FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE

Noţiunea de funcţie de mai multe variabile. Limita şi continuitatea funcţiei

În practica şi teoria economică, deseori, se examinează relaţiile dintre mărimile

variabile. Atunci, când o mărime variabilă u depinde de alte mărimi variabile x1 , , x m , se
spune că u este funcţie de x1 , , x m .
De exemplu, dacă y i este cererea pentru produsul X i şi această cerere depinde de
preţurile p1 , , p k ale produselor X 1 , , X k , atunci funcţia cererii y i  Di  p1 , , p k  .
De asemenea, dacă volumul de producţie Q depinde de cantităţile de resurse
R1 ,, Rs utilizate în procesul de producţie, atunci avem funcţia de producţie
Q  F R1 ,  , Rs  .
Variabila z se numeşte funcţie de variabilele independente x şi y, dacă fiecărei perechi
x , y  de numere reale, luate din vreun domeniu, i se atribuie în corespondenţă, conform unei
anumite reguli sau legi, o valoare determinată a variabilei z.
Variabila z, ca funcţie de variabilele x şi y, se notează printr-unul din simbolurile
z  f  x , y  , z    x , y , z  u x , y , z  F x , y  etc.
În mod analog, se definesc funcţiile de trei şi mai multe variabile:

u  f x , y , z  ,  , z  f  x1 , x 2 ,  , x n  .
Mulţimea perechilor  x , y  de numere reale, pentru care funcţia z  f  x , y  este
definită, se numeşte domeniul de definiţie sau domeniul de existenţă al acestei funcţii şi se
notează cu D  z  .
Menţionăm că domeniul de definiţie al funcţiei z  f  x , y  reprezintă o mulţime de
puncte ale planului Oxy, iar domeniul de definiţie al funcţiei u  f  x , y , z  reprezintă o
mulţime de puncte ale spaţiului Oxyz.
Exemplul 1. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  e xy .
Soluţie. Evident, D  z  coincide cu întregul plan de coordonate Oxy.

Exemplul 2. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  ln  1  x 2  y 2  . 
Soluţie. D z   x ; y   1  x 2

 y 2   0 . Însă  1  x 2  y 2   0  x 2  y 2  1 ,
ceea ce este imposibil. Astfel, D  z   ⊘.
Exemplul 3. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z   x 2  y 2  .
Soluţie. D z   x ; y   x 2

 y 2   0 . Evident că unica soluţie a inecuaţiei
 
 x 2  y 2  0 este cuplul 0 ; 0  , adică punctul O 0 ; 0  .
Exemplul 4. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  x  y .
Soluţie. D z   x ; y  x  y  0  y  x . Această mulţime reprezintă totalitatea
punctelor planului Oxy, situate mai jos de dreapta y  x , inclusiv punctele ei (figura 1).
 y
yx

Figura 1
x
Exemplul 5. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  .
y
Soluţie. Evident că D  z    x ; y  y  0 , adică toate punctele din planul Oxy cu
excepţia punctelor de pe axa Ox (figura 2).

O x

Figura 2
x
Exemplul 6. Să se afle domeniul de definiţie al funcţiei z  .
4  x2  y2
Soluţie. D z   x ; y  x 2

 y 2  4 . Această mulţime reprezintă mulţimea punctelor
din interiorul cercului cu centrul în originea sistemului de coordonate şi raza 2 (figura 3).

y 2

-2 2 x

-2
Figura 3
Se numeşte graficul funcţiei z  f  x ; y  mulţimea tuturor punctelor N x ; y ; z  din
spaţiul Oxyz, coordonatele cărora verifică relaţia z  f  x ; y  .
Graficul funcţiei de două variabile z  f  x ; y  este, de regulă, o suprafaţă din spaţiul
Oxyz.
Într-adevăr, considerăm funcţia z  f  x ; y  , definită pe domeniul D al planului Oxy.
Fiecărui punct arbitrar M  x ; y  al acestui domeniu îi atribuim în corespondenţă, conform
legii z  f  x ; y  , punctul N x ; y ; f  x , y  . Dacă punctul M  x ; y  parcurge domeniul D,
atunci punctul N x ; y ; f  x , y  descrie în spaţiul Oxyz suprafaţa z  f  x ; y  (figura 4).
 z

N(x,y,f(x,y))

0
y

x M(x,y)
Figura 4

Proiecţia acestei suprafeţe pe planul Oxy coincide cu domeniul D.

Menţionăm că la construirea graficelor funcţiilor de două variabile, de regulă, pot
apărea dificultăţi considerabile. De aceea, pentru a avea o imagine despre forma graficului
acestor funcţii, se utilizează aşa-numitele linii sau curbe de nivel.
Se numeşte linie sau curbă de nivel a funcţiei z  f x , y  mulţimea punctelor  x ; y  ale
planului Oxy, în care funcţia ia una şi aceeaşi valoare constantă c.
Din punct de vedere geometric, linia de nivel este proecţia secţiunii obţinute la
intersecţia suprafeţei z  f x , y  cu planul z  c , paralel cu planul Oxy.
Exemplul 7. Să se construiască liniile de nivel ale funcţiei z  y  x 2 pentru
c  0, 2 ,3 .
Soluţie. Liniile de nivel ale funcţiei examinate se determină din ecuaţia y  x 2  c .
Pentru valorile 0, 2 şi  3 ale constantei c, obţinem parabolele y  x 2 , y  x 2  2 şi
y  x 2  3 (figura 5).

y=x2+2

2 y=x2
0 x
y=x2-3
-3
Figura 5

Exemplul 8. Utilizând liniile de nivel, să se construiască graficul funcţiei

z  x2  y2 .
Soluţie. Liniile de nivel ale funcţiei date le determinăm din ecuaţiile
x 2  y 2  c 0  c    . Pentru diferite valori ale lui c, obţinem o familie de circumferinţe
concentrice. Pentru c  0 , circumferinţa degenerează în punctul O 0 ; 0  (figura 6).
 y
z

2 c=1
c=4
x -- c

c=0
y
c=9
-3
x
Figura 6 Figura 7

Să ne imaginăm că cercurile x 2  y 2  c sunt plasate paralel cu planul Oxy în direcţia

pozitivă a axei Oz, ocupând poziţiile respective la înălţimile z  c . Atunci, vom obţine în
spaţiul Oxyz o suprafaţă, numită paraboloid de rotaţie (figura 7).
Notă. În teoria economică liniile şi suprafeţele de nivel ale funcţiei de utilitate se
numesc nivele de indiferenţă.
Exemplu. Presupunem că preferinţele consumatorului pentru două produse se
caracterizează prin funcţia de utilitate z  x  y , unde x şi y sunt cantităţile respective ale
produselor, şi x , y  0 .
Liniile de nivel x  y  c , c  0 (nivelele de indiferenţă) sunt prezentate în figura 8.
Astfel, punctele 2 ; 3 şi 3; 2  aparţin liniei de
nivel z  6 . Deci, seturile de produse  x  2 , y  3
şi  x  3 , y  2  nu se deosebesc din punct de vedere
al utilităţii lor, care este aceeaşi şi egală cu 6.

Figura 8.
Se numeşte  – vecinătate a punctului M 0  x0 ; y 0  totalitatea punctelor M x , y  din
planul Oxy care satisfac inegalitatea x  x0 2   y  y0 2   , adică toate punctele din
interiorul cercului cu raza  şi cu centrul în punctul M 0 .
Presupunem că, în orice vecinătate a punctului M 0  x0 ; y 0  , există cel puţin un punct
M x , y  M  M 0  din domeniul D  z  .
Numărul A se numeşte limita funcţiei z  f x , y   f M  în punctul M 0  x0 ; y 0  , dacă,
pentru orice   0 , există o astfel de vecinătate a punctului M 0  x0 ; y 0  , încât pentru orice
punct M x ; y   D z  , M  M 0 , din această vecinătate, are loc: f M   A   . Se
notează lim f x , y   A sau lim f x , y   A .
M M 0 x  x0
y  y0

Menţionăm că, dacă există limita funcţiei f M  în punctul M 0 , atunci ea nu

depinde de felul în care punctul M x , y  se apropie de punctul M 0  x0 ; y 0  .
 2x  y 2 x  y 2 1  2 4
Exemplul 9. Să se calculeze lim . Soluţie. Avem lim 2  2  .
x1
y 2
x y
2 2 x 1 x  y 2
y 2
1  2 2
5
sin x y 
Exemplul 10. Să se calculeze lim .
x0 x
y 2

sin x y   sin x y   sin x y 

Soluţie. lim  lim  y    lim y  lim  2 1  2 .
x0 x0 y 2 x y 0
y 2
x y 2  x y  x y
x2  y2
Exemplul 11. Să se calculeze lim .
x 0
y 0 x2  y2  4  2
Soluţie. Notăm   x2  y2 . Evident   0  x  0 , y  0. Atunci

lim
x2  y2
 lim
2
 lim
2  2 4 2   lim  
2 4 2  4 .
x 0
y 0 x  y 4 2
2 2  0
 4 2
2  0  44
2  0

x2  y 2
Exemplul 12. Să se calculeze lim .
x 0
y 0
x2  y 2
Soluţie. Fie M  x0 , y 0  un punct arbitrar al planului Oxy. Presupunem că acest punct
se apropie de punctul O 0 ; 0  , deplasându-se tot timpul pe dreapta y  k x . De aceea,
x2  y2 x2  k 2 x2 1  k 2
x  0  y  0 . Atunci lim  lim  .
x0
y 0
x 2  y 2 x0 x 2  k 2 x 2 1  k 2
1 k2
Însă numărul este variabil, deoarece valoarea lui k este variabilă. Din definiţia
1 k2
limitei funcţiei, rezultă că limita examinată nu există.
x2  y
Exemplul 13. Să se calculeze lim 4 .
x 0 x  y 2
y 0

Soluţie. Deplasăm punctul arbitrar M x , y  spre originea de coordonate pe parabolele

x2  y k x4 k
y  k x . Obţinem lim 4
2
 lim 4 
x0 x  y 2
y 0
x0 x 1  k 2 1 k2  
, de aceea, pentru diferite valori ale

lui k limita dată este diferită. Aceasta înseamnă că limita nu există.

Funcţia z  f x , y  se numeşte continuă în punctul M 0  x0 ; y 0   D  z  , dacă
lim f x , y   f x0 , y0  .
x  x0
y  y0

Punctul M 0  x0 ; y 0  se numeşte punct de discontinuitate, dacă, în acest punct, funcţia

nu este continuă.
De exemplu, funcţiile f  x , y   x 2  y 2 şi  x , y   e 2 x  y sunt continue pentru
x  y
 ,xe
orice valori reale ale lui x şi y, iar funcţia z   x  y este discontinuă în toate
0 , x  y

punctele dreptei y  x . Există funcţii ce posedă un număr finit de puncte de discontinuitate.
3
Ca exemplu poate servi funcţia z  , care are numai un singur punct de
x  2y2
2

discontinuitate şi anume punctul O 0 ; 0  .

 Derivate şi diferenţiale ale funcţiilor de mai multe variabile

Derivate parţiale
Fie z  f  x , y  o funcţie de două variabile x şi y. Dăm variabilei x o creştere arbitrară
x , lăsând variabila y neschimbată. Atunci diferenţa
 x z  f x  x , y   f x , y  (1)
se numeşte creştere parţială a funcţiei f  x , y  în raport cu variabila x.
În mod analog, dacă variabilei y i se dă creşterea y , lăsând variabila x neschimbată,
atunci diferenţa
 y z  f  x , y  y   f x , y  (2)
se numeşte creştere parţială a funcţiei f  x , y  în raport cu variabila y.
 z f x  x , y   f x , y 
Dacă limita lim x  lim , există şi este finită, atunci ea se
x 0 x x 0 x
numeşte derivată parţială a funcţiei z  f  x , y  în raport cu variabila x şi se notează
z f
printr-unul din simbolurile z x , f x , , .
x x
Aşadar, prin definiţie
def
f x  x , y   f x , y 
z x  lim . (3)
x 0 x
În mod analog, se defineşte şi derivata parţială a funcţiei z  f  x , y  în raport cu
variabila y:
z y  lim f x , y  y   f x , y  .
def
(4)
y 0 y
Similar se definesc şi derivatele parţiale ale funcţiilor de trei, patru şi mai multe
variabile.
Sensul geometric al derivatei de ordinul întâi pentru funcţia de două variabile poate fi
urmărit în figura 9.
Menţionăm că derivata parţială a funcţiei de mai multe variabile, în raport cu una din
variabile, reprezintă derivata obişnuită a funcţiei date, în raport cu variabila respectivă, cu
condiţia că restul variabilelor se consideră constante.

M(x,y,z)

0
y
β
N(x,y,0) P y'

x α
x'
T
Figura 9
 De aceea, derivatele parţiale se calculează conform regulilor şi formulelor pentru
calcularea derivatei funcţiei de o singură variabilă.

Exemplul 1. Să se calculeze derivatele parţiale ale funcţiilor :

x

a) z  x  2 x y  3 y  7 ;
3 2 3
b) z  x ;y
c) z  e ;
y
d) u  sin 2 x  3 y  5 z  .
Soluţie. a) Pentru y constant, avem z x  x 3  2 x 2 y  3 y 3  7 x  3x 2  4 xy , iar pentru x
'


constant z y  x 3  2 x 2 y  3 y 3  7 
'
y  2 x 2  9 y 2 .
b) Pentru funcţia z  x y avem z x  x y x  yx y 1 , iar z y  x y y  x y ln x .
' '

x
'
 xy  x
 x
'
e y
c) Ca şi în cazurile precedente, obţinem: 
z x  e   ey     şi
   y x y
 x
x
'
 xy  x '
 x xe y
z y   e   e y      2 .
   y y y
 y
u x  sin 2 x  3 y  5 z x 
'
d) Considerând y şi z mărimi constante, avem
 cos 2 x  3 y  5 z   2 x  3 y  5 z x  2 cos 2 x  3 y  5 z  .
'

În mod analog, u y  3 cos 2 x  3 y  5 z  şi u z  5 cos 2 x  3 y  5 z  .

y
Exemplul 2. Să se verifice dacă funcţia z  x ln , x  y  0 , satisface ecuaţia
x
x  z x  y  z y  z .

 x ln y  ln x  , avem z x  ln y  ln x  1  ln  1 şi
y y
Soluţie. Deoarece z  x ln
x x
x  y  x
z y  . Substituind z x şi z y în expresia x  z x  y  z y , avem x  ln  1  y  
y  x  y
y y
 x ln  z . Astfel, am arătat că funcţia z  x ln satisface ecuaţia dată.
x x

Interpretări economice ale derivatelor parţiale

Exemplul 3. Presupunem că funcţia de producţie a unui bun de consum este

z  2 xy  3x 2  y 2  18 x  10 y , unde x şi y reprezintă factorii de producţie (cantităţile de
resurse), care asigură fabricarea volumului de producţie z.
Atunci derivata parţială z x a funcţiei exprimă productivitatea marginală a factorului x
şi este egală cu z x  2 y  6 x  18 .
La fel, pentru productivitatea marginală a factorului y, avem derivata Z y a funcţiei:
Z y  2 x  2 y  10 .
Exemplul 4. Fie A1 ,, Ak mărfurile de consum, cu preţurile p1 , , p k respectiv.
Cererea y i pentru marfa Ai , i  1, k este funcţie de preţuri: y i  f i  p1 ,, p k , i  1, k .
Presupunem că funcţiile f i , i  1, k posedă derivate parţiale în raport cu fiecare din variabilele
 fi
p1 , , p k . Derivata parţială arată variaţia cererii pentru marfa Ai atunci când preţul pi
 pi
 fi
variază, iar celelalte preţuri rămân constante. De regulă, semnul derivatei este negativ,
 pi
întrucât creşterea preţului conduce la scăderea cererii pentru marfa în cauză.
 fi  fj
Considerăm acum derivatele parţiale şi , care, pentru perechea de mărfuri
 pj  pi
Ai şi A j , exprimă variaţia cererii pentru o marfă, la schimbarea preţului pentru cealaltă marfă.
Dacă ambele derivate sunt pozitive, atunci se spune că mărfurile sunt concurente, iar dacă
ambele derivate sunt negative, atunci mărfurile sunt complementare.
Exemplul 5. Presupunem că funcţiile y1  30  3 p1  2 p 2 şi y 2  20  2 p1  p 2
exprimă cererile pentru mărfurile A1 şi A2 , în funcţie de preţurile lor p1 şi respectiv p2 .
Elasticitatea parţială a cererii y i , în raport cu preţul p j , se defineşte prin formula
p j  yi
Ei j   , i , j  1, 2 , şi este aproximativ egală cu procentul de variaţie a cererii pentru
yi  p j
marfa Ai , atunci când preţul pentru marfa A j se schimbă cu 1%, preţul celeilalte mărfi
rămânând constant.
 3 p1 2 p2
Astfel, E11  , E12  ,
30  3 p1  2 p 2 30  3 p1  2 p 2
2 p1  p2
E 21  , E 22 
20  2 p1  p 2 20  2 p1  p 2
1 2
De exemplu, pentru p1  1 şi p 2  3 avem E11    0.09 , E12   0.18 . Prin
11 11
urmare, dacă preţul p1 va creşte cu 1%, iar preţul p 2 va rămâne neschimbat, atunci cererea
pentru marfa A1 va scădea cu aproximativ 9%. La fel, dacă preţul p1 rămâne neschimbat şi
preţul p 2 creşte cu 1%, atunci cererea pentru marfa A1 va creşte cu aproximativ 18%.

Diferenţiala totală
Fie z  f  x , y  o funcţie de două variabile independente x şi y. Atunci diferenţa
 z  f  x  x , y  y   f  x , y  (1)
se numeşte creştere totală a funcţiei z.
Dacă există numerele reale A şi B ce nu depind de x şi y , astfel încât
 z  A  x  B  y    x    y , (2)
unde   0 şi   0 când   x   y   0 , atunci partea liniară principală
2 2

A  x  B  y a creşterii totale z a funcţiei z în punctul M x , y  se numeşte diferenţială

totală (sau simplu diferenţială) a acestei funcţii z în punctul dat şi se notează prin simbolul dz.
Deci,
def
dz  A  x  B  y (3)
 Dacă funcţia z posedă derivate parţiale continue în punctul M x , y  , atunci numerele
A şi B sunt respectiv egale cu z x şi z y .
Deoarece prin definiţie dx  x şi dy  y , obţinem:
dz  z x  dx  z y  dy (4)
În mod similar, pentru funcţia de 3 variabile u  u  x , y , z  , obţinem
u u u
du  dx  dy  dz (exemplu urmează).
x y z
Deoarece, din (1) şi (4) rezultă că  z  dz   x   y este un infinit mic atunci când
x  0 şi y  0 , rezultă că  z  dz , şi atunci avem
f x  x , y  y   f x , y   z x  x  z y  y (5)
Această formulă este utilizată frecvent în calcule aproximative.
Exemplul 6. Să se calculeze diferenţiala totală a funcţiilor :
x
a) z  arctg ; b) u  x 2  y 2  z 2 .
y
z 1 1 y z 1  x 
Soluţie. a) Deoarece    2 şi     2  
2 
x 1  x y  y x  y
2 2
y 1  x y   y 
x y x y dx  x dy
 , obţinem: dz  2  dx  2  dy  .
x y22
x y 2
x y 2
x2  y2
b) Derivatele parţiale ale funcţiei u în raport cu variabilele x, y şi z sunt respectiv egale
u x u y u z
cu  ,  şi  . Atunci
x x y z
2 2 2 y x y z
2 2 2 z x  y2  z2
2

x dx  y dy  z dz
du  .
x2  y2  z 2
Exemplul 7. Să se calculeze aproximativ 3.04 2  3.98 2 .
Soluţie. Considerăm funcţia z  x 2  y 2 . Fie x  3 , y  4 , x  0.04 şi y  0.02 .
Calculăm derivatele parţiale ale acestei funcţii, diferenţiala ei totală şi valorile lor în punctul
M 3 , 4 :

f x x , y   ; f x 3 , 4 
x 3 3
  0.6 ,
x y
2 2
3 4
2 2 5

f y  x , y   ; f y 3 , 4  
y 4 4
  0.8 ,
x2  y2 32  4 2 5

df  x , y   dy ; df 3 , 4  0.6  0.04  0.8   0.02  0.008.

x y
dx 
x y
2 2
x  y2
2

Atunci, conform formulei f  x  x , y  y   f  x , y   df  x , y  , avem

3.04 2  3.98 2  f 3.04 ; 3.98   f 3 , 4  df 3 , 4  32  4 2  0.008  5.008 .
Formula (5) oferă posibilitatea aproximării liniare a funcţiei f  x , y  în vecinătatea
punctului M x , y  .
Exemplul 8. Fie y1  50  3 p12  p 22 este funcţia cererii pentru produsul A1 , unde p1
şi p2 sunt preţurile pentru produsele A1 şi respectiv, A2 . Vom scrie formula de aproximare
(5) pentru calcularea cererii y1 atunci când preţurile p1 şi p2 se schimbă puţin în comparaţie
cu valorile p1  2 şi, respectiv, p 2  3 .
 y1  y1
Avem:  6 p1  2 , 3  12 ,
 p1  p1
 y1  y1
 2 p2  2 , 3  6 ,
 p2  p2
y1 2 , 3  47.
Prin urmare, conform (5): y1  47  12  p1  6p 2 .
Deoarece p1  p1  2 şi p 2  p 2  3 , obţinem y1  47  12  p1  2  6  p 2  3 sau
y1  53  12 p1  6 p 2 .
Ultima relaţie reprezintă aproximaţia liniară a funcţiei cererii în vecinătatea punctului
( p1  2 , p 2  3 ).

Derivate parţiale şi diferenţiale de ordin superior

z z
Fie dată funcţia de două variabilele z  f  x , y  . Derivatele ei parţiale şi , în
x y
general, sunt, de asemenea, funcţii de variabilele x şi y. Derivatele parţiale în raport cu x şi y
z z
ale funcţiilor şi , dacă ele există, se numesc derivate parţiale de ordinul doi ale
x y
funcţiei z  f  x , y  şi se notează cu simbolurile
2z 2z
z xx    f x  x , y x  f xx  x , y  ; z xy    f x  x , y  y  f xy  x , y  ,
' '

x 2
xy
2z 2z
z yx    f y  x , y x  f yx  x , y  ; z yy  2   f y  x , y y  f yy  x , y  .
  
' '

yx y
Menţionăm că, dacă, pentru calcularea derivatei parţiale z xx este suficient de derivat
succesiv de două ori funcţia z  f  x , y  în raport cu variabila x, atunci pentru calcularea
derivatei parţiale z xy , mai întâi, derivăm funcţia z  f  x , y  în raport cu x, iar apoi rezultatul
se derivează în raport cu y. În mod analog, se calculează şi derivatele parţiale z yx şi z yy .
Derivatele parţiale ale derivatelor parţiale de ordinul doi ale funcţiei z  f  x , y  se
numesc derivate parţiale de ordinul trei. Şi, în general, derivata parţială a derivatei parţiale de
ordinul n  1 se numeşte derivată parţială de ordinul n.
Derivatele parţiale de diferite ordine ale funcţiilor de trei şi mai multe variabile se
definesc în mod analog.
Derivatele parţiale de ordin superior, în raport cu diferite variabile independente
z xy , z yx , z xyx , z xxy ,  , se numesc derivate parţiale mixte. Menţionăm că derivatele
parţiale mixte ale funcţiilor de mai multe variabile nu depind de ordinea derivării, dacă aceste
derivate sunt continue. De aceea, pentru funcţia de două variabile z  f  x , y  au loc
egalităţile z xy  z yx , z x2 y  z yx 2  z xyx
 , z xy 2  z y2 x  z yxy
 , , cu condiţia ca aceste derivate
mixte să fie continue.
Exemplul 9. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei
z  2 x  3 x 3 y  4 xy 3  7 y 5 .
5
 Soluţie. Considerând y, iar apoi x constante, aflăm respectiv z x  10 x 4  9 x 2 y  4 y 3 şi
z y  3x 3  12 xy 2  35 y 4 . Derivăm egalităţile obţinute în raport cu x şi y consecutiv. Avem
z xx  z x x  40 x 3  18 xy ; z xy  z x  y  9 x 2  12 y 2 ; z yx  z y x  9 x 2  12 y 2
' ' '
şi
z yy  z y y  24 xy  140 y 3 . Din cele calculate, avem z xy  z yx .
'

Exemplul 10. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei u  e xyz .
Soluţie. Aflăm consecutiv
u x  yze xyz ; u y  xze xyz ; u z  xye xyz .
u xy  u yx  z 1  xyz e xyz ; u xz  u zx  y 1  xyz e xyz .
u yz  u zy  x 1  xyz e xyz ; u x2  y 2 z 2 e xyz ; u y2  x 2 z 2 e xyz .
Exemplul 11. Să se verifice dacă funcţia z  e x y satisface relaţia z x  z y  y  z xy  0 .

Soluţie. Aflăm derivatele parţiale respective. Avem z x  e x y   '

x 
ex y
y
xex y
; z y   2 şi
y
e x y 1  x y  ex y x ex y ex y x ex y
z xy  z      2   2  0 . Deci, funcţia z  e x y
'
x y 2
. Atunci
y y y y y
satisface relaţia dată.
Diferenţiala totală dz  z x  dx  z y  dy a funcţiei z  f  x , y  , numită diferenţiala de
ordinul întâi, este, în general, şi ea o funcţie de variabile x şi y. De aceea, se poate defini
diferenţiala totală a diferenţialei totale dz de ordinul întâi, numită diferenţiala de ordinul doi a
funcţiei z  f  x , y  . Această diferenţială se notează cu simbolul d 2 z  d dz  şi se calculează
conform formulei :
d 2 z  z xx  dx   2 z xy dx  dy  z yy dy 
2 2
(6)
Diferenţiala totală de ordinul trei se calculează conform formulei :
  dx   3z x2 y  dx   dy  3z xy 2 dx  dy   z yyy
d 3 z  z xxx
3 2 2
  dy  3
(7)

În mod analog, pot fi definite diferenţialele totale de ordinele patru, cinci etc.
Exemplul 12. Să se calculeze d 2 z pentru funcţia z  x 2 y 2 .
Soluţie. Aflăm derivatele parţiale ale funcţiei z ce figurează în formulă pentru
calcularea diferenţialei d 2 z . Avem z x  2 xy 2 ; z y  2 x 2 y ; z xx  2 y 2 ; z xy  4 xy şi z yy  2x 2 .
Atunci, d 2 z  2 y 2 dx   8 xy dx dy  2 x 2 dy  .
2 2

Exemplul 13. Să se calculeze d 3 z pentru funcţia z  cos x  2 y 2 .

Soluţie. Ca şi în cazul precedent, aflăm derivatele parţiale necesare:
zx   sin x  2 y 2  ; zy   4 y sin x  2 y 2  ;
   
zxx   cos x  2 y 2 ; zxy  4 y cos x  2 y 2 ;
z  4 sin x  2 y   16 y cos x  2 y  ;
yy
2 2 2

z  sin x  2 y  ; z  4 y sin x  2 y  ;

xxx
2
xxy
2

z   4 y cos x  2 y   16 y sin x  2 y  ;

xyy
2 2 2

z   16 y cos x  2 y   32 y  cos x  2 y   64 y

yyy
2 2 3

sin x  2 y 2  
  48 y cos x  2 y   64 y sin x  2 y .
2 3 2
 Substituim derivatele de ordinul trei în formula diferenţialei d 3 z şi obţinem
d 3 z  sin x  2 y 2 dx   12 y sin x  2 y 2 dx  dy  3  4 cosx  2 y 2   16 y 2 sin x  2 y 2 dxdy  
3 2 2

   
  48 y cos x  2 y 2  64 y 3 sin x  2 y 2 dy  . 3

Notă. Fie dată funcţia de utilitate u  f x1 , , x m  care exprimă o estimare numerică
subiectivă dată unui set de produse  x1 ,  , xm  de către un individ. Presupunem că această
funcţie admite derivate parţiale de ordinul doi.
f
Derivata parţială se numeşte utilitatea marginală a produsului xi , iar condiţia
 xi
f
 0 , i  1, m exprimă faptul că fiecare produs din cele m este dorit de către consumator.
 xi
În teoria economică, se formulează următoarea proprietate de bază a funcţiei de
utilitate: odată cu creşterea consumului produsului, creşterea utilităţii lui scade. Aceasta
înseamnă că utilităţile marginale scad odată cu creşterea consumului, adică derivatele de
ordinul doi ale funcţiei de utilitate sunt negative.
De exemplu, pentru funcţia de utilitate u  x  y , x , y  0 vom avea:
y x y x
u x   0 , u y   0 şi u xx    0 , u yy  
 0.
2 x 2 y 4x x 4y y
Deoarece derivatele de ordinul doi sunt negative, pentru această funcţie, legea
diminuării utilităţii este respectată.
 Derivate ale funcţiilor compuse
Fie z  f  x , y  o funcţie de două variabile x şi y, fiecare din ele fiind, la rândul său,
funcţie de o variabilă independentă t, adică x  x t  şi y  y t  . Atunci, z  f x t  , y t  
este o funcţie compusă de variabila t.
Derivata funcţiei z, în raport cu variabila independentă t, se calculează după
formula
dz z dx z dy . (8)
   
dt x dt y dt
În mod analog, dacă u  f  x , y , z  , iar x  x t  , y  y t  şi z  z t  , atunci,
du u dx u dy u dz . (9)
     
dt x dt y dt z dt
Exemplul 14. Fie z  x  xy , unde x  1  t şi y  t 4 . Să se afle dz dt .
3 2

Soluţie. Aflăm derivatele ce figurează în (8):

z z dx dy
 3x 2  y ;  x ;  2t ;  4t 3 .
x y dt dt

Atunci,
dz
dt
 
 3x 2  y  2t    x   4t 3 

 
 3 1  t 2   t 4  2t   1  t 2 4t 3  2t t 4  3  6t 2  3t 4  2t 4  2t 2   8t 3  6t  4t 5 .
2

Dacă z  f  x , y  şi y   x  , atunci, z  f  x ,   x  este o funcţie compusă de

variabila x. În acest caz,
dz z z dy
   . (10)
dx x y dx
Exemplul 15. Fie z  arctg  y x  , iar y  1  x . Să se afle dz dx .
Soluţie. Derivatele ce figurează în partea dreaptă a formulei (10) sunt respectiv egale
cu:
z 1 y y z 1 1 dy 1
  2  2 ;   ;  .
x 1  y x
2 2
x x y 2
y 1  y x
2 2
x dx 2 1 x
dz y x 1  x 
 2      .
 
De aceea, y
dx x  y2 2 1  x x2  y 2 x 2  y 2  2 1  x 
Dacă z  f x , y  şi x  x u , v  , y  y u , v  , atunci, funcţia
z  f  x u , v  , y u , v  este o funcţie compusă de două variabile independente u şi v, iar x
şi y sunt variabile intermediare. În acest caz, derivatele parţiale, în raport cu u şi v se
calculează conform formulelor:

z z x z y
    , (11)
u x u y u

z z x z y
    . (12)
v x v y v

Exemplul 16. Să se afle derivatele parţiale ale funcţiei z  x 3  e y , unde x  uv şi

y  u2  v2 .
Soluţie. Aflăm cele şase derivate parţiale ce figurează în formulele (11) şi (12).
Obţinem :
 z z x y x y
 3 x2 e y ;  x3 e y ; v;  2u ; u;  2v .
x y u u v v
z
Astfel,
u
2

 3 x 2 e y  v  x 3 e y  2u  e y x 2 3v  2 xu   e u v  u 2 v 2 3v  2u 2 v
2
 şi
z
v
2 2
  2 2
 
 3 x 2 e y  u  x 3 e y   2v   e y x 2 3u  2 xv  e u v  u 2 v 2 3u  2uv 2  e u v  u 3v 2 3  2v 2 .

Derivata funcţiei implicite

Admitem că funcţia y  f x  este definită implicit prin ecuaţia F  x , y   0 . Deşi, în
multe cazuri, ecuaţia F  x , y   0 nu admite exprimarea explicită a lui y în termeni de x, în
anumite condiţii derivata ei, y  f x  , se poate determina explicit. Într-adevăr, derivând
funcţia F  x , y  , în raport cu x ca o funcţie compusă, obţinem Fx  Fy  y  0 , de unde
Fx x , y 
y   f x    , dacă
Fy x , y  (13)
Fy  x , y   0 .

Dacă funcţia z  f  x , y  se defineşte implicit prin relaţia F  x , y , z   0 , atunci, din

existenţa derivatelor parţiale continue ale funcţiei F x , y , z  rezultă existenţa derivatelor
parţiale ale funcţiei implicite z care, în cazul Fz  x , y , z   0 , se calculează după formulele :
z F  x , y , z 
 x ,
Fz  x , y , z 
(14)
x

z F  x , y , z 
 y . (15)
y Fz  x , y , z 
Exemplul 17. Să se afle derivata funcţiei implicite y  f  x  , definită prin relaţia
x  y  2 xy  3 .
5 5

Soluţie. Evident că F  x , y   x 5  y 5  2 xy  3 . Deoarece Fx  5 x 4  2 y şi

5x 4  2 y 2 y  5x 4
Fy  5 y 4  2 x , avem f  x     .
5 y 4  2x 5 y 4  2x
Exemplul 18. Să se afle derivatele parţiale ale funcţiei z  f  x , y  , definită prin
relaţia x 2  y 2  z 2  2 xy  4 y  1  0 .
Soluţie. Pentru funcţia F  x , y , z   x 2  y 2  z 2  2 xy  4 y  1 avem Fx  2 x  2 y ;
Fy  2 y  2 x  4 şi Fz  2 z . Atunci
z F x  y z Fy 2x  2 y  4 x y2
 x  ;    .
x Fz z y Fz 2z z
 Derivata în raport cu direcţia dată. Gradientul funcţiei
Să considerăm funcţia z  f  x , y  , definită pe vreun domeniu D, ce conţine punctul

M x ; y  , şi vectorul unitar arbitrar l  cos  ; cos   (figura 1).

y l

M 1 x  x ; y  y 
l

M x , y 
x
Figura 1

La deplasarea în direcţia vectorului l din punctul M x ; y  în punctul
M 1 x  x ; y  y  , considerăm diferenţa
 l z  f  x  x , y  y   f  x , y 

numită creşterea funcţiei z în direcţia l .
Notăm cu l lungimea segmentului M , M 1  . Atunci limita raportului  l z când
l
l  0 , dacă ea există şi este finită, se numeşte derivata funcţiei z  f  x , y  în raport cu
 z
direcţia l în punctul M x , y  , şi se notează .
l
Deci,
 z def z
 lim l . (16)
l  l  0 l
Din această definiţie, rezultă că derivata, în raport cu direcţia dată, caracterizează

viteza variaţiei funcţiei z  f  x , y  în punctul M x ; y  în direcţia vectorului l .

Dacă funcţia z  f  x , y  este diferenţiabilă, atunci derivata ei în direcţia vectorului l
se calculează după formula
z z z
  cos   cos  , (17)
l x y

unde  şi  sunt unghiurile formate de vectorul l cu direcţiile pozitive ale axelor
Ox şi Oy respectiv.
Pentru funcţia de trei variabile u  f  x , y , z  , derivata ei în direcţia vectorului

l  cos , cos  , cos   , unde cos 2   cos 2   cos 2   1 , se calculează după formula
u u u u
  cos   cos    cos 
l x y z (18)
,
unde  ,  şi  sunt unghiurile formate de vectorul l cu direcţiile pozitive ale axelor Ox, Oy
şi Oz respectiv.
Exemplul 19. Să se calculeze derivata funcţiei z  3x 2  6 xy  y 2 în punctul M 0 5 ; 6 

în direcţia vectorului l  3 ,  4 .

Soluţie. Menţionăm că, pentru orice vector a  m ; n ; p  , cosinusurile directoare ale
acestuia se calculează după formulele :
m n p
cos  ; cos   ; cos  .
m n  p
2 2 2
m n  p
2 2 2
m  n2  p2
2


De aici, rezultă valorile cosinusurilor directoare ale vectorului l  3 ;  4 , care sunt:
3 3 4 4 z
cos   ; cos    . Deoarece  6x  6 y şi
3   4 5 3   4 5 
2 2 2 2 x
z 
 6 x  2 y , derivata funcţiei date z în direcţia vectorului l , în orice punct, este
y
z  4  18
 6  x  y    2  y  3 x      x  y    y  3 x  
3 8 42 26
x y. În particular,
l 5  5 5 5 5 5
z M 0  42
pentru M  M 0 5 ; 6  , obţinem
26
  5   6  10,8 .
l 5 5
z
Întrucât valoarea derivatei M 0  este pozitivă, concluzionăm că funcţia
l

z  3 x 2  6 xy  y 2 creşte în direcţia l în punctul M 0 5 ; 6  .
Exemplul 20. Să se afle derivata funcţiei u  2 x 3 y z 2  3x y 2 z  4 x 2 y z 3 în punctul

A 2 ; 1 ; 1 , în direcţia vectorului l  AB , unde B 4 ; 3 ; 2 .

Soluţie. Aflăm vectorul AB  l  4  2 ; 3  1 ; 2  1  2 ; 2 ; 1 şi
2 2 2 1 u u
cos   ; cos   ; cos   . Calculăm derivatele parţiale ; şi
2  2 1 3
2 2 3 3 x y
u u  u  A
. Avem  6 x 2 y z 2  3 y 2 z  8x y z 3 ;  37 ;
z x x
u  u  A
 2x3 z 2  6 x y z  4x 2 z 3 ;  20 ;
y y
u  u  A
 4 x 3 y z  3 x y 2  12 x 2 y z 2 ;  74 .
z z
 u  A 2 2 1 188
Atunci  37   20   74   .
l 3 3 3 3
Gradient al funcţiei z  f  x , y  , în punctul M x ; y  , se numeşte vectorul cu
z z
coordonatele şi , calculate în punctul dat, şi se notează grad f  x , y  sau grad z .
x y
Astfel, prin definiţie
def 
z z
grad z   ;  (19)
x  y
Pentru funcţia de trei, patru şi mai multe variabile, gradientul se defineşte în mod
analog. Aşadar, pentru funcţia de trei variabile u  f  x , y , z  , avem
def 
u u u 
grad u   ; ;  (20)
x y z
Este important de menţionat că gradientul funcţiei z  f  x , y  în punctul M  x ; y 
caracterizează direcţia şi mărimea vitezei maxime de creştere a funcţiei în punctul dat.
 
Într-adevăr, utilizând definiţia produsului scalar pentru vectorii grad z şi l , avem
z z z  
  cos    cos   grad z  l  grad z  l  cos   grad z  cos  , unde 
l x y

este unghiul format de direcţiile vectorilor grad z şi l .

l

grad z
M
Figura 2
Prin urmare,
z
 grad z  cos (21)
l

Din (21) rezultă că derivata funcţiei z  f  x , y  în raport cu direcţia vectorului l , are
cea mai mare valoare pentru   0 cos   1 , adică, în cazul coincidenţei direcţiilor

vectorilor grad z şi l .
 f f 
Notă. Fie u  f x1 , , x m  funcţia de utilitate. Vectorul grad u   ;;  se
  x1  x m 
numeşte vectorul utilităţilor marginale, şi arată direcţia vitezei creşterii maxime a funcţiei de
utilitate.
Exemplul 21. Să se afle gradientul funcţiei u  x 2 y 2  x 2 z 2  y 2 z 2 în punctul
 1 1 1 
M 3 ; 3 ; 3 .
 4 4 4
Soluţie. Calculăm derivatele parţiale:
u  u M  2 2
 2x y 2  2x z 2 ;    1;
x x 4 4
u  u M  2 2
 2x2 y  2 y z 2 ;    1;
y y 4 4
u  u M  2 2
 2x2 z  2 y 2 z ;    1.
z z 4 4
Atunci, conform formulei (19), avem
grad u  2 x  y 2  z 2 , 2 y x 2  z 2 , 2 z x 2  y 2  ,
de unde grad u M   1; 1; 1 .
Exemplul 22. Să se calculeze cea mai mare viteză de variaţie a funcţiei
  
z  tg x  3 sin y în punctul M  ;  .
4 3
Soluţie. În baza formulei (21), este suficient de calculat grad z M     0  . Însă

grad z   1 
; 3 cos y  . De aceea, grad z M   2; 1.5 , de unde
 cos x 
2

grad z M   2 2  1.5 2  6.25  2.5 .

 Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Extremul local

Fie z  f  x , y  o funcţie de două variabile, definită într-un domeniu D, şi

M 0  x0 ; y 0  un punct al acestui domeniu.
Punctul M 0  x0 , y0  se numeşte punct de maxim (minim) local al funcţiei z  f  x , y  ,
dacă f  x , y   f  x0 , y0   f  x , y   f  x0 , y0  pentru toate punctele M  x ; y  dintr-o
oarecare vecinătate a acestui punct M 0 .
Punctele de maxim şi minim local ale funcţiei se numesc puncte de extrem local, iar
valorile funcţiei, în punctele de extrem, se numesc extreme (valorile maxime şi minime).
Pentru ca punctul M 0 să fie un punct de extrem local al funcţiei z  f  x , y  , este necesar
ca ambele derivate parţiale de ordinul întâi ale acestei funcţii în punctul dat să fie egale cu zero
 f x x0 , y0   f y x0 , y0   0 sau cel puţin una din aceste derivate parţiale să nu existe.
Din cele spuse, rezultă că la calitatea de puncte de extrem local ale funcţiei z  f  x , y 
pot pretinde doar punctele critice ale acestei funcţii, adică punctele domeniului D, în care ambele
derivate parţiale de ordinul întâi sunt nule sau cel puţin una din aceste derivate parţiale nu există.
Însă nu orice punct critic al funcţiei este punct de un extrem al ei.
De exemplu, pentru funcţia z  x  y punctul O 0 ; 0  este un punct critic. Însă, el nu
este punct de extrem, deoarece în orice vecinătate a lui există puncte în care z  f  x , y   0
şi puncte în care z  f  x , y   0 .
Apare întrebarea despre stabilirea unor condiţii suficiente care garantează
extremalitatea punctelor critice. Aceste condiţii suficiente se formulează astfel.
Admitem că în vecinătatea punctului critic M 0 x0 ; y 0  funcţia z  f  x , y 
posedă derivate parţiale continue până la ordinul doi inclusiv. Notăm cu     x , y 
f xx x , y  f xy x , y 
determinantul
f xy x , y  f yy x , y 
 
 f xx x , y   f yy x , y   f xy x , y  . Atunci :
2

1. Pentru   x0 , y 0   0 şi f xx  x0 , y 0   0 punctul M 0 este punct de maxim local al

funcţiei f  x , y  .
2. Pentru   x0 , y 0   0 şi f xx  x0 , y 0   0 punctul M 0 este punct de minim local al
funcţiei f  x , y  .
3. Pentru   x0 , y 0   0 punctul M 0 nu este punct de extrem local al funcţiei
f x , y  .
4. Pentru   x0 , y 0   0 punctul M 0 poate fi sau nu punct de extrem local al
funcţiei f  x , y  .
Exemplul 1. Să se afle extremele locale ale funcţiei z  x 3  2 y 3  3x 2  6 y 2  12 .
Soluţie. Extremele acestei funcţii le vom afla, utilizând următoarea schemă.
1. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei z şi determinăm punctele
 z x  0 ,
critice ale ei din sistemul 
 z y  0 .
 3 x 2  6 x  0 ,
Avem : z x  3 x  6 x şi z y  6 y  12 y . Soluţiile sistemului  2
2 2

6 y  12 y  0 .
 x x  2  0 ,
sau  sunt următoarele perechi de numere reale:
 y  y  2   0
0 , 0; 0 , 2; 2 , 0; 2 , 2. Deci, funcţia z  f x , y  are patru puncte critice:
M 1 0; 0  ; M 2 0 ; 2  ; M 3 2 ; 0  ; M 4 2 ; 2 .
2. Aflăm derivatele parţiale de ordinul doi: z xx  6 x  6 ; z xy  0 ; z yy  12 y  12 şi
completăm următorul tabel:

M i  xi , y i  z xx M i  z xy M i  z yy M i   M i  Extremele

Valorile
extremale
M 1 0 , 0 –6 0 – 12 72 max z max  12
M 2 0 , 2 –6 0 12 – 72 nu există –
M 3 2 , 0  6 0 – 12 – 72 nu există –
M 4 2 , 2 6 0 12 72 min z min  0

Astfel, am obţinut că M 1 0 ; 0 este punct de maxim şi z max  12 , iar M 2 2 ; 2 este

punct de minim şi z min  0 .
Exemplul 2. Să se afle extremele locale ale funcţiei z  2 x 3  xy 2  5 x 2  y 2 .
Soluţie. Extremele acestei funcţii le aflăm conform schemei propuse în exemplul
precedent.
1. z x  6 x 2  y 2  10 x şi z y  2 y  2 xy . Aflăm soluţiile sistemului
6 x 2  y 2  10 x  0 ,
 Din ecuaţia II y  0 ; x  1 . Din prima ecuaţie a sistemului pentru
 y  xy  0 .
5
y  0 avem x1  0 ; x2   , iar pentru x  1 obţinem: y1  4 ; y 2  4 . Astfel, obţinem
3
următoarele patru puncte critice ale funcţiei z : M 1 0 ; 0  ; M 2  5 3 ; 0  ; M 3 1 ; 4 ;
M 4 1 ;  4 .
2. Completăm tabelul pentru z xx  12 x  10 ; z xy  2 y ; z yy  2  2 x .

M i  xi , y i  z xx M i  z xy M i  z yy M i   M i  Extremele

Valorile
extremale
M 1 0 , 0 10 0 2 20 min z min  0
M 2  5 3 , 0  – 10 0 16/3 – 160/3 nu există –
M 3 1 , 4  22 –8 0 – 64 nu există –
M 4 1 ,  4  22 8 0 – 64 nu există –

Deoarece z xx M 1   10  0 şi M 1   20  0 , punctul M 1 0 , 0 este punct de

minim local şi z min  0 .
Exemplul 3. O firmă vinde două tipuri de marfă în cantităţile x şi, respectiv y. Fie că
funcţia costului este C  x , y   2 x 2  4 y 2  5 xy , iar funcţia profitului este
  
P x , y   p1 x  p 2 y  2 x 2  4 y 2  5 xy , unde p1 şi p2 sunt preţurile unitare ale mărfurilor
respective.
Scopul firmei este de a maximiza profitul. Prin urmare, se consideră problema
Px , y   max , pentru soluţionarea căreia
1) aflăm derivatele parţiale Px şi Py :
Px  p1  4 x  5 y , Py  p 2  8 y  5 x
şi formăm sistemul de ecuaţii:
 p1  4 x  5 y  0

 p2  8 y  5x  0 ,
 8 p  5 p 2 4 p 2  5 p1 
din care obţinem punctul critic M 0  1 ;  al funcţiei P  x , y  .
 7 7 
2) Calculăm derivatele parţiale de ordinal doi ale funcţiei P  x , y  : Pxx  4 ,
Pxy  5 , Pyy  8 . Deoarece Pxx  4  0 şi M 0   7  0 , rezultă că punctul M 0 este
punct de maxim local al funcţiei P  x , y  . Prin urmare, firma va avea profitul maxim, dacă va
8 p  5 p2 4 p  5 p1
scoate pe piaţă cantităţile de marfă x0  1 şi, respectiv, y0  2 .
7 7
Exemplul 4. Întreprinderea îşi vinde producţia pe două pieţe, în cantităţile x şi y.
Funcţiile-venit pe fiecare piaţă sunt: V1  x   11x  x 2  10 şi V2  y   14 y  y 2  24 . Costul
total al mărfii este C  x , y   x 2  xy  y 2 , iar funcţia profitului:
P x , y   V1 x   V2  y   C x , y   11x  2 x  14 y  2 y  xy  24 . Se cere ca întreprinderea
2 2

să-şi maximizeze profitul P  x , y 

Pentru a afla soluţia optimă, ne vom folosi de aceeaşi schemă.
1. Px  11  4 x  y , Py  14  4 y  x .
11  4 x  y  0
Sistemul de ecuaţii 
14  4 y  x  0
posedă o singură soluţie: x  2 , y  3 . Prin urmare, punctul critic al funcţiei P  x , y  este
M 0 2 ; 3 .

2. Pxx  4 , Pxy  1 , Pyy  4 .

Întrucât Pxx  4  0 şi M 0   15  0 , rezultă că punctul M 0 2 , 3 este punct de
maxim local al funcţiei P  x , y  , deci soluţia optimă pentru întreprindere este de a scoate pe
prima piaţă 2 unităţi de marfă, iar pe a doua piaţă – 3 unităţi de marfă.
În mod similar, se cercetează extremele funcţiilor de trei şi mai multe variabile.
Schemele de soluţionare şi exemplele se pot vedea în literatură.
 Extremul condiţionat
Se numeşte extrem condiţionat al funcţiei de două variabile z  f  x , y  extremul ei,
calculat în condiţia când necunoscutele x şi y sunt legate printr-o ecuaţie de forma
 x , y   0 . Ecuaţia  x , y   0 se numeşte ecuaţie de legătură sau restricţie.
Problema determinării extremului condiţionat al funcţiei z  f  x , y  cu legătura
 x , y   0 se rezolvă conform schemei următoare.
1. Se construieşte funcţia Lagrange
L x , y ,    f x , y    x , y  ,
unde  este un număr real, numit multiplicatorul lui Lagrange, şi se calculează derivatele ei
parţiale de ordinul întâi Lx , Ly , L în raport cu variabilele x, y şi  respectiv.
2. Se soluţionează sistemul de ecuaţii
 Lx  f x   x  0 ,

 Ly  f y   y  0 ,
 
 L   x , y   0 ,
aflând, în aşa fel, punctele critice M i  xi ; y i ; i  ale funcţiei L  x , y ,   .
3. Se află derivatele parţiale  x ,  y , Lxx  , Lxy
 , Lyy şi se calculează valorile lor în
punctele critice respective.
4. Se calculează determinantul
0  x M i   y M i 
 i   M i    x M i  Lxx
 M i  Lxy
 M i 
 y M i  Lxy M i  Lyy M i 
în fiecare punct critic M i  xi ; y i ; i  .
Dacă M 0 x0 ; y 0 ; 0  , este un punct critic al funcţiei L  x , y ,   , atunci pentru
 M 0   0 punctul M 0 x0 ; y 0  este un maxim condiţionat al funcţiei z  f  x , y  , iar
pentru  M 0   0 punctul M 0 este un minim condiţionat al funcţiei z.
Exemplul 5. Să se afle extremul condiţionat al funcţiei z  x  y , dacă x 2  y 2  2 .
Soluţie. Aflăm extremul cerut, aplicând schema propusă mai sus. Funcţia Lagrange, în
acest caz, este L  x , y ,    xy   x 2  y 2  2 . De aceea,
Lx  y  2x ; Ly  x  2y şi L  x 2  y 2  2 .
Alcătuim şi rezolvăm sistemul de ecuaţii
 Lx  0 ,

 Ly  0 ,
 
 L  0 .
 y  2x  0 ,  y  2x ,
 
Avem  x  2y  0 , sau  x  2y ,
x 2  y 2  2  0 , x 2  y 2  2  0 .
 
Împărţind prima ecuaţie a ultimului sistem la ecuaţia a doua (deoarece se observă că
x  0 , y  0 ) a lui, avem  sau x 2  y 2  0 , de unde  x  y x  y   0 . De aici, rezultă
y x
x y
că x  y sau x   y . Substituim acestea în ecuaţia a treia x 2  y 2  2  0 a sistemului, de
unde obţinem următoarele soluţii ale ei: 1 ; 1 ;  1 ;  1 ; 1 ;  1 şi  1 ; 1 . Pentru
soluţionarea sistemului rămâne de calculat  pentru fiecare din perechile de mai sus.
Din ecuaţia I, obţinem: a) x  y  1  1  1 2 ; b) x  y  1  2  1 2 ; c)
x  1 , y  1  3  1 2 ; d) x  1 , y  1  4  1 2 .
Aşadar, punctele critice ale funcţiei L  x , y ,   sunt: M 1 1 ; 1;  1 2  ;
M 2  1 ;  1 ;  1 2 ; M 3 1 ;  1 ; 1 2  ; M 4  1 ; 1 ; 1 2  .
În continuare, aflăm derivatele parţiale  x ,  y , Lxx  şi Lyy .
 , Lxy
Din relaţiile  x , y   x 2  y 2  2 , Lx  y  2x şi Ly  x  2y , avem:  x  2x ;
 y  2 y ; Lxx  2 ; Lxy  1 şi L yy  2 .
Valorile acestor derivate şi ale determinantului  în punctele critice M i  xi ; y i  ,
 
i i  1, 4 le introducem în următorul tabel:

M i ; i  x  y 
Lxx 
Lxy Lyy i Valorile
Extremele
extremale
M 1 1 ; 1;  1 2  2 2 –1 1 –1 16 max z max  1
M 2  1 ;  1 ;  1 2 –2 –2 –1 1 –1 16 max z max  1
M 3 1 ;  1 ; 1 2  2 –2 1 1 1 – 16 min z min  1
M 4  1 ; 1 ; 1 2  –2 2 1 1 1 – 16 min z min  1

Astfel, z max  1 , în punctele M 1 1 ; 1 ; M 1  1 ;  1 , iar z min  1 , în punctele

M 3 1 ;  1 şi M 4  1 ; 1 .
Exemplul 6. O fabrică de lactate a planificat, pe o anumită perioadă, producerea a 100
tone de iaurt. Se pot folosi două procedee tehnologice. Costul de producţie a x tone folosind
prima tehnologie alcătuieşte x 2  6 x u.m., iar costul de producţie a y tone folosind a doua
tehnologie alcătuieşte y 2  14 y u.m. Câte tone de iaurt trebuie să fie produse folosind fiecare
tehnologie astfel, încât costul total de producţie să fie minim?
Soluţie. Dacă x tone se produc folosind prima tehnologie şi y tone se produc folosind a
doua tehnologie, atunci costul total de producţie va fi C  x , y   x 2  6 x  y 2  14 y .
Astfel, avem de minimizat funcţia C  x , y  în condiţia x  y  100 .
Construim funcţia Lagrange: L  x , y ,    x 2  6 x  y 2  14 y    x  y  100  şi
sistemul de ecuaţii:
 Lx  2 x  6    0  x0  48
 
 L y  2 y  14    0   y 0  52
    90
 L  x  y  100  0  0
din care rezultă că M 0 48 ; 52 ;  90  este punctul critic al funcţiei L  x , y ,   .
În continuare, calculăm derivatele parţiale de ordinal doi: Lxx  , Lxy
 , Lyy şi derivatele
 x ,  y ale funcţiei   x , y   x  y  100 . Avem Lxx  2 , Lxy  0, L yy  2 ,  x  1,  y  1 .
 0 1 1
Prin urmare, M 0   1 2 0  4 ,
1 0 2
De aceea, M 0 48 ; 52  este punct de minim condiţionat al funcţiei C  x , y  .
În concluzie, dacă fabrica va produce 48 tone de iaurt folosind prima tehnologie şi 52
tone de iaurt folosind a doua tehnologie, atunci ea va avea cheltuieli minime de producţie, şi
C min  C 48 , 52   3992 u.m.
Exemplul 7. Fie că funcţia de utilitate a consumatorului, pentru două produse este
u  x y  1 , unde x şi y sunt cantităţile respective de produse.
Dacă preţurile unitare ale produselor sunt 18 u.m. şi, respectiv, 20 u.m., iar bugetul
consumatorului este 340 u.m., ce cantităţi de produse va procura consumatorul pentru a-şi
maximiza utilitatea?
Soluţie. Problema de optimizare pentru consumator se formulează în felul următor:
u  x y  1  max cu condiţia 18 x  20 y  340 . Vom aplica metoda multiplicatorilor lui
Lagrange pentru această problemă.
Construim funcţia Lagrange:
L  x , y ,    x  y  1   18 x  20 y  340 

 L x  y  1  18  0  x0  10
 
şi formăm sistemul de ecuaţii  L y  x  20  0   y0  8
  
 L  18 x  20 y  340  0 0  
1
 2
din care obţinem punctul critic al funcţiei L  x , y ,   : M 0 10 ; 8 ;  1 2  .
Calculăm derivatele Lxx  , Lyy ,  x ,  y , unde   x , y   18 x  20 y  340 :
 , Lxy
  0 , L xy
L xx   1, L yy  0 ,  x  18 ,  y  20 .
0 18 20
Ca urmare, determinantul M 0   18 0 1  720 .
20 1 0
Deoarece M 0   0 , rezultă că M 0 10 , 8 este punctul de maxim condiţionat al
funcţiei u. În concluzie, pentru a obţine utilitatea maximă, având bugetul de 340 u.m.,
consumatorul trebuie să aleagă combinaţia de produse x  10 , y  8 .
 Valoarea cea mai mare şi cea mai mică sau extremele globale) ale funcţiei
Se ştie (teorema Weierstrass) că, dacă funcţia z  f  x , y  este continuă într-un
domeniu închis şi mărginit D, atunci ea atinge, în acest domeniu, valoarea sa cea mai mare şi
valoarea sa cea mai mică. Aceste valori se calculează în felul următor :
1. Aflăm punctele critice ale funcţiei z  f  x , y  din interiorul domeniului şi
calculăm valorile ei în aceste puncte.
2. Aflăm valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică a funcţiei z  f  x , y  pe
frontiera domeniului D.
3. Dintre toate valorile, calculate în punctele precedente, se alege valoarea cea mai
mare şi valoarea cea mai mică.
Exemplul 8. Să se afle valoarea cea mai mare şi valoarea cea mai mică a funcţiei
z  x  xy  2 y 2  3x  2 y  1 pe domeniul D, închis şi mărginit de dreptele : x  0 ; y  0 şi
2

x y5 0.
Soluţie. Domeniul D reprezintă figura mărginită de  OAB :
y
A  5 , 0 -2 O
x
M -1
C
B 0 ,  5

Studiem funcţia z  f  x , y  conform schemei de mai sus.

1. Aflăm punctele critice ale funcţiei z  f  x , y  din sistemul
2 x  y  3  0 ,
 Unicul punct critic este punctul M  2 ;  1 şi Z M   3 .
 x  4 y  2  0 .
2. Studiem funcţia dată pe frontiera domeniului D.
a) Pe segmentul OB 0  y  5 , x  0  , funcţia dată are forma z  2 y 2  2 y  1 .
Aflăm valoarea cea mai mare a funcţiei z pe segmentul 0 ,  5. Punctul critic al funcţiei
z de pe acest segment este y  0.5 z y  4 y  2  0  y  0.5 . Calculăm valorile lui z
în punctele : y  5 ; y  0.5 şi y 0. Obţinem: z 0 ;  5  41 ;
z 0 ;  0.5  0.5 ; z 0 ; 0  1 .
b) Pe segmentul OA  5  x  0 , y  0 , funcţia z are forma z  x 2  3 x  1 .
Procedând ca şi în cazul a), obţinem: z  5 ; 0  41 ; z  1.5 ; 0  1.25 ; z 0 ; 0   1 .
c) Şi, în fine, pe segmentul AB, funcţia z  4 x 2  26 x  41 , deoarece y   x  5 .
Din ecuaţia z x  8 x  26  0 , obţinem punctul critic x  13 4 . Valoarea respectivă a lui y
pentru x  13 4 este y  13 4    13 4   5   7 4 . Atunci, valorile funcţiei z în
punctele A  5 ; 0  ; C  13 4 ;  7 4  şi B 0 ;  5 sunt egale cu 11 ;  5 4 şi 41 respectiv.
Comparând valorile funcţiei obţinute în punctul critic M  2 ,  1 şi pe frontiera
domeniului D conchidem că z sup  41 şi z inf  3 .
Pentru funcţia de trei variabile, pot fi considerate una sau două restricţii.
În cazul funcţiilor de n variabile, se pot examina k restricţii, unde k  n . Bazele
teoretice şi exemplele respective se pot vedea în literatura de specialitate.
 Metoda celor mai mici pătrate şi aplicarea ei

Deseori, în economie, tehnică, biologie ş.a., în urma unor cercetări experimentale, se

obţin rezultate statistice sub forma unui tabel cu doi parametri x şi y.
xi x1 x2 ... xn
yi y1 y2 ... yn

Fireşte, apare necesitatea stabilirii dependenţei funcţionale dintre x şi y, ce ar permite

prognozarea valorilor lui y pentru diferite valori ale lui x.
Notăm pe planul de coordonate Oxy punctele experimentale M i xi ; y i ,i  1, n .
După felul cum ele sunt situate pe plan, stabilim tipul dependenţei funcţionale.
Presupunem că punctele din tabel sunt aranjate în vecinătatea unei drepte, după cum este
indicat în figura 1.

y
yn
yi
y1
y2

O x1 x2 xi xn x
Figura 1
Atunci, putem considera că, între mărimile x şi y, există o dependenţă liniară
y  ax  b (1)
Dacă punctele M i  xi ; y i  sunt aranjate pe planul Oxy ca în figura 2,

y y

● ● ● ●
●
● ●
● ●
O ● ●
x
,
x
Figura 2

atunci, putem presupune că dependenţa dintre x şi y are forma

y  ax 2  bx  c (2)
În continuare, vom examina numai cazul dependenţei liniare. Punctele M i  xi ; y i  din
figura 1 nu sunt situate exact pe dreapta y  ax  b , ci doar în vecinătatea ei. Vom căuta
valorile coeficienţilor a şi b, în aşa fel, ca punctele considerate să fie situate cât mai aproape
de această dreaptă. Pentru aceasta, este suficient ca suma pătratelor diferenţelor
 i  yi  axi  b  , numite erori, să fie minimă. De aceea, considerăm funcţia de două
variabile
n n
 a , b     i2   axi  b  yi  (3)
2

i 1 i 1
şi examinăm minimumul ei. Această metodă de aproximare se numeşte metoda celor mai
mici pătrate.
Punctele de minim ale funcţiei  a , b  ca funcţie de variabile a şi b vor fi printre
soluţiile sistemului de două ecuaţii cu două necunoscute a şi b :
a  0 ,

b  0 .
Aflând derivatele parţiale  a şi  b , obţinem sistemul
  n
n
 
 a a  2  axi  b  yi  xi  0 ,  axi  b  yi  xi  0 ,
 i 1  i 1
 sau n
      2 ax  b  y   0
n
 ax  b  y   0 .
 b  b i 1
i i
i 1
i i

După reducerea termenilor asemenea, ultimul sistem devine:

 n 2   n  n

  i
 x   a    i x   b   xi y i ,
 i 1   i 1  i 1
 n (4)
  n

 
xi   a  n  b   y i .
 i 1  i 1

Sistemul (4) se numeşte sistem normal al metodei celor mai mici pătrate.
Se poate demonstra că acest sistem, pentru valorile distincte x1 ,  , x n este
întotdeauna compatibil determinat şi pentru valorile respective ale lui a şi b, funcţia  a , b 
atinge minimumul ei. Aflând valorile lui a şi b, determinăm dreapta y  ax  b .
Pentru aplicaţii practice ale celor expuse mai sus, e comod de completat, iniţial,
următorul tabel:

i xi yi x i2 xi yi
1 x1 y1 x12 x1 y1
2 x2 y2 x22 x2 y 2
    
n xn yn xn2 xn y n
n n n n

 
i 1
xi 
i 1
yi 
i 1
xi2 xy i 1
i i
 Exemplul 1. Fie dat tabelul rezultatelor experimentului

xi –2 0 1 2 4
yi 0,5 1 1,5 2 3

Folosind metoda celor mai mici pătrate, să se determine funcţia analitică ce reflectă
relaţia dintre x şi y şi să se prognozeze valorile lui y pentru x  7 şi x  8 .
Soluţie. Plasăm punctele M i  xi ; y i  pe planul Oxy
y
3 M5

2 M4

1,5 M3

1 M2
M1
,
-2 O 1 2 4 x
şi observăm că ele sunt aranjate în vecinătatea unei drepte y  ax  b , coeficienţii căreia sunt
necunoscuţi.
Pentru determinarea acestei drepte, completăm mai întâi tabelul

i xi yi x i2 xi yi
1 –2 0,5 4 –1
2 0 1 0 0
3 1 1,5 1 1,5
4 2 2 4 4
5 4 3 16 12
 5 8 25 16,5

Substituind datele din tabel în sistemul de ecuaţii

  n  n

nb    xi   a   yi
  i 1  i 1
 n
   n  n

 xi   b    xi2   a   xi yi ,
 i 1   i 1 
 i 1

obţinem sistemul normal

5b  5a  8 ,

5b  25a  16.5 ,
de unde a  0.4 , b  1.2 . Prin urmare, ecuaţia dreptei căutate este y  0.4 x  1.2 . În
baza acestei ecuaţii, determinăm două puncte ce se află pe dreaptă, de exemplu, A  2 ; 0.4
şi B 4 ; 2.8 .
Prin punctele A  2 ; 0.4 şi B 4 ; 2.8 , trasăm dreapta obţinută.
 y prognozare y  0 .4 x  1 .2

4 prognozare
3
M4 B
2 M3
M2
A 1
-2 -1 O 1 2 3 4 5 6 7 8 x

Pentru valorile x  7 şi x  8 putem determina (atât geometric, cât şi în baza ecuaţiei

dreptei) valorile respective ale lui y: y 7   4 , y 8  4.4 .
De exemplu, dacă x este anul, iar y este volumul producţiei obţinute în acest an, atunci
putem afirma că, în anii 7 şi 8, se vor produce 4, respectiv 4.4 unităţi de producţie.