EFECTUL ELECTROOPTIC ÎN CRISTALE

Introducere –de completat

Efectul electrooptic liniar a fost pus în evidenţă pentru prima dată de Pockels în anul 1894,
motiv pentru care se mai numeşte şi “efect Pockels”. Efectul constă în modificarea constantelor de
polarizare sub acţiunea unui câmp electric aplicat din exterior. Efectul este posibil numai în cristale cu
simetrie piezoelectrică [1]. Dubla refracţie sub acţiunea unui câmp electric extern a fost observată însă
şi la alte substanţe care nu au simetrie piezoelectrică. În aceste cazuri însă se observă o
proporţionalitate nu cu câmpul aplicat ci cu pătratul acestuia, aceasta nemodificându-se la schimbarea
câmpului electric. Această comportare este descrisă de efectul Kerr care este un efect electrooptic
pătratic.

Propagarea undelor electromagnetice în mediile cristaline

În mediile cristaline, propagarea undelor electromagnetice este descrisă de ecuaţiile Maxwell,

atât în cazul mediilor izotrope cât şi în cazul mediilor anizotrope.
În mediile anizotrope, relaţia dintre vectorii inducţie electrică, D şi câmp electric E ai undei
electromagnetice, care se propagă în mediul anizotrop, se scrie:
D = ε̂ : E (1)
Tensorul constantelor dielectrice ε̂ este un tensor de rangul doi cu 32 componente, simetric, având
şase componente independente. Permitivitatea fiind o mărime tensorială, depinde de direcţia de
propagare a undei prin mediul anizotrop. Vectorii D şi E sunt paraleli numai după anumite direcţii.
Densitatea de energie electrică se scrie:
1 1
we = E ⋅ D = E i εij E j (2)
2 2
Ţinând cont că tensorul ε̂ este simetric, adică εij = εji , relaţia (2) se poate scrie desfăşurat:

we =
1
2
( )
ε xx E 2x + ε yy E 2y + ε zz E 2z + 2ε xy E x E y + 2ε yz E y E z + 2ε zx E z E x =

1  D 2xx D yy D 2zz E E 
2
D xy D yx D yz D zy
+ + +2 +2 + 2 zx xz 

2  ε xx ε yy ε zz ε yx ε zy ε xz 

D 2xx D 2yy D 2zz D xy D yx D yz D zy E E

sau: 1= + + +2 +2 + 2 zx xz
2w e ε xx 2 w e ε yy 2 w e ε zz 2 w e ε yx 2 w e ε zy 2 w e ε xz

(3)

1
  2 D 2xx 1 D xyD yx 1
x = ; = a xx ; xy = ; = a yx
 2w e ε xx 2w e ε yx
 2
 2 D yy 1 D yzD zy 1
Notăm cu: y = ; = a yy ; yz = ; = a zy
 2w e ε yy 2w e ε zy
 D 2
1 D zx D xz 1
 z = zz
2
; = a zz ; zx = ; = a xz
 2w e ε zz 2w e ε xz
şi ec.(3) se rescrie ca:
1 = a xx x 2 + a yy y 2 + a zz z 2 + 2a xy xy + 2a yz yz + 2a zx zx

(4)
sau echivalent:
1 = a 11 x 2 + a 22 y 2 + a 33 z 2 + 2a 12 xy + 2a 23 yz + 2a 31 zx

(4’)
Ecuaţia (4) (sau forma echivalentă (4’)) se numeşte ecuaţia indicatricei optice sau a elipsoidului
indicilor de refracţie într-un sistem de coordonate arbitrar. Inversul pătratului indicilor de refracţie
definesc constantele de polarizare notate cu a ij . Forma generală a ecuaţiei (4) se scrie:
r ⋅η⋅r =1 , sau pe componente: x i ⋅ ηij ⋅ x j = 1 (4’’)

În ultima ecuaţie, ec.(4’’), ηeste tensorul impermitivităţii dielectrice (componentele sunt inversele
componentelor tensorului constantelor dielectrice).
Dacă această ecuaţie este raportată la sistemul de axe cristalografic, atunci conform principiului
lui Newmann, ea trebuie să prezinte elementele de simetrie ale grupei punctuale. Cristalele din clasa
42m (singonia tetragonală) sunt uniaxe din punct de vedere al proprietăţilor optice.
Dacă avem în vedere tabloul de transformare al axelor de coordonate pentru operaţia α ll z :
αll z x y z α ll z x y z
x' cos α sin α 0 x' C11 C12 C13
y' −sin α cos α 0
sau: (5)
y' C 21 C 22 C 23
z' 0 0 1 z' C 31 C 32 C 33

pentru rotaţia în sens antiorar, fig.1a şi:

αll z x y z
x' cos α −sin α 0
y' sin α cos α 0
z' 0 0 1

2
pentru rotaţie în sens orar, fig.1b. Cos α , sin α , …. etc. (C11, C12, ….. etc.) se numesc cosinuşii
directori ai direcţiei date.
Pentru operaţia (4 ll z ) se obţine, fig.2a şi fig.2b:
4 ll z x y z
x' 0 −1 0
pentru rotaţie în sens orar şi: (7)
y' 1 0 0
z' 0 0 −1

4 ll z x y z
x' 0 1 0
pentru rotaţie în sens antiorar (7’)
y' −1 0 0
z' 0 0 −1

a) b)
Fig.1 Rotaţia sistemului de axe de coordonate: a) sens de rotaţie antiorar; b) sens de rotaţie orar.

Fig.2 Operaţia 4 ll z : a) sens de rotaţie antiorar; b) sens de rotaţie orar.

3
În acest sens, folosind tabloul de transformări (7,), constanta de polarizare a11, la aplicarea operaţiei
4 ll z (rotaţie în sens antiorar), devine:
a 11 = C11 C11 a 11 + C11 C12 a 12 + C11 C13 a 13 + C12 C11 a 21 + C12 C12 a 22 + C12 C13 a 23 + C13 C11 a 31 +
C13 C12 a 32 + C13 C13 a 33 = 0 ⋅ 0 ⋅ a 11 + 0 ⋅1 ⋅ a 12 + 0 ⋅ 0 ⋅ a 13 +1 ⋅ 0 ⋅ a 21 +1 ⋅1 ⋅ a 22 +
1 ⋅ 0 ⋅ a 23 + 0 ⋅ 0 ⋅ a 31 + 0 ⋅1 ⋅ a 32 + 0 ⋅ 0 ⋅ a 33 = a 22

Conform formulei generale:

a ,ij = C ik C jl a kl

(8)
ultima relaţie se poate scrie:
,
a 11 = C1k C1l a kl = C12 C12 a 22 = 1 ⋅1 ⋅ a 22 = a 22 ⇒ a 11
,
= a 22 ≠ 0
având în vedere că singurul cosinus director nenul este în acest caz C12.
Pentru celelalte constante de polarizare care apar în ec.(4), urmând acelaşi procedeu obţinem:

a ,22 = C 2 k C 2l a kl = C 21C 21a 11 = ( − 1) ⋅ ( − 1) ⋅ a 11 = a 11 ⇒ a ,22 = a 11 ≠ 0

a ,33 = C 3k C 3l a kl = C 33C 33a 33 = ( − 1) ⋅ ( − 1) ⋅ a 33 = a 33 ⇒ a ,33 = a 33 ≠ 0
,
a 12 = C1k C 2 l a kl = C12 C 21a 11 = 1⋅ ( − 1) ⋅ a 11 = −a 21 = −a 12 ⇒ a 12
,
= a ,21 = 0
a ,23 = C 2 k C 3l a kl = C 21C 33a 13 = ( − 1) ⋅ ( − 1) ⋅ a 13 = a 21 = a 31 
 ⇒ a ,
= a 31 = 0
,

a ,31 = C 3k C1l a kl = C 33C12 a 32 = ( − 1) ⋅1⋅ a 32 = −a 32 = − a 23 

23

Prin urmare, transformarea constantelor de polarizare la aplicarea unei rotaţii 4 ll z (sens de rotaţie
antiorar) se scrie:

4
a 1,1 =C1k C1l a kl =C12 C12 a 22 =a 22   1
⇒a 11 =a 22 = 2 =o ≠0
, , 2

a 22 =C 2 k C 2 l a kl =C 21 C 21 a 11 =a 11 
,
 no
1
a ,33 =C 3 k C 3l a kl =C 33 C 33 a 33 =a 33 = 2 =e 2 ≠0
ne
a 1,2 =C1k C 2 l a kl =C12 C 21 a 11 =−a 21 =−a 12 =0
a ,23 =C 2 k C 3l a kl =C 21 C 33 a 13 =(−1) ⋅(−1) ⋅a 13 =a 21 =a 31 

⇒a 23 =a 31 =
, ,

a 31 =C 3 k C1l a kl =C 33 C12 a 32 =(−1) ⋅1 ⋅a 32 =−a 32 =−a 23 

,

(9)
De asemenea în relaţiile de mai sus s-a ţinut cont că tensorul constantelor dielectrice este un tensor de
gradul doi simetric.
În urma aplicării acestei operaţii de simetrie, ecuaţia indicatricei optice (elipsoidul indicilor), ec.
(4) devine:
o2 ⋅ ( x 2 + y2 ) + e2 ⋅ z2 = 1 (10)
Ecuaţia efectului electrooptic liniar se scrie ca:
∆a ij = rijk ⋅ E k (11)
adică, aplicarea câmpului electric E produce o modificare a valorilor constantelor de polarizare şi în
care rijk sunt componentele tensorului coeficienţilor electrooptici, tensor de rangul trei, cu 33
componente. Dacă în afara câmpului electric extern aplicat E asupra cristalului acţionează şi o
tensiune mecanică σ , ecuaţia (11) trebuie completată corespunzător:
∆a ij = rijk ⋅ E k + πijkl ⋅ σkl (12)
în care πijkl sunt componentele tensorului de rangul patru al coeficienţilor piezooptici iar σkl sunt
componentele tensorului tensiunilor mecanice care acţionează asupra cristalului.
Efectul piezooptic constă în variaţia impermitivităţii dielectrice a unor substanţe sub acţiunea
tensiunilor mecanice cu frecvenţe optice [1]. Efectul a fost descoperit în 1818 de Brewster pe corpuri
izotrope, transparente şi mai apoi pe cristale. Efectul piezooptic este posibil în medii cu orice simetrie.
Dacă scriem relaţia (12) prin intermediul deformărilor mecanice, atunci:
∆a ij = rijk ⋅ E k + p ijrs ⋅ x rs (13)

5
în care p ijrs sunt componentele tensorului de rangul patru al coeficienţilor elastooptici iar x rs sunt
componentele tensorului deformărilor.
Deoarece deformările elastice şi tensiunile mecanice sunt legate între ele prin legea lui Hooke, se poate
stabili uşor legătura dintre coeficienţii piezooptici şi coeficienţii elastooptici. Astfel din legea lui Hooke

∆l 1 F
scrisă în forma = ⋅ , adică ( x = c ⋅ σ) ⇔ ( x ⋅ s = σ) se observă că modulii de elasticitate
l E S

(complianţele) s ijkl sunt chiar de inversele modulelor Young E. Din ecuaţia efectului piezoelectric
x ij = d ijk E k + s ijkl σkl şi ec.(12) rezultă că s ijkl σkl = s ijkl ⋅ ( p ijrs x rs ) = πijkl ⋅ σkl de unde πijkl = p ijrs ⋅ s ijkl sau
p ijrs = πijkl ⋅ c klrs . În relaţiile de mai sus d ijk sunt componentele tensorului de rangul trei al
coeficienţilor piezoelectrici iar c klrs sunt componentele tensorului de rangul patru al coeficienţilor de
eleasticitate.
Componentele matricii coeficienţilor electrooptici rijk , în cazul rotaţiei cu un unghi de α , se
transformă după regula:
,
rijk = C il C jm C kn rlmn (14)
Cu formula generică dată de ec.(14), coeficienţii electrooptici devin în cazul operaţiei 4 ll z , pentru
rotaţie în sens orar [3]:

6
 r1
1
'
=
r1
1
1
'
=
c 1l c 1m c 1n rl
mn =
r '
2
2 =
r =
c 2l c 2 m c'
2
2
2 2n rl
mn

r 1
2
'
=
r =
c 1l c 1m c 1
1
2
'
2n rl
mn =
r '
2
1 =
r = '
c 2 l c 2 m c 1n rl
2
2
1 mn

r1
3
'
=
r1
1
3
'
=
c 1l c 1m c 3 n rl
mn =
r '
2
3 =
r = '
c 2 l c 2 m c 3 n rl
2
2
3 mn

r '
3
1 ='
r3
3
1 =
c 3 l c 3 m c 1n rl
mn =
r '
3
2 =
r =
c 3l c 3 m c'
3
3
2 2n rl
mn
'
r3
3 ='
r3
3
3 =
c 3 l c 3 m c 3 n rl
mn
'
r4
1 ='
r2
3
1 =
c 2 l c 3 m c 1n rl
mn =
r '
5
2 =
r =
c 3 l c 1m c'
3
1
2 2n rl
mn
'
r4
2 ='
r2
3
2 =
c 2 l c 3m c 2n rl
mn
'
r5
1 ='
r3
1
1 =
c 3 l c 1m c 1n rl
mn =
'
r4
3 ='
r2
3
3 =
c 2 l c 3 m c 3 n rl
mn
'
r5
3 ='
r3
1
3 =
c 3 l c 1m c 3 n rl
mn =
r '
6
1 =
r = '
c 1l c 2 m c 1n rl
1
2
1 mn =
r '
6
2 =
r =
c 1l c 2 m c1
2
2
'
2n rl
mn
'
r6
3 =
r1
2
3
'
=
c 1l c 2 m c 3 n rl
mn =

Trecerea luminii prin sistemul polarizor-cristal-analizor

Considerăm situaţia din fig.T1, în care direcţia de propagare a radiaţiei electromagnetice

monocromatice este Oz. Se consideră secţiunea oOe de intersecţie a planului frontului de uncdă cu
indicatricea optică (elipsoidul indicilor) a cristalului care prezintă birefringenţă optică naturală sau

indusă ( n e ≠ n o ) . OP şi OA sunt direcţia polarizorului şi analizorului care fac între unghiul β. Un

ghiul α este unghiul care caracterizează poziţia de dispunere a sistemului analizor-polarizor faţă de
elipsoidul indicilor (faţă de sistemul de coordonate oeZ). După trecerea prin polarizorul P lumina este
liniar polarizată, amplitudinea radiaţiei fiind L. După trecerea radiaţiei prin mediul anizotrop (cristal
birefringent) amplitudinile celor două unde rezultate vor avea, după cele două direcţii permise Oe şi
Oo, valorile:
L o = L sin α şi respectiv L e = L cos α

Analizorul permite trecerea componentelor:

L'o = L sin α sin ( α − β) şi respectiv L'e = L cos α cos ( α − β) (T1)

7
Amplitudinea rezultantă a celor două vibraţii paralele şi de aceeaşi pulsaţie este:

( ) + (L )
A 2 = L'o
2 '
e
2
+ 2L'o L'e cos φ (T2)

în care φ = 2π δλ = 2πl( n e − n o ) λ este diferenţa de fază (defazajul) introdusă de mediul cristalin, l este

grosimea cristalului, λ este lungimea de undă a radiaţiei monocromatice, n e şi n o fiind indicii de

refracţie pentru razele ordinară şi respectiv extraordinară.
Folosind relaţiile (T1) şi (T2), se obţine:
A 2 = [ L sin α sin ( α − β) ] + [ L cos α cos ( α − β) ] +
2 2

(T3)
2L2 sin α sin ( α − β) cos α cos ( α − β) cos φ

Având în vedere relaţiile trigonometrice:

cos ( α − β) = cos αcos β + sin αsin β (T4)
sin 2α = 2 sin αsin β (T5)
cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 1 − 2 sin 2 α (T6)
din ec.(T3) rezultă:
[
A 2 = L2 sin 2 αsin 2 ( α − β) + cos 2 αcos 2 ( α − β) + 2 sin αsin ( α − β) cos αcos ( α − β) -
(T7)
4 sin αsin ( α − β) cos αcos ( α − β) sin 2 ( φ 2 ) ]
în care am ţinut cont de ec.(T6). Primiii termeni ai ec.(T7) formează un pătrat perfect iar pentru
termenul al patrulea se are în vedere ec.(T5). Cu acestea ec.(T7) se rescrie:
A 2 = L2 {[ sin α sin ( α − β) + cos α cos ( α − β) ] − sin 2α sin 2( α − β) sin 2 ( φ 2)} =
2

(T8)
[
L2 cos 2 β − sin 2α sin 2( α − β) sin 2 ( φ 2) ]
Deoarece intensitatea este proporţională cu pătratul amplitudinii undei I = cA 2 , din ec.(T8) rezultă:
J = cos 2 β − sin 2αsin 2( α −β) sin 2 ( φ 2 ) (T9)
în care J = A L = I I o
2 2

Dacă unghiul dintre analizor şi polarizor este β=π 2 şi unghiul care caracterizează poziţia de
dispunere a sistemului analizor-polarizor faţă de elipsoidul indicilor este α= π 4 , din ec.(T9) se obţine

imediat I = I o sin 2 ( φ 2 ) cu reprezentarea din fig.T2a. Dacă β=0 şi α= π 4 cu aceeaşi ec.(T9)

[ ]
rezultă I = I o 1 − sin ( φ 2 ) cu reprezentarea din fig.T2b.
2

În situaţia iîn care cristalulnu prezinta birefringenţa naturală sau indusă, ( φ = 0 ) lumina nu trece
prin sistemul polarizor-cristal-analizor când polarizorul şi analizorul sund dispuşi reciproc
perpendiculari (fig.T2a). Dacă polarizorul şi analizorul sunt dispuşi paraleli, atunci sistemul permite
trecerea luminii (fig.T2b). Polarizorul are rolul de a polariza lumina incidentă pe cristal dar mai ales de
a realiza coerenţa oscilaţiilor incidente pe cristal. Cele două raze care iau naştere prin dedublarea razei

8
plan polarizate sunt coerente, au o diferenţa de drum si deci pot interfera. Pentru aceasta însa planele
lor de polarizare trebuie să coincidă, acest lucru fiind realizat de analizorul care aduce osci;aţiile celor
două unde în acelaşi plan (separă acele componente ale oscilaţiilor care se află în planul său de
polarizare). Termenul de nicoli „paralei” sau „încrucişaţi” se utilizează tradiţional pentru toate
sistemele cu aceesşi funcţionalitate (nicoli, polaroizi, prisme polarizante, etc.). Sistemele polarizante
permit trecerea razei extraordinare, raza ordinară fiind absorbită sau reflectată total. În cazul prismelor
Nicol (Spat de Islanda tăiat după anumite unghiuri şi realipit cu balsam de Canada sau glicerină) raza
ordinară este reflectată total. În cazul geamurilor polaroizi (geamuri pe care s-a depus în gelatina
cristale fine de iodosulfat de chinină orientate electric sau mecanic) raza ordinară este absorbită.

BIBLIOGRAFIE

[1] SIROTIN. I.I., ŞASKOLSKAIA M.P., “Fizica cristalelor”, trad. din lb. rusă,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,(1981).
[2] BRĂTESCU I.I.,”Optica”, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,(1982).
[3] C. BERBECARU,”Proprietăţi optice ale monocristalelor feroelectrice” referat de doctorat,
date nepublicate,Bucureşti,(1997).