2 : A  R n  R , continue într-un punct , sau pe întreaga
mulțime de definiție , atunci avem:

Propoziția 5.2. - f1  f 2 - este continuă într-un punct sau pe întreaga

mulțime de definiție;

- f1  f 2 - este continuă într-un punct sau pe întreaga

mulțime de definiție;

f1
-
f2
 f 2  0 - este continuă într-un punct sau pe
întreaga mulțime de definiție.

5.3. DERIVATE PARȚIALE

52
 Fie f : A  R n  R ,  x1 , x2 ,.., xn   A  A .
'

Definiția 5.4. Vom spune că funcția f este derivabilă parțial în raport

cu variabila xk , k  1,2,..., n , în punctul  x1 , x2 ,..., xn  , dacă există și
este finită limita raportului:

f  x1 ,..., xk 1 , xk  xk , xk 1 ..., xn   f  x1 ,..., xn  notatie f

lim   x1 ,..., xn 
x k 0 xk xk
.

În cazul funcțiilor reale de două variabile reale f : A  R n  R ,

 x, y   A  A' , vom spune că funcția f este derivabilă parțial în raport cu
variabila x , dacă există și este finită limita raportului:

f  x  x, y   f  x, y  f
lim   x, y  .
x  0 x x

Analog vom spune că f este derivabilă parțial în raport cu variabila x

în punctul  x, y   A  A' , dacă există și este finită limita raportului:

f  x, y  y   f  x, y  f
lim   x, y  .
y  0 y y

Din definiția 5.4. deducem următoarea regulă de derivare a funcțiilor

reale de mai multe variabile reale în raport cu una din ele:

Regulă : Pentru a deriva parțial o funcție reală de mai multe

variabile reale în raport cu una din ele , procedăm în modul următor:
derivăm funcția în mod obișnuit (după regulile de derivare a funcțiilor
reale de o variabilă reală) în raport cu variabila respectivă , considerând
celelalte variabile ca fiind constante.

Exemplul 5.3. Fie f : R 2  R , f  x, y   x 2 y  e xy ; avem:

53
 f
 x, y   2 xy  ye xy ;
x
f
 x, y   x 2  xe xy .
y

Observația 5.1. Existența derivatelor parțiale ale unei funcții într-un

punct , nu implică continuitatea funcției în acel punct , după cum se observă
și din următorul exemplu:

 xy
 ,  x, y    0,0 
Exemplul 5.4. f : R  R , f  x, y    x 2  y 2
2
;
 0,  x, y    0,0 

f f  x,0  f  0,0 00

 0,0  lim  lim  0;
x x 0 x0 x 0 x  0

f f  0, y   f  0,0  00
 0,0  lim  lim  0;
y y  0 y 0 y  0 y 0

și totuși funcția f nu este continuă în punctul  0,0  .

5.4. DERIVATE PARȚIALE DE ORDIN SUPERIOR

Derivatele parțiale de ordin superior se definesc în mod recurent

f : A  R n  R , x   x1 , x2 ,.., xn   A  A
'
;

2 f  f 
 x   
 x
 x  , i, j  1,2,..., n .

xi x j xi  j 
2 f
Observația 5.2. Mulți autori folosesc notația pentru a indica
xi x j
derivata parțială a funcției f , obținută mai întâi prin derivarea în raport cu

54
variabila xi și apoi în raport cu variabila x j , deci invers față de regula
stabilită mai înainte. De aceea este indicat ca în cazul unei lucrări oarecare ,
cititorul să stabilească de la început sensul dat de autor notației respective.

2 f
Dacă i  j , atunci se numește derivata parțială de ordinul
xi x j
doi mixtă a lui f în raport cu variabilele xi și x j .

2 f 2 f
În general derivatele parțiale mixte , ,sunt diferite,
xi x j x j xi
totuși în condiții des întâlnite în aplicații ele coincid.

Teorema 5.1. (SCHWARTZ)

Dacă funcția f : A  R 2  R ,  x0 , y0   A , admite derivatele parțiale

2 f 2 f
mixte de ordinul doi , continue într-o vecinătate a
xy yx

punctului  x0 , y0  , atunci:
2 f
 x0 , y 0    f  x0 , y 0 
2

.
xy yx

Demonstrație

Să considerăm funcțiile auxiliare h  f  , y   f  , y0  și g  f  x,  f  x0 , ,

unde  x, y  este un punct dintr-un disc centrat în  x0 , y0  , disc pe care

derivatele parțiale ale funcției f sunt continue.
Observăm că este verificată egalitatea h x   h x 0   g  y   g  y0  , de
unde conform teoremei de medie a lui Lagrange , deducem existența unor
puncte  0 , 0 astfel încât:

h '   0    x  x0   g '  0    y  y0  ,

55
 cu x0   0  x  x0 , y0   0  y  y 0 , sau

 f f   f f 
 x   0 , y   x   0 , y 0     x  x0    y  x, 0   y  x0 , 0     y  y0  ,
 

de unde aplicând încă o dată teorema de medie a lui Lagrange ,

obținem:

2 f
  0 ,1    x  x0  y  y0    f  1 , 0    x  x0  y  y0  ,
2

yx xy

2 f
  0 ,1    f  1 , 0 
2

adică , de unde ținând cont că din

yx xy

 x, y    x 0 , y 0  rezultă că   0 ,1    x0 , y0  și  1 , 0    x0 , y0  ,
2 f 2 f
iar și sunt continue în punctul  x0 , y0  , deducem
yx xy
egalitatea

2 f
 x0 , y 0    f  x0 , y 0 
2

.
xy yx

Din această teoremă deducem că , în cazul derivatelor parțiale mixte

continue , nu contează ordinea efectuării derivării , dacă numărul de derivări
în raport cu aceeași variabilă este același.

5.5. DERIVAREA PARȚIALĂ A FUNCȚIILOR COMPUSE

Fie f : D  R 2  R , u , v :  a, b   R astfel încât

 u  x  , v x    D , x   a, b  .

56
 Teorema 5.2. Dacă cel puțin una din derivatele parțiale ale funcției f
este continuă și dacă funcțiile u și v sunt derivabile , atunci și funcția
F :  a, b   R , F  x   f  u  x  , v x   este derivabilă și avem:

dF
 x   F '  x   f  u  x  , v x    u '  x   f  u  x  , v x    v '  x  .
dx u v

Demonstrație

f
Să presupunem că este continuă .Avem atunci:
u
F  x   F  x0  f  u  x  , v  x    f  u  x0  , v  x0  
lim  lim 
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
f  u  x  , v  x    f  u  x0  , v  x   u  x   u  x0  f  u  x0  , v  x    f  u  x 0  , v  x0  
 lim   lim 
x  x0 u  x   u  x0  x  x0 x  x0 x  x0
v x   v x0  f
   u  x0  , v x0    u '  x0   f  u  x0  , v x0    v '  x0  .
x  x0 u v

Putem scrie formula precedentă sub forma:

d
 f  u, v    f  du  f  dv ,
dx u dx u dx

de unde generalizarea este imediată:

 f  u1 , u2 ,..., un     f  dui .
n
d
dx i 1 u i dx

Fie u : A  R 2  R ,  : R  R .

57
 Teorema 5.3. Dacă funcția u admite derivate parțiale de ordinul întâi
continue , iar  este o funcție derivabilă , atunci și funcția F : A  R 2  R ,
F  x, y     u  x, y   , admite derivate parțiale de ordinul întâi continue
și avem în plus:

F
 x, y   d  u  x, y    u  x, y    '  u  x, y    u  x, y  ;
x du x x
F d
 x, y    u  x, y     x, y    '  u  x, y    u  x, y  .
u
y du y y

Fie u, v, f : R 2  R .

Teorema 5.4. Dacă funcțiile u,v și f admit derivate parțiale de ordinul

întâi continue , atunci și funcția F : R 2  R , F  x, y   f  u  x, y  , v x, y   ,
admite derivate parțiale de ordinul întâi continue , în plus:

F
 x, y   f  u  x, y  , v x, y    u  x, y   f  u  x, y  , v x, y    v  x, y  
x u x v x
   u   v 
    f
 u x v x 

F
 x, y   f  u  x, y  , v x, y    u  x, y   f  u  x, y  , v x, y    v  x, y  
y u y v y

   u   v 
      f
 u y v y  .

Exemplul 5.5. Fie u, v, f : R 2  R , funcții ce admit derivate parțiale de

ordinul întâi și doi continue. Să se determine derivatele parțiale de ordinul
doi ale funcției F : R 2  R , F  x, y   f  u  x, y  , v x, y   , adică :

2F 2F 2F

, , .
x 2 xy y 2

Avem pentru început că:

58
 F f u f v    u   v 
        f ;
x u x v x  u x v x 

F f u f v    u   v 
        f .
y u y v y  u y v y 

Să determinăm acum derivata parțială de ordinul doi a lui F în raport

cu x .

2F   F    f u f v    f  u  2u f
            
x 2 x  x  x  u x v x  x  u  x x 2 u

  f  v  2 v f
     ;
x  v  x x 2 v

  f    f 
Să calculăm acum   și   , folosind notația
x  u  x  v 
operatorială:

  f     u   v  f  2 f u  2 f v
          ;
x  u   u x v x  u u 2 x uv x

  f     u   v  f 2 f u 2 f v
          .
x  v   u x v x  v uv x v2 x

2F
Înlocuind aceste expresii în și efectuând calculele , obținem în
x 2
final:

2 2
 2 F  2 f  u   2 f u v  2 f  v   2 u f  2 v f
     2          
x 2 u 2  x  uv x x v 2  x  x 2 u x 2 v

Să calculăm acum derivata partială mixtă de ordinul doi:

59
 2F   F    f u f v    f  u  2 u f
               
xy x 
 y
 x  u y v y  x u
     y xy u

  f  v  2 v f
     ;
x  v  y xy v

  f    f 
Ținând cont de expresiile   ,   mai sus determinate și
x  u  x  v 
efectuând calculele , obținem expresia finală pentru derivata parțială de
ordinul doi mixtă:

2F  2 f u u  2 f  u v u v   2 f v v
           
xy u 2
x y uv  y x x y  v 2 x y

 2 u f  2 v f
    .
xy u xy v

Pentru derivata parțială de ordinul doi în raport cu y a funcției F ,

avem:

2F   F    f u f v    f  u  2 u f
              
y 2 y  y  y  u y v y  y  u  y y u
2

  f  v  2 v f
     ;
y  v  y y 2 v

Folosind dinnou notația operatorială , avem:

60
   f     u   v  f  2 f u  2 f v
          ;
y  u   u y v y  u u 2 y uv y

  f     u   v  f  2 f u  2 f v
          .
y  v   u y v y  v uv y v2 y

2F
Înlocuind aceste expresii în și efectuând calculele , obținem
y 2
forma finală:

2 2
2F 2 f  u   2 f u v  2 f  v   2 u f  2 v f
     2          
y 2 u 2  y  uv y y v 2  y  y 2 u y 2 v

2F 2F
Observăm că era de ajuns să fi calculat numai , deoarece
x 2 y 2
2F
, rezultă din aceasta , înlocuind peste tot x cu y , iar se obține din
xy

2F 2F
sau din prin procedeul de dedublare.
x 2 y 2

5.6. FUNCȚII OMOGENE . IDENTITATEA LUI EULER

Fie D un con din R n , adică o mulțime ce satisface la condiția :

x  D  t   0,    t  x  D .

Fie   R și f : D  R n  R .

Definiția 5.5. Funcția f : D  R n  R , ce satisface la condiția:

61
 f  t  x   t   f  x  , t  0, x  D se numește
funcție omogenă de ordinul .

Teorema 5.5. Dacă funcția f admite derivate parțiale de ordinul întâi

continue, atunci ea este omogenă de ordinul  , dacă și numai dacă:

n
f
 x  x  x , x
i 1
i 1 2 ,..., xn     f  x1 , x2 ,..., xn  ,
i

x   x1 , x2 ,..., xn   D .

Demonstrație

Presupunem că f este
NE C
"  "

omogenă de ordinul  , atunci:

f  tx1 , tx2 ,..., tx n   t   f  x1 , x2 ,..., xn  , t  0 .

Derivând în raport cu t , obținem:

n
f d  txi 
  tx      t  1  f  x1 , x2 ,..., xn  
i 1 i dt

n
f
  xi   tx1 , tx2 ,..., txn     t  1  f  x1 , x2 ,..., xn  .
i 1   txi 

Pentru t  1 , obținem:
n
f
x i   x1 , x2 ,..., x n     f  x1 , x2 ,..., xn  .
i 1 xi

Presupunem , acum , că
SU F
"  "

n
f
x i   x1 , x2 ,..., xn     f  x1 , x2 ,..., xn  .
i 1 xi

62
 f  tx1 , tx2 ,..., txn 
Considerând funcția auxiliară F :  0,    R , F  t   ,
t
avem:
n
f
t   xi 

 tx1 , tx2 ,..., txn     t  1  f  tx1 , tx2 ,..., txn 
 txi 
F ' t   i 1

t 2

1  n f 
  1   i
 tx   tx1 , tx2 ,..., txn     f  tx1 , tx2 ,..., txn   
t  i 1  txi  

1
  1
 0  0 , t  0 .
t

Deci funcția F este constantă și F  t   F 1 ,adică:

f  tx1 , tx2 ,..., txn 


 f  x1 , x2 ,..., xn   f  tx1 , tx2 ,..., txn   t   f  x1 , x2 ,..., xn  , t  0
t
deci f este o funcție omogenă de ordinul .

Exemplul 5.6.

Să se arate că funcția f : R 2 \   0,0  R , f  x, y   x yy x x3  y3 este

omogenă și să se verifice identitatea lui Euler.

Avem:

f  tx, ty   tx ty  ty tx  t 3 x 3  t 3 y 3  t t x y  y x   x3  y3  
3
 t 2  f  x, y  .

Aceasta având loc  x, y   R 2 \   0,0  , t  0 , deci funcția f este

3
omogenă de ordinul , iar identitatea lui Euler este:
2

63
 f
x  x, y   y  f  x, y   3  f  x, y  .
x y 2

Într-adevăr:

f y 3x 2 f x 3y 2
 x, y   y  ; y  x, y   2 y  x  .
x 2 x 2 x3  y 3 2 x3  y3

De unde rezultă că:

f
 x, y   y  f  x, y   x y  y x  33x 3 
3
x y 3y3
x y x 
x y 2 2 x y 2 2 x3  y 3


3
2
 3
x y  y x  x 3  y 3   f  x, y  .
2

5.7. GRADIENT

Fie f : R n  R , o funcție ce admite derivate parțiale de ordinul întâi

continue.

Definiția 5.6.- Se numește gradient al funcției f în punctul x  R n ,

și se nutează cu f  x  sau gradf  x  , vectorul:

 f 
  x  , f  x  ,..., f  x   .
 x1 x2 xn 

- Se numește gradient al funcției f , aplicația f : R n  R n

 f f f 
f   , ,...,  .
 x1 x2 xn 

- Se numește gradient sau nabla , operatorul:

.
    
   , ,..., 
 x1 x2 xn 

Fie , acum ,o suprafață  S  dată prin ecuația sa implicită

F  x, y, z   0 , unde F : R 3  R este o aplicație ce admite derivate parțiale
de ordinul întâi continue.

64
 Teorema 5.6. Vectorul F  x0 , y 0 , z 0  este normal (perpendicular) la
suprafața  S  , în punctul M 0  x0 , y0 , z 0    S  .

Demonstrație

Fie    - o curbă oarecare de ecuații parametrice:

 x  x t 
   :  y  y t  , t    1,1 ,
 z  z t 


situată pe suprafața  S  , curbă care trece prin punctul

M 0  x0 , y 0 , z 0   M 0  x 0  , y  0  , z  0   . Din faptul că      S  , deducem că:

d
F  x t  , y  t  , z  t    0 , de unde  F  x t  , y  t  , z  t    0 
dt

F ' F F '
  x t   y' t   z t  0 , de unde 
x y z

  
 F  x0 , y0 , z 0   x '  0  , y '  0 , z '  0   0  F  x0 , y0 , z0   x '  0 , y '  0 , z '  0 
Din faptul că vectorul F  x0 , y 0 , z 0  este ortogonal pe tangenta la o
curbă oarecare de pe suprafața  S  , care trece prin  x0 , y0 , z 0  , deducem că
F  x0 , y 0 , z 0  este normal la suprafața  S  , în punctul  x0 , y0 , z 0  .

5.8. DERIVATA DUPĂ O DIRECȚIE

Fie f : R n  R , x   x1 , x2 ,..., xn   R n și fie h   h1 , h2 ,..., hn  , h  0 .

Definiția 5.7. Se numește derivată a funcției f după direcția h în

punctul x , valoarea limitei:

f  x  th   f  x 
lim , atunci când ea există. Se notează cu:
t 0 t h

65
 f
 x .
h

Teorema 5.7. Dacă funcția f : R n  R , admite derivate parțiale de

ordinul întâi continue , atunci ea este derivabilă în orice punct din R n , după
orice direcție h  R n , h  0 și în plus:

f
 x   f  x   h .
h h

Demonstrație

Avem că
d
f f  x  th   f  x 
 f  x  th   f  x  
 x   lim  lim dt 
h t 0 t h t 0 h

1 d 1 n f
 lim  f  x1  th1 , x2  th2 ,..., xn  thn   lim   hi   x  th  
t 0 h dt t 0 h
i 1 xi

1 n f
   hi   x   f  x   h .
h i 1 xi h

 
Observația 5.3. Notând i  1,0  ; j   0,1 , avem:

f f
 ;
i x
f f
  .
j y

5.9. TEOREMA LUI LAGRANGE PENTRU FUNCȚII

REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE

66
 Fie D  R n , o mulțime convexă și fie
a   a1 , a2 ,..., an  ; b   b1 , b2 ,..., bn  ; două puncte din D .

Teorema 5.8. Dacă f : D  R n  R , admite derivate parțiale de ordinul

întâi continue pe D atunci    D , astfel încât:

f  b   f  a   f      b  a  .

Demonstrație

Construim funcția auxiliară F :  0,1  R , F  t   f  a  t  b  a   , căreia

îi aplicăm teorema lui Lagrange , deci c   0,1 , astfel încât:

F 1  F  0   F '  c  .

Observând că:

F  0   a , F 1  b și

n
f
F '  t     bi  ai    a  t  b  a    f  a  t  b  a     b  a 
i 1 xi

și notând   a  c b  a  , obținem:

f  b   f  a   f      b  a  .

Fie D  R n un domeniu convex (oricare două puncte ale lui D se pot

uni printr-o linie poligonală inclusă în D).

Teorema 5.9. Dacă f : D  R n  R , este o funcție și dacă

f
 x   0 , x  D , i  1, n ,
xi

67
 atunci funcția f este constantă pe D.

Demonstrație

Fie a, b  D . Mulțimea D fiind convexă  x0 , x1 ,..., xm , x0  a ,

xm  b astfel încât linia poligonală formată din segmentele  xi 1 , xi  ,

să fie inclusă în D , i  1, m . Aplicând teorema lui Lagrange pentru

punctele xi , i  1, m , deducem existența punctelor  i , pentru care sunt
adevărate egalitățile:

f  xi   f  xi 1   f   i    xi  xi 1   0 , i  1, m ,

deci, f  x0   f  x1   ...  f  xm  , adică f  a   f  b  , de unde deducem

că funcția f este constantă.

Exemplul 5.7. Fie D  D1  D2  D3 și f : D  R 2  R ;

x y
f  x, y   arctgx  arctgy  arctg ,
1  xy

unde D1   x, y   R xy  1, y  0 ;
2


D2   x, y   R 2 xy  1, y  0 ; 

D3   x, y   R 2 xy  1 . 
Domeniile D1 , D2 , D3 sunt convexe și
f
 x, y   f  x, y   0,  x, y   D .
x y

Conform teoremei precedente funcția f este constantă pe fiecare din

subdomeniile convexe și avem f  x, y   f  0,0  0 pe D3

f  x, y   lim f  x,1   , pe D1
x 

68
 f  x, y   lim f  x,1   , pe D2 .
x 

5.10. DIFERENȚIALA

Fie U și V spații liniare (vectoriale) peste corpul numerelor reale R .

Definiția 5.8. Aplicația T : U  V , se numește aplicație liniară, dacă

satisface la condițiile:

(i ) T  x  y   T  x   T  y  ;

(ii ) T    x     T  x  ;

  R și x, y  U .

Definiția 5.9. Se numește normă o aplicație  : U   0,   , care

satisface la condițiile:

(i ) x 0 x 0;

(ii )   x    x ;

(iii ) x y  x  y ;

  R și x, y  U .

Exemplul 5.8. Aplicația  : R 2   0,   ,  x, y   x2  y2 , este o

normă numită noma euclidiană.

- Un spațiu liniar pe care s-a definit o normă se numește spațiu

liniar normat.

69
 - Dacă  - este o normă , atunci aplicația   x, y   x  y , este o
metrică.

- Prin topologia unui spațiu normat vom înțelege topologia indusă de

metrica asociată normei spațiului.

Observația 5.4.

(a ) Dacă U este un spațiu normat finit dimensional, atunci

orice aplicație liniară definită pe U este continuă.

 b  Dacă U și V sunt spații liniare normate , iar T : U  V

este o aplicație liniară , atunci T este continuă   o constantă M  0 ,
astfel încât: T  x  M  x , x  U .

Definiția 5.10. Aplicația f : U  V este diferențiabilă în sens Frechet

în punctul x0  U , dacă există o aplicație liniară și continuă T : U  V ,
astfel încât :
f  x   f  x0   T  x  x 0 
lim  0.
x  x0 x  x0

Aplicația T se numește diferențiala Frechet a funcției f

în punctul x0 și se notează cu df  x0  .

Avem , deci:
f  x  h   f  x   df  x  h 
lim  0.
h 0, h  0 h

Teorema 5.10. Diferențiala unei funcții f într-un punct x este unică.

Demonstrație

Fie T1 ,T2 - două diferențiale ale funcției f în punctul x și fie h  0 .

Avem :

70
 T1  h   T2  h  T1  th   T2  th  T1  th   f  x  h   f  x 
  
h th th
f  x  h   f  x   T2  th 
 0 ,
th
pentru t  0 , deci T1  h   T2  h  , dacă h  0 . În plus orice aplicație
liniară se anulează în punctul zero , de unde rezultă T1  T2 .

Observația 5.5.  a  Orice aplicație diferențiabilă într-un punct este

continuă în acel punct.
 b  Dacă f : U  V , este diferențiabilă pe U , atunci
a  U ,  o funcție  a : U  V , continuă în punctul a , astfel încât:

f  x   f  a   df  a  x  a    a  x   x  a , x  U și lim a  x  0 .
x a

  f  x   f  a   df  a  x  a  
  , x  a
 a  x    xa 
  0 , x  a 
 

Fie U , V și W - spații normate.

Teorema 5.11. Dacă aplicațiile f : U  V , g : V  W sunt

diferențiabile , atunci aplicația g  f : U  W este diferențiabilă și

d  g  f  a   dg  f  a    df  a  , a  U .

(fără demonstrație)

5.10.1. DIFERENȚIALA FUNCȚIILOR REALE DE O

VARIABILĂ REALĂ

71
 Fie f : A  R  R , o funcție derivabilă într-un punct x  A  A ' .
f  x  h  f  x  f '
 x  h f  x  h  f  x 
Avem lim  lim f
'
 x 0,
h 0 h h 0 h

deci aplicația liniară T : R  R , T  h   f '  x   h , este diferențiala

funcției f în punctul x , și deci : df  x  h   f '  x   h .
1A : A  A,1A  x   x, x  A;
Utilizând notațiile: , obținem:
1R : R  R,1R  h   h, h  R

d1A  x  h   1'A  x   h  1 h  h , h  R , adică:

d1A  x   1R , x  A .
De unde, deoarece 1A  x   x , este justificată notația:
1R  dx .

Avem df  x  h   f '  x   h  f '  x  1R  h  , h  R , deci:

df  x   f '  x  1R  f '  x   dx .

În concluzie df  x   f '  x   dx, x  A ,

df  f '  dx ,
unde observăm că df   R R  .
A

Vom defini diferențiala de ordinul doi folosind formula:

d def
d 2 f  x  h  
 df  x  th  h   t 0 ,
dt
de unde deducem: d 2 f  f ''  dx 2 și analog d n f  f  n   dx n .

Observația 5.6.
dn f
– simbolul n
 f  n  poate fi considerat ca o fracție cu numărătorul
dx
d f și numitorul dx n .
n

- atenție la notațiile dx 2   dx  2 ; d  x 2   2 xdx ; d 2 x  x ''   dx  2  0 .

72
 5.10.2. DIFERENȚIALA FUNCȚIILOR REALE DE MAI
MULTE VARIABILE REALE

Fie f : D  R n  R și a  int D .

Teorema 5.12. Dacă funcția f admite derivate parțiale de ordinul întâi

în punctul a și avem:
df  a  h   f  a   h .

Demonstrație
Fie   0 . Din faptul că funcția f admite derivate parțiale continue 

  0 , astfel încât din    

f
 a     f  a    , i  1, n .
xi xi n
Avem atunci:

f  a  h   f  a   f  a   h Lagrange  f  a     f  a    h CBS f  a     f  a   h
  
h h
2
 f  2
 a     f  c   
n n
  
i 1  xi xi

i 1 n
  , pentru   h  .


n
f
Deducem că: df  a  h   f  a   h    a   hi .
i 1 xi
n
f
Pornind de la formula df  a  h   f  a   h    a   hi și notând
i 1 xi
h  dx   dx1 , dx2 ,..., dxn  , obținem:
n
f
df  a  dx   f  a   dx sau df  a    x  a   dx . i
i 1 i

Folosind formula:

d n f  a  h  :
d
dt

d n 1 f  a  th  h   t 0 ,

73
 obținem:
n
    
d n f    dx1   dx2  ...   dxn  f
 x1 x2 xn  .

Exemplul 5.8. Dacă f : R 2  R , are derivate parțiale de ordinul întâi și

doi continue, atunci avem formula:

2 f
 x, y   dx 2  2  f  x, y   dx  dy   2f  x, y   dy 2 .
2 2
d 2 f  x, y  
x 2
xy y

5.11. FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCȚII REALE

DE MAI MULTE VARIABILE REALE

Fie f : R n  R , o funcție ce adimte derivate parțiale continue până la

ordinul m  1 inclusiv într-o vecinătate convexă V a unui punct a R n .

Teorema 5.13. Oricare ar fi punctul x  V ,   V cu

a    a  x , astfel încât:

df  a  x  a  d n f  a  x  a  d n 1 f  a  x  a 
f  x  f  a   ...   .
1! n!  n  1!

Demonstrație

Fie x  V . Construim funcția auxiliară F :  0,1  R , F  t   f  a  t  x  a   .

Aplicând formula (teorema )lui Taylor pentru funcții reale de o
variabilă reală F , deducem că : c   0,1 , astfel încât:

F  0  F ''  0  F  m   0 F  m 1  0
'
F 1  F  0    ...   .
1! 2! m!  m  1!

74
 Avem: F  0   f  a  și F 1  f  x  , ca urmare:

n
f
F ' t    a  t  x  a   xi  ai   df  a  t  x  a     x  a  ;
i 1 xi
F  0   df  a    x  a  ;
'

F ''  t   d 2 f  a    a  t  x  a    F ''  0   d 2 f  a    x  a  ;
........................................................................................
F  m   t   d m f  a    a  t  x  a    F  m   0  d  m  f  a    x  a  ;

și notând cu   a  c x  a  ,obținem:

F  m 1  c   d m 1f      x  a  .

Exemplul 5.9.

Pentru n  2 , m  1 , formula lui Taylor devine:

f
f  x, y   f  a , b    x  a    a, b    y  b   f  a, b  
x y

1 
 x  a  2   2f   ,   2 x  a  y  b    f   ,    y  b  2   2f   ,  
2 2 2

2 x xx y 
Observația 5.7. Observăm că , folosind operatorul nabla    al lui
Hamilton , formula lui Taylor pentru funcții reale de mai multe variabile
reale se poate scrie sub forma:

f  x  f  a 
  x  a     f  a   ...    x  a     m f  a     x  a     m1 f   
.
1! m!  m  1!

5.12. EXTREME LIBERE ALE FUNCȚIILOR REALE

DE MAI MULTE VARIABILE REALE

Fie o funcție f : D  R n  R .

75
 Definiția 5.11. Punctul x0  D se numește punct de extrem local
pentru funcția f , dacă  o vecinătate U  V x , astfel încât diferența :
0

f  x   f  x0  , păstrează semn constant x  U  D .

-Dacă f  x   f  x0   0 , x  U  D , vom spune că punctul x0

este punct de minim local al funcției f ;
-Dacă f  x   f  x0   0 , x  U  D , vom spune că punctul x0
este punct de maxim local al funcției f .

Presupunem în continuare că funcția f admite derivate parțiale de

ordinul întâi în punctul x0  D .

Definiția 5.12. Punctul x0 se numește punct critic sau punct

staționar pentru funcția f dacă :

f  x 0   0 .

Teorema 5.14. Orice punct interior de extrem local pentru funcția f

este punct critic sau staționar.

Demonstrație
0
 0 0

Fie x0  x1 , x2 ,..., xn  int D - punct de extrem local pentru funcția
f.

Observăm că punctele xk0 , k  1, n sunt puncte interioare de extrem

local pentru funcțiile :

 
f x10 , x20 ,..., xk01 ,, xk01 ,..., xn0 , k  1, n .

Deci :

76
 d
dx

f x10 , x 20 ,..., x k01 , x, x k01 ,..., x n0  x  x k0
0, k  1, n ,

f
adică:  x0   0 , k  1, n și deci f  x0   0 .
xk

Presupunem în continuare că funcția f este de clasă C p  D  , p  2 .

Definiția 5.13. Aplicația d 2 f  x  este pozitiv definită , respectiv

negativ definită dacă d 2 f  x  h   0 , respectiv d 2f  x  h   0 ,
h  R n , h  0 .

Teorema 5.15. (Sylvester)

2 f
Folosind notațiile aij   x  , avem:
xi x j

i d 2 f  x  este pozitiv definită 

a11 a12 ... a1n
a11 a12 a a 22 ... a2n
 a11  0,  0,..., 21 0;
a21 a22 ... ... ... ...
an1 an 2 ... ann

 ii  d 2 f  x  este negativ defnită 

a11 a12 ... a1n

a11 a12 a 21 a22 ... a2n
 0,...,   1
n 1
 a11  0,  0.
a21 a 22 ... ... ... ...
a n1 an 2 ... ann

(fără demonstrație)

77
 Teorema 5.16. Dacă x0  D este un punct staționar pentru funcția f și
dacă d f  x0  este pozitiv definită , respectiv negativ definită , atunci  x0
2

este punct de minim local , respectiv punct de maxim local pentru funcția f .

Demonstrație

Conform formulei lui Taylor , avem:

1
f  x   f  x0   df  x0    x  x0   d 2 f  x0    x  x0     x  x0  , unde
2
   0,1 .

Folosind faptul că df  x0   0 , egalitatea de mai sus devine:

1 2
f  x   f  x0   d f  x0    x  x0     x  x0  .
2

Petru x suficient de aproape de x0 , semnul diferenței f  x   f  x0  ,

este dat de semnul lui d f  x0    x  x0  .
2

Fie de exemplu , o vecinătate V o vecinătate a punctului x0 , astfel

încât d f  x0    x  x0   0, x  V , rezultă atunci că f  x   f  x0   0 ,
2

x  V rezultă x0 - punct de minim local pentru funcția f .

Analog se procedează , în cazul în care d f  x0  este negativ definită.

2

În concluzie , pentru studiul extremelor unei funcții f reale de mai

multe variabile reale , este indicat parcurgerea următorului:

Algoritm

(1)- se determină punctele critice sau staționare ale funcției f din

interiorul domeniului de definiție , ele fiind soluțiile sistemului:

 f
  x  0 , i  1, n ; numit sistemul punclelor
 xi
staționare ale funcției f;

78
 (2)- se studiază semnul difderențialei de ordinul doi a funcției f în
punctele staționare , folosind eventual criteriul lui Sylvester;

(3)-în cazul în care fucția f este definită și pe frontiera domeniului de

definiție , se studiază extremele funcției pe frontieră.

Exemplul 5.10. Să se determine punctele de extrem local ale funcției

f : R  R , f  x, y    x  y  1 3  27 xy .
2

Punctele staționare sunt soluțiile sistemului:

 f
 x  x, y   0 3 x  y  1 2  27 y  0
 f   , obținem ca puncte critice ale
  x, y   0 3 x  y  1  27 x  0
2

 y
1 1
fucției f : 1,1 și  ,  .
4 4

2 f 2 f 2 f  1 1 
Avem :  x, y   6 x  y  1  2 1,1  18 ; x 2  4 , 4   9 ;
x 2 x  

2 f
 x, y   6 x  y  1  27   f 1,1  9 ;
2

xy xy

2 f  1 1 
 ,   18 ;
xy  4 4 

2 f 2 f 2 f  1 1 
 x , y   6 x  y  1   1,1  18 ;  ,   9.
y 2 y 2 y 2  4 4 

Ca urmare:

79
 d 2 f 1,1 dx, dy   18dx 2  18dxdy  18dy 2 - este pozitiv definită , deci
1,1 este punct de minim local pentru funcția f ;

1 1
d 2 f  ,  dx, dy   9dx 2  36dxdy  9dy 2 - nu este definită , deci
4 4
1 1
 ,  nu este punct de extrem local pentru funcția f .
4 4

Exempul 5.11. Să se studieze natura punctelor staționare ale funcției

f : R  R , f  x, y   x 2  y 3 .
2

Punctele staționare sunt soluții ale sistemului:

 f
 x
 x, y   0  2 x  0
 f  2 , singurul punct staționar este (0,0).
  x, y   0 3 y  0
 y

Avem , deci:

d 2 f  0,0 dx, dy   2dx 2  0 , deci d 2 f  0,0  nu este definită (este

pozitiv semidefinită) și nu putem afirma nimic asupra naturii punctului  0,0 
.

Observăm însă că : f  0, y   y 3 ; f  0,0  0 , deducem de aici că

punctul  0,0  nu este punct de extrem local pentru funcția f , deoarece
diferența f  0, y   f  0,0  y 3 nu păstrează semn constant în vecinătatea
originii.

5.13. FUNCȚII IMPLICITE

Fie A, B  R și F : A  B  R 2  R . Considerăm ecuația:

F  x, y   0 .

80
 Definiția 5.14. Dacă pentru x  A , ecuația F  x, y   0 are o
singură soluție în raport cu y , atunci funcția f : A  B , care satisface la
egalitatea F  x, f  x    0 , x  A , se numește funcție definită implicit de
ecuația F  x, y   0 , sau pe scurt funcție implicită.

Geometric existența funcției implicite este echivalentă cu faptul că

mulțimea punctelor  x, y   R 2 care satisfac ecuația F  x, y   0 , reprezintă
graficul funcției f .

Exemplul 5.12. (a) F : R  R  R , F  x, y   y 3  x  1 . În acest caz

funcția implicită este f  x   3 x  1 .

(b) F : R  R  R , F  x, y   y 5  2 x 2 y 3  y  7 . În
acest caz nu poate fi scrisă implicit.

Fie x0 , y0  R , U  V x0 , V  V y0 și fie F : U  V  R o funcție

continuă.

Teorema 5.17 .Dacă funcția F satisface la condițiile:

(i) F  x0 , y 0   0 ;
F F
(ii)  x , y continue pe U  V ;
F
 x0 , y 0   0 ;
y

atunci  vecinătățile U 0 V x0 și V0  V y0 și  o funcție

f : U 0  V0 astfel încât:
(a) f  x0   y0 ;
(b) F  x, f  x    0 , x  U 0 ;
f are derivată continuă pe U 0 și

81
 F
 x, f  x  
f '  x    x .
F
 x, f  x  
y
Demonstrație

F F
Din continuitatea funcției y și din egalitatea y  x0 , y0   0 
F
U 1  V x0 , V0  V y 0 astfel încât  x, y   0, x  U 1 , y  V0 .
y
Rezultă că x  U 1 funcția F  x, este strict monotonă pe V0 .
Fie   0 . Alegem  1   astfel încât  y0   1 , y0   1   V0 .
Deoarece F  x0 , y 0   0 și funcția F  x0 , este strict monotonă rezultă:
F  x 0 , y 0   1   F  x0 , y 0   1   0 .

Deoarece funcția F  , y0   1   F  , y0   1  este continuă rezultă că:

U   V x0 astfel încât :
F  x, y0   1   F  x, y0   1   0 , x  U  .

Fie U 0  U 1 U  . Deoarece pentru x  U 0 , funcția F  x, este

strict monotonă , rezultă că fiecărui punct x  U 0 i s-a atașat un punct y și
numai unul , deci s-a definit o funcție f : U 0  V0 , astfel ca:
F  x, f  x    0, x  U 0 .
Din egalitatea F  x0 , y0   0 , rezultă că f  x0   y0 , iar din faptul că
x  U  avem f  x   y   f  x0    , f  x0     , deducem că f este continuă
în x0 .

Fie x '  U 0 . Punctul x ' , f x '    satisface condițiile (i),(ii) și (iii) din
enunțul teoremei și deci f este continuă în x ' , deci este continuă pe tot U 0
.
Să arătăm acum că f este derivabilă pe U 0 . Fie x  U 0 și h  0 ,
astfel încât x  h  U 0 . Conform teoremei lui Lagrange     0,1 astfel
încât:

82
 F
0  0  F  x  h, f  x  h    F  x, f  x    h  x  h, f  x     f  x  h  f  x    
x
F
  f  x  h  f  x   x  h, f  x     f  x  h   f  x    .
y

Din faptul că funcția f este continuă rezultă lim f  x  h  f  x  0 .

h0

F
f  x  h  f  x 
 x, f  x  
 x
Deci lim h F , adică:
 x, f  x  
h0

y
F
 x, f  x  
f  x  
' x
F .
 x, f  x  
y
F F
Din faptul că și y sunt continue pe U 0 , deducem faptul că
x
f este continuă pe
'
U 0 .

Practic pornind de la expresia F  x, y   0 , în care considerăm

y  y  x  prin derivare obținem:

F F
  y'  0 .
x y
Derivând încă o dată , ajungem la:

2F '  F '' F '  F 2F

 
2 2
2
 y   y   y   y'   0,
x 2 xy y yx y 2

F
x
înlocuind în această expresie y   F
'
, obținem:
y

83
 2 2
 2 F  F   2 F F F  2 F  F 
   2
     
x  y 
2
xy x y y 2  x 
y ''   3 .
 F 
 
 y 

Analog se obțin și derivatele de ordin superior lui doi.

0 0 0

Fie x0  x1 , x2 ,..., xn  R , z 0  R , U  V x0 , V  V z 0 .
n

Teorema 5.18. Dacă aplicația continuă F : U  V  R satisface la

condițiile:
(i) F  x0 , z 0   0 ;
F F
(ii)  , continue pe U  V , i  1, n ;
xi z
F
(iii)  x0 , z 0   0 ;
z
atunci  U 0  V x0 , V  V z 0 și o funcție f : U 0  V0 , astfel încât:

(a) f  x0   z 0 ;
(b) F  x, f  x    0, x  U 0 ;
(c)f are derivate parțiale continue pe U 0 și în plus:

F
 x, f  x  
f xi
 x    F .
xi  x, f  x  
z

(fără demonstrație)

Exemplul 5.13. Să se arate că ecuația F  x, y   x  y  tgy  0 , x  R ,

  
y    ,  , definește implicit o funcție y  y  x  , strict descrescătoare
 2 2
pe R.

84
 F 1
Din F  0,0   0 , y  x, y   1  cos 2 y  0 , x  R ,

  
y    ,  
 2 2
y' cos 2 y
 1 y'   0  y '
  0,
cos 2 y 1  cos 2 y
deci y este o funcție descrescătoare pe R.

5.14. SISTEME DE FUNCȚII IMPLICITE

Să considerăm funcțiile f1 , f 2 ,..., f n definite pe o vecinătate a unui

punct x   x1 , x2 ,..., xm   R m , m  n .

Definiția 5.15. Se numește matrice jacobiană a funcțiilor

f1 , f 2 ,..., f n în raport cu variabilele t1 , t 2 ,..., t n , în punctul x și se notează
cu
 D f1 , f 2 ,..., f n  
  x  .
 D t1 , t 2 ,..., t n  
Unde matricea

 f1 f1 f1 

 t  x  t 2
 x ...  x
t n 
 1 
 D f1 , f 2 ,..., f n    f 2  x  f 2
 x ...
f 2 
 x
  x     t1 t 2 t n  .
 D  t ,
1 2t ,..., t n    ... ... ... ... 
 f f n f n 
 n  x  x ...  x 
 t1 t 2 t x 

D f1 , f 2 ,..., f n 
Se numește jacobian și se notează  x  determinantul
D t1 , t 2 ,..., t n 
matricei jacobiene.

85
 Teorema 5.19. Dacă funcțiile F , G sunt continuu derivabile pe o
vecinătate a unui punct  x0 , y0 , u 0 , v0   R 4 și satisfac la condițiile:

 F  x0 , y 0 , u 0 , v0   0
(i)  ;
G  x0 , y0 , u 0 , v0   0
D F , G 
(ii)  x0 , y 0 , u 0 , v0   0 ;
D u , v 

 F  x, y , u , v   0
atunci sistemul  definește două funcții implicite
G  x, y , u , v   0
u  u  x, y  și v  v  x, y  continuu derivabile pe o vecinătate a punctului
 x0 , y 0  , funcții care verifică la:

 F  x , y , u  x, y  , v  x, y    0
 ;
G  x, y, u  x, y  , v x, y    0
u  x0 , y 0   u 0 , v  x0 , y 0   v0 .

(fără demonstrație).

u u v v
Pentru calculul derivatelor parțiale x , y , x , y , derivăm
ecuațiile sistemului precedent și obținem:

D F , G 
u D  x, v 

 F F u F v x D F , G 
 x  u  x  v  x  0 D u , v 
 G G u G v 
D F , G  .
     0
 x u x v x v D u , x 

x D F , G 
D u , v 

86
 Analog obținem:

D F , G 
u D y, v 

y D F , G 
D u, v 
D F , G  .
v D u , y 

y D F , G 
D u , v 

5.15. EXTREME CU LEGĂTURI

Fie U  R m  n o mulțime deschisă și fie f : U  R m  n  R , o funcție

de clasă C 1 , numită funcție scop sau funcție obiectiv .

Cosiderăm funcțiile g i : U  R m  n  R, i  1, m , funcții de clasă C 1 .

Notând x   x1 , x2 ,..., xn   R , y   y1 , y 2 ,..., y m   R , presupunem că
n m

între variabilele x și y există “ m legături” , adică m relații de forma:

 g1  x, y   0
 g  x, y   0
 2
 .
....................
 g m  x, y   0

(5.1)

Fie A mulțimea punctelor din U , care satisfac legăturile de mai sus:

87
 A  x, y   U g  x, y   0, i  1, m .
i

Definiția 5.16. Un punct  x0 , y0   A se numește punct de extrem

local al funcției f cu legăturile (5.1) , dacă  o vecinătate W a acestui
punct, astfel ca diferența f  x, y   f  x0 , y0  să nu schimbe semnul pe
A W . Observăm că punctul  x0 , y 0  este punct de extrem liber al
restricție f A .

Teorema 5.20. (Lagrange)

Dacă punctul  x0 , y0  este un punct de extrem local al funcției f

D g1 , g 2 ,..., g m 
cu legăturile (5.1) și dacă  x0 , y0   0 , atunci  m
D y1 , y 2 ,..., y m 
numere reale 1 , 2 ,..., m numite multiplicatorii lui Lagrange astfel încât
funcția
n
L  f   i g i ,
i 1

 L
  x0 , y0   0, j  1, n
 x j
satisface la condițiile:  .
L
  x0 , y0   0, k  1, m

 y k

Demonstrație

Conform teoremei privind sistemele de funcții implicite  V  V x0

și  funcțiile 1 ,  2 ,...,  m  C 1 V  astfel încât:

88
  1  x0  ,  2  x0  ,...,  m  x0    y0
 , pentru i  1, m ,
 g i  x;1  x  ,  2  x  ,...,  m  x    0
x  V .

Rezultă că:

g i
 x0 , y0    g i  x0 , y0    k  x0   0 ,
n
k  1, m , j  1, n .
x j k 1 y k x j
(5.2)

Considerăm funcția h  f  ; 1   ,  2   ,...,  m    .

Deoarece  x; 1  x  ,  2  x  ,..., m  x    A, x  V și  x0 , y0  este

punct de extrem cu legături pentru f  x0 este punct de extrem liber pentru
h , deci

h
 x0   0 , j  1, n , adică
x j

f
 x0 , y0    f  x0 , y0    k  x0   0 ,
n
j  1, n .
x j k 1 y k x j
(5.3)

D g1 , g 2 ,..., g m 
Pe de altă parte , având în vedere că  x0 , y 0   0 
D y1 , y 2 ,..., y m 

  numerele 1 , 2 ,..., m  R , astfel încât:

g i
 x0 , y0    f  x0 , y0  ,
n


i 1
i
y k y k
k  1, m . (5.4)

 L
  x0 , y0   0, j  1, n
 x j
Să arătăm în continuare că  .
 L  x0 , y0   0, k  1, m

 y k

89
 Avem
 5 .2 
L
 x0 , y0   f  x0 , y0    i g i  x0 , y0   f  x0 , y0    i  g i  x0 , y0  
n m m

x j x j i 1 x j x j i 1 k 1 y k

 k
 x0   f  x0 , y0     k  x0   i g i  x0 , y0   f  x0 , y0  
m n ( 5.4 )

x j x j k 1 x j i 1 y k x j

 k  5 .3 
 x0  f  x0 , y0   0 ,
m
 k  1, m .
k 1 x j y k

Observația 5.7. Din legăturile  g i  x, y   0 , i  1, m ; deducem

 dg i  x0 , y0   0 , i  1, m , adică:


 n g i
 x0 , y0  dx j   g i  x0 , y0  dyk  0 ,
m

 i  1, m ; de unde
 j 1 x j
 k 1 y k

D g1 , g 2 ,..., g m 
deoarece  x0 , y0   0 , rezultă că dy1 , dy2 ,..., dym se
D y1 , y 2 ,..., y m 
exprimă în funcție de dx1 , dx2 ,..., dxn .

Putem atunci , concluziona că pentru rezolvarea unei probleme de

extrem cu legături este indicat a se urma următorul:

Algoritm
m
(1)Se construiește funcția lui Lagrange L  f   i g i ;
i 1

90
  L
 x  x, y   0
 j
 L
(2)Se rezolvă sistemul:   x, y   0 , j  1, n , k  1, m ; cu
 y k
 g k  x, y   0


necunoscute x1 , x2 ,..., xn , y1 , y 2 ,..., y m , 1 , 2 ,..., m . Fie
 x 0 , y 0 , 0 
o soluție a acestui sistem.
(3)Stabilim legăturile dintre diferențialele
dx1 , dx2 ,..., dxn , dy1 , dy 2 ,..., dy m în punctul  x0 , y 0  .

(4)Studiem semnul diferențialei d L x0 , y0  , ținând cont de

2

legăturile dintre diferențialele dx1 , dx2 ,..., dxn și dy1 , dy 2 ,..., dy m .

Exemplul 5.14. Să se determine extremele funcției:

n
H  x1 , x2 ,..., xn    xi ln xi , xi  0 , i  1, n ; știind că
i 1

x1  x2  ...  xn  1 .
Să construim acum funcția lui Lagrange
n
 n 
L   xi ln xi     xi  1 .
i 1  i 1 
 L
  x1 , x2 ,..., xn   0
Sistemul  xi , i  1, n ; devine:

 1x  x 2  ...  x n  1

 ln x1 1    0
 ln x  1    0


2

 ......................... , rezultă soluția

 ln x  1    0
 n


 1 x2  ...xn  0
x 

1 1 1 
 , ,..., ,1  ln n  .
n n n 

91
 Avem , deci:
L x1 , x2 ,..., xn   x1 ln x1  x2 ln x2  ...  xn ln xn   ln n  1 x1  x2  ...  xn  1
,
2L  1 1 1 1
2 
, ,...,   , i  1, n ;
xi  n n n  xi
2L  1 1 1
 , ,...,   0 , i , j  1, n , i j.
xi x j  n n n

2 1 1 1 n
Avem , atunci : d L , ,...,   n dxi este pozitiv definită ,
2

n n n i 1

indiferent de legătura dx1  dx2  ...  dxn  0 dintre diferențiale , rezultă că

1 1 1
punctul  , ,...,  este punct de minim pentru funcția H.
n n n

5.16. OPERATORI DIFERENȚIALI

Fie A  R n , o mulțime deschisă nevidă și o funcție f : A  R n  R , ce

admite derivate parțiale de ordinul întâi continue.
Reamintim în continuare noțiunea de gradient.

Definiția 5.17. Operatorul  : C 1  A  C  A, R n  ,

,
         f f f 
f   , ,...,  f   , ,..., 
 x1 x2 xn   x1 x2 xn 

se numește gradientul lui f ( f - se citește nabla f sau gradient de

f).

Operatorul nabla (  ) se numește operatorul lui Hamilton.

Am văzut în 5.7. ca operatorul  transformă orice funcție scalară

(câmp scalar) într-o funcție vectorială (câmp vectorial).

Definiția 5.18. Operatorul diferențial div : C 1  A, R n   C  A ,

f1 f 2 f
divf    ...  n ,
x1 x2 xn

92
 unde f   f1 , f 2 ,..., f n  se numește divergența lui f .

Observația 5.8. Simbolic putem scrie:

,
    
divf    f   , ,...,    f1 , f 2 ,..., f n 
 x1 x2 x n 

unde “  ” este operația de produs scalar.

După cum observăm , operatorul div are efect contrar operatorului
 , altfel spus transformă orice funcție vectorială ( câmp vectorial ) într-o
funcție scalară ( câmp scalar ).

Exemplul 5.15. Fie f  C 1  A, R 3  , A  R 3 ,


f  x, y, z   x 2  y 2  z 2 , xyz, xy  xz  yz . 
Fie f1  x, y, z   x 2  y 2  z 2 ; f 2  x, y, z   xyz ; f 3  x, y, z   xy  xz  yz .

Avem:

f1 f 2 f 3
divf     3x  xz  y .
x y z

Definiția 5.19. Operatorul diferențial rot : C 1  A, R 3   C  A, R 3  ,

   
rotf    f   , ,    f1 , f 2 , f 3  
 x y z 

i j k
     

x y z .
f1 f2 f3

Unde “  ” este operația de produs vectorial , iar i , j , k , sunt versorii axelor

  

de coordonate Ox, Oy, Oz , ale reperului cartezian ortogonal din R 3 .

Observăm că rotorul este un operator diferențial ce transformă orice

câmp vectorial tot într-un câmp vectorial.

93
 Un câmp vectorial al cărui rotor este vectorul nul , se numește câmp
irotațional.

Exemplul 5.16. Fie f  C 1  R 3 , R 3  ,

f  x, y , z    x  y , y  z , z  x  .

i j k
  
Atunci rotf 
x y z
 i  j  k .
x  y y  z z  x

Definiția 5.20. Operatorul diferențial  : C 2  A  C  A ,

      2 ;

2 f 2 f 2 f
f  2
 2
 ...  2 ,
x1 x2 xn

se numește operatorul lui Laplace sau laplaceanul lui f .

Ecuația cu derivate parțiale f  0 se numește ecuația luiLapace.

Orice soluție a ecuației lui Laplace poartă denumirea de funcție armonică.

Exemplul 5.17. Să se arate că funcția f :  R \  0   R  R ,

y
f  x, y   arctg ,
x

este funcție armonică.

f y 2 f 2 xy
Avem evident că : x   2 ;
 ;
x y
2
x 2
x2  y2   2

94
 f x 2 f 2 xy
 2 ;  .
y x  y 2 y 2

x  y2
2
 2

2 f 2 f
Ca urmare f    0  f - funcție armonică
x 2 y 2

95