27. Curentul electric alternativ. Circuite RLC în curent alternativ.

Puterea în curent alternativ. Rezonanța

Dacă o bobină-cadru este rotită uniform cu pulsația 𝜔, în aceasta este indusă o
t.em.
𝑑∅ 𝑑
ℰ = − = − [𝑁𝐵𝑆𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 + 𝜑)] = 𝜔𝑁𝐵𝑆𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 𝜑) = 𝐸𝑚 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 𝜑)
𝑑𝑡 𝑑𝑡

Circuit RLC serie în curent alternativ

Este compus dintr-un rezistor ohmic 𝑅, o bobină cu inductanța 𝐿 și un

condensator de capacitate 𝐶, circuit căruia i se aplică o tensiune sinusoidală.
În valori instantanee 𝑢(𝑡) = 𝑢𝑅 + 𝑢𝐿 + 𝑢𝐶

Metoda numerelor complexe

𝐸𝑢𝑙𝑒𝑟
⏞ 𝑟𝑒 𝑖𝜑
𝑧̅ = 𝑎 + 𝑖𝑏 = 𝑟(𝑐𝑜𝑠𝜑 + 𝑖𝑠𝑖𝑛𝜑) =
𝐼𝑚𝑧̅ 𝑏
unde 𝑟 = √𝑎2 + 𝑏 2 cu 𝑎, 𝑏, 𝑟 ∈ ℛ 𝑡𝑔𝜑 = =
𝑅𝑒𝑧̅ 𝑎

𝑢(𝑡) = 𝑈𝑚 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) = 𝑢̅ = 𝑈𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) 𝑖(𝑡) = 𝑖̅ = 𝐼𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖 )

𝑑𝑖̅ 𝑞̅
𝑢̅ (𝑡) = 𝑢̅𝑅 + 𝑢̅𝐿 + 𝑢̅𝐶  𝑢̅ (𝑡) = 𝑅𝑖̅ + 𝐿 +
𝑑𝑡 𝐶
1
𝑞̅(𝑡) = ∫ 𝑖̅𝑑𝑡 = ∫ 𝐼𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖 ) 𝑑𝑡 = 𝑗𝜔 𝐼𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖 ) înlocuim
1
𝑈𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) = 𝑅𝐼𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖 ) + 𝑗𝜔𝐿𝐼𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖 ) + 𝑗𝜔𝐶 𝐼𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖 ) 
1
 𝑈𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) = 𝐼𝑚 𝑒𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖) (𝑅 + 𝑗𝜔𝐿 + 𝑗𝜔𝐶) 
1
𝑈𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) = 𝐼𝑚 𝑒𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖) (𝑅 + 𝑗𝜔𝐿 − 𝑗 𝜔𝐶)  𝑢̅ = 𝑖̅·𝑍̅
𝑛𝑜𝑡 2
1 1
unde 𝑍̅ =
⏞ 𝑅 + 𝑗 (𝜔𝐿 − ) 𝑍 = √𝑅 2 + (𝜔𝐿 − ) impedanța complexă
𝜔𝐶 𝜔𝐶
(nu este fazor: are modul constant, faza nu depinde de timp)
 1
1 𝜔𝐿 −
𝜔𝐶
𝑍̅ = 𝑅 + 𝑗 (𝜔𝐿 − ) = 𝑍𝑒 𝑗𝜑𝑧 unde 𝑡𝑔𝜑𝑧 =
𝜔𝐶 𝑅

𝑈𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) = 𝐼𝑚 𝑒𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖) · 𝑍𝑒 𝑗𝜑𝑧 = 𝐼𝑚 𝑍𝑒𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑖+𝜑𝑧) 

 𝑈𝑚 = 𝐼𝑚 𝑍 (𝑈 = 𝐼·𝑍 legea lui Ohm în valori efective)
și 𝜔𝑡 + 𝜑𝑢 = 𝜔𝑡 + 𝜑𝑖 + 𝜑𝑧 
1
𝜔𝐿 −
𝜔𝐶
 𝜑𝑢 −𝜑𝑖 = ∆𝜑 = 𝜑𝑧  𝑡𝑔(∆𝜑) = 𝑡𝑔𝜑𝑧 =
𝑅
În circuitul RLC serie, curentul este același în orice punct al circuitului (ecuația de
continuitate) iar curentul este defazat față de tensiunea sinusoidală aplicată de
sursă, defazajul fiind dat de relația de mai sus.
1
Dacă 𝜔𝐿 > (circuit inductiv), 𝜑𝑢 −𝜑𝑖 > 0 curentul e defazat în urmă față de
𝜔𝐶
1
tensiune. Dacă 𝜔𝐿 < (circuit capacitiv), 𝜑𝑢 −𝜑𝑖 < 0 curentul e defazat
𝜔𝐶
înainte față de tensiune.

Cazuri particulare Circuit pur rezistiv (ohmic) 𝐿 = 0, 𝐶 = 0

𝑍=𝑅 𝜑 = 0 nu există defazaj între curent și tensiunea aplicată circuitului
Circuit inductiv 𝐿 ≠ 0, 𝐶 = 0

impedanța 𝑍 = √𝑅 2 + (𝜔𝐿)2 = √𝑅 2 + 𝑋𝐿 2 𝑋𝐿 = 𝜔𝐿 reactanță inductivă

𝜔𝐿 𝑋𝐿
𝑡𝑔𝜑 = = >0 curentul e defazat în urma tensiunii
𝑅 𝑅
𝜋
Dacă 𝑅 = 0 (bobina ideală), curentul e defazat cu în urma tensiunii.
2
 Circuit capacitiv 𝐶 ≠ 0, 𝐿 = 0
1 2 1
impedanța 𝑍 = √𝑅 2 + ( ) = √𝑅 2 + 𝑋𝐶 2 𝑋𝐶 = reactanță capacitivă
𝜔𝐶 𝜔𝐶
1 𝑋
𝑡𝑔𝜑 = − 𝜔𝐶𝑅 = 𝐶 < 0 curentul e defazat înaintea tensiunii
𝑅
𝜋
Dacă 𝑅 = 0 (condensator ideal), curentul e defazat cu înaintea tensiunii.
2

𝑋𝐿 −𝑋𝐶
𝑍 = √𝑅 2 + (𝑋𝐿 − 𝑋𝐶 )2 𝑡𝑔𝜑 =
𝑅
𝑈 1
𝐼=𝑍 𝐼 este maxim dacă 𝑍 este minim  𝑋𝐿 = 𝑋𝐶  𝜔𝐿 = 
𝜔𝐶
1
 𝜔0 = pulsația la rezonanță
√𝐿𝐶
Deoarece 𝑋𝐿 = 𝑋𝐶  𝑈𝐿 = 𝑈𝐶 dar opuse ca fază (rezonanța tensiunilor);
defazajul dintre curent și tensiunea la bornele circuitului este zero 𝜑 = 0
𝑈 𝑈𝜔𝐿 𝑈
𝐼𝑟𝑒𝑧 = 𝑅  𝑈𝐿 = 𝐼𝑟𝑒𝑧 ·𝑋𝐿 = ( ) = 𝑈𝐶 = 𝐼𝑟𝑒𝑧 ·𝑋𝐶 = (𝑅𝜔𝐶 )
𝑅 𝜔=𝜔0 𝜔=𝜔0

𝑈 𝑈 𝜔0 𝐿 1 1 𝐿
Raportul 𝑄 = ( 𝑈𝐿 ) = ( 𝑈𝐶 ) = = = √
𝜔=𝜔0 𝜔=𝜔0 𝑅 𝜔0 𝑅𝐶 𝑅 𝐶

arată de câte ori e mai mare tensiunea la bornele elementelor reactive

față de tensiunea la bornele circuitului, fiind numit factor de supratensiune.
𝑛𝑜𝑡
1 𝐿 1
𝑄 = 𝑅 √𝐶 =
⏞ 𝑍0 𝑍0 = impedanța caracteristică a circuitului serie.
𝑅
2𝜋
𝑇𝑟𝑒𝑧 = 𝑇0 = = 2𝜋√𝐿𝐶 (relația lui Thomson)
𝜔0
 Circuit RLC paralel în curent alternativ

𝑢(𝑡) = 𝑈𝑚 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) = 𝑢̅ = 𝑈𝑚 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 )

𝑖̅ (𝑡) = 𝑖̅𝑅 + 𝑖̅𝐿 + 𝑖̅𝐶
𝜋
Curentul prin bobină e defazat cu în urma tensiunii de la bornele bobinei
2
𝜋 𝜋
𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 − ) 𝑈 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) −
𝑖̅𝐿 = 𝐼𝑚 𝑒 2 =𝑋 𝑒 ·𝑒 2 =
𝐿

𝑈 𝜋 𝜋 𝑈
= 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) [𝑐𝑜𝑠 (− 2) + 𝑗𝑠𝑖𝑛 (− 2 )] = −𝑗 𝜔𝐿 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 )
𝑋𝐿
𝜋
Curentul prin condensator e defazat cu înaintea tensiunii de la bornele lui
2
𝜋 𝜋
𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 + ) 𝑈 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 )
𝑖̅𝐶 = 𝐼𝑚 𝑒 2 =𝑋 𝑒 ·𝑒 = 𝑗𝑈𝜔𝐶𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 )
2
𝐶

𝑈 𝑗(𝜔𝑡+𝜑 ) 𝑈
𝑖̅ (𝑡) = 𝑖̅𝑅 + 𝑖̅𝐿 + 𝑖̅𝐶 = 𝑒 𝑢 − 𝑗 𝜔𝐿 𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) + 𝑗𝑈𝜔𝐶𝑒 𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) =
𝑅
1 1 1 1 ̅
𝑢
= 𝑈𝑒𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢) ( − 𝑗 + 𝑗𝜔𝐶) = 𝑈𝑒𝑗(𝜔𝑡+𝜑𝑢 ) [ − 𝑗( − 𝜔𝐶)] = ̅
𝑅 𝜔𝐿 𝑅 𝜔𝐿 𝑍
1 1 1
unde 𝑍̅ = 1 1  𝑍= 2 2
=
−𝑗( − 𝜔𝐶) √( 1 ) +( 1 − 𝜔𝐶) 2 2
𝑅 𝜔𝐿 𝑅 𝜔𝐿 √( 1 ) + ( 1 − 1 )
𝑅 𝑋𝐿 𝑋𝐶

1
𝑡𝑔𝜑 = 𝑅 (𝜔𝐶 − )
𝜔𝐿
pentru 𝑋𝐿 = 𝑋𝐶  𝑍 = maxim, deci curentul prin circuit este minim.
Utilizând elemente reactive ideale (𝑅 = 0), avem un circuit paralel 𝐿𝐶 în care, la
𝑈
rezonanță, curentul total prin circuit este minim 𝐼𝑟𝑒𝑧 = 0 = 1 = 𝐼𝐿 + 𝐼𝐶
𝜔0 𝐶 − 𝜔 𝐿
0
Curenții prin bobină și condensator sunt egali dar de sens opus
𝑈 𝑈 𝑈
(rezonanța curenților). 𝐼𝐿 = −𝐼𝐶 = = 𝜔0 𝐶𝑈 = =
𝑋𝐶 𝑋𝐿 𝜔0 𝐿
1 1 1
𝜔0 𝐶 =  𝜔0 = = 2𝜋𝜈0  𝜈0 =
𝜔0 𝐿 √𝐿𝐶 2𝜋 √𝐿𝐶

Puterea în curent alternativ

1
𝑝 = 𝑢𝑖 = 𝑈𝑚 𝐼𝑚 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡·𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 𝜑) = 2 𝑈𝑚 𝐼𝑚 [𝑐𝑜𝑠(−𝜑)−𝑐𝑜𝑠(2𝜔𝑡 + 𝜑)] =
1 1
= 2 𝑈𝑚 𝐼𝑚 𝑐𝑜𝑠𝜑 − 2 𝑈𝑚 𝐼𝑚 𝑐𝑜𝑠(2𝜔𝑡 + 𝜑)
𝑈𝑚 𝐼𝑚 𝑇 1 𝑇
𝑝𝑚𝑒𝑑 = 𝑐𝑜𝑠𝜑·∫0 𝑑𝑡 − 2𝑇 𝑈𝑚 𝐼𝑚 ∫0 𝑐𝑜𝑠(2𝜔𝑡 + 𝜑)𝑑𝑡
2𝑇

notând 2𝜔𝑡 + 𝜑 = 𝜏  2𝜔𝑑𝑡 = 𝑑𝜏

𝑈𝑚 𝐼𝑚 1 2𝜔𝑇+𝜑
 𝑝𝑚𝑒𝑑 = 𝑐𝑜𝑠𝜑·𝑇 − 2𝑇·2𝜔 𝑈𝑚 𝐼𝑚 ∫𝜑 𝑐𝑜𝑠𝜏𝑑𝜏 =
2𝑇
𝑈𝑚 𝐼𝑚 1 2𝜔𝑇+𝜑
= 𝑐𝑜𝑠𝜑 − 4𝜔𝑇 𝑈𝑚 𝐼𝑚 ∫𝜑 𝑑(𝑠𝑖𝑛𝜏) =
2

𝑈𝑚 𝐼𝑚 1 2𝜔𝑇 + 𝜑
= 𝑐𝑜𝑠𝜑 − 4𝜔𝑇 𝑈𝑚 𝐼𝑚 | 𝑠𝑖𝑛𝜏 =
2 𝜑
𝑈𝑚 𝐼𝑚 1
= 𝑐𝑜𝑠𝜑 − 4𝜔𝑇 𝑈𝑚 𝐼𝑚 [𝑠𝑖𝑛(2𝜔𝑇 + 𝜑)−𝑠𝑖𝑛𝜑] =
2
𝑈𝑚 𝐼𝑚 1
= 𝑐𝑜𝑠𝜑 − 4𝜔𝑇 𝑈𝑚 𝐼𝑚 [𝑠𝑖𝑛(4𝜋 + 𝜑)−𝑠𝑖𝑛𝜑] 
2
 𝑈𝑚 𝐼𝑚
𝑝𝑚𝑒𝑑 = 𝑃 = 𝑐𝑜𝑠𝜑 = 𝑈𝐼𝑐𝑜𝑠𝜑
2

Puterea medie sau puterea activă a circuitului de curent alternativ este egală cu
produsul valorilor efective ale tensiunii și curentului
înmulțit cu factorul de putere (cosinusul defazajului dintre curent și tensiune).

𝐼𝑅
𝑐𝑜𝑠𝜑 =  𝑃 = 𝐼2𝑅 [𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣ă]𝑆𝐼 = 𝑊
𝑈
Puterea instantanee oscilează cu pulsația 2𝜔 în jurul valorii ei medii care este
chiar puterea activă. În momentele în care puterea instantanee are valori
negative, circuitul restituie parțial putere sursei.
Prin înmulțirea cu I a mărimilor triunghiului fazoric al tensiunilor, rezultă
„triunghiul puterilor”.
Puterea transferată circuitului se numește putere aparentă
𝑺 = 𝑼𝑰 (voltamper VA)
Puterea folosită în elementele reactive pentru a se genera câmpurile reprezintă
puterea reactivă 𝑷𝒓 = 𝑈𝑋 𝐼 = 𝑼𝑰𝒔𝒊𝒏𝝋 (voltamper-reactiv VAR)
Puterea activă se regăsește în circuit sub formă de căldură sau putere mecanică.
𝑷 = 𝑰𝟐 𝑹
𝑆 2 = 𝑃2 + 𝑃𝑟 2

Metoda analitică
Circuit RLC serie în curent alternativ
𝑑𝑖 𝑞 𝑑𝑞
𝑢(𝑡) = 𝑢𝑅 + 𝑢𝐿 + 𝑢𝐶  𝑈𝑚 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 = 𝑅𝑖 + 𝐿 𝑑𝑡 + 𝐶  ( 𝑖 = 𝑑𝑡 ) 
𝑞 𝑅 𝑞 𝑈𝑚
𝐿𝑞̈ + 𝑅𝑞̇ + 𝐶 = 𝑈𝑚 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡  𝑞̈ + 𝐿 𝑞̇ + 𝐿𝐶 = 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡
𝐿
Soluția ec. diferențiale se compune din soluția ec. omogene la care se adaugă o
𝑅
−2𝐿𝑡
soluție particulară a ec. neomogene. Soluția ec. omogene are factorul 𝑒 care
𝑅
−2𝐿𝑡
tinde la zero pentru un interval de timp suficient de lung 𝑒 → 0 când 𝑡 → 0.
După încetarea regimului tranzitoriu, circuitul intră în regimul permanent al
oscilațiilor forțate, sub acțiunea t.e.m. sinusoidale. Soluția ec. diferențiale
neomogene pentru regimul permanent este de forma 𝑞 = 𝐴𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝐵𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡
𝜔𝑅 𝐴 𝐵
 −𝜔2 (𝐴𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝐵𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡) + (𝐴𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡 − 𝐵𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡) + 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡 
𝐿 𝐿𝐶 𝐿𝐶
𝜔𝑅𝐵 𝐴 𝜔𝑅𝐴 𝐵 𝑈𝑚
 (−𝜔2 𝐴 − + ) 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + (−𝜔2 𝐵 + + ) 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡 = 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡
𝐿 𝐿𝐶 𝐿 𝐿𝐶 𝐿
𝜔𝑅𝐵 𝐴 𝑈𝑚 1 𝜔𝑅 𝑈𝑚
−𝜔2 𝐴 − + = (−𝜔2 + )𝐴 − 𝐵=
𝐿 𝐿𝐶 𝐿 𝐿𝐶 𝐿 𝐿
{ 𝜔𝑅𝐴 𝐵  { 𝜔𝑅 1

−𝜔2 𝐵 + + =0 𝐴 + (−𝜔 + 2
)𝐵 = 0
𝐿 𝐿𝐶 𝐿 𝐿𝐶
1 𝜔𝑅
− 𝜔2 −
∆ = |𝐿𝐶 𝜔𝑅 1
𝐿
|
2
−𝜔
𝐿 𝐿𝐶
1 2 𝜔2 𝑅 2
2
∆=( −𝜔 ) +
𝐿𝐶 𝐿2
𝑈𝑚 𝜔𝑅 1 𝑈𝑚
− 1 𝑈𝑚 − 𝜔2 𝜔𝑅𝑈𝑚
𝐿 𝐿
∆𝐴 = | 1 |=( − 𝜔2 ) ∆𝐵 = |𝐿𝐶 𝜔𝑅 𝐿
|=−
𝐿𝐶 𝐿 𝐿2
0 − 𝜔2 0
𝐿𝐶 𝐿
1 𝑈 𝜔𝑅𝑈𝑚
∆𝐴 − 𝜔2 ) 𝑚
( ∆𝐵 −
𝐿𝐶 𝐿 𝐿2
𝐴= = 1 2 𝜔2 𝑅2 𝐵= = 1 2 𝜔2 𝑅2
∆ ( − 𝜔2 ) + 2 ∆ ( − 𝜔2 ) + 2
𝐿𝐶 𝐿 𝐿𝐶 𝐿

𝑞 = 𝐴𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝐵𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡 =
𝑈𝑚 1 1 𝜔𝑅
=− · 1 2 𝜔2 𝑅2
[(𝜔2 − 𝐿𝐶 ) 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡] =
𝐿 ( − 𝜔2 ) + 2 𝐿
𝐿𝐶 𝐿
𝜔𝑅 1
𝑈𝑚 (𝜔2 − )
𝐿 𝐿𝐶
=− · 1 2 𝜔2 𝑅2 [ 𝜔𝑅 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡]
𝐿 ( − 𝜔2 ) + 2
𝐿𝐶 𝐿 𝐿

𝜔2 −
1 𝑛𝑜𝑡
notând 𝜔𝑅
𝐿𝐶
⏞ 𝑡𝑔𝜑 
=
𝐿

𝜔𝑅
𝑈𝑚 𝑠𝑖𝑛𝜑
 𝑞=− · 1
𝐿
2 𝜔2 𝑅2 [𝑐𝑜𝑠𝜑 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡] =
𝐿 ( − 𝜔2 ) + 2
𝐿𝐶 𝐿
𝜔𝑅
𝑈𝑚 𝐿 𝑠𝑖𝑛𝜑𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡+𝑐𝑜𝑠𝜑𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡
=− · 1 2 𝜔2 𝑅2 ·[ ]=
𝐿 ( − 𝜔2 ) + 2 𝑐𝑜𝑠𝜑
𝐿𝐶 𝐿
 𝜔𝑅
𝑈𝑚 𝐿 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡−𝜑)
=− ·1 2 𝜔2 𝑅2 ·
𝐿 ( − 𝜔2 ) + 2 𝑐𝑜𝑠𝜑
𝐿𝐶 𝐿
𝜔𝑅
1
𝑐𝑜𝑠𝜑 = 2
= 𝐿
2 𝜔2 𝑅2

√1+𝑡𝑔 𝜑 √ 1
( − 𝜔2 ) + 2
𝐿𝐶 𝐿

𝑈𝑚 1
 𝑞=− · 2
𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑) =
𝐿 2 2
√( 1 − 𝜔2 ) + 𝜔 2𝑅
𝐿𝐶 𝐿
𝑛𝑜𝑡
1 𝑈
= −𝑈𝑚 ⏞ − 𝑚 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑)
· 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑) =
2 𝜔𝑍
1
𝜔√(𝜔𝐶 − 𝜔𝐿) + 𝑅2
1 𝜔 1 1
𝑈𝑚 𝜔2 − 𝐿
(𝜔𝐿 − )
𝜔𝐶
𝜔𝐿 −
𝐿𝐶 𝜔𝐶
𝑞(𝑡) = − 𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑) 𝑡𝑔𝜑 = 𝜔𝑅 = 𝜔𝑅 =
𝜔𝑍 𝑅
𝐿 𝐿

𝑈𝑚 𝑅𝑈𝑚
𝑖(𝑡) = 𝑞̇ (𝑡) = 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 − 𝜑) 𝑢𝑅 (𝑡) = 𝑅𝑖(𝑡) = 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 − 𝜑)
𝑍 𝑍
𝑛𝑜𝑡
𝑑 𝜔𝐿𝑈𝑚 𝑈𝑚 𝜋
𝑢𝐿 (𝑡) = 𝐿 𝑖(𝑡) = ⏞ 𝑋𝐿
𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑) = 𝑠𝑖𝑛 (𝜔𝑡 − 𝜑 + 2)
𝑑𝑡 𝑍 𝑍
𝑛𝑜𝑡
𝑞(𝑡) 𝑈𝑚 𝑈𝑚 𝜋
𝑢𝐶 (𝑡) = = − ⏞ 𝑋𝐶
𝑐𝑜𝑠(𝜔𝑡 − 𝜑) = 𝑠𝑖𝑛 (𝜔𝑡 − 𝜑 − 2)
𝐶 𝜔𝐶𝑍 𝑍

Circuit RLC paralel în curent alternativ

𝑖(𝑡) = 𝑖𝑅 + 𝑖𝐿 + 𝑖𝐶 
𝑈𝑚 𝑈𝑚 𝜋 𝑈𝑚 𝜋
 𝐼𝑚 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡+𝜑) = 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 + 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 − 2 ) + 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 2 )
𝑅 𝑋𝐿 𝑋𝐶
1 1
pentru 𝑡 = 0 𝐼𝑚 𝑠𝑖𝑛𝜑 = 𝑈𝑚 (𝑋 − 𝑋 ) (1)
𝐶 𝐿

𝜋 𝜋 𝑈𝑚 𝜋 𝑈𝑚 𝑈𝑚
pentru 𝑡 = 𝐼𝑚 𝑠𝑖𝑛 ( 2 + 𝜑) = 𝑠𝑖𝑛 2 + 𝑠𝑖𝑛0 + 𝑠𝑖𝑛𝜋 
2𝜔 𝑅 𝑋𝐿 𝑋𝐶
𝑈𝑚
 𝐼𝑚 𝑐𝑜𝑠𝜑 = (2)
𝑅

Ridicând relațiile la pătrat și sumând

1 2 1 1 2
𝐼𝑚 2 = 𝑈𝑚
2
[( ) + ( − ) ]  𝐼𝑚 = 𝑈𝑚 /𝑍
𝑅 𝑋𝐿 𝑋𝐶𝐿
 1 1
unde 𝑍 = = 2 2
2 2 √( 1 ) +( 1 − 𝜔𝐶)
√( 1 ) +( 1 1
− ) 𝑅 𝜔𝐿
𝑅 𝑋𝐿 𝑋𝐶

𝑠𝑖𝑛𝜑 1 1 1
defazajul este 𝑡𝑔𝜑 = 𝑐𝑜𝑠𝜑 = 𝑅 (𝑋 − 𝑋 ) = 𝑅 (𝜔𝐶 − 𝜔𝐿)
𝐶 𝐿