3.2.

Variatia momentelor de inertie in raport cu axe paralele

Se considera o sectiune plana de arie A raportata la un sistem ortogonal de

axe OYZ pentru care sunt cunoscute momentele de inertie in raport cu axele OY si
OZ. Sa determinam momentele de inertie in raport cu axele O1Y1Z1 paralele cu
primele axe.
o1

y1
b z1

o y
z

a y dA

y1

z
z1

y1 = y + a; z1 = z + b;

a,b sunt coordonatele originii sistemului vechi OYZ in raport cu sistemul O1Y1Z1.

𝐼𝑦1 = ∫𝐴 𝑧12 ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑧 + 𝑏)2 ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑧 2 + 2𝑧 ⋅ 𝑏 + 𝑏 2 ) ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴 𝑧 2 ⋅

𝑑𝐴 + 2𝑏 ∫𝐴 𝑧 ⋅ 𝑑𝐴 + 𝑏 2 ∫𝐴 𝑑𝐴 = = 𝐼𝑦 + 2𝑏 ⋅ 𝑆𝑦 + 𝑏 2 ⋅ 𝐴

Procedand in mod analog se obtine: 𝐼𝑧1 = 𝐼𝑧 + 2𝑎 ⋅ 𝑆𝑧 + 𝑎2 ⋅ 𝐴

Momentul de inertie centrifugal:

𝐼𝑦1𝑧1 = ∫𝐴 𝑦1 𝑧1 ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑦 + 𝑎)(𝑧 + 𝑏) ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑦 ⋅ 𝑧 + 𝑦 ⋅ 𝑏 + 𝑎 ⋅ 𝑧 + 𝑎 ⋅ 𝑏) ⋅

𝑑𝐴 = ∫𝐴 𝑦 ⋅ 𝑧 ⋅ 𝑑𝐴 + 𝑏 ∫𝐴 𝑦 ⋅ 𝑑𝐴 + 𝑎 ∫𝐴 𝑧 ⋅ 𝑑𝐴 + 𝑎 ⋅ 𝑏 ∫𝐴 𝑑𝐴 = 𝐼𝑦𝑧 + 𝑎 ⋅ 𝑆𝑦 +
𝑏 ⋅ 𝑆𝑧 + 𝑎 ⋅ 𝑏 ⋅ 𝐴
Sy, Sz – momentele statice ale sectiunii in raport cu axele OY si OZ.

Daca OY si OZ sunt axe centrale, rezulta Sy = Sz= 0 și astfel rezultă:

𝐼𝑦1 = Iy + b2A
𝐼𝑧1 = Iz + a2A
𝐼𝑦1𝑧1 = Iyz + a·b·A

Adunand primele 2 relatii se obtine momentul de inertie polar astfel:

𝐼𝑝1 = 𝐼𝑦1 + 𝐼𝑧1 = 𝐼𝑦 + 𝐼𝑧 + 𝐴(𝑎2 + 𝑏 2 ) = 𝐼𝑝 + (𝑎2 + 𝑏 2 ) ⋅ 𝐴

Daca se cunosc momentele de inertie in raport cu axe oarecare, atunci pentru

axele care trec prin centrul de greutate (G) al sectiunii, paralele cu axele date
(oarecare), din relatiile de mai sus rezulta:

Iy = 𝐼𝑦1 - b2A
Iz = 𝐼𝑧1 - a2A
Iyz = 𝐼𝑦1𝑧1 - a·b·A

=> ca momentele de inertie in raport cu axele centrale au cea mai mica valoare in
comparatie cu momentele de inertie pentru orice axe paralele cu primele.
De asemenea mai rezulta ca:
- momentele de inertie fata de 2 axe paralele, egal departate de centrul de
greutate (G) al sectiunii, sunt egale;
- cu cat axa este mai departata de centrul de greutate G al sectiunii, cu atat
momentul de inertie corespunzator, este mai mare.

3.3. Variatia momentelor de inertie, la rotirea axelor. Axe principale si

momente principale de inertie

Se considera cunoscute momentele de inertie Iy, Iz si Iyz ale unei sectiuni plane
in raport cu sistemul de axe OYZ si se determina momentele de inertie in raport cu
un nou sistem de axe ortogonal O Y1 Z1, rotit fata de primul, cu unghiul α.
 y y
o E
α
α z
D C
Y1
Y

1
A

Z
1
B

y
Z1
z

y1 = OD + AB = y·cosα + z·sinα
z1 = AE – DE = z·cosα - y·sinα

𝐼𝑦1 = ∫𝐴 𝑧12 ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 − 𝑦 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼)2 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑧 2 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 − 2𝑦𝑧 ⋅

𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑦 2 ⋅ 𝑠𝑖𝑛2 𝛼)𝑑𝐴 =
= 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 ∫ 𝑧 2 𝑑𝐴 + 𝑠𝑖𝑛2 𝛼 ∫ 𝑦 2 𝑑𝐴 − 2 𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 ∫ 𝑦𝑧𝑑𝐴
𝐴 𝐴 𝐴

𝐼𝑧1 = ∫𝐴 𝑦12 ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑦 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼)2 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑦 2 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 + 2𝑦𝑧 ⋅

𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑧 2 ⋅ 𝑠𝑖𝑛2 𝛼)𝑑𝐴 = 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 ∫𝐴 𝑦 2 𝑑𝐴 + 𝑠𝑖𝑛2 𝛼 ∫𝐴 𝑧 2 𝑑𝐴 +
2 𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 ∫𝐴 𝑦𝑧𝑑𝐴

𝐼𝑦1𝑧1 = ∫𝐴 𝑦1 𝑧1 ⋅ 𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑦 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼)(𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 − 𝑦 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼)𝑑𝐴 = ∫𝐴(𝑦𝑧 ⋅

𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 − 𝑦 2 𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑧 2 𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 − 𝑦𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛2 𝛼)𝑑𝐴 =
𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 ∫𝐴 𝑧 2 𝑑𝐴 − 𝑠𝑖𝑛 𝛼 𝑐𝑜𝑠 𝛼 ∫𝐴 𝑦 2 𝑑𝐴 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 ∫𝐴 𝑦𝑧𝑑𝐴 − 𝑠𝑖𝑛2 𝛼 ∫𝐴 𝑦𝑧𝑑𝐴

Tinand seama ca: I Y = A z 2 dA; I Z = A y 2 dA; I YZ = A yzdA si ca 2sinαcosα =

sin2α; cos2α - sin2α = cos2α relatiile de mai sus devin:
 𝐼𝑦1 = Iycos2α + Izsin2α - Iyzsin2α
𝐼𝑧1 = Iysin2α + Izcos2α + Iyzsin2α (α)
𝐼𝑦 −𝐼𝑧
𝐼𝑦1𝑧1 = 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼 + 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
2

Astfel cunoscand momentele de inertie Iy, Iz si Iyz in raport cu doua axe

ortogonale, se pot determina momentele de inertie in raport cu orice axe care trec
prin origine.
Adunand primele 2 relatii, se obtine:

𝐼𝑦1 + 𝐼𝑧1 = Iy (sin2α+cos2α) + Iz (sin2α+cos2α) = Iy+Iz

=> suma momentelor de inertie in raport cu doua axe ortogonale pentru aceeasi
origine este un invariant.
1 − cos 2 1 + cos 2
Stiind ca sin 2  = si cos 2  = relatiile (α) devin:
2 2

1+𝑐𝑜𝑠 2𝛼 1−𝑐𝑜𝑠 2𝛼 𝐼𝑦 +𝐼𝑧 𝐼𝑦 −𝐼𝑧

𝐼𝑦1 = 𝐼𝑦 ⋅ + 𝐼𝑧 ⋅ − 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼 = + ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 −
2 2 2 2
𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼
1−𝑐𝑜𝑠 2𝛼 1+𝑐𝑜𝑠 2𝛼 𝐼𝑦 +𝐼𝑧 𝐼𝑦 −𝐼𝑧
𝐼𝑧1 = 𝐼𝑦 ⋅ + 𝐼𝑧 ⋅ + 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼 = − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 +
2 2 2 2
𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼
𝐼𝑦 −𝐼𝑧
𝐼𝑦1𝑧1 = ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼 + 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 (β)
2

Rezulta ca marimea momentelor de inertie in raport cu o axa oarecare, depinde

de unghiul de inclinare α al acestei axe fata de o axa de referinta. Astfel se poate
pune problema determinarii valorii unghiului α pentru care momentul de inertie
atinge o valoare extrema (maxima sau minima). Pentru determinarea extremului
momentului de inertie, se anuleaza prima derivata in raport cu α si se inlocuieste α
cu α0.
 𝑑𝐼𝑦1
= −2𝐼𝑦 𝑠𝑖𝑛 𝛼0 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼0 + 2𝐼𝑧 𝑠𝑖𝑛 𝛼0 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼0 − 2𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼0 =
𝑑𝛼
= −2(𝐼𝑦 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼0 𝑐𝑜𝑠 𝛼0 − 𝐼𝑧 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 𝛼0 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼0 + 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼0 =
𝐼𝑦 −𝐼𝑧
= −2 ( ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼0 + 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼0 ) = 0
2

rezulta ca: -2𝐼𝑦1𝑧1 = 0

𝐼𝑦 − 𝐼𝑧
−2 ( ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼0 + 𝐼𝑦𝑧 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼0 ) = 0|÷ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼0 ⇒
2
 Iy − Iz 
 tg 2 0 + I yz  = 0  −(I y − I z )tg 2 0 − 2 I yz = 0  tg 2 0 = −
2 I yz
= −2 (γ)
 2  Iy − Iz

Se observa ca derivata momentului de inertie axial in raport cu α, reprezinta

dublul momentului de inertie centrifugal luat cu semnul (-). Astfel momentul de
inertie axial este maxim sau minim fata de sistemul de axe in raport cu care
momentul de inertie centrifugal este nul.
Axele in raport cu care momentul de inertie centrifugal este nul, iar
momentele de inertie axiale au valori extreme, se numesc axe principale de inertie.
Daca aceste axe trec prin centrul de greutate (G) al sectiunii, se numesc si axe
principale centrale.

Solutia ecuatiei (γ) este: 2α1 = 2α0 + kπ

pentru k = 0 => 2α1= 2α0 => α1= α0
k = 1 => 2α1‘= 2α0 + π => α1‘= α0 + π/2

=> exista numai doua axe principale de inertie, care trec prin origine si sunt
perpendiculare intre ele.
Axelor principale de inertie le corespund doua valori pentru momentele de
inertie, una maxima Imax=I1 si alta minima Imin=I2.
Pentru determinarea directiei axelor principale de inertie, este necesar sa se
studieze semnul derivatei a 2-a a lui 𝐼𝑦1 .
Observatie practica: axa 1 (de maxim) face intotdeauna cel mai mic unghi cu acea
axa in raport cu care momentul de inertie axial are valoarea cea mai mare.
Exemplu: Iy > Iz => axa 1 se masoara in raport cu axa Oy
 y
o
α0

1
α0+π/2

2
z

Se presupune ca Oy si Oz sunt axele principale de inertie 1 si 2, avand fata de

acestea momentele de inertie I1 si I2. Sistemul de axe OY1Z1 rotit cu α fata de
sistemul de axe O12 se noteaza cu Oyz.
Din relatiile (β) se obtin momentele de inertie Iy, Iz si Iyz in functie de
momentele de inertie principale.

𝐼1 + 𝐼2 𝐼1 − 𝐼2
𝐼𝑦 = + ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
2 2
𝐼1 + 𝐼2 𝐼1 − 𝐼2
𝐼𝑧 = − ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
2 2
𝐼1 − 𝐼2 2 ⋅ 𝐼𝑦𝑧
𝐼𝑦𝑧 = ⋅ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼 ⇒ 𝑠𝑖𝑛 2 𝛼 =
2 𝐼1 − 𝐼2

Daca se aduna si se scad primele 2 relatii, se obtine:

𝐼𝑦 + 𝐼𝑧 = 𝐼1 + 𝐼2 (a)
𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 = (𝐼1 − 𝐼2 ) ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 (b)

𝐼𝑦 −𝐼𝑧
din (b) rezulta 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 =
𝐼1 −𝐼2

Se stie ca sin22α + cos22α = 1

 2
4𝐼𝑦𝑧 (𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 )2 (𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 )2 + 4𝐼𝑦𝑧
2
+ =1⇒ =1
(𝐼1 − 𝐼2 )2 (𝐼1 − 𝐼2 )2 (𝐼1 − 𝐼2 )2

(𝐼1 − 𝐼2 )2 = (𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 )2 + 4𝐼𝑦𝑧

2
⇒

2
(𝐼𝑦 −𝐼𝑧 ) 𝐼𝑦 −𝐼𝑧 2
2
⇒ (𝐼1 − 𝐼2 ) = 4 [
4
2
+ 𝐼𝑦𝑧 ] ⇒ 𝐼1 − 𝐼2 = 2√( 2
2
) + 𝐼𝑦𝑧 (c)

Adunand (a) cu (c) se obtine I2 iar scazand din (a) pe (c) se obtine I1, astfel:

𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 2
𝐼𝑦 + 𝐼𝑧 + 𝐼1 − 𝐼2 = 𝐼1 + 𝐼2 + 2√( 2 ⇒
) + 𝐼𝑦𝑧
2

𝐼𝑦 −𝐼𝑧 2 𝐼𝑦 +𝐼𝑧 𝐼𝑦 −𝐼𝑧 2

−2𝐼2 = −𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 + 2√( 2 |÷ −2 ⇒ 𝐼 =
) + 𝐼𝑦𝑧 2 − √( 2
) + 𝐼𝑦𝑧
2 2 2

𝐼𝑦 +𝐼𝑧 𝐼𝑦 −𝐼𝑧 2
Scazand din (a) pe (c) => 𝐼1 = + √( 2
) + 𝐼𝑦𝑧
2 2

𝐼𝑦 + 𝐼𝑧 𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 2
𝐼1,2 = √
± ( 2
) + 𝐼𝑦𝑧
2 2
sau
𝐼𝑦 + 𝐼𝑧 1 2
𝐼1,2 = ± √(𝐼𝑦 − 𝐼𝑧 ) + 4𝐼𝑦𝑧
2
2 2