M-IS - CAP 2 - Sist LINIARE Cu 1-GLD

= INGINERIE SEISMICĂ =
Cap. 2 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD
Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 1

= INGINERIE SEISMICĂ = Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 2
Cap. 2 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD
Cuprins:
1. Răspunsul la impuls unitar
2. Răspunsul la impuls elementar
3. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel” / de convoluție
4. Răspunsul seismic prin metoda de integrare directă Beta-Newmark
5. Spectre și Pseudo-spectre
Cap. 2 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD = INGINERIE SEISMICĂ =
2.1. Răspunsul la impuls unitar

• Se consideră că asupra sistemului cu 1-GLD se acționează cu o forță
𝐹0 pe o durată de timp ∆𝑡, generând un impuls unitar ∆𝑡 = 1
(impulsul forței) 𝑃 = 𝐹0 ∆𝑡.
• Conform Legii de variație a impulsului se poate scrie:
𝑃 = 𝐹0 ∆𝑡 = 𝑚∆𝑣 = 1
unde: ∆𝑣 – variația vitezei sistemului pe durata de timp ∆𝑡.
• O creștere bruscă a forței la 𝑡 = 0 (sau în vecinătatea lui 𝑡 = 0) și

finalizată instantaneu la 𝑡 = ∆𝑡, pe toată perioada forța menținându-se
constantă la 𝐹0 , reprezintă o problemă destul complexă.
• Totuși, dacă durata de timp se reduce la minim (∆𝑡 → 0), iar sistemul
se consideră ca fiind în repaos la 𝑡 = 0, atunci sunt posibile mai multe
simplificări:

𝐹0 Δ𝑡
2.1. Răspunsul la impuls unitar 𝑢ሶ Δ𝑡 − 𝑢ሶ 0 + 0 + 0 =
𝑚
𝐹0 Δ𝑡 1
𝑢 𝑡 =0 sau 𝑢ሶ Δ𝑡 = =
1) când 𝑡 < 0: - sist. în repaos ቊ ; 𝑚 𝑚
𝑣 𝑡 =0
3) când 𝑡 > ∆𝑡: - sistemul efectuează vibrații libere, având
2) când 𝑡 = [0; ∆𝑡]: - se poate scrie ecuația de mișcare
𝑢 𝑡 = ∆𝑡 = 0 1
𝑚𝑢ሷ 𝑡 + 𝑐𝑢ሶ 𝑡 + 𝑘𝑢 𝑡 = 𝐹0 condițiile inițiale ቐ 1
u (t ) =
𝑣 𝑡 = ∆𝑡 = m
sau 𝑚
𝑢ሷ 𝑡 + 2𝜉𝜔𝑢ሶ 𝑡 + 𝜔2 𝑢 𝑡 = 𝐹0 /𝑚
- integrând pe tot intervalul, rezultă:
Δ𝑡 Δ𝑡 Δ𝑡 Δ𝑡
1
න 𝑢ሷ 𝑡 𝑑𝑡 + 2𝜉𝜔 න 𝑢ሶ 𝑡 𝑑𝑡 + 𝜔2 න 𝑢 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝐹 𝑡 𝑑𝑡
𝑚
0 0 0 0
- după care, dacă se consideră că pe un interval foarte mic, sistemul

nu are timp să „reacționeze”, adică nu se deplasează, atunci relația
anterioară devine:

2.1. Răspunsul la impuls unitar
• Prin urmare, cunoscând ecuația răspunsului în deplasări a mișcării de

vibrație liberă, în condiții de amortizare subcritică (𝜉 < 1), avem:
𝑢ሶ ∆𝑡
𝑢 𝑡 = 𝑢 ∆𝑡 cos 𝜔𝑡
ഥ + ഥ 𝑒 −𝜉𝜔𝑡
sin 𝜔𝑡
𝜔
ഥ
ecuația de mișcare
la un impuls unitar
1
adică: 𝑢 𝑡 = ℎ 𝑡 = 𝑒 −𝜉𝜔𝑡 ഥ
sin 𝜔𝑡
ഥ
𝑚𝜔
• Dacă forța nu se aplică la 𝑡 = 0, ci la 𝑡 = 𝜏, atunci ecuația de

mișcare pentru 𝑡 > 𝜏 devine:
1
ℎ 𝑡 − 𝜏 = 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) ഥ
sin 𝜔
ഥ 𝑡−𝜏 , 𝑡 > 𝜏.
𝑚𝜔

2.2. Răspunsul la impuls elementar

• Trecerea de la impuls unitar la impuls elementar este relativ simplă,
atât timp cât forța se menține constantă pe o durată de timp
„diferențială”, adică ∆𝑡 → 𝑑𝑡.
• Astfel, conform aceleiași Legi de variație a impulsului, avem:

𝑑𝑃 = 𝐹0 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑚 ∙ 𝑑𝑣
sau
𝑑𝑃 𝑑𝑣
= 𝐹0 = 𝑚 ∙ =𝑚∙𝑎
𝑑𝑡 𝑑𝑡
unde 𝑎 = accelerația masei sistemului.
• În aceste condiții, având în vedere că impulsul nu este finit, va genera

următoare expresie a deplasărilor:
𝑑𝑃 𝐹0 ∙ 𝑑𝑡
𝑑𝑢 𝑡 = 𝑒 −𝜉𝜔𝑡 ഥ = 𝑒 −𝜉𝜔𝑡
sin 𝜔𝑡 sin 𝜔𝑡
ഥ
𝑚𝜔
ഥ 𝑚𝜔 ഥ

2.2. Răspunsul la impuls elementar
• Dacă impulsul se aplică la 𝑡 = 𝜏, răspunsul în deplasări devine:
𝐹0 ∙𝑑𝜏
𝑑𝑢 𝑡 = 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) ഥ
sin 𝜔
ഥ 𝑡−𝜏 , 𝑡 >𝜏
𝑚𝜔
sau
𝑑𝑢 𝑡 = 𝐹0 ∙ ℎ(𝑡 − 𝜏) ∙ 𝑑𝜏, 𝑡 > 𝜏.
ecuația de mișcare la un
impuls elementar / diferențial

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”
• Cunoscând răspunsul în deplasări a sistemului cu 1-GLD la acțiuni de

tip impuls, se pune problema determinării răspunsului la acțiuni de
formă oarecare.
• În acest sens, să considerăm o forță oarecare 𝐹(𝑡) care variază în

timp asemenea forței din figura alăturată.
• Fiind vorba despre sisteme liniar-elastice (eforturile se calculează pe

forma nedeformată, iar materialele au o comportare perfect elastică) ne
permite ca deplasarea sistemului la timpul 𝑡, adică 𝑢 𝑡 , să poată fi
calculată prin suprapunerea efectelor generate de fiecare impuls
elementar în parte.
• Astfel, un impuls elementar/diferențial aplicat la 𝑡 = 𝜏, va genera la

timpul 𝑡 = 𝑡Ƹ deplasarea 𝑑𝑢 𝑡Ƹ , relația de calcul fiind prezentată în
capitolul anterior.

• Însumând aceste răspunsuri obținem răspunsul total, care este tocmai

răspunsul în deplasări a sistemului la 𝐹(𝑡).
• Relația de însumare este:
1 𝑡
𝑢 𝑡 = ‫׬‬
ഥ 0
𝐹(𝜏) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏
𝑚𝜔
Integrala Duhamel
sau
𝑡
𝑢 𝑡 = ‫׬‬0 𝐹 𝑡 ℎ(𝑡 − 𝜏) 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏
Integrala de convoluție

Obs:
- se observă că răspunsul total este, practic, o sumă de vibrații libere;
- diferențele dintre aceste vibrații constau doar în amplitudine (prin

mărimea impulsului diferențial care generează vibrația) și în,
bineînțeles, timpul la care acționează impulsul;
𝐹 𝜏 𝑑𝜏
- condițiile inițiale ale fiecărui impuls sunt 𝑢 𝜏 = 0 și 𝑣 𝑡 = ,
𝑚
ceea ce face ca fiecare vibrație „să pornească din zero”;
- astfel, nu se ține cont de starea sistemului de până la timpul 𝑡 = 𝜏;
- fiind o metodă care se bazează pe principiul suprapunerii efectelor,

aplicarea acesteia se justifică doar în cazul sistemelor liniar-elastice;
- răspunsul poate fi extins și peste durata forței exterioare, când va fi

chiar răspunsul vibrației libere generate de ultimul impuls diferențial.

• În inginerie seismică, solicitarea cutremurului este obținută sub formă

de accelerogramă, dar adaptarea la relațiile anterioară este simplă, prin
înlocuirea:
𝐹 𝑡 = −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
unde 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) - accelerația terenului la timpul 𝑡.
• Relațiile integralelor anterioare devin:
1 𝑡
𝑢 𝑡 = ‫ ׬‬−𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙
ഥ 0
𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏
𝜔
și
𝑡
𝑢 𝑡 = ‫׬‬0 −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙ ℎ(𝑡 − 𝜏) 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏

• De asemenea, în practică, cum accelerogramele sunt date cu valori

discrete, „integralele” trebuie înlocuite cu „sume” pentru a obține
răspunsul în deplasări.
• Relația de calcul este:

𝜏=𝑡
1
𝑢 𝑡 = ෍ −𝑢ሷ 𝑔 (𝜏) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 ∙ ∆𝜏
𝜔
ഥ
𝜏=0
unde: ∆𝜏 = 𝜏𝑖+1 − 𝜏𝑖 , intervalul de timp dintre două valori consecutive

ale accelerațiilor.

Obs: - o altă interpretare grafică a integralei de convoluție este oferită

de faptul că răspunsul total în deplasări se poate obține prin:
„ produsul ariilor suprapuse generate prin glisarea de la 0 la 𝑡 a

răspunsului inversat a vibrației libere generate de impulsul unitar, și
a forței exterioare”.

ag [m/s^2] Accelerograme - Vrancea - 4-martie-1977

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel” 2.00
1.50 Componenta NS
• Exemple de accelerograme: 1.00
0.50
• Vrancea – 4-martie-1977 – componenta NS 0.00
-0.50
• Stația - INCERC București;
-1.00
• Aprox. 40 secunde; -1.50
t [s]
-2.00
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑎𝑥 = 𝑢ሷ 𝑔 6,86 = 1,7762 𝑚/𝑠 2 0.00 5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00 35.00 40.00 45.00
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑖𝑛 = 𝑢ሷ 𝑔 6,12 = −1,9493 𝑚/𝑠 2 ag [m/s^2] Accelerograme - Vrancea - 4-martie-1977

2.00
1.50
• Vrancea – 4-martie-1977 – componenta EV Componenta EV
1.00
• Stația - INCERC București; 0.50
0.00
• Aprox. 40 secunde;
-0.50
2
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑎𝑥 = 𝑢ሷ 𝑔 5,60 = 1,6234 𝑚/𝑠 -1.00
t [s]
-1.50
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑖𝑛 = 𝑢ሷ 𝑔 6,14 = −1,2612 𝑚/𝑠 2 0.00 5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00 35.00 40.00 45.00

• Exemple de calcul:
1) Pentru structura cu 1-GLD din figura alăturată să se genereze răspunsul în

deplasări 𝑢 𝑡 pentru toată durata accelerogramei Vrancea – 4-martie-1977 –
componenta NS, atât după direcție transversală, cât și după direcție
longitudinală.
R1: Proprietăți dinamice:
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2
Dir. Longitudinală (X) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑋 = 𝑢 6,28 = 0,0367 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑋 = 𝑢 6,80 = −0,0356 𝑚
Dir. Transversală (Y) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑌 = 𝑢 7,86 = 0,2396 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑌 = 𝑢 7,18 = −0,2508 𝑚

2) Aceeași cerință ca pentru exemplul anterior, dar pentru accelerograma Vrancea –

4-martie-1977 – componenta EV.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2
Dir. Longitudinală (X) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑋 = 𝑢 6,88 = 0,0328 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑋 = 𝑢 7,24 = −0,0336 𝑚
Dir. Transversală (Y) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑌 = 𝑢 6,50 = 0,1210 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑌 = 𝑢 5,90 = −0,0961 𝑚

Obs: - pentru exemplele anterioare funcția ℎ 𝑡 este conform figurii

alăturate.
• Dacă se dorește determinarea răspunsului în viteze, ecuația

𝑑𝑢
răspunsului în deplasări trebuie derivată 𝑢ሶ 𝑡 = .
𝑑𝑡
𝑡
𝐼𝑠𝑖𝑛 = ‫׬‬0 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏
• Notând ቐ , • Ecuația de mișcare 𝑢ሷ 𝑡 + 2𝜉 𝜔 ഥ 2 𝑢 𝑡 = −𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
ഥ 𝑢ሶ 𝑡 + 𝜔
𝑡
𝐼𝑐𝑜𝑠 = ‫׬‬0 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) cos 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏
poate fi folosită pentru a simplifica ecuațiile răspunsului în accelerații.
𝜉𝜔
răspunsul în viteze devine 𝑢ሶ 𝑡 = 𝐼 − 𝐼𝑐𝑜𝑠 • Reamintim faptul că accelerația absolută este egală cu accelerația
ഥ 𝑠𝑖𝑛
𝜔
relativă plus accelerația terenului, adică 𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 𝑡 = 𝑢ሷ 𝑡 +𝑢ሷ 𝑔 (𝑡),
1
în condițiile în care, răspunsul în deplasări este 𝑢 𝑡 = − ഥ 𝐼𝑠𝑖𝑛 ceea ce conduce la:
𝜔
𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 𝑡 = −2𝜉 𝜔 ഥ2𝑢 𝑡
ഥ 𝑢ሶ 𝑡 − 𝜔

• Într-un final, accelerația relativă a masei (relativă față de bază) se

obține scăzând accelerația terenului din accelerația totală:
𝑢ሷ 𝑡 = 𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 𝑡 −𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
• Cele trei tipuri de accelerații sunt prezentate alăturat pentru seismul din
4-martie-1977, componenta NS, după direcție transversală.

3) Pentru structura cu 1-GLD de la exemplele 1) și 2) să se genereze răspunsul în

viteze 𝑢ሶ 𝑡 și accelerații 𝑢ሷ 𝑡 pentru toată durata accelerogramelor Vrancea –
4-martie-1977 – componentele NS și EV, atât după direcție transversală, cât și
după direcție longitudinală.
R3: - Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute sunt prezentate alăturat:
VITEZE – Componenta - EV


VITEZE - Componenta - NS


ACCELERAȚII (relative) - Componenta - EV


ACCELERAȚII (relative) - Componenta - NS

2.4. Răsp. seismic prin metoda de integrare directă Beta-Newmark
• În continuare se pune problema obținerii răspunsului seismic prin iterații

succesive, pas cu pas, astfel încât să se poată ține cont de starea
mecanică anterioară a sistemului față de timpul curent, dacă este
necesar. … (necesitatea va fi evidentă la calculul NELINIAR)
• Pentru aceasta, să reamintim dezvoltarea în serie Taylor a funcției

𝑓 𝑥 în vecinătatea lui 𝑥 = 𝑎 :
∞
𝑓 (𝑛) 𝑎 ∙ 𝑥 − 𝑎 𝑛
𝑓 𝑥 =෍
𝑛!
𝑛=0
𝑓′ 𝑎 𝑥 − 𝑎 𝑓 ′′ 𝑎 𝑥 − 𝑎 2
𝑓 ′′′ 𝑎 𝑥 − 𝑎 3
=𝑓 𝑎 + + + +⋯
1! 2! 3!

2.4. Răspunsul seismic prin metoda Beta-Newmark
• Cunoscând deplasarea, viteza și accelerația sistemului la timpul 𝑡, se

pot calcula:
𝑢ሶ 𝑡 ∙ ∆𝑡 𝑢ሷ 𝑡 ∙ ∆𝑡 2 𝑢ഺ 𝑡 ∙ ∆𝑡 3
𝑢 𝑡 + ∆𝑡 = 𝑢 𝑡 + + + +⋯
1! 2! 3!
𝑢ሷ 𝑡 ∙ ∆𝑡 𝑢ഺ 𝑡 ∙ ∆𝑡 2
𝑢ሶ 𝑡 + ∆𝑡 = 𝑢ሶ 𝑡 + + +⋯
1! 2!
𝑢
ഺ 𝑡 ∙ ∆𝑡
𝑢ሷ 𝑡 + ∆𝑡 = 𝑢ሷ 𝑡 + +⋯
1!
unde: ∆𝑡 = durata de timp de la starea cunoscută a sistemului la starea

următoare de calculat.

• Newmark (prof. Nathan Mortimore Newmark, 1910 –1981, unul

dintre fondatorii Ingineriei Seismice) a trunchiat dezvoltările începând
cu termenii de ordinul 3, astfel:
∆𝑡 2
𝑢𝑡+∆𝑡 = 𝑢𝑡 + 𝑢ሶ 𝑡 ∆𝑡 + 𝑢ሷ 𝑡 ഺ ∙ ∆𝑡 3
+𝛽∙𝑢
2
ഺ ∙ ∆𝑡 2
𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 = 𝑢ሶ 𝑡 + 𝑢ሷ 𝑡 ∆𝑡 + 𝛾 ∙ 𝑢
unde:
β, γ = parametrii metodei;
𝑢𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡;
𝑢𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡 + ∆𝑡;

𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 − 𝑢ሷ 𝑡
𝑢
ഺ=
∆𝑡


• Sau sub forma ecuațiilor standard:
1
𝑢𝑡+∆𝑡 = 𝑢𝑡 + 𝑢ሶ 𝑡 ∆𝑡 + − 𝛽 ∆𝑡 2 ∙ 𝑢ሷ 𝑡 + 𝛽∆𝑡 2 ∙ 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡
2
𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 = 𝑢ሶ 𝑡 + 1 − 𝛾 ∆𝑡 ∙ 𝑢ሷ 𝑡 + 𝛾∆𝑡 ∙ 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡
unde: Ecuațiile lui

NEWMARK
β, γ = parametrii metodei;
𝑢𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡;
𝑢𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡 + ∆𝑡.

• Conform recomandărilor oferite de Newmark (Newmark, 1959), valorile

recomandate ale parametrilor metodei sunt după cum urmează:
• 𝛾 = 1/2 - pentru a nu introduce o amortizare artificială;
1 1 1
• 𝛽= ; ; .
8 6 4
• Prin urmare, se poate spune că factorul 𝛾 controlează valoarea

amortizării artificiale, iar valoarea cea mai des utilizată pentru 𝛽 este
0,25.
• Interpretarea geometrică a valorilor lui 𝛽 asupra accelerației este

prezentată în figura alăturată.

• Aplicarea efectivă a metodei este posibilă după explicitarea lui 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 ,

conform ecuației de mișcare.
• Pentru aceasta, să considerăm că la timpul 𝑡 + ∆𝑡 este satisfăcut

echilibrul:
𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 + 𝑐 ∙ 𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 + 𝑘 ∙ 𝑢𝑡+∆𝑡 = −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔, 𝑡+∆𝑡
unde: 𝑢ሷ 𝑔, 𝑡+∆𝑡 = accelerația terenului la timpul 𝑡 + ∆𝑡 (conform

accelerogramei).
• Folosind relațiile lui Newmark și având în vedere că 𝑢ሷ 𝑔, 𝑡+∆𝑡 este

cunoscută, rezultă:
1
𝑚𝑢ሷ 𝑔, 𝑡 + 𝑘𝑢𝑡 + 𝑐 + 𝑘∆𝑡 𝑢ሶ 𝑡 + 𝑐 1 − 𝛾 ∆𝑡 + 𝑘 − 𝛽 ∆𝑡 2 𝑢ሷ 𝑡
𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 = − 2
𝑚 + 𝑐 ∙ 𝛾 ∙ ∆𝑡 + 𝑘 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 2

• Pașii de aplicare a metodei:
1. La 𝑡 = 0 se calculează deplasarea, viteza și accelerația

sistemului pe baza condițiilor inițiale și a valorii accelerației
terenului;
2. La 𝑡 = ∆𝑡 se calculează deplasarea, viteza și accelerația

sistemului pe baza valorilor determinate anterior și a accelerației
terenului la timpul curent;
3. Procedeul se repetă „pas cu pas”, pentru 𝑡 = 𝑡 + ∆𝑡, până la

parcurgerea tuturor pașilor de integrare (până la ultima valoare a
accelerogramei sau pana la amortizarea totală a mișcării
sistemului).

OBS:
• Dacă răspunsul sistemului se dorește a fi de tip liniar-elastic,

atunci rigiditatea și amortizarea se mențin constante pe întreaga
durată de timp;
• Pentru menținerea stabilității numerice și obținerea convergenței,

se recomandă ca mărimea pasului de integrare să fie corelat cu
perioada de vibrație proprie a sistemului, astfel:
𝑇 ∙ 3/𝜋
∆𝑡 ≤ ൞
𝑇 ∙ 0,55
unde: 𝑇 = perioada proprie de vibrație a sistemului.

1) Pentru aceeași structură cu 1-GLD din exemplele anterioară să se genereze

răspunsul în deplasări, viteze și accelerații, pentru toată durata accelerogramei
Vrancea – 4-martie-1977 – componenta NS, atât după direcție transversală, cât
și după direcție longitudinală, folosind metoda de integrare directă β-Newmark.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2

2) Să se compare răspunsurile în deplasări, viteze și accelerații prin ambele

metode de calcul, pentru toată durata accelerogramei Vrancea – 4-martie-1977 –
longitudinală.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


longitudinală.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


longitudinală.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2

Obs: - rezultatele prezentate arată că:
„în cazul sistemelor liniar-elastice, cele două metode generează

aproximativ aceleași rezultate”!

2.5. Spectre și Pseudo-Spectre
• Cum deseori în construcții se caută efectele maxime produse de

solicitări, se introduce noțiunea de spectre de răspuns elastic.
• Un spectru de răspuns este o reprezentare a valorilor maxime

(deplasări, viteze, accelerații) provocate de un cutremur asupra
structurilor cu proprietăți de vibrație diferite (mase și/sau rigidități).
• Dacă amortizarea se menține constantă (ξ = 𝑐𝑡.), iar proprietățile de

vibrație sunt caracterizate de perioada de vibrație (𝑇 = 2𝜋 𝑚/𝑘),
atunci, pentru o singură înregistrare seismică (o singură
accelerogramă) se poate construi câte un spectru de răspuns pentru:
• Deplasări (𝑺𝒖);
• Viteze (𝑺𝒗);
• Accelerații (𝑺𝒂).

• Cu alte cuvinte, un spectru de răspuns este reprezentarea valorilor

de vârf ale răspunsului seismic (în termeni de deplasare, viteză,
accelerație, etc.) al unui sistem cu 1-GLD funcție de perioada
proprie de vibrație 𝑇 (fie pulsația sau frecvența de vibrație
proprie), pentru o valoare fixă a fracțiunii din amortizare critică 𝜉
(Stratan, 2014).
• Generarea efectivă a unui spectru de răspuns se poate efectua cu

oricare dintre metodele de calcul prezentate anterior, cu observațiile:
• Se rețin doar valorile maxime în modul asociate sistemelor cu

perioade de vibrație cuprinse între 𝑇 = 0,00 𝑠 și 𝑇 = 𝑇𝑚𝑎𝑥 ,
direcția nefiind relevantă în cazul sistemelor liniar-elastice ;
• Se pot calcula atât accelerațiile absolute (v. met. Integralei

Duhamel), cât și accelerațiile relative (obținute direct prin
aplicarea metodei β-Newmark);

• Matematic, valorile spectrale pentru 𝑇 = 𝑇𝑛 se notează:
𝑆𝑢 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢(𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
𝑆𝑣 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢ሶ (𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
𝑆𝑎 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢ሷ (𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
sau
𝑆𝑎𝑇𝑂𝑇 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 (𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
• Prin urmare, trebuie făcută distincția dintre deplasare, viteză și

accelerație relativă/absolută spectrală și spectrul de răspuns
elastic al deplasărilor, al vitezelor sau al accelerațiilor
relative/absolute, primele fiind valori asociate unei singure
caracteristici de vibrație, iar celelalte fiind reprezentări ale valorilor
spectrale în funcție de o anumită caracteristică de vibrație (𝑇, 𝜔, 𝑓).

• Ca și exemplu, să considerăm răspunsul structurii parter analizată Componenta

anterior, aceasta având perioadele proprii de vibrație 𝑇𝑥 = 0,65 𝑠 și EV
𝑇𝑦 = 1,29 𝑠, ceea ce pentru înregistrările Vrancea – 4-martie-1977

Spectrul
componentele NS și EV generează spectrele de răspuns și valorile Deplasărilor
spectrale prezentate alăturat.
Componenta – EV Componenta – NS
(𝜉 = 0,05) (𝜉 = 0,05)
Componenta
𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) 𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) NS
Spectrul
0,65 0,034 0,312 3,002 0,65 0,037 0,206 2,045 Deplasărilor
1,29 0,121 0,628 3,362 1,29 0,250 1,210 5,177

• Ca și exemplu, să considerăm răspunsul structurii parter analizată Componenta Spectrul

Vitezelor
anterior, aceasta având perioadele proprii de vibrație 𝑇𝑥 = 0,65 𝑠 și EV

componentele NS și EV generează spectrele de răspuns și valorile
(𝜉 = 0,05) (𝜉 = 0,05)
Componenta
𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) 𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) NS
0,65 0,034 0,312 3,002 0,65 0,037 0,206 2,045 Spectrul
Vitezelor
1,29 0,121 0,628 3,362 1,29 0,250 1,210 5,177

• Ca și exemplu, să considerăm răspunsul structurii parter analizată Componenta

Spectrul
anterior, aceasta având perioadele proprii de vibrație 𝑇𝑥 = 0,65 𝑠 și EV Accelerațiilor
componentele NS și EV generează spectrele de răspuns și valorile
(𝜉 = 0,05) (𝜉 = 0,05) Spectrul
Componenta
𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) 𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) Accelerațiilor
NS
0,65 0,034 0,312 3,002 0,65 0,037 0,206 2,045
1,29 0,121 0,628 3,362 1,29 0,250 1,210 5,177

Componenta - EV Componenta - NS
• Utilitatea practică a spectrelor de răspuns este că, o dată generate, pot

oferi informații esențiale despre comportarea structurilor la un cutremur
dat, precum:
1. Valorile maxime ale deplasării, vitezei și accelerației asociate

perioadei proprii de vibrație;
Exemplu: tabelele anterioare arată valorile spectrale asociate

perioadelor de vibrație proprii ale structurii analizate.
2. Banda de frecvență sau intervalul de perioadă pentru care

structura va fi sensibilă la acțiunea acelui cutremur;
Exemplu: o structură cu perioada de vibrație între 2 și 3 secunde v-a fi

supusă la deplasări maxime pentru componenta EV , iar o
structură cu perioada de vibrație între 1 și 2 secunde v-a
experimenta accelerații maxime pentru componenta NS.

Componenta - EV Componenta - NS
2. Valorile maxime posibile ale răspunsului elastic asociate unui

cutremur dat;
Exemplu: deplasarea, viteza și accelerația maximă asociate

componentei EV sunt 0,261 m, 0,789 m/s, respectiv 4,564
m/s2; iar cele asociate componentei NS sunt 0,396 m, 1,308
m/s, 5,917 m/s2;
• Totuși, spectrele de răspuns nu dau indicații despre când apar

solicitările maxime (raportate la durata cutremurului), ceea ce pune în
valoare utilitatea determinării răspunsului în timp.
• O structură va răspunde diferit dacă solicitările maxime apar mai

devreme sau mai târziu, adică înaintea apariției degradărilor, respectiv,
după apariția degradărilor structurale.

2.5. Spectre și Pseudo-Spectre Componenta - NS

2.5. Spectre și Pseudo-Spectre Componenta

EV
• Pe baza observației din „fizică” de conservare a energiei, la orice timp
𝑡, se poate scrie ecuația:
𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 = 𝑐𝑡
ሶ
𝑚∙ 𝑢(𝑡) 2 𝑘∙ 𝑢 (𝑡) 2
unde: 𝐸𝑐 = = energia cinetică; 𝐸𝑝 = = energia
2 2
potențială; 𝑐𝑡 = constantă.
• Pe baza faptului că atunci când sistemul se află în repaos, energia

potențială este egală cu zero, iar când sistemul atinge deplasarea
maximă, energia cinetică este de această dată egală cu zero, atunci:
[𝐸𝑐 +𝐸𝑝 ]ቚ + [𝐸𝑐 +𝐸𝑝 ]ቚ = 𝑐𝑡

𝑡=0 𝑢(𝑡)=𝑚𝑎𝑥
𝑚 ∙ 𝑝𝑆𝑣 2 𝑘 ∙ 𝑆𝑢 2
=
2 2 Componenta
NS
deci 𝑝𝑆𝑣 = 𝜔 ∙ 𝑆𝑢 , unde𝑝𝑆𝑣 = pseudo-spectrul VITEZEI.

ACCELERAȚIILOR
2.5. Spectre și Pseudo-Spectre Componenta
EV
• Dacă la deplasarea maximă îi corespunde forța elastică maximă, care
la rândul ei poate fi egală cu forța de inerție maximă, atunci rezultă
legătura:
𝑘 ∙ 𝑢𝑚𝑎𝑥 = 𝑓𝑚𝑎𝑥 = 𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑚𝑎𝑥
sau
𝑝𝑆𝑎 = 𝜔2 ∙ 𝑆𝑢
unde: 𝑝𝑆𝑎 = pseudo-spectrul ACCELERAȚIEI. ACCELERAȚIILOR
• După cu se poate observa, avantajul utilizării pseudo-spectrelor este

acela că este suficientă generarea doar a spectrului de deplasări.
• Pseudo-spectrul vitezelor și cel al accelerațiilor se obține prin aplicarea

relațiilor de calcul anterioare, cu observația că 𝜔 ia valori pe tot
Componenta
intervalul pe care s-a calculat 𝑆𝑢 (𝑇). NS

• Etapele de generare ale unui spectru sau pseudo-spectru de răspuns

elastic:
1. Se stabilește perioada până al care se dorește obținerea

spectrului (𝑇𝑚𝑎𝑥 );
2. Pentru valori discrete ale lui 𝑇 din intervalul 0 . . 𝑇𝑚𝑎𝑥 se

calculează răspunsul doar în deplasări sau în deplasări, viteze
și accelerații și se rețin doar valorile maxime în modul;
3. Valorile maxime obținute se ordonează în funcție de 𝑇 și se

reprezintă grafic, astfel obținându-se un spectru de răspuns
elastic;
4. Pseudo-spectrul vitezelor și/sau pseudo-spectrul accelerațiilor se

obține din spectrul deplasărilor prin amplificarea fiecărei valori
spectrale cu valoarea corespunzătoare a lui 𝜔, respectiv 𝜔2 .

• Pentru alte valori ale amortizării, spectrele de răspuns vor dobândi

forme diferite. Componenta
EV
• Cu cât amortizarea este mai mică, cu atât forma spectrelor va fi mai
„dințată”, mai regulată, iar cu cât amortizarea este mai mare, cu atât
forma spectrelor devine mai „lină”, mai regulată.
• Alăturat și în continuare se prezintă câteva exemple de spectre și

pseudo-spectre de răspuns pentru următoarele valori ale amortizării:
1) 1% sau 𝜉 = 0,01;
Componenta
2) 5% sau 𝜉 = 0,05; NS
3) 15% sau 𝜉 = 0,15;
4) 90% sau 𝜉 = 0,90.

Componenta EV Componenta NS

• Uneori este utilă o reprezentare a celor trei tipuri de spectre într-un

singur grafic.
• În acest sens, se poate observa legătura dintre spectrul deplasărilor și

pseudo-spectrul vitezei și accelerației:
𝑝𝑆𝑎 𝑇 2𝜋
= 𝑝𝑆𝑣 = 𝜔 ∙ 𝑆𝑢 sau ∙ 𝑝𝑆𝑎 = 𝑝𝑆𝑣 = ∙ 𝑆𝑢
𝜔 2𝜋 𝑇
• În figura alăturată este o reprezentare a spectrului de răspuns

normalizat pentru înregistrarea „El Centro” ξ = 5% (linie continuă) și
reprezentarea idealizată (linie întreruptă), ambele pe scară logaritmică.
• Pe baza observațiilor anterioare, spectrul de răspuns poate fi împărțit in

trei domenii: domeniul de răspuns sensibil la deplasare, domeniul de
răspuns sensibil la accelerație și domeniul de răspuns sensibil la
viteză. Aceste observații sunt evidente în cazul reprezentării tripartite a
spectrelor de răspuns.

• Spectrele de răspuns determinate pentru un singur cutremur

corespunzător la o anumită excitație sesimică nu pot avea o
aplicabilitate generală.
• În calculul practic se utilizează spectre medii de răspuns sau spectre

de proiectare, care descriu o mișcare seismică medie ce se poate
produce într-o anumită zonă. Aceste spectre se obțin printr-o
mediere probabilistică a spectrelor corespunzătoare mai multor
cutremure înregistrate, normalizate la niveluri unice de intensitate.
• Spectrul accelerațiilor normalizat la valoarea lui maximă ilustrează

afectarea cu preponderență a structurilor cu perioade proprii apropiate
de perioada straturilor de suprafață (TC).
• În raport cu spectrele individuale reprezentate prin curbe foarte

neregulate, spectrele medii au aspectul unor curbe aplatizate, netede,
fără vârfuri ascuţite (prezintă 4 zone/ramuri), conform figurilor alăturate.

M-IS - CAP 2 - Sist LINIARE Cu 1-GLD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M-IS - CAP 2 - Sist LINIARE Cu 1-GLD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

= INGINERIE SEISMICĂ =

Cap. 2 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 1

Cap. 2 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD

1. Răspunsul la impuls unitar

2. Răspunsul la impuls elementar

3. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel” / de convoluție

4. Răspunsul seismic prin metoda de integrare directă Beta-Newmark

2.1. Răspunsul la impuls unitar

• Conform Legii de variație a impulsului se poate scrie:

unde: ∆𝑣 – variația vitezei sistemului pe durata de timp ∆𝑡.

• O creștere bruscă a forței la 𝑡 = 0 (sau în vecinătatea lui 𝑡 = 0) și

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 3

- integrând pe tot intervalul, rezultă:

- după care, dacă se consideră că pe un interval foarte mic, sistemul

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 4

2.1. Răspunsul la impuls unitar

• Prin urmare, cunoscând ecuația răspunsului în deplasări a mișcării de

• Dacă forța nu se aplică la 𝑡 = 0, ci la 𝑡 = 𝜏, atunci ecuația de

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 5

2.2. Răspunsul la impuls elementar

• Astfel, conform aceleiași Legi de variație a impulsului, avem:

• În aceste condiții, având în vedere că impulsul nu este finit, va genera

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 6

2.2. Răspunsul la impuls elementar

• Dacă impulsul se aplică la 𝑡 = 𝜏, răspunsul în deplasări devine:

𝑑𝑢 𝑡 = 𝐹0 ∙ ℎ(𝑡 − 𝜏) ∙ 𝑑𝜏, 𝑡 > 𝜏.

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 7

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”

• Cunoscând răspunsul în deplasări a sistemului cu 1-GLD la acțiuni de

• În acest sens, să considerăm o forță oarecare 𝐹(𝑡) care variază în

• Fiind vorba despre sisteme liniar-elastice (eforturile se calculează pe

• Astfel, un impuls elementar/diferențial aplicat la 𝑡 = 𝜏, va genera la

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 8

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”

• Însumând aceste răspunsuri obținem răspunsul total, care este tocmai

• Relația de însumare este:

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 9

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”

- se observă că răspunsul total este, practic, o sumă de vibrații libere;

- diferențele dintre aceste vibrații constau doar în amplitudine (prin

- astfel, nu se ține cont de starea sistemului de până la timpul 𝑡 = 𝜏;

- fiind o metodă care se bazează pe principiul suprapunerii efectelor,

- răspunsul poate fi extins și peste durata forței exterioare, când va fi

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 10

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”

• În inginerie seismică, solicitarea cutremurului este obținută sub formă

unde 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) - accelerația terenului la timpul 𝑡.

• Relațiile integralelor anterioare devin:

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 11

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”

• De asemenea, în practică, cum accelerogramele sunt date cu valori

• Relația de calcul este:

unde: ∆𝜏 = 𝜏𝑖+1 − 𝜏𝑖 , intervalul de timp dintre două valori consecutive

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 12

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”

Obs: - o altă interpretare grafică a integralei de convoluție este oferită

„ produsul ariilor suprapuse generate prin glisarea de la 0 la 𝑡 a

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 13

ag [m/s^2] Accelerograme - Vrancea - 4-martie-1977

• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑖𝑛 = 𝑢ሷ 𝑔 6,12 = −1,9493 𝑚/𝑠 2 ag [m/s^2] Accelerograme - Vrancea - 4-martie-1977

Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 14

2.2. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”