z

6
zH
H M (x, y, z)

O y -
 H  y
x φ HH
r


x M1 (x, y, 0)
Figure 1: Coordonate cilindrice
y
y6 M1 (x, y, 0)
r
φ -
O x x

Figure 2: Proiecţia figurii 1 în planul xOy

seminar 7 analiză]Integrale duble şi triple

1 Coordonate cilindrice
-Coordonatele cilindrice sunt o prelungire în spaţiu a coordonatelor polare din
plan.

Definiţia 1. -Vom începe cu figurile şi continuăm cu formulele corespunzătoare.

-Se consideră în spaţiu M (x, y, z);
-se proiectează M pe axele de coordonate în spaţiu şi pe planul xOy în
M1 (x, y, 0).
-Urmărind proiecţiile lui M1 (x, y, 0) pe axe se observă:
cos φ = xr , deci x = r cos φ,
sin φ = yr , deci y = r sin φ,
coordonata z a lui M rămâne z.
-Se obţin în acest moment coordonatele cilindrice r, φ, z ale lui M , iar
ecuaţiile
 care leagă coordonatele x, y, z ale lui M de acestea sunt:
 x = r cos φ
y = r sin φ .

z=z
Determinăm jacobianul:
∂x ∂x ∂x
∂r ∂φ ∂z cos φ −r sin φ 0
J = ∂(x,y,z)
∂(r,φ,z) = ∂y
∂r
∂y
∂φ
∂y
∂z = sin φ r cos φ 0 = r.
∂z ∂z ∂z 0 0 1
∂r ∂φ ∂z
⟨⟨ -Determinantul cu trei linii şi trei coloane se poate calcula prin orice metodă
cunoscută.⟨⟨

⟨⟨ -Vom încheia cu un exemplu la care se aplică coordonatele cilindrice.⟨⟨

1
 z
 6 
2 
O -

 
2 y
x 

Figure 3: Domeniul D de la exemplul 1

∫ ∫ ∫√
Exemplu 1. Calculaţi x2 + y 2 + 1 dxdydz,
√ D
D: x2 + y 2 ≤ 2, z ∈ [0, 2].

Dem. Începem cu figura√ care este 3.

-Ridicând la pătrat x2 + y 2 ≤ 2 ⇒ x2 + y 2 ≤ 4, inegalitate în care
recunoaştem interiorul şi cercul de centru O(0, 0) şi rază r = 2; este cel din
planul xOy din figura 3.
-Dacă am avea în spaţiu numai această inegalitate, s-ar genera cilindrul infinit
şi în partea negativă şi în partea pozitivă a planului xOy.
-Restricţia z ∈ [0, 2], reduce cilindrul la cel din figură.

-Trecem la coordonate cilindrice:
 x = r cos φ
y = r sin φ .

z=z
-Nu mai facem alte calcule, le înlocuim direct pe cele pe care le avem.
-Apartenenţa pentru fiecare este clară: r ∈ [0, 2], φ ∈ [0, 2π], z ∈ [0, 2].
-Este clar că dxdydz = |J| drdφdz = r drdφdz;
-cu noile coordonate x2 + y 2 = r2 cos2 φ + r2 sin2 φ = r2 ;
-integrala se reduce la trei integrale iterate, începem să integrăm din interior:
∫ ∫2 √
∫2 2π ∫ √
∫2 2π
I = ( ( r r2 + 1 dz) dφ) dr = ( r r2 + 1 · z/20 dφ) dr =
0 0 0 0 0
∫ √
∫2 2π ∫2 √ ∫2 √
= 2 ( r r2 + 1 dφ) dr = 2 r r2 + 1 · φ/2π 2
0 dr = 4π r r + 1 dr;
0 0 0 0
⟨⟨
√ -cum vă ziceam, azi prindem o zi bună şi facem direct s.v.⟨⟨
′ 2 ′
r2 + 1 = s ⇒ r2 + 1 = s2 , (r 2
√ + 1) dr = (s ) ds, 2rdr = 2sds, rdr = sds,
r=0⇒ √
s = 1, r = 2 ⇒ s = 5;
∫5 3
√ √
I = 4π s · s ds = 4π s3 /1 5 = 4π 3 (5 5 − 1).
1

∫∫∫
(Temă) Calculaţi x + y − z dxdydz,
D
D : 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 3, y ≥ 0, z ∈ [−3, 1].

2 Coordonate sferice
⟨⟨ -Coordonatele sferice sunt legate de integrale triple în interiorul anumitor
regiuni sferice.⟨⟨

2
 z
6
zH
H M (x, y, z)
r

O ψ M3 -
 H   y
M2   φ H H


x M1 (x, y, 0)
Figure 4: Coordonate sferice
z r M r cos ψ M1
π 6
ψ
2 ψ 
φ
O  O M1 O M2
− π2

Figure 5: Proiecţiile figurii 4

Definiţia 1. ⟨⟨ -Vom începe cu figurile şi continuăm cu formulele

corespunzătoare.⟨⟨
-Se consideră în spaţiu M (x, y, z);
-se proiectează M pe axele de coordonate în spaţiu, pe planul xOy în
M1 (x, y, 0), pe axa Ox în M2 (x, 0, 0) şi pe axa Oy în M3 (0, y, 0).
-Toate proiecţiile aşa cum se văd în plan, sunt date în figura 5.
-Pe sferă şi în interior, ψ ∈ [− π2 , π2 ], φ ∈ [0, 2π];
∆OM M1 , are M M1 = z,
cos ψ = OM r
1
⇒ OM1 = r cos ψ,
sin ψ = r ⇒ z = r sin ψ;
z

∆OM1 M2 are
cos φ = OM x
⇒ x = r cos φ cos ψ,
y 1
sin φ = OM1 ⇒ y = r sin φ cos ψ.
-Se obţin în acest moment coordonatele sferice r, φ, ψ ale lui M , iar ecuaţiile
care leagă coordonatele x, y, z ale lui M de acestea sunt:

 x = r cos φ cos ψ
y = r sin φ cos ψ .

z = r sin ψ
Determinăm jacobianul:
∂x ∂x ∂x
∂r ∂φ ∂ψ
∂(x,y,z) ∂y ∂y ∂y
J= ∂(r,φ,ψ) = ∂r ∂φ ∂ψ =
∂z ∂z ∂z
∂r ∂φ ∂ψ
cos φ cos ψ −r sin φ cos ψ −r cos φ sin ψ
= sin φ cos ψ r cos φ cos ψ −r sin φ sin ψ =
sin ψ 0 r cos ψ
= r2 cos2 φ cos3 ψ + r2 sin2 φ cos ψ sin2 ψ + r2 cos2 φ sin2 ψ cos ψ+
+r2 sin2 φ cos3 ψ = r2 cos3 ψ(cos2 φ + sin2 φ)+
+r2 cos ψ sin2 ψ(sin2 φ + cos2 φ) = r2 cos ψ(cos2 ψ + sin2 ψ) = r2 cos ψ.

3
 z
6

O -
 
 1 y
x
 
Figure 6: Domeniul D de la exemplul 1, din secţiunea 2

Observaţia
 1. -Dacă se consideră unghiul ∠zOM = θ, atunci θ ∈ [0, π]:
 x = r cos φ sin θ
y = r sin φ sin θ ,

z = r cos θ
J = ∂(x,y,z) 2
∂(r,θ,φ) = r sin θ.

⟨⟨ -Vom încheia cu un exemplu la care se aplică coordonatele sferice.⟨⟨

∫∫∫
Exemplu 1. Calculaţi z + 1 dxdydz, D : x2 + y 2 + z 2 ≤ 1.
D

Dem. Începem cu figura care este 6.

-Observăm că este vorba despre interiorul şi frontiera sferei cu centrul în
O(0, 0, 0) şi raza 1;
-se aplică toate calculele de mai sus cu
r ∈ [0, 1], φ ∈ [0, 2π], ψ ∈ [− π2 , π2 ],
π
∫1 2π
∫ ∫2
I = ( ( (r sin ψ + 1)r2 cos ψ dψ) dφ) dr =
0 0 −π
2

-se observă că (sin2 ψ)′ = 2 sin ψ cos ψ, sin π2 = 1, sin(− π2 ) = −1,

-expresia de integrat nu depinde de φ, deci se scrie direct 2π cât este lungimea
intervalului când ajungem la ea;
∫1 2π
∫ 2 π ∫1
I = ( (r3 sin2 ψ + r2 sin ψ/−2 π ) dφ) dr = 2π 2r2 dr
2
0 0 0
r3 1
I = 4π · 3 /0 = 4π
3 .

∫∫∫
(Temă) Calculaţi 2z − x + y dxdydz,
D
D : x2 + y 2 + z 2 ≤ 7, z ≥ 0.

Aici se încheie materia pentru prima lucrare. Aveţi timp săptămâna a 8-a
să recapitulaţi toată materia.
Lucrarea va fi la seminar în săptămâna a 10-a.
Cred că pe 2 mai va fi liber.

3 Integrale curbilinii de prima speţă

∫
Exemplu 1. Calculaţi I = (−y + 1) ds, unde C este curba definită parametric:
C

4
 {
x = t − sin t
C: , t ∈ [0, π2 ].
y = 1 − cos t

Dem. ⟨⟨ -Ne vom concentra pe etapele de calcul ce trebuie făcute şi pe măsură

ce le parcurgem, vom vedea rolul integralelor curbilinii.
-Curba C este o curbă plană. Exemple de curbe plane sunt toate dreptele,
graficele de funcţii, cercurile, elipsele, hiperbolele, parabolele, adică conicele de
la geometrie.
-Aceasta este o curbă definită parametric, în care x şi y depind de parametrul
t ∈ [0, π2 ].
-În acest exemplu putem să-l determinăm pe t în funcţie de y, să înlocuim şi să
determinăm o relaţie între x şi y care să ne ducă la graficul unei funcţii pe care
să o reprezentăm după metodele de la grafice.
-Nu vom face asta. Pentru că această reprezentare parametrică este cea mai
convenabilă în calcule.⟨⟨
-În integrală
√ apare ”ds” care este elementul de lungime; formula lui este
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt;
⟨⟨ -se înlocuieşte formula în integrală; în continuare se procedează ca la
schimbarea de variabilă la integralele de o variabilă; unde apar x şi y se
înlocuiesc din reprezentarea parametrică iar expresia de sub integrală se
înmulţeşte cu elementul de lungime; capetele domeniului de integrare sunt
evident cele ale lui t.⟨⟨
x′ (t) = 1 − cos t, y ′ (t) = sin t ⇒
(x′ (t))2 + ((y ′ (t))2 = 1 − 2 cos t + cos2 t + sin2 t = 2 − 2 cos t;
-reamintim formula de la trigonometrie:
cos t = cos( 2t + 2t ) = cos2 2t − sin2 2t ⇒
2 − 2 cos t = 2(1 − cos2 2t + sin2 2t ) = 4 sin2 2t ,
-dacă t ∈ [0, π2 ] atunci 2t ∈ [0, π4 ] şi sin 2t ≥ 0, deci
√
ds = 4 sin2 2t dt = 2 sin 2t dt;
-cu aceste calcule, integrala se reduce la integrală de o singură variabilă şi
rezultatul este număr real;
π π
∫2 ∫2
I = (−1 + cos t + 1) · 2 sin 2t dt = 2 sin 2t cos t dt;
0 0
-pentru că oricum am proceda, va trebui să folosim formule de la
trigonometrie, preferăm:
-se ştie că sin a cos b = sin(a+b)+sin(a−b)
2 ⇒
sin( t +t)+sin( 2t −t)
sin 2t cos t = 2 − sin 2 ),
= 12 (sin 3t
2 t
2
π
∫2
I = sin 3t 2 − sin 2 dt;
t
0
-putem să facem s.v. pentru calculul integralei, dar înclin spre observaţiile că
3t ′ t ′
2 = − 3 (cos 2 ) , sin 2 = −2(cos 2 ) ,
sin 3t 2 t

-se verifică imediat corectitudinea derivatelor,

√ √
π π
I = − 23 cos 3t
2 /0 + 2 cos 2 /0 = 3 · 2 + 3
2 t 2 2 2 2
+ 2 · 22 − 2.
√
S-au folosit formulele cos 0 = 1, cos π4 = 22 , sin π = 0, cos π = −1,

5
 √
4 = cos(π − 4 ) = cos π cos 4 + sin π sin 4 = −
2
cos 3π π π π
2 .

-Lungimile graficelor funcţiilor derivabile, cu derivate continue, f : [a, b] → R,

se ştiu de la integrale definite.
-Acestea
{ sunt curbe plane care se pot reprezenta uşor parametric:
x=t
, t ∈ [a, b].
y = f (x) = f (t)
-Formula generală a lungimii unei curbe definită parametric este dată în
continuare.

Observaţia
{ 1. (1)Dacă C este curbă plană, definită parametric:
x = x(t)
, t ∈ [a, b], atunci elementul de lungime este
y = y(t)
√
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt şi lungimea curbei este
∫ ∫b √
L(C) = ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt.
C a
(2)Dacă
 C este curbă în spaţiu, definită parametric:
 x = x(t)
y = y(t) , t ∈ [a, b], atunci elementul de lungime este

z = z(t)
√
ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt şi lungimea curbei este
∫ ∫b √
L(C) = ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt.
C a

-Privind reprezentarea parametrică √ pentru grafice: √

x′ (t) = 1, y ′ (t) = f ′ (t) ⇒ ds = (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt = 1 + (f ′ (t))2 dt
şi lungimea graficului este cea cunoscută
∫ ∫b √
L = ds = 1 + (f ′ (t))2 dt.
C a

⟨⟨ -Elementul de lungime este un radical, de aceea în majoritatea cazurilor,

calculul lungimilor se reduce la calculul unor integrale cu radicali.⟨⟨

 x = cos t + t sin t
Exemplu 2. Calculaţi lungimea curbei C : y = sin t − t cos t , t ∈ [0, 2π].

z=t

Dem. -Este vorba despre o curbă în spaţiu.

x′ (t) = − sin t + sin t + t cos t = t cos t,
y ′ (t) = cos t − cos t + t sin t = t sin t,
z ′ (t) = 1,
(x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 = t2 cos2 t + t2 sin2 t + 1 = t2 + 1,
∫ ∫√
2π
L = ds = t2 + 1 dt;
C 0
-rezolvarea se face cu integrare prin părţi şi este un exemplu teoretic;
pentru a înţelege mai uşor etapele calculăm:

6
 √ √ ′ (t2 +1)′ =2t
( t2 + 1)′ = ( u)′ = u
√
2 u
= √
2 t2 +1
= √ t
t2 +1
;
t2 +1=u
∫
2π √ √ ∫ t2 =t2 +1−1
2π √
L= t′ t2 + 1 dt = t t2 + 1/2π
0 −
√
t2 +1
dt = 2π 4π 2 + 1−
0 0
∫√
2π √
− t2 + 1 dt + ln(t + t2 + 1)/2π
0 ;
0
-se observă că integrala din dreapta este L, se trece în stânga şi apoi se
împarte
√ la 2, deci √
L = π 4π 2 + 1 + 12 ln(2π + 4π 2 + 1).

(Temă) (1)Calculaţi lungimea curbei

{ de la exemplul 1 de aici.
x = a(cos t + t sin t)
(2)Calculaţi lungimea curbei C : , a > 0, t ∈ [0, π].
 y = a(sin t − t cos t)
 x = 2t
(3)Calculaţi lungimea curbei C : y = t2 , t ∈ [1, 2]. (Elementul de lungime

z = ln t
dă pătrat perfect la toate).

7
 seminar 8 analiză]Integrale curbilinii de prima şi a doua speţă

1 Integrale curbilinii de prima speţă

Observaţia 1. Masa şi coordonatele centrului de greutate G(xG , yG ) ale unui
fir material cu forma curbei plane C şi cu densitatea ρ(x, y), (adică densitatea
depinde de coordonatele punctului de pe curbă), sunt date de:
∫
masa = m = ρ ds,
C
∫ ∫
xρ ds yρ ds
xG = C
∫ , yG = C
∫ .
ρ ds ρ ds
C C

Exemplu 1. Determinaţi masa{şi coordonatele centrului de greutate ale firului

x = a cos t
material cu forma curbei C : , t ∈ [0, π2 ] şi cu densitatea
y = a sin t
ρ(x, y) = x.

Dem. x′ (t) = −a sin t, y ′ (t) = a cos t ⇒

(x′ (t))2 + (y ′ (t))2 = a2 sin2 t + a2 cos2 t = a2 ;
π
∫ ∫2 π
masa = m = ρ(x, y) ds = a cos t · a dt = a2 sin t/02 = a2 ;
C ρ(x,y)=x=a cos t 0
π
∫ ∫ 2
xρ(x, y) ds = a2 cos2 t · a dt = a3 · I;
C 0
-s-au înlocuit toate: x = a cos t, ρ(x, y) = x = a cos t, ds = adt;
-pentru a calcula mai uşor, considerăm integrala care se integrează prin părţi:
π π π
∫2 ∫2 ′
π ∫2
I = cos tdt = cos t(sin t) dt = cos t sin t/0 + sin2 tdt;
2 2

0 0 0
reamintim cu cercul trigonometric, cos π2 = 0, sin π2 = 1, cos 0 = 1, sin 0 = 0 şi
sin2 t = 1 − cos2 t, deci
π
∫2
I = 1 − cos2 tdt = π2 − I, I = π4 ,
0
∫
xρ ds
a3 · π aπ
4 ;
C
xG = ∫ = a2
4
=
ρ ds
C
π
∫ ∫2
yρ(x, y) ds = a2 sin t cos t · a dt = a3 · J;
C 0
π
∫2
calculăm J = sin t cos t dt;
0
sin t = u, (sin t)′ dt = u′ du, cos tdt = du,
t = 0 ⇒ u = sin 0 = 0, t = π2 ⇒ u = sin π2 = 1 şi
∫1 2
J = u du = u2 /10 = 12 ;
0

1
 ∫
yρ ds
a3 · 21
yG = C
∫ = a2 = a2 ; deci m = a2 şi G(xG , yG ) = ( aπ a
4 , 2 ).
ρ ds
C

(Temă) (1)Calculaţi masa şi coordonatele centrului de greutate ale firului

material
{ cu forma curbei
x = cos t
C: , t ∈ [0, π4 ] şi densitatea ρ(x, y) = 1.
y = sin t
(2)Determinaţi
{ masa firului material cu forma curbei
x=t−1
C: , t ∈ [0, 1] şi densitatea ρ(x, y) = x + 1.
y = 2t2 + 1
∫1 √
(I = t 16t2 + 1 dt;
√ 0
1
16t2 + 1 = u, 16t2 + 1 = u2 , 32t dt = 2u du, t dt = 16 u du, capetele se
schimbă . . .).

2 Integrale curbilinii de speţa a doua

∫
Exemplu 1. Calculaţi I = x dx + 2y dy, C este curba
C
C : y = 2 − x2 , x ∈ [0, 1].
{
x=t
Dem. -Curba se poate parametriza: C : , t ∈ [0, 1].
y = 2 − t2
-Pentru calculul integralei se procedează ca la schimbarea de variabilă, se
calculează dx, dy în funcţie de dt, se înlocuiesc x şi y în funcţie de t şi apoi se
înlocuiesc în integrală:
x = t ⇒ x′ dx = t′ dt, dx = dt;
y = 2 − t2 ⇒ y ′ dy = (2 − t2 )′ dt, dy = −2t dt,
-avem răbdare să scriem dt la sfârşit, dar scoatem coeficienţii în evidenţă;
∫1 ∫1 2 4
I = t · 1 + 2(2 − t2 ) · (−2t) dt = t − 8t + 4t3 dt = − 7t2 + 4t4 /10 = − 72 + 1 = − 52 .
0 0
-Se observă că I este număr.

⟨⟨ -Puteţi încerca să rezolvaţi singuri următorul exemplu.⟨⟨

∫
Exemplu 2. Calculaţi I = (y + 2x) dx + (x + 1) dy + z dz, unde
 C
 x = cos t
C: y = 2 sin t , t ∈ [0, 2π].

z = −t

Dem. x = cos t ⇒ x′ dx = (cos t)′ dt, dx = − sin t dt,

y = 2 sin t ⇒ y ′ dy = (2 sin t)′ dt, dy = 2 cos t dt,
z = −t ⇒ z ′ dz = (−t)′ dt, dz = − dt,
∫
2π
I = (2 sin t + 2 cos t) · (− sin t) + (cos t + 1) · 2 cos t + (−t) · (−1) dt =
0

2
 y
6
y = x2
√
1' ↽y= x
C2
&%
⇀ C1 -
O 1 x

Figure 1: desenul lui ∂D de la exemplul 3

∫
2π
= − 2 sin2 t − 2 cos t sin t + 2 cos2 t + 2 cos t + t dt;
0
-puteţi repeta integralele prin părţi, iar una din integrale a mai fost calculată
dar prefer:
cos 2t = cos(t + t) = cos2 t − sin2 t şi cos 2t = 21 (sin 2t)′ ,
cos t sin t = 12 (sin2 t)′ ,
din periodicitate, cos 0 = cos 2π = 1, sin 0 = sin 2π = sin 4π = 0 deci
2
I = sin 2t − sin2 t + 2 sin t + t2 /2π 2
0 = 2π .

∫
Exemplu 3. Calculaţi I = y 2 dx + x2 dy, unde C = ∂D este frontiera
C √
domeniului D = {(x, y) ⊂ R2 / x2 ≤ y ≤ x}, parcursă în sens trigonometric.

Dem. -Toate graficele se fac pe un singur desen.

-De la x2 ≤ y se trece la egalitate, y = x2 ;
-se obţine f : R → R, f (x) = x2 ;
-intersecţia cu Oy: x = 0 ⇒ f (0) = 0 ⇒ O(0, 0) ∈ Γf ∩ Oy;
-intersecţia cu Ox: y = f (x) = x2 = 0 ⇒ x = 0 ⇒ O(0, 0) ∈ Γf ∩ Ox;
f ′ (x) = 2x = 0 ⇒ x = 0;
-la stânga lui 0 funcţia de grad I, f ′ (x) = 2x, are semnul minus, la dreapta
plus,
lim x2 = ∞;
x→±∞
x −∞ 0 ∞
f ′ (x) − 0 + ;
f (x) ∞ ↘ 0 ↗ ∞
-parabola împarte planul în două regiuni; pentru a vedea care verifică
x2 ≤ y,
se ia A(0, 1) care nu este pe parabolă şi se înlocuieşte în inegalitate,
0 ≤ 1 da, deci
√ partea din plan care-l conţine
√ verifică inegalitatea.
-De la y ≤ x, se trece la egalitate
√ y = x;
-se obţine g : [0, ∞) → R, g(x) = x;
-intersecţia cu Oy: x = 0 ⇒ g(0)√ = 0 ⇒ O(0, 0) ∈ Γg ∩ Oy;
-intersecţia cu Ox: y = g(x) = x = 0 ⇒ x = 0 ⇒ O(0, 0) ∈ Γg ∩ Ox;
g ′ (x) = 2√
1
x
> 0, ∀x > 0;
√
lim x = ∞;
x→∞

3
 x 0 ∞
g ′ (x) | + ;
g(x) 0 ↗ ∞
g ′′ (x) = 12 (x− 2 )′ = − 14 x− 2 −1 = − 4x1√x < 0, ∀x > 0, deci funcţia creşte concav;
1 1

√
-pentru a vedea care porţiune din plan verifică y ≤ x,
se ia B(1, 0) care nu este pe grafic ⇒ 0 ≤ 1 da,
deci porţiunea de sub grafic este în D;
-domeniul D este cuprins între grafice;
-se observă că ∂D este formată din curbele C1 şi C2 parcurse în sens
trigonometric;
-trebuie
{ determinată intersecţia lor, deci se rezolvă sistemul:
y=x 2 √
√ ⇒ x2 = x, x4 = x, x4 − x = x(x3 − 1) = 0 ⇒ x = 0, sau x = 1;
y= x
-pentru x = 0 ⇒ y = 0, deci O(0, 0),
-pentru x = 1 ⇒ y = 1, deci C(1, 1).
-Trebuie{ parametrizată curba C1 care este parcursă de x de la 0 la 1:
x=t
C1 : , t ∈ [0, 1];
y = t2
-trebuia scris y = x2 = t2 , dar nu am vrut să mai încarc;
-integrala curbilinie de speţa a doua:
x = t ⇒ x′ dx = t′ dt, dx = dt;
y = t2 ⇒ y ′ dy = (t2 )′ dt, dy = 2tdt;
-avem răbdare să scriem dt la sfârşit;
∫ 2 ∫1 5 4
y dx + x2 dy = t4 + t2 · 2t dt = t5 + 2t4 /10 = 51 + 12 = 10 7
.
C1 0
-Ne ocupăm de parametrizarea lui C2 la care şi x şi y se parcurg de la 1 la 0;
-vrem√ să integrăm mai uşor şi pentru asta
y = x se transformă în y 2 = x, deci x se scrie în funcţie de y;
-a doua problemă este că y merge de la 1 la 0;
-trebuie să asigurăm o parcurgere liniară de la 1 la 0 pentru y;
-aceasta se face cu funcţii de grad I:
-scriem y = at + b; aflăm a şi b din condiţia ca
t = 0 ⇒ y = 1, deci b = 1 şi
t = 1 ⇒ y = 0, deci a + 1 = 0, a = −1;
-avem{ parametrizarea lui C2 :
x = (1 − t)2
C2 : , t ∈ [0, 1];
y =1−t
((1 − t)2 )′ = (u2 )′ = 2u · u′ = 2(1 − t)(1 − t)′ = −2(1 − t),
1−t=u
x = (1 − t)2 ⇒ x′ dx = ((1 − t)2 )′ dt, dx = −2(1 − t)dt,
y = 1 − t ⇒ y ′ dy = (1 − t)′ dt, dy = −dt;
∫ ∫1
= (1 − t)2 · (−2(1 − t)) + (1 − t)4 · (−1) dt =
C2 0
∫1
− 2(1 − t)3 − (1 − t)4 dt;
0

4
1 − t = s, (1 − t)′ dt = s′ ds, dt = −ds,
t = 0 ⇒ s = 1, t = 1 ⇒ s = 0,
-folosim regula de schimbare a capetelor de integrare, cu care minus dispare;
∫ ∫1 4 5
= − 2s3 − s4 ds = − 2s4 − s5 /10 = − 107
;
C2 0
∫ ∫
I= + = 7
10 − 7
10 = 0.
C1 C2

Exemplu 4. Calculaţi lucrul mecanic al forţei

f = (−x + y + z, x − y + z, x + y − z), când punctul ei de aplicaţie descrie
curba C = AB, unde A(1, −1, 1), B(−1, 1, −1).

Dem. -Noţiunea de vector la fizică este legată de forţe;

-forţele sunt considerate vectori liberi, adică nu contează unde este originea,
sunt caracterizate prin direcţie, sens şi lungime;
-vectorii au fost studiaţi şi la geometrie în condiţiile în care planul, sau spaţiul
au fost raportate la sistemul de coordonate corepunzător fiecăruia;
-de exemplu dacă în spaţiu vorbim de vectorul v = (1, 2, −1), atunci prima
idee este să considerăm că are originea în O(0, 0, 0) şi să reprezentăm apoi
vectorul OP , cu P (1, 2, −1);
dar există şi posibilitatea să se spună că originea lui este de exemplu în
M (4, −7, −10) şi atunci îl căutăm pe N (x, y, z) a.î. M N = v; de la geometrie
ştim că:
M N = (x − 4, y + 7, z + 10) = (1, 2, −1) ⇒ x − 4 = 1, x = 5, y + 7 = 2,
y = −5, z + 10 = −1, z = −11, deci ducem N (5, −5, −11) şi vectorul M N = v;
-acesta este cazul şi aici cu f ;
-formula
∫ care
∫ dă lucrul mecanic cerut este:
L = f = (−x + y + z) dx + (x − y + z) dy + (x + y − z) dz;
C C
-deci integrala curbilinie de speţa a doua ne dă lucrul mecanic;
-curba C este un vector, pe care vrem să-l parametrizăm;
-de la geometrie, segmentul [AB] parcurs de la A la B, este dat de:
[AB] : xx−x A
B −xA
= yy−y A
B −yA
= zz−z A
B −zA
= t, t ∈ [0, 1];
x−1
−1−1 = x−1
−2 = t, x − 1 = −2t, x = −2t + 1, x′ dx = (−2t + 1)′ dt, dx = −2dt,
′ ′
1+1 = 2 = t, y + 1 = 2t, y = 2t − 1, y dy = (2t − 1) dt, dy = 2dt,
y+1 y+1

z−1
= z−1
= t, z − 1 = −2t, z = −2t + 1, z ′ dz = (−2t + 1)′ dt, dz = −2dt;
−1−1 −2
 x = −2t + 1
C: y = 2t − 1 , t ∈ [0, 1];

z = −2t + 1
-pentru a nu complica:
−x + y + z = 2t − 1 + 2t − 1 − 2t + 1 = 2t − 1,
x − y + z = −2t + 1 − 2t + 1 − 2t + 1 = −6t + 3,
x + y − z = −2t + 1 + 2t − 1 + 2t − 1 = 2t − 1,
∫1
L = (2t − 1)(−2) + 2(−6t + 3) + (2t − 1)(−2) dt =
0

5
 ∫1 ∫1
= − 4t + 2 − 12t + 6 − 4t + 2 dt = − 20t + 10 dt =
0 0
2
= − 20t
2 + 10t/0 = −10 + 10 = 0.
1

⟨⟨ -Puteţi încerca să rezolvaţi singuri următorul exemplu şi să găsiţi

o parametrizare a curbei.⟨⟨

Exemplu 5. Calculaţi lucrul mecanic al forţei

{ 2 f = (xy, z, y), când
x +y =1
punctul ei de aplicaţie descrie curba C : , x ∈ [1, 2].
x+z =2

Dem. -Se observă că y şi z se pot exprima în funcţie de x pe care putem să-l

lăsăm
{ pe loc: 2
y = 1 − x ⇒ y ′ dy = (1 − x2 )′ dx, dy = −2xdx
C: , x ∈ [1, 2];
z = 2 − x ⇒ z ′ dz = (2 − x)′ dx, dz = −dx
∫ ∫ ∫2
L = f = xy dx + z dy + y dz = x(1 − x2 ) − 2x(2 − x) − (1 − x2 ) dx =
C C 1
∫2 ∫2
= x − x3 − 4x + 2x2 − 1 + x2 dx = − x3 + 3x2 − 3x − 1 dx =
1 1
4
3x2
= − x4 + x3 − 2 − x/21 = −4 + 1
4 +8−1−6+ 3
2 − 2 + 1 = − 94 .
∫
(Temă) Calculaţi (x + 1) dx − (z + 1) dy − 3y dz, unde
 C
 x=t−1
C: y = t2 + 2 , t ∈ [0, 1].

z =t−3

6
 seminar 9 analiză]Integrale curbilinii de a doua speţă

1 Integrale curbilinii de speţa a doua

independente de drum
⟨⟨ -Se ştie de la integrale de o variabilă că dacă f : [a, b] → R este integrabilă şi
admite primitiva F , adică F este derivabilă pe [a, b] şi F ′ = f , atunci
∫b
f (x) dx = F (x)/ba = F (b) − F (a),
a
deci integrala depinde numai de valorile lui F la capetele intervalului.
-În continuare se prezintă generalizarea acestei situaţii la integrale curbilinii de
speţa a doua.
-Dacă u : D ⊂ R2 → R este derivabilă, atunci diferenţiala ei este
du = ∂u ∂u
∂x dx + ∂y dy.
-Noţiunile teoretice care intervin se prezintă în momentul în care trebuie explicate.⟨⟨
Exemplu 1. Demonstraţi că integrala curbilinie este independentă de drum şi
∫
determinaţi funcţia potenţial u, (2xy 3 + 6xy) dx + (3x2 y 2 + 3x2 ) dy.
C

Dem. ⟨⟨ -Notăm funcţiile din faţa lui dx, respectiv dy, cu ⟨⟨

P (x, y) = 2xy 3 + 6xy, Q(x, y) = 3x2 y 2 + 3x2 ;
-se observă că ambele au sens pe R2 şi sunt de clasă C∞ , adică se pot calcula
pentru ele derivate parţiale în raport cu x şi y de orice ordin;
-a doua condiţie de verificat pentru a asigura independenţa de drum este:
∂y = ∂x , ∀(x, y) ∈ R ;
∂P ∂Q 2

⟨⟨ -se observă că fiecare se derivează parţial în raport cu cealaltă variabilă faţă

de dx, respectiv dy cu care se înmulţeşte;⟨⟨
∂P 3 ′ 2
∂y = (2xy + 6xy) = 6xy + 6x,
∂Q
∂x = (3x2 y 2 + 3x2 )′ = 6xy 2 + 6x,
deci integrala este independentă de drum.
-Funcţia potenţial este u : R2 → R, de calsă C∞ a.î.
du = ∂u ∂u
∂x dx + ∂y dy = P dx + Q dy;
-ea este corespondentul la două variabile pentru primitivă;
-desenăm drumurile care unesc pe O(0, 0) de M (x, y) în figura 1;
⟨⟨ -pentru a determina pe u putem calcula integrala curbilinie de speţa a doua
pe orice drum care uneşte pe O cu M , pentru că teoria ne asigură că găsim
mereu acelaşi rezultat;
-noi alegem să mergem pe C1 şi C2 , unde parametrizările sunt mai uşoare;
-puteţi încerca să parcurgeţi şi drumul pe verticală, urmat de cel pe
orizontală;⟨⟨
∫
M (x,y) ∫ ∫
u(x, y) = P dx + Q dy = + , ∀(x, y) ∈ R2 ;
C1 C2
{ O(0,0)
x = t ⇒ x′ dx = t′ dt, dx = dt
C1 : , t ∈ [0, x],
y = 0 ⇒ y ′ dy = 0′ dt, dy = 0

1
 y
y 6→ M (x, y)
↑  ↑ C2
→ -
O C x x
1

Figure 1: desenul de la exemplul 1

-se observă că termenul cu dy dispare,

∫ ∫x
= 0dt = 0;
C1 {0
x = x ⇒ x′ dx = x′ dt, dx = 0
C2 : , t ∈ [0, y],
y = t ⇒ y ′ dy = t′ dt, dy = dt
-se observă că termenul cu dx dispare,
-y este variabil, x este constant;
∫ ∫y 2 3
= 3x2 t2 + 3x2 dt = 3x3 t + 3x2 t/y0 = x2 y 3 + 3x2 y;
C2 0
funcţia potenţial este u(x, y) = x2 y 3 + 3x2 y, ∀(x, y) ∈ R2 .
Exemplu 2. Demonstraţi că integrala curbilinie este independentă de drum şi
determinaţi funcţia potenţial u,
∫ 2
(y z − 2y + z) dx + (2xyz − 2x) dy + (xy 2 + x) dz.
C| {z } | {z } | {z }
=P (x,y,z) =Q(x,y,z) =R(x,y,z)

Dem. -Se observă că P, Q, R : R3 → R sunt funcţii de clasă C∞ ;

-se notează cu f = (P, Q, R);
-condiţia ca integrala curbilinie să fie independentă de drum este echivalentă
cu condiţia ca determinantul formal să fie nul, unde i, j, k sunt versorii axelor
de coordonate:
i j k
∂y − ∂z )i + ( ∂z − ∂x )j + ( ∂x − ∂y )k = 0;
∂ ∂ ∂ ∂Q ∂Q
rotf = ∂x ∂y ∂z = ( ∂R ∂P ∂R ∂P

P Q R
-în loc de înmulţire se scrie de exemplu ∂R ∂y , . . .;
-aici determinantul s-a dezvoltat direct după prima linie;
-rezultate corecte dau toate regulile de calcul pentru determinanţi, dar trebuie
grupat rezultatul după versorii axelor;
-un vector este
 0 dacă toate componentele sunt 0, deci

 ∂y − ∂z = 0
∂R ∂Q

rotf = 0 ⇔ ∂z − ∂x = 0
∂P ∂R
.

 ∂Q − ∂P = 0
∂x ∂y
∂R
∂y = 2xy, ∂Q
∂z = 2xy,
∂P
∂z = y 2 + 1, ∂R 2
∂x = y + 1,
∂Q
∂x = 2yz − 2, ∂P
∂y = 2yz − 2,

2
 z
6 C2
z -
6
C3
C1 M (x, y, z)

O -
y y
x
M1
x
Figure 2: desenul de la exemplul 2

-deci integrala curbilinie nu depinde de drum;

-funcţia potenţial este u : R3 → R, de clasăC∞ a.î.
du = ∂u ∂u ∂u
∂x dx + ∂y dy + ∂z dz = P dx + Qdy + Rdz;
∫
M (x,y,z)
-ca în plan, u = P dx + Q dy + R dz, ∀M (x, y, z),
O(0,0,0)
-integrala se calculează pe orice drum care uneşte pe O cu M ;
-reprezentăm
 grafic în figura 2 traseul pe care îl preferăm;
 x = 0 ⇒ dx = 0
C1 y = 0 ⇒ dy = 0 , t ∈ [0, z],

z = t ⇒ dz = dt
-dacă se înlocuiesc în integrala curbilinie, termenii lui dx şi dy dispar, iar
coeficientul lui dz este 0 din parametrizare;
∫
=0,
C1 
 x = 0 ⇒ dx = 0
C2 y = t ⇒ dy = dt , t ∈ [0, y],

z = z ⇒ dz = 0
-dacă se înlocuiesc în integrala curbilinie, termenii lui dx şi dz dispar, iar
coeficientul lui dy este 0 din parametrizare;
∫
=0,
C2 
 x = t ⇒ dx = dt
C3 y = y ⇒ dy = 0 , t ∈ [0, x],

z = z ⇒ dz = 0
-dacă se înlocuiesc în integrala curbilinie, termenii lui dy şi dz dispar, iar
coeficientul lui dx este y 2 z − 2y + z din parametrizare;
∫ ∫x
= (y 2 z − 2y + z) dt = (y 2 z − 2y + z)t/x0 ,
C3 0
u(x, y, z) = xy 2 z − 2xy + xz, ∀(x, y, z) ∈ R3 .

(Temă) Demonstraţi că integrala curbilinie este independentă de drum şi

determinaţi funcţia potenţial u:

3
 y
6
3 N y=x
IM
@
1 ? @ y = 4 − x
L -
O 1x2 x

Figure 3: desenul de la exemplul 1, secţiunea 2

∫
(1) (4x3 − 6x2 y 3 − y 3 + 1) dx + (−6x3 y 2 − 3xy 2 − 1) dy;
∫C
(2) (yz + 2y) dx + (xz + 2x) dy + (xy − 1) dz.
C

2 Formula lui Green

⟨⟨ -Deşi ar fi bine să dau un enunţ teoretic general, nu o voi face.
-La exemplele pe care le rezolvăm, vom explica în ce constă această formulă.⟨⟨
Exemplu 1. Calculaţi cu ajutorul formulei lui Green
∫
I= 2(x2 + y 2 ) dx + (x + y)2 dy,
∂D | {z } | {z }
=P =Q
unde ∂D este conturul △LM N , L(1, 1), M (2, 2), N (1, 3), parcurs în sens
trigonometric.
Dem. -Facem desenul;
-se observă că integrala este o integrală curbilinie de speţa a doua, care se
poate calcula prin parametrizare;
-domeniul D este interiorul △LM N , deci este un domeniu plan mărginit şi
închis;
-frontiera sa ∂D este parcursă în sens trigonometric;
-funcţiile P şi Q sunt de clasă C1 , adică se pot calcula derivatele parţiale de
ordin I;
-formula lui Green se aplică în aceste situaţii:
∫ ∫ ∫ ∂Q ∂P
P dx + Q dy = ∂x − ∂y dxdy;
∂D D
-deci integrala curbilinie pe frontiera domeniului închis D, parcursă în sens
trigonometric, devine integrală dublă pe D, în care Q se derivează în raport cu
x, iar P în raport cu y;
-vom calcula integrala dublă;
-reamintim ecuaţiile dreptelor LM şi M N ;
x y 1
LM : 1 1 1 = 0 ⇔ x + 2 + 2y − 2 − 2x − y = y − x = 0, y = x;
2 2 1
x y 1
M N : 2 2 1 = 0 ⇔ 2x + y + 6 − 2 − 3x − 2y = 4 − x − y = 0, y = 4 − x;
1 3 1

4
 y
b↼6
' $
-
O a x
& ⇁ %

Figure 4: desenul de la exemplul 2 de la secţiunea 2

∂Q
∂x = ((x + y)2 )′ = (u2 )′ = 2uu′ = 2(x + y)(x + y)′ = 2(x + y);
x+y=u
∂P 2 ′
∂y = (2x2 + 2y ) = 4y;
∂Q
∂x − ∂P
∂y = 2x + 2y − 4y = 2x − 2y;
-domeniul se proiectează pe Ox în x ∈ [1, 2];
-pentru x ∈ [1, 2], se duce verticală punctată şi se observă că y variază de la
cea mai mică valoare y = x, la cea mai mare y = 4 − x;
∫2 4−x
∫ ∫2
I = ( 2x − 2y dy) dx = 2xy − y 2 /4−x x dx =
1 x 1
∫2 ∫2
= 2x(4 − x) − 2x − (4 − x)2 + x2 dx =
2
− 4x2 + 16x − 16 dx =
1 1
3
= − 4x3 + 8x2 − 16x/21 = − 32
3 +
4
3 + 32 − 8 − 32 + 16 = − 43 .
Exemplu 2. Calculaţi cu formula lui Green,
∫
I= (xy + x + y) dx + (xy + x − y) dy,
∂D | {z } | {z }
=P =Q
∂D este frontiera parcursă în sens trigonometric a domeniului
2 2
D = {(x, y) ∈ R2 / xa2 + yb2 ≤ 1}, a, b > 0.
Dem. -Facem desenul;
-funcţiile P şi Q sunt de clasă C1 ;
′
∂x = (xy + x − y) = y + 1,
∂Q
∂P ′
∂y = (xy + x + y) = x + 1,
∂Q
∂x− ∂P
∂y = y + 1 − x − 1 = y − x,
∫ ∫ ∂Q ∂P ∫∫
I= ∂x − ∂y dxdy = y − x dxdy;
D D
-se
{ folosesc coordonate polare generalizate:
x = ar cos t
, r ∈ [0, 1], t ∈ [0, 2π];
y = br sin t
∂x ∂x
a cos t −ar sin t
J = ∂(x,y)
∂(r,t) = ∂r
∂y
∂t
∂y = =
∂r ∂t
b sin t br cos t
= abr cos2 t + abr sin2 t = abr;
∫1 2π
∫ ∫1
I = ( (br sin t − ar cos t) · abr dt) dr = − abr · (ar sin t + br cos t/2π
0 ) dr = 0,
0 0 0
din sin 0 = sin 2π = 0, cos 0 = cos 2π = 1.
(Temă) Calculaţi cu ajutorul formulei lui Green

5
 ∫
I= (y + 1) dx + (2x + 1) dy,
∂D
x2 y2
∂D este frontiera domeniului D : 2 + 3 ≤ 1, parcursă în sens trigonometric.

6
 ⃗a × ⃗b
6 ⃗b


t
-
O ⃗a

Figure 1: desenul de la observaţia 1 (1)

seminar 10 analiză]Integrale de suprafaţă de prima speţă

1 Integrale de suprafaţă de prima speţă

⟨⟨ -Înainte de a trece la exemple, voi reaminti câteva noţiuni cunoscute, care vor
face mai clară prezentarea noilor definiţii, teoreme şi algoritmi de calcul. ⟨⟨

Observaţia 1. (1)-Se ştie că produsul vectorial al vectorilor ⃗a şi ⃗b, notat ⃗a × ⃗b,

este perpendicular pe ambii, sensul său este sensul de înaintare a unui burghiu
pentru a suprapune pe ⃗a peste ⃗b pe drumul cel mai scurt, iar lungimea lui este
⃗a × ⃗b = ∥⃗a∥ · ⃗b · sin t,
deci este produsul dintre lungimea lui ⃗a cu lungimea lui ⃗b şi cu sinusul
unghiului dintre ei, adică aria paralelogramului construit pe laturile lor;
acesta va fi elementul de arie la suprafeţe.
(2)-Dacă spaţiul se raportează la sistemul de coordonate şi
⃗i ⃗j ⃗k
⃗ ⃗
⃗a = (a1 , a2 , a3 ), b = (b1 , b2 , b3 ), atunci ⃗a × b = a1 a2 a3 ,
b1 b2 b3
produsul vectorial este dat de determinantul formal, care are pe primul rând
versorii axelor, pe al doilea ⃗
√ coordonatele lui ⃗a şi pe ultimul coordonatele lui b;
-reamintim şi că ∥⃗a∥ = a1 + a2 + a3 .
2 2 2

(3)-Curbele depind de un singur parametru, iar suprafeţele de doi parametri;

ele sunt de forma S: r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) ∈ D ⊂ R2 ;
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z
-vectorii r⃗u = ( ∂u , ∂u , ∂u ), r⃗v = ( ∂x
∂v , ∂v , ∂v )
sunt vectori tangenţi la suprafaţă;
-lungimea produsului lor vectorial dă elementul de arie; nu îl mai scriem ca
determinant, ci ca matrice şi pentru a determina componenetele lui şi
lungimea, scriem deasupra A, B, C, care se calculează asemănător cu regula
de dezvoltare după prima linie  a determinantului;
A B C ∂y ∂z
S ′ (u, v) =  ∂u ∂x ∂y
∂u
∂z 
∂u , A = (−1) 1+1 ∂u
∂y
∂u ,
∂z
∂x ∂y ∂z ∂v ∂v
∂v ∂v ∂v
∂x ∂z ∂x ∂y
B= (−1)1+2 ∂u
∂x
∂u , C
∂z = (−1)1+3 ∂u
∂x
∂u
∂y ,
∂v ∂v ∂v ∂v
-de exemplu la A determinantul este cel care rămâne după eliminarea liniei şi
coloanei sale, semnul este dat de poziţia lui A pe prima linie şi prima coloană;

1
 r⃗u × r⃗v
6 r⃗v

 
- r⃗u

S

Figure 2: desenul de la observaţia 1 (3)

la fel pentru B şi C; √
-elementul de arie este dσ = A2 + B 2 + C 2 dudv.
-Formula de calcul a ariei unei suprafeţe definită parametric este
∫∫ ∫ ∫√
Aria = dσ = A2 + B 2 + C 2 dudv.
S D

Exemplu
 1. Calculaţi aria suprafeţei definită parametric
 x = u cos v
S: y = u sin v , u ∈ [0, 3], v ∈ [0, π].

z = 4v
 
( ∂x ∂y ∂z ) A B C
Dem. S ′ (u, v) = ∂u
∂x
∂u
∂y
∂u
∂z =  cos v sin v 0 ,
∂v ∂v ∂v −u sin v u cos v 4
sin v 0 cos v 0
A = (−1)1+1 = 4 sin v; B = (−1)1+2 = −4 cos v;
u cos v 4 −u sin v 4
cos v sin v
C = (−1)1+3 = u;
−u sin v u cos v
A2 + B 2 + C 2 = 16 sin2 v + 16 cos2 v + u2 = u2 + 16;
∫ ∫√ ∫3 ∫π √ ∫3 √
Aria = A2 + B 2 + C 2 dudv = ( u2 + 16 dv) du = π u2 + 16 du;
D 0 0 0
⟨⟨ -integrala în raport cu v este evidentă, pentru că funcţia de integrat nu
depinde de v; integrala rămasă a mai fost calculată:⟨⟨
∫3 √ ∫3 2 ∫3 √
I= u2 + 16 du = √uu2+16
+16
du = u( u2 + 16)′ du+
0 √ 0 √ 0
+16 ln(u + u2 + 16)/30 = u u2 + 16/30 − I + 16 ln 8 − 16 ln 4,
I = 12 (15 + 16 ln 2) ⇒ Aria = (15+162 ln 2)π .
Exemplu 2. Calculăm aria porţiunii cuprinsă între planele de coordonate a
planului dat la seminarul 5, 2x + 2y + z = 2. Figura este cea de acolo.
Dem. -Suprafaţa se proiectează pe planul
 xOy pe domeniul D1 ;
 x=u
parametrizarea suprafeţei este: S : y=v , (u, v) ∈ D1 ;

  z = 2 − 2u − 2v
A B C
0 −2
S ′ (u, v) =  1 0 −2 , A = (−1)1+1 = 2,
1 −2
0 1 −2

2
 1 −2 1 0
B = (−1)1+2 = 2, C = (−1)1+3 = 1,
0 −2 0 1
A2 + B 2 + C 2 = 4 + 4 + 1 = 9,
∫ ∫√ ∫∫
Aria = A2 + B 2 + C 2 dudv = 3 1 dudv = 3Aria(D1 ) = 23 ,
D1 D1
-pentru că aria triunghiului dreptunghic D1 din planul xOy, cu catetele de
lungime 1, este 21 .
A doua
√ soluţie. Se observă din desen,√că latura√din xOy a triunghiului este
a = √ 2, celelalte
√
laturi
√ sunt b = c = 1 + 4 = 35; semiperimetrul este
p= 2+2 5
2 ; Aria = p(p − a)(p − b)(p − c) = 2 .
∫∫
Exemplu 3. Calculaţi integrala de suprafaţă de prima speţă I = udσ,
S
S: x2 + y 2 + z 2 = a2 , u(x, y, z) = x2 + y 2 , a > 0.
Dem. -S este sfera cu centrul în O(0, 0, 0) şi raza R = a; pentru parametrizare
folosim coordonatele sferice; pentru u, x şi y din expresia ei, se înlocuiesc cu
valorile
 din reprezentarea parametrică;
 x = a cos φ cos ψ
S: y = a sin φ cos ψ , φ ∈ [0, 2π], ψ ∈ [− π2 , π2 ];

z = a sin ψ
-se derivează  în raport cu ψ, apoi cu φ: 
A B C
S ′ (ψ, φ) =  −a cos φ sin ψ −a sin φ sin ψ a cos ψ ,
−a sin φ cos ψ a cos φ cos ψ 0
A = −a2 cos φ cos2 ψ, B = −a2 sin φ cos2 ψ,
C = −a2 cos2 φ sin ψ cos ψ − a2 sin2 φ sin ψ cos ψ = −a2 sin ψ cos ψ,
A2 + B 2 + C 2 = a4 cos2 φ cos4 ψ + a4 sin2 φ cos4 ψ + a4 sin2 φ cos2 ψ =
= a4 cos4 ψ + a4 sin2 ψ cos2 ψ = a4 cos2 ψ;
x2 + y 2 = a2 cos2 φ cos2 ψ + a2 sin2 φ cos2 ψ = a2 cos2 ψ;
π
∫2 2π∫ 4
I= ( a2 cos2 ψ · a2 cos ψ dφ) dψ = 2πa4 43 = 8πa 3 :
−π
2
0
sin ψ = t, cos ψdψ = dt, ψ = − π2 ⇒ t = −1, ψ = π2 ⇒ t = 1,
π
∫2 ∫1 3
(1 − sin2 ψ) cos ψ dψ = 1 − t2 dt = t − t3 /1−1 = 1 + 1 − 1
3 − 1
3 = 34 .
−π
2
−1

2 Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Observaţia 1. -Reamintim parametrizarea porţiunii cuprinsă între planele de
coordonate a planului2x + 2y + z = 2; suprafaţa se proiectează pe planul xOy
 x=u
pe domeniul D1 ; S : y=v , (u, v) ∈ D1 ;

 z =
 2 − 2u − 2v
A B C
0 −2
S ′ (u, v) =  1 0 −2 , A = (−1)1+1 = 2,
1 −2
0 1 −2

3
 z
6
2
J ⃗n
 J*
 
O J -
 1 y
1 
x
Figure 3: desenul în spaţiu de la exemplul 1

1 −2 1 0
B = (−1)1+2 = 2, C = (−1)1+3 = 1,
0 −2 0 1
-vectorii din S ′ (u, v) sunt vectorii tangenţi la suprafaţă; vectorul normal la
suprafaţă pentru această parametrizare este ⃗n = (A, B, C) = (2, 2, 1);
-reprezentăm grafic în figura 3.
-Dacă planul P are ecuaţia: P : ax + by + cz + d = 0, a, b, c, d ∈ R, a, b, c nu
sunt toţi nuli, atunci vectorul normal la plan este ⃗n = (a, b, c);
-se observă că şi −⃗n = (−a, −b, −c) este vector normal pe plan, numai că la o
parametrizare dată a suprafeţei, se obţine un singur vector normal la ea prin
calculul derivatelor parţiale; el este considerat ca vector liber, originea lui
putând fi luată convenabil. Am preferat să iau un plan, pentru că acolo
lucrurile sunt clare.
⟨⟨ Pentru suprafeţe definite parametric, vectorii tangenţi şi normal sunt
calculaţi la fel. Pentru integralele de suprafaţă de speţa a doua, voi folosi alte
calcule formale, care se fac uşor, dând în acelaşi timp şi rezultatul cerut. Le
vom vedea la următoarele exemple. Varianta orientată spre fizică a acestor
integrale o dăm după două exemple de calcul.⟨⟨
∫∫
Exemplu 2. Calculaţi I = x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy, S + este faţa
S+
exterioară a cubului [0, a] × [0, a] × [0, a].

 x=u
Dem. -Suprafaţa S1 din planul xOy: S1 : y = v , u, v ∈ [0, a];

z=0
-ca la integrale de suprafaţă de prima speţă se calculează S1′ (u, v);
-spre deosebire de acolo, deasupra scriem dx, dy, respectiv dz;
-când se elimină linia şi coloana lui dx, scriem ce avem în continuare dydz,
când se elimină linia şi coloana lui dy scriem dzdx în ordinea care urmează;
pentru eliminarea lui dz în ordine rămâne dxdy;
-determinanţii care rămân se calculează ca la integralele de suprafţă de speţa
întâi; ei sunt coeficienţii care se trec corespunzător lui dydz, dzdx, dxdy;
-unde apar  funcţii de x, y, z,aceste
 valori se înlocuiesc
 din parametrizare;
dx dy dz dx dy dz
S1′ (u, v) =  ∂u
∂x ∂y
∂u
∂z 
∂u = 1 0 0 ;
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
0 1 0

4
 z S2
⃗n1 6
a 6? S5

S3 -  S4
-
a y
⃗n2 a  6
⃗n3 S6 S1
x
Figure 4: desenul în spaţiu de la exemplul 2

0 0
dydz ⇒ (−1)1+1 = 0,
1 0
1 0
dzdx ⇒ (−1)1+2 = 0,
0 0
1 0
dxdy ⇒ (−1)1+3 = 1,
0 1
-dacă ne gândim la integralele de suprafaţă de prima speţă, ne dăm seama că
vectorul normal la S1 , parametrizată ca mai sus, este ⃗n1 = (0, 0, 1);
-dacă reprezentăm în sistemul de coordonate, observăm că el este îndreptat
spre interiorul suprafeţei totale, deci integrala trebuie luată cu minus;
-coeficientul care apare în loc de dydz, din calcul este 0, deci acest termen
dispare; la fel coeficientul lui dzdx este 0 şi dispare; la dxdy este 1, dar
înlocuind z din parametrizare, el este 0, deci I1 = 0;
-în continuare scriem direct derivatele
 parţiale;
 x=u
S2 este pătratul superior; S2 : y = v , u, v ∈ [0, a];

  z =a
dx dy dz
S2′ (u, v) =  1 0 0 ;
0 1 0
-observăm că matricea este identică cu cea de la S1′ (u, v), vectorul normal este
⃗n1 care acum se îndreaptă spre exterior, deci integrala se ia cu plus;
-singurul nenul este dxdy în loc de care se trece 1, z = a,
-integrala devine integrală dublă în funcţie de u şi v;
-termenul z 2 dxdy devine a2 · 1 dudv;
∫a ∫a ∫a
I2 = ( a2 du) dv = a3 dv = a4 ;
0 0 0 
 x=u
S3 este în planul xOz; S3 : y = 0 , u, v ∈ [0, a];

z=v
 
dx dy dz
S3′ (u, v) =  1 0 0 ;
0 0 1
0 0
dydz ⇒ (−1)1+1 = 0,
0 1

5
 1 0
dzdx ⇒ (−1)1+2 = −1,
0 1
1 0
dxdy ⇒ (−1)1+3 = 0,
0 0
deci vectorul normal la S3 este ⃗n2 = (0, −1, 0), îndreptat spre exterior, deci
integrala se ia cu plus;
-la dydz este 0, la dzdx este−1, dar y = 0, la dxdy este 0 şi I3 = 0;
 x=u
S4 este paralelă cu S3 ; S4 : y = a , u, v ∈ [0, a];

  z=v
dx dy dz
S4′ (u, v) =  1 0 0 ;
0 0 1
-la fel ca la S3 , vectorul normal este ⃗n2 care este spre interior, deci integrala se
ia cu minus;
-la dydz este 0, la dzdx este −1, y = a, la dxdy este 0;
-se observă că I4 = I2 = a4 ; 
 x=0
-S5 este în planul yOz; S5 : y = u , u, v ∈ [0, a];

z=v
 
dx dy dz
S5′ (u, v) =  0 1 0 ;
0 0 1
1 0
dydz ⇒ (−1)1+1 = 1,
0 1
0 0
dzdx ⇒ (−1)1+2 = 0,
0 1
0 1
dxdy ⇒ (−1)1+3 = 0,
0 0
vectorul normal la S5 este ⃗n3 = (1, 0, 0), îndreptat spre interior, deci integrala
se ia cu minus;
-la dydz este 1, dar x = 0, la dzdx este 0, la dxdy este 0 şi I5 = 0;
 x=a
-S6 este paralelă cu S5 ; S6 y = u , u, v ∈ [0, a];

z=v
 
dx dy dz
S6′ (u, v) =  0 1 0 ;
0 0 1
-matricea S6′ coincide cu S5′ , deci vectorul normal la S6 este ⃗n3 = (1, 0, 0),
îndreptat spre exterior şi integrala se ia cu plus;
-la dydz este 1, x = a, la dzdx este 0, la dxdy este 0 şi
se observă că I6 = I2 = a4 ; -se adună toate integralele ⇒ I = 3a4 .

6
 z
6
C
@ ⃗n4
 @
 ⃗n1 @ 
 6 @
 @
 O @B -

⃗n2   y
⃗
n 
  3

A
x
Figure 1: desenul în spaţiu de la exemplul 1

seminar 11 analiză]Integrale de suprafaţă de speţa a doua

1 Integrale de suprafaţă de speţa a doua

∫∫
Exemplu 1. Calculaţi I = x dydz + y dzdx + z dxdy, S + este faţa
S+
exterioară a tetraedrului de vârfuri O(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c),
a, b, c > 0.
Dem. -Prima suprafaţă este S1 = (OAB); aici  x şi y se plimbă liber în
 x=u
interiorul triunghiului △OAB şi z = 0: S1 : y = v , (u, v) ∈ (OAB);

  z=0
dx dy dz
0 0
S1′ (u, v) =  1 0 0 ; dydz ⇒ (−1)1+1 = 0;
1 0
0 1 0
1 0 1 0
dzdx ⇒ (−1)1+2 = 0; dxdy ⇒ (−1)1+3 = 1;
0 0 0 1
-vectorul ⃗n1 = (0, 0, 1) este normal pe S1 şi este orientat spre interiorul
suprafeţei, deci integrala se ia cu minus;
-la dydz este 0, la dzdx este 0, la dxdy este 1, dar z = 0, deci I1 = 0;
-a doua suprafaţă este S2 = (OAC);  aici x şi z se plimbă liber în interiorul
 x=u
triunghiului △OAC şi y = 0: S2 : y = 0 , (u, v) ∈ (OAC);

z=v
 
dx dy dz
0 0
S2′ (u, v) =  1 0 0 ; dydz ⇒ (−1)1+1 = 0;
0 1
0 0 1
1 0 1 0
dzdx ⇒ (−1)1+2 = −1; dxdy ⇒ (−1)1+3 = 0;
0 1 0 0
-vectorul ⃗n2 = (0, −1, 0) este normal pe S2 şi este orientat spre exteriorul
suprafeţei, deci integrala se ia cu plus;

1
-la dydz este 0, la dzdx este −1, dar y = 0, la dxdy este 0, deci I2 = 0;
-a treia suprafaţă este S3 = (OBC); aici y şi z se plimbă liber în interiorul
 x=0
triunghiului △OBC şi x = 0: S3 : y = u , (u, v) ∈ (OBC);

  z=v
dx dy dz
1 0
S3′ (u, v) =  0 1 0 ; dydz ⇒ (−1)1+1 = 1;
0 1
0 0 1
0 0 0 1
dzdx ⇒ (−1)1+2 = 0; dxdy ⇒ (−1)1+3 = 0;
0 1 0 0
-vectorul ⃗n3 = (1, 0, 0) este normal pe S3 şi este orientat spre interiorul
suprafeţei, deci integrala se ia cu minus;
-la dydz este 1, dar x = 0, la dzdx este 0, la dxdy este 0, deci I3 = 0;
-pentru S4 = (ABC) avem nevoie de ecuaţia planului;
-reamintim că dacă planul P conţine punctul M (x0 , y0 , z0 ) şi are vectorii
directori ⃗a = (a1 , a2 , a3 ) şi ⃗b = (b1 , b2 , b3 ), atunci are ecuaţia:
x − x0 y − y0 z − z0
P : a1 a2 a3 = 0;
b1 b2 b3
-dacă avem două puncte M (xM , yM , zM ) şi N (xN , yN , zN ), atunci
−→
M N = (xn − xM , yN − yM , zN − zM );
−→ −→ x−a y z
-revenind, AB= (−a, b, 0), AC= (−a, 0, c), deci (ABC) : −a b 0 =0
−a 0 c
⇔ bc(x − a) + abz + acy = 0 ⇔ z = c − ac x − cb y;
-mai există o formulă, atunci când se cunosc intersecţiile planului cu axele de
coordonate, care sunt trei puncte distincte ca aici, numită ecuaţia planului
prin tăieturi: (ABC) : xa + yb + zc = 1;
-proiectând (ABC) pe planul xOy,  se observă că se obţine (OAB) unde x şi y
 x=u
se plimbă liber: S4 = (ABC) : y=v , (u, v) ∈ (OAB);

  z = c − cu
a − cv
b
dx dy dz
0 − ac
S4′ (u, v) =  1 0 − ac ; dydz ⇒ (−1)1+1 = ac ;
1 − cb
0 1 −b c

1 − ac 1 0
dzdx ⇒ (−1)1+2 = cb ; dxdy ⇒ (−1)1+3 =1
0 − cb 0 1
c c
-vectorul ⃗n4 = ( a , b , 1) este normal pe S4 şi este orientat spre exteriorul
suprafeţei, deci integrala se ia cu plus;
-la x dydz este ac u, la y dzdx este cb v, la z dxdy este c − cu a − b , deci
cv
∫ ∫ cu cv ∫ ∫
a + b + c − a − b dudv = c
cu cv
I4 = 1 dudv = abc 2 ,
(OAB) (OAB)
-în ultima egalitate este vorba despre aria △OAB care este dreptunghic, cu
catetele de lungime a şi b.

2
 -În temă, se dă deja parametrizarea suprafeţei pentru care trebuie calculată
integrala de suprafaţă de speţa a doua. Nu mă interesează semnul, dacă este
plus, sau minus; calculaţi după formule.
∫∫
(Temă) Calculaţi 2x dydz + (y + 1) dzdx + (z − 1) dxdy,
 S
 x=u+1
S: y = v − 1 , u ∈ [0, 1], v ∈ [−1, 1].

z = 2u + v
∫∫
Observaţia 1. X(x, y, z) dydz + Y (x, y, z) dzdx + Z(x, y, z) dxdy =
(S,⃗
n)
∫∫
= F⃗ · ⃗ndσ,
(S,⃗
n)
unde F⃗ = (X, Y, Z), ⃗n = (a, b, c) este vector normal la suprafaţa S şi
F⃗ · ⃗n = aX + bY + cZ este produsul scalar al celor doi vectori,
se numeşte fluxul câmpului vectorial F⃗ prin faţa (S, ⃗n) a suprafeţei S, adică
partea din S unde dacă se pune originea lui ⃗n pe ea, vârful vectorului este
orientat deasupra suprafeţei.