Capitolul 1: NOȚIUNI DE BAZĂ

1.1 NOȚIUNI DE TERMODINAMICĂ ȘI TERMOTEHNICĂ

Termodinamica este un domeniu important al fizicii clasice care se ocupă

cu studiul mișcării termice și al proceselor care produc modificări ale acesteia.

Particulele oricărui corp cu temperatură diferită de 0 absolut au mai multe

tipuri de mișcare termică:

• vibrație;
• translație;
• rotație.

Pentru determinarea proprietăților corpurilor, pentru descrierea condițiilor

de echilibru, pentru analiza proceselor care produc modificări ale acestora în
termodinamică se folosesc metode de studiu la scară macroscopică și
microscopică.

Termotehnica sau termodinamica tehnică este știința care se ocupă cu

aplicarea în practică a legilor și principiilor termodinamicii.

Obiectivul principal al termotehnicii este de a îmbunătății tehnologiile de

conversie, transport și utilizare a diferitelor forme de energie prin reducerea
pierderilor și creșterea randamentelor.

Substanța este alcătuită din particule.

Moleculele sunt particulele cele mai mici din componența substanței care
mai păstrează caracteristicile fizice și chimice ale acesteia.

Atomii sunt cele mai mici particule obținute prin metode chimice.

Noțiunea de corp reprezintă din punctul de vedere al fizicii, un ansamblu

de particule în număr mare, dar finit.

Un ansamblu de corpuri de dimensiuni macroscopice aflate în interacțiune

formează un sistem fizic. Sistemul fizic este delimitat de mediul înconjurător
prin frontiere reale sau imaginare. Metoda macroscopică folosește noțiunea de
sistem termodinamic.

1
 SISTEM TERMODINAMIC este un ansamblu compus dintr-un număr
finit de corpuri cu proprietăți diferite care se regăsesc în interacțiune mecanică și
termică.

În funcție de proprietățile frontierelor distingem mai multe tipuri de

sisteme:

• sistem deschis;
• sistem închis;
• sistem izolat.

Sistemul izolat adiabatic este sistem care nu primește și nu cedează

căldura.

Totalitatea proprietăților sistemului la un moment dat sunt caracterizate

prin parametrii de stare care pot fi:

• intensivi
• extensivi

Parametrii ale căror valori nu depind de masa sistemului se numesc

parametri intensivi. Exemple: presiunea, temperatura.

Parametrii intensivi se simbolizează în general cu litere mici. Excepție

face temperatura, care se notează cu T când este exprimată în Kelvin
(temperatura absolută) și cu t în orice altă scară de temperatură.

Parametrii ale căror valori depind de masa sistemului se numesc

parametri extensivi. Parametrii extensivi se notează cu litere mari. Exemple:
V volumul, U energia internă, H entalpia, S entropia.

Din orice parametru extensiv se poate obține prin raportare la masa

sistemului un parametru intensiv care poartă denumirea de parametru specific
masic sau parametru specific.

EXEMPLU:
𝑉 1
𝑣= =
𝑚 𝜌

2
𝑣 -volumul specific masic
𝐻
ℎ=
𝑚
h-entalpia specifică masică
𝑈
𝑢=
𝑚
u-energia internă specifică masică

Trecerea unui sistem dintr-o stare în altă stare poartă numele de

transformare sau proces.

*transformare ciclică este transformarea pentru care starea finală coincide cu

starea inițială a sistemului.

1.2 ECUAȚII TERMICE DE STARE

Orice parametru de stare se poate determina în funcție de oricare alți doi

parametri de stare independenți.

O relație funcțională între trei parametri de stare poartă numele de

ecuație de stare.

Dacă toți cei trei parametri dintr-o ecuație de stare sunt parametri termici
de stare (presiunea, volumul specific, temperatura), atunci aceasta se numește
ecuație termică de stare.

Matematic, poate fi scrisă f(p,V,T,m)=0.

Fiecare parametru de stare poate fi scris în funcție de ceilalți doi, adică:

p=p(v,T) 𝑝 = 𝑝(𝑣, 𝑇)

v=v(p,T) 𝑣 = 𝑣(𝑝, 𝑇)

T=T(p,v) 𝑇 = 𝑇(𝑝, 𝑣)

Toți parametri admit diferențială totală exactă. Condițiile pe care

trebuie să le îndeplinească o mărime 𝑓 pentru a fi diferențială totală exactă sunt:

𝑓 = 𝑓(𝑥, 𝑦)

3
 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑑𝑓 = ( ) 𝑑𝑥 + ( ) 𝑑𝑦
𝜕𝑥 𝑦 𝜕𝑦 𝑥

𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
=
𝜕𝑥𝜕𝑦 𝜕𝑦𝜕𝑥
2
∫ 𝑑𝑓 = 𝑓2 − 𝑓1
1

∮ 𝑑𝑓 = 0

DEMONSTRAȚIE:
𝜕𝑝 𝜕𝑝
dp = ( ) 𝑑𝑣 + ( ) 𝑑𝑇 (1); 𝑝 = 𝑝(𝑣, 𝑇)
𝜕𝑣 𝑇 𝜕𝑇 𝑣
𝜕𝑣 𝜕𝑣
d𝑣 = ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑇 (2); 𝑣 = 𝑣(𝑝, 𝑇)
𝜕𝑝 𝑇 𝜕𝑇 𝑝

𝜕𝑇 𝜕𝑇
dT = ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑣 (3); 𝑇 = 𝑇(𝑝, 𝑣)
𝜕𝑝 𝑣 𝜕𝑣 𝑝

Înlocuim relația (3) în relația (1) :

𝜕𝑝 𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑇
dp = ( ) 𝑑𝑣 + ( ) ∙ [( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑣]
𝜕𝑣 𝑇 𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑝 𝑣 𝜕𝑣 𝑝

𝜕𝑝 𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑝 𝜕𝑇
dp = ( ) 𝑑𝑣 + ( ) ∙ ( ) 𝑑𝑝 + ( ) ∙ ( ) 𝑑𝑣
𝜕𝑣 𝑇 𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑝 𝑣 𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑣 𝑝

Se poate scrie:
𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑝
𝑑𝑝 = ( ) ∙ ( ) 𝑑𝑣 + ( ) ∙ ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑣
𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑣 𝑝 𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑝 𝑣 𝜕𝑣 𝑇

Toată relația o împărțim la dp;

Se aplică proprietatea derivatelor, unde:

𝑑𝑣 𝜕𝑣
=( )
𝑑𝑝 𝜕𝑝 𝑇

4
 𝑑𝑣 1
( ) =
𝑑𝑝 𝑇 𝜕𝑝
( )
𝜕𝑣 𝑇

𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑣 𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑝 𝜕𝑣
1=( ) ∙( ) ∙( ) +( ) ∙( ) +( ) ∙( )
𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑣 𝑝 𝜕𝑝 𝑇 𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑝 𝑣 𝜕𝑣 𝑇 𝜕𝑝 𝑇

𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑣
1=( ) ∙( ) ∙( ) +1+1
𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑣 𝑝 𝜕𝑝 𝑇

Relația finală este:

𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝜕𝑣
(𝜕𝑇) ∙ (𝜕𝑣 ) ∙ (𝜕𝑝) = −1 relatia reprezinta ecuatia termica de stare
𝑣 𝑝 𝑇
scrisa cu derivate partiale.

α - coeficient de dilatare izobară

1 𝜕𝑣
𝛼= ∙( )
𝑣 𝜕𝑇 𝑝

β – coeficient de compresibilitate izocoră

1 𝜕𝑝
𝛽= ∙( )
𝑝 𝜕𝑇 𝑣

γ – coeficient de compresibilitate izotermă

1 𝜕𝑣
𝛾= ∙( )
𝑣 𝜕𝑝 𝑇
𝛼
𝑝=
𝛽∙𝛾

5
 Capitolul 2: PRINCIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII

2.1 TEMPERATURA

Temperatura constituie împreună cu presiunea și volumul parametri

fundamentali sau parametrii de stare, fiind mărimi independente. Valorile
acestor parametrii se obțin prin măsurări directe.

Temperatura este mărimea care descrie gradul de încălzire a

corpului. Ea reflectă la nivel macroscopic energia internă (U) a corpului.

Măsurarea temperaturii se face pe baza atingerii echilibrului termic între

un termometru și corpul studiat cu care se află în contact. Pentru măsurarea
temperaturii s-au conceput metode care folosesc unele proprietăti care se
modifică în funcție de starea termică a acestora:

➢ dilatarea lichidelor;
➢ variația rezistenței electrice a conductoarelor;
➢ efectul termoelectric a două metale diferite.

2.2 SCĂRI DE TEMPERATURĂ

Scara Celsius

Denumirea „Celsius” vine de la numele astronomului suedez Anders

Celsius, care a propus primul această scară cu doi ani înainte de moartea sa.

Până în 1954 temperatura de 0 °C de pe scara Celsius a fost definită ca

punctul de topire al gheții iar cea de 100 °C ca punctul de fierbere a apei
la presiune normală, definiție aproximativă, încă folosită în școli. Actual,
unitatea „grad Celsius” și scara Celsius este definită, conform convențiilor
internaționale, prin două puncte: zero absolut și punctul triplu al apei. Zero
absolut — temperatura față de care nimic nu poate fi mai rece și la care în
substanță nu mai există energie sub formă de căldură — este definită ca fiind

6
exact 0 K și −273,15 °C. Punctul triplu al apei este definit ca fiind la exact
273,16 K și 0,01 °C.

Această definiție:

1. stabilește mărimea ambelor grade, Celsius și Kelvin, ca fiind exact

1 / 273,16 părți din intervalul dintre punctul triplu al apei și zero absolut;
2. stabilește că un Kelvin are exact aceeași mărime cu un grad de pe scara
Celsius;
3. stabilește că diferența punctelor de zero între cele două scări este exact
273,15 Kelvin.

Cu excepția Statelor Unite ale Americii scara Celsius este folosită pe larg în
toate țările. Toată lumea științifică (inclusiv din SUA) folosește scara Celsius. În
multe din domeniile tehnice din SUA, în special cele de înaltă tehnologie se
folosește scara Celsius.

Scara Kelvin

Scara termodinamică de temperatură (scara Kelvin) are originea în

T=0 K, adică punctul în care se presupune că încetează mișcarea moleculelor.

Temperatura termodinamică sau absolută se notează cu T și se măsoară în

grade Kelvin (K).

Scara Kelvin este scara de temperatura termodinamica (absoluta) unde

temperatura de zero absolut (0 K) este cea mai scazută temperatura posibila,
nimic neputând fi răcit mai mult, iar în substanță nu mai exista energie sub
forma de căldură. Unitatea de măsură a scării Kelvin este kelvinul (simbol: K),
care este unitatea de temperatura în SI și este una din cele șapte unități de
măsura fundamentale.

Scara Kelvin poarta numele fizicianului si inginerului irlandez William

Thomson, lord Kelvin (1824-1907).

Unitatea si scara Kelvin este definită, conform convențiilor internaționale,

prin două puncte: zero absolut si punctul triplu al apei. De asemenea, aceasta
definiție leagă exact scara Kelvin de scara Celsius.

7
Zero absolut, temperatura fata de care nimic nu poate fi mai rece si la care în
substanța nu mai există energie sub forma de căldură este definită ca fiind exact
0 K si -273,15 °C. Punctul triplu al apei este definit ca fiind la exact 273,16 K si
0,01 °C. Aceasta definiție are trei consecințe:

1. stabileste valoarea unității kelvin ca fiind exact 1 / 273,16 părți din diferența
dintre punctul triplu al apei si zero absolut;

2. stabileste ca un Kelvin are exact aceeași mărime cu un grad de pe scara

Celsius;
3. stabileste ca diferența punctelor de zero între cele două scări este exact 273,15
kelvini (0 K = -273,15 °C si 273,16 K = 0,01 °C). Temperaturile în kelvini pot fi
convertite în alte unități conform tabelului de mai jos.

Scara Fahrenheit

Fahrenheit (pronunțat [ pron. farănhait ]) este o scară

de temperatură utilizată în cadrul sistemului anglo-saxon de unități de
măsură. Gradul Fahrenheit, notat cu °F, este unitatea de măsură a temperaturii
și diferenței de temperatură pe această scară.
Scara Fahrenheit a fost propusă în 1724 de către fizicianul Daniel Gabriel
Fahrenheit și numită după acesta. Astăzi scara Fahrenheit a fost înlocuită de
scara Celsius în cele mai multe țări. Este încă folosită în scopuri non-științifice
în Statele Unite și alte câteva state, cum ar fi Belize.
Se crede că Fahrenheit a luat ca punct 0 al scalei lui, temperatura la care
un amestec masic echivalent de gheață și sare se topește și 100 (96 de fapt)
temperatura internă a corpului uman. În mod foarte practic, acesta a divizat
succesiv intervalul obținut la numere pare (întâi la 12 și apoi la 8), fapt care face
facilă realizarea practică a scărilor gradate pentru termometre, tot așa cum facil e
și lucrul cu țoli (sau alte câteva unități de măsura nonzecimale), la care până și
cea mai mică diviziune o poți obține prin simple „îndoiri” (împărțiri în două)
repetate.
Formula de conversie a unei temperaturi date din grade Celsius în grade
Fahrenheit (și invers) derivă din aplicarea unei reguli de trei (ținând cont, firește,
de decalaj) al punctelor de echivalență binecunoscute, anume 32 °F = 0 °C și
212 °F = 100 °C.

8
 Scara Celsius şi scara Fahrenheit

Formule pentru transformarea temperaturii exprimată în grade Celsius

Convertire din În Formulă
Celsius Fahrenheit °F = °C × 1,8 + 32
Fahrenheit Celsius °C = (°F – 32) / 1,8
Celsius Kelvin K = °C + 273,15
Kelvin Celsius °C = K – 273,15

Temperaturile în CELSIUS, KELVIN, FAHRENHEIT:

Referinţă practică / Scara Celsius Kelvin Fahrenheit

Zero absolut -273.15 0 -459.7
Zero Fahrenheit -17.78 255.37 0
Punctul triplu al apei 0.01 273.16 32.018

9
 Temperatura de îngheţ a
0 273.15 32
apei
Temperatura corpului
37 310.15 98.6
omenesc
Temperatura de fierbere a
100 373.15 212
apei

Sunt acceptate două stări de referință definite pentru anumite valori ale
presiunii și temperaturii:

• starea normală fizică, notată cu indicele „N”, în care 𝑡𝑁 = 0℃ (sau 𝑇𝑁 =

273,15 𝐾) și 𝑝𝑁 = 760 𝑚𝑚 𝐻𝑔 = 760 𝑡𝑜𝑟𝑟 = 1 𝑎𝑡𝑚 =
101.325 𝑁⁄𝑚2 = 101.325 𝑃𝑎 = 1,01325 𝑏𝑎𝑟;
• starea normală tehnică, notată cu indicele „n”, în care 𝑡𝑛 = 20℃ (sau
𝑇𝑛 = 293,15 𝐾) și
• 𝑝𝑛 = 1 𝑘𝑔𝑓⁄𝑐𝑚2 = 1 𝑎𝑡 = 98.066,5 𝑃𝑎 = 0,981 𝑏𝑎𝑟.

2.3 PRESIUNEA

Presiunea reprezintă forța de apărare exercitată pe direcția normală pe

unitatea de suprafață a unui corp.
𝐹
𝑝=
𝑆
< 𝑝 >= 1 𝑁⁄𝑚2 = 1𝑃𝑎

1 𝑏𝑎𝑟 = 105 𝑁⁄𝑚2

Dintre unitățile tolerate definite în sistemul termic amintim 𝑘𝑔𝑓⁄𝑐𝑚2

denumită atmosferă tehnică, iar relația de transformare este:
1𝑘𝑔𝑓 9.81 𝑁 9.81
2
= −4 2
= −4
𝑁 ⁄𝑚 2
𝑐𝑚 10 𝑚 10

10
 Presiunea exercitată de o coloană de fluid cu înălțimea h asupra bazei sale
este ρgh.
𝐾𝑔
ρ – densitatea; < 𝜌 ≥ 𝑘𝑔⁄𝑚3 〈〉𝑆𝑖 =
𝑚3

g – accelerația gravitațonală; < 𝑔 >= 𝑚⁄𝑠 2

S-au definit și alte unități de măsură pentru presiune, unități tolerate:

-mmHg (adică presiunea unei coloane de mercur cu înălțimea de 1

mm);

-mm 𝐻2 𝑂 (presiunea exercitată de o coloană de apă distilată cu

înălțimea de 1 mm).

Densitatea apei distilate este 1000 𝑘𝑔⁄𝑚3 .

𝑘𝑔 103 𝑔
𝜌 = 1000 3 = 1000 ∙ 6 3 = 1 𝑔⁄𝑐𝑚3
𝑚 10 𝑐𝑚

at – atmosferă tehnică;

atm – atmosferă fizică.

UNITĂȚI DE PRESIUNE

Presiuni N/m2, Pa
Kgf/m2, Kgf/cm2at Atm Torr, 1 mm Bar
mm H2O Hg

Pascal 1 0,10197 1, 0197 0,98692x 7,50064 10-5

2x10-5 10-5 x10-3

Kg forta pe m2, 9, 80665 1 10-4 9,67837x 0,073556 9,80665 x

mm H2O 10-5 10-5

9,80665x 104
Kg forta pe 104 1 0,967841 735, 559 0, 98006
cm2, atmosfera
tehnica (at)

11
Atmosfera 10,1325 x104 1, 03323 1, 03323 1 760 1, 33322
fizica (atm) x 104 x10-3

Torr. (1 mm 133, 322 13, 5951 13, 5951 1, 31579 1 1,33322 x

Hg) x10-4 x10-3 10-3

Bar 105 1,01972 1, 01972 0, 98692 750, 064 1

x 104

Presiunea poate fi considerată în valori:

- absolute (presiunea totală)

-relative (diferența față de o presiune de referință, de obicei cea

atmosferică)

𝑝 = 𝑝𝐴 + 𝑝𝑟

p – presiune absolută

𝑝𝐴 – presiune de referință (presiune atmosferică)

𝑝𝑟 – presiune relativă

În general, ca presiune de referință se ia presiunea atmosferică normală,

adică:

𝑝𝐴 = 101,3 𝑘𝑃𝑎

În termodinamica tehnică, în toate relațiile de calcul intervine presiunea

absolută, în timp ce în practica inginerească se măsoară presiunea relativă.

Presiunea relativă poate fi o suprapresiune atunci cand presiunea absolută

> presiunea atmosferică și o depresiune când presiunea absolută < presiunea
atmosferică.

Depresiunea poate avea valori de la 0 la 101,3 kPa

𝑝𝑟 = −101,3 𝑘𝑃𝑎 -corespunde presiunii absolute

p=0 Pa, adică vidul este perfect.

12
 Aparatele de măsurat presiunea se clasifică în funcție de tipul presiunii
măsurate:

o aparate pentru măsurarea presiunii absolute:

➢ barometru (aparat pentru măsurarea presiunii atmosferice);
o aparate pentru măsurarea presiunii relative:
➢ manometru (aparat care măsoară suprapresiunea);
➢ vacuummetrul (aparat care măsoară depresiunea;presiunea
vacuummetrică);
➢ manovacuummetrul (aparat care poate măsura atât
presiunea manometrică, cât și cea vacuummetrică).

2.4 PRINCIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII

Dacă A este în echilibru termic cu B și B este în echilibru termic cu C,

atunci și A este în echilibru termic cu C.

sau

Dacă un sistem se află simultan sau succesiv în echilibru termic cu

alte două sisteme, atunci acestea sunt la rândul lor în echilibru termic.

13
 CAPITOLUL 3: PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII

3.1 ENERGIA INTENĂ (U)

Energia totală a unui sistem reprezintă capacitatea acestuia de a acționa

asupra altor sisteme prin diferite forme de interacțiune: mecanică, chimică,
termică, electrică, magnetică.

Energia totală se notează cu E și are ca unitate de măsură Joule.

Proprietăți:

∮ 𝑑𝐸 = 0

Energia sistemului depinde de masa sistemului, deci este un parametru

extensiv. Se poate defini un parametru intensiv numit energie specifică masică
(energie specifică).
𝐸
𝑒=
𝑚
Energia intenă (U) este o energie specifică termodinamicii. Unitatea de
măsură este Joule.

𝐸 = 𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 + 𝑈 + 𝐸0 [J]

E – energia totală

𝐸𝑐 – energia cinetică

𝐸𝑝 – energia potențială

U – energia internă

𝐸0 − suma tuturor celorlalte forme de energie

𝐸
𝑒= = 𝑒𝑐 + 𝑒𝑝 + 𝑢 + 𝑒0 [𝐽⁄𝑘𝑔]
𝑚

e – energia totală specifică;

14
 𝐸𝑐
𝑒𝑐 – energia cinetică specifică;
𝑚

𝐸𝑝
𝑒𝑝 – energia potențială specifică;
𝑚

𝑈
u – energia internă specifică;
𝑚

𝐸0
𝑒0 − suma tuturor celorlalte forme de energie specifică;
𝑚

Putem defini energia internă specifică pentru fiecare stare. Dar ne

interesează variația acesteia în timpul unui proces în care sistemul suferă o
transformare.
2
∆𝑈 = ∫ 𝑑𝑈 = 𝑈2 − 𝑈1
1

3.2 ENTALPIA

Entalpia este o mărime fizică care caracterizează nivelul energetic al unui

sistem termodinamic.

Entalpia are aceeași unitate de măsură cu energia (Joule). Se notează cu I

sau H.

𝐼 =𝐻 =𝑈+𝑝∙𝑉 [𝐽]

U- energia interna

pV- lucrul mecanic de deplasare

Parametrul de stare intensiv numit entalpie specifică masică (entalpie

specifică) este definit prin raportare la masa sistemului:

𝑖 =ℎ =𝑢+𝑝∙𝑣 [𝐽⁄𝑘𝑔]

Proprietăți

𝑑𝑖 = 𝑑𝑢 + 𝑑(𝑝 ∙ 𝑣) = 𝑑𝑢 + 𝑝 ∙ 𝑑𝑣 + 𝑣 ∙ 𝑑𝑝

∮ 𝑑𝑖 = 0

15
 2
∆𝑖 = ∫ 𝑑𝑖 = 𝑖2 − 𝑖1 = (𝑢2 − 𝑢1 ) + (𝑝2 ∙ 𝑣2 − 𝑝1 ∙ 𝑣1 )
1

3.3 CĂLDURA

Căldura se notează cu Q. Unitatea de măsură este Joule. În sistemul

tehnic, unitatea de măsură este caloria.
2
𝑄12 = ∫ 𝛿𝑄
1

Parametrul de stare intensiv numit căldură specifică masică (căldură

specifică) este definit prin raportare la masa sistemului:
𝑄
𝑞= [𝐽⁄𝑘𝑔]
𝑚
Căldura este un parametru de proces. Nu admite diferențială totală
exactă. De aici și notația 𝛿𝑄.

𝑄12 − căldura schimbată în decursul unui proces ( a unei transformări ).

𝑄
𝑐= [ 𝐽⁄𝑘𝑔 ∙ 𝐾 ]
𝑚 ∙ ∆𝑇
𝑄 = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ ∆𝑇

𝛿𝑄 = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ 𝑑𝑇

c−capacitatea calorică specifică masică

Într-un proces elementar căldura elementară schimbată de sistem este

proporțională cu masa sistemului și cu variația elementară.

C−capacitatea calorică totală

𝐶 = 𝑐 ∙ 𝑚 [𝐽⁄𝐾]

16
3.4 LUCRUL MECANIC

Lucrul mecanic reprezintă produsul scalar dintre vectorul fortă și vectorul

deplasare.

Pentru o deplasare elememtară 𝑑𝑟⃗ se definește lucrul mecanic elemantar

schimbat cu mediul astfel:

𝛿𝐿 = 𝐹⃗ ∙ 𝑑𝑟⃗

unde: 𝛿𝐿 - lucrul mecanic elemetar;

𝐹⃗ – vectorul forță;

𝑑𝑟⃗ – vectorul deplasare elementara.

Sistemul termodinamic poate interacționa mecanic cu un alt sistem sau cu

mediul exterior.

Cantitatea de energie schimbată prin interacțiune mecanică se numește

lucru mecanic, notat cu L și are unitatea de măsură [J].

< 𝐿 >𝑆𝐼 = 𝐽 (𝐽𝑜𝑢𝑙𝑒)

Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru lucrul mecanic este

Joule [J].

Unitatea de măsură în sistemul tehnic pentru lucrul mecanic este kilogram

forță metru [kgf m].

Sistemul tehnic de unități de măsură a fost folosit în tehnică înainte de a fi

adoptat sistemul internațional de unități.

1 kgf este greutatea unui corp cu masa de 1 kg la suprafața pământului.

1 𝑘𝑔𝑓 ≈ 9,8 𝑁

1 kgfm sau un kilogram forță metru este lucrul mecanic necesar pentru a
ridica cu 1 m o greutate de 1 kgf, deci un corp cu masa de 1 kg aflat în câmp
gravitațional terestru.

Lucrul mecanic există numai în cadrul unui proces, deci depinde de

tipul transformării și, deci, este un parametru de proces.

17
 Lucrul mecanic elementar schimbat cu un sistem într-un proces elementar
este notat cu 𝛿𝐿. Lucrul mecanic total în cadrul unui proces sau în cadrul unei
transformări din starea 1 in starea 2 se notează cu 𝐿12 și va fi dat de relația:
2
𝐿12 = ∫1 𝛿𝐿 [J]

Lucrul mecanic este un parametru extensiv. Putem defini lucrul mecanic

specific masic prin raportarea lui 𝐿12 la masa sistemului și, deci, obținem un
parametru intensiv.
𝐿12 2 𝛿𝐿 2
𝑙12 = = ∫1 = ∫1 𝛿𝑙 [J/kg]
𝑚 𝑚

În termodinamică s-a stabilit convențional că lucrul

mecanic primit de către sistem din exterior este negativ
(L<0) – cazul compresiunii, iar lucrul mecanic cedat de
sistem în exterior este pozitiv (L>0) – cazul destinderii.

3.4.1 LUCRUL MECANIC EXTERIOR ( AL TRANSFORMĂRII )

Considerăm un sistem termodinamic alcătuit dintr-un gaz închis de un

piston într-un cilindru. Pistonul se deplasează fără frecare și cu o viteză infinit
mică, deci într-un timp infinit lung. În acest caz putem considera că
transformarea este cvasistatică ( adică toți parametrii de stare variază foarte lent
în timp astfel încât fiecare stare intermediară prin care treece sistemul să fie
considerată stare de echilibru ).

Lucrul mecanic schimbat de un sistem închis prin interacțiune mecanică

cu mediul înconjurător se numește lucru mecanic exterior.

Considerăm cazul din figura alăturată:

-sistem termodinamic închis

într-un cilindru cu piston

Dacă asupra pistonului de arie S acționează o forță F paralelă cu

deplasarea dx, atunci sistemul primește lucru mecanic din exterior.

Lucrul mecanic elementar schimbat cu mediul extern va fi:

18
𝛿𝐿 = 𝐹 ∙ 𝑑𝑥

Ținând cont de definiția presiunii, putem scrie:

𝐹
𝑝= ↔𝐹 =𝑝∙𝑆
𝑆
Înlocuind în expresia 𝛿𝐿 = 𝐹 ∙ 𝑑𝑥, avem:

𝛿𝐿 = 𝑝 ∙ 𝑆 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑝 ∙ 𝑑𝑉

Lucrul mecanic specific masic este:

𝛿𝑙 = 𝑝 ∙ 𝑑𝑣 [𝐽/𝑘𝑔]

Lucrul mecanic: a) în cazul compresiunii:

b) în cazul destinderii.

Lucrul mecanic în transformările de stare reversibile

Considerăm un gaz închis într-un cilindru închis cu un piston mobil.

Sistemul suferă o transformare din starea inițială 1 în starea finală 2. Într-o stare
intermediară sistemul are presiunea p și ocupă volumul V.

Pentru o deplasare infinitezimală a pistonului pe distanța dx în decursul căreia se

poate neglija variația presiunii, volumul se mărește cu dV.

𝛿𝐿 = 𝑝 ∙ 𝑑𝑉
2 2

𝐿12 = ∫ 𝛿𝐿 = ∫ 𝑝𝑑𝑉
1 1

19
𝛿𝐿 = 𝑝 ∙ 𝑑𝑉 > 0

În fizică este prezentată variația presiunii gazului din cilindru în funcție de

volumul ocupat în diagrama pV.

În cazul particular al unei transformări în timpul căreia presiunea

sistemului rămâne constantă obținem:
2

𝐿12 = ∫ 𝑝𝑑𝑉 = 𝑝(𝑉2 − 𝑉1 )

1

2
𝑙12 = ∫1 𝑝𝑑𝑣 = 𝑝(𝑣2 − 𝑣1 )

Pentru o transformare elementară lucrul mecanic exterior elementar este

egal cu aria dreptunghiului de lățime dV și înălțime p (constant).

Lucrul mecanic 𝐿12 este reprezentat de aria cuprinsă sub curba 1-2.
2
|𝐿12 | = |∫ 𝑝𝑑𝑉 | = 𝐴1′122′
1

Pentru drumuri diferite lucrul mecanic ia valori diferite (vezi aria de sub
curba 1-2)

3.4.2 LUCRUL MECANIC DE DISLOCARE

În cazul sistemelor deschise, pe lângă interacțiunea mecanică de tipul

piston-gaz apare și o interacțiune mecanică gaz-gaz.

Considerăm că în cilindrul unei mașini cu piston intră gaz la presiune constantă

printr-o conductă care face legătura între sistem și mediul ambiant.

Fluidul este delimitat de două frontiere

impuse AA’ și BB’ și o frontieră reală
(punctele interioare ale conductei).

Lucrul mecanic consumat pentru

deplasarea masei de fluid aflate la un moment
dat într-un sistem deschis se numește lucru
mecanic de deplasare sau lucru mecanic de

20
dislocare (𝐿𝑑 ).

𝐿𝑑 = 𝐹 ∙ 𝑥 = 𝑝 ∙ 𝑆 ∙ 𝑥 = 𝑝 ∙ 𝑉

Lucrul mecanic de deplasare specific masic :

𝐿 𝐽
𝑙𝑑 = =𝑝∙𝑣 [ ]
𝑚 𝑘𝑔

În timpul admisiei fluidul intră în sistem și primește lucru mecanic din

exterior, iar în timpul evacuării fluidul iese din sistem ? lucru mecanic.

𝛿𝐿𝑑 = 𝑑(𝑝𝑉) = 𝑝𝑑𝑉 + 𝑉𝑑𝑝

𝛿𝑙𝑑 = 𝑑(𝑝𝑣) = 𝑝𝑑𝑣 + 𝑣𝑑𝑝

3.4.3 LUCRUL MECANIC TEHNIC

Considerăm o mașină termică (M.T.) care produce un lucru mecanic și

prin care trece o masă de agent termic „m” într-un anumit interval de timp (M.T.
este un sistem deschis).

Parametrii la intrarea în mașină sunt 𝑝1 , 𝑉1 , 𝑇1 . După admisie agentul

termic suferă o transformare termodinamică în urma căreia ajunge din starea 1 în
starea 2. La evacuarea din mașină, agentul termic are parametrii 𝑝2 , 𝑉2 , 𝑇2 .

21
 Lucrul mecanic utilizabil in afara sistemului sau lucrul mecanic total pe
care îl dezvoltă agentul termic în mașină poartă numele de lucru mecanic tehnic
(𝐿𝑡 ) sau lucru mecanic util exterior.

Lucrul mecanic tehnic cuprinde

lucrul mecanic produs la trecerea de la
starea 1 la 2, cât și lucrul mecanic de
admisie și de evacuare a agentului termic.

𝐿𝑒 este negativ deoarece pentru

evacuarea gazului mașina are nevoie din
exterior de lucru mecanic.

𝐿𝑡 1−2 = 𝐿𝑎 + 𝐿1−2 + 𝐿𝑒
= 𝑝1 𝑉1 + 𝐿1−2 − 𝑝2 𝑉2

𝐿𝑡 1−2 = 𝐿1−2 − (𝑝2 𝑉2 − 𝑝1 𝑉1 )

2 2
𝐿𝑡 1−2 = ∫1 𝑝𝑑𝑉 − ∫1 𝑑(𝑝𝑉) =
2
− ∫1 𝑉𝑑𝑝
2
𝑙𝑡 1−2 = − ∫ 𝑣𝑑𝑝
1

𝐿𝑡 1−2 = 𝑎𝑟𝑖𝑎 01′ 11′′ + 𝑎𝑟𝑖𝑎 1′′ 122′′ − 𝑎𝑟𝑖𝑎 02′ 22′′ = 𝑎𝑟𝑖𝑎 1′ 122′

3.5 PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

22
 Principiul I al termodinamicii a fost formulat pentru prima oara in 1832 de
către Nicolas Sadi Caruot sub forma echivalentei dintre caldură si lucrul
mecanic.

1𝐾𝑐𝑎𝑙 = 4186,87𝐽

Enunț general al principiului I al termodinamicii care exprimă conservarea

energiei:

Energia unui sistem termodinamic izolat se conservă.

3.5.1 Principiul I al termodinamicii pentru sisteme închise

Principiul I reprezintă legea conservării energiei si se referă la

transformarea energiei dintr-o formă in alta.

Considerăm că un sistem termodinamic închis care iși modifică starea

termodinamică din starea inițială 1 în starea finală 2, datorită interacțiunilor cu
mediul ambiant sub formă de căldura 𝑄12 și de lucru mecanic 𝐿12 , se produce o
modificare a energiei interne a sistemului de la 𝑈1 la 𝑈2 .

𝑄12 𝐿12
𝑈2 − 𝑈1

Sistem închis

Ecuația primului principiu al termodinamicii se scrie:

𝑄12 = ∆𝑈 + 𝐿12 [𝐽]

Sau

𝑄12 − 𝐿12 = ∆𝑈

𝑄12 − 𝐿12 = 𝑈2 − 𝑈1

23
 Pentru unitatea de masă, căldura specifică masică este:
𝐽
𝑞12 − 𝑙12 = 𝑢2 − 𝑢1 ⌊ ⌋
𝑘𝑔

În formă diferențială, ecuația primului principiu se scrie:

𝛿𝑄 = 𝑑𝑈 + 𝛿𝐿

𝛿𝑄 − 𝛿𝐿 = 𝑑𝑈

Sau
𝛿𝑞 = 𝑑𝑢 + 𝛿𝑙
Se inlocuieste 𝛿𝑙 cu expresia:
𝛿𝑙 = 𝑝 ∙ 𝑑𝑣

𝑑𝑢 = 𝛿𝑞 − 𝛿𝑙 = 𝛿𝑞 − 𝑝𝑑𝑣

𝐼 =𝐻 =𝑈+𝑝∙𝑉 [𝐽]
𝐽
𝑖 =ℎ =𝑢+𝑝∙𝑣 [ ]
𝑘𝑔

Din relația de definiție a entalpiei in f

ormă diferențială avem:

𝑑ℎ = 𝑑𝑢 + 𝑑(𝑝𝑣) = 𝑑𝑢 + 𝑝𝑑𝑣 + 𝑣𝑑𝑝

Înlocuim 𝑑𝑢 = 𝛿𝑞 − 𝑝𝑑𝑣 in relația de mai sus adica in forma diferentiala a

entalpiei :

𝑑ℎ = 𝛿𝑞 − 𝑝𝑑𝑣 + 𝑝𝑑𝑣 + 𝑣𝑑𝑝 = 𝛿𝑞 − 𝛿𝑙𝑡

Dar lucrul mecanic tehnic este dat de relatia:

2
𝑙𝑡 1−2 = − ∫1 𝑣𝑑𝑝 sau 𝛿𝑙𝑡 = −𝑣𝑑𝑝

Sau

𝑑ℎ = 𝛿𝑞 − 𝛿𝑙𝑡

24
3.5.2 PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII PENTRU SISTEME
DESCHISE

Considerăm o mașină termică in care, de exempu, agentul termic primește

căldură și produce lucru mecanic.

𝑝2 , 𝑉2 , 𝑇2

𝑝1 , 𝑉1 , 𝑇1 Mașină Termică

Z2

Z1

Agentul are energia 𝐸1 la intrarea în sistem si 𝐸2 la ieșire.

𝐸𝑆 = 𝐸2 − 𝐸1

𝐸𝑆 –suma energiilor schimbate cu mediul exterior

Dar

𝐸𝑆 = 𝑄12 − 𝐿12 (1)

𝐿𝑡12 = 𝐿𝑎 + 𝐿12 + 𝐿𝑒 = 𝑝1 𝑉1 + 𝐿12 − 𝑝2 𝑉2

𝐿12 = 𝐿𝑡12 − 𝑝1 𝑉1 + 𝑝2 𝑉2

Se inlocuieste L12 in rel (1).

𝐸𝑆 = 𝑄12 − 𝐿12 = 𝑄12 − 𝐿𝑡12 + (𝑝1 𝑉1 − 𝑝2 𝑉2 )

Energia totală a agentului într-un punct oarecare, este compusă din

energia cinetică, energia potentială adica energie de poziție și energia internă.

𝐸 = 𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 + 𝑈

25
 𝑚𝑤 2
𝐸= + 𝑚𝑔𝑧 + 𝑈 [ 𝐽 ]
2
𝑚𝑤12
𝐸1 = + 𝑚𝑔𝑧1 + 𝑈1
2
𝑚𝑤22
𝐸2 = + 𝑚𝑔𝑧2 + 𝑈2
2

Atunci

𝐸2 − 𝐸1 = 𝐸𝑆 se poate scrie:
𝑚𝑤22 𝑚𝑤12
+ 𝑚𝑔𝑧2 + 𝑈2 − ( + 𝑚𝑔𝑧1 + 𝑈1 ) = 𝑄12 − 𝐿12
2 2
𝑤22 𝑤12
𝑚 ( + 𝑔𝑧2 ) + 𝑈2 − [𝑚 ( + 𝑔𝑧1 ) + 𝑈1 ] = 𝑄12 − 𝐿12
2 2
dar
𝐸𝑆 = 𝑄12 − 𝐿12 = 𝑄12 − 𝐿𝑡12 + (𝑝1 𝑉1 − 𝑝2 𝑉2 )

𝑤22 𝑤12
𝑚 ( + 𝑔𝑧2 ) + 𝑈2 − [𝑚 ( + 𝑔𝑧1 ) + 𝑈1 ] = 𝑄12 − 𝐿𝑡12 + (𝑝1 𝑉1 − 𝑝2 𝑉2 )
2 2

𝑤22 𝑤12
𝑚 ( + 𝑔𝑧2 ) + 𝑈2 + 𝑝2 𝑉2 − [𝑚 ( + 𝑔𝑧1 ) + 𝑈1 + 𝑝1 𝑉1 ] = 𝑄12 − 𝐿𝑡12
2 2

Variația energiei totale specifice va fi:

𝑒𝑆 = 𝑒2 − 𝑒1
Sau
𝑤22 𝑤12
( + 𝑔𝑧2 + 𝑢2 + 𝑝 𝑣
2 2) − ( + 𝑔𝑧1 + 𝑢1 + 𝑝1 𝑣1 ) = 𝑞12 − 𝑙𝑡12
2 2
Sau
2
𝜔2− 𝜔12
(𝑢2 − 𝑢1 ) + (𝑝2 𝑣2 − 𝑝1 𝑣1 ) + + 𝑔(𝑧2 − 𝑧1 ) = 𝑞12 − 𝑙𝑡12
2
Dar
ℎ = 𝑢 + 𝑝𝑣 ⇒ ℎ2 − ℎ1 = 𝑢2 − 𝑢1 + 𝑝2 𝑣2 − 𝑝1 𝑣1
Deci
2
𝑤2− 𝑤12
(ℎ2 − ℎ1 ) + + 𝑔(𝑧2 − 𝑧1 ) = 𝑞12 − 𝑙𝑡12
2

26
3.6 FORMULĂRI ALE PRIMULUI PRINCIPIU AL TERMODINAMICII

Principiul I al termodinamicii exprimă legea generală a conservării și

transformării energiei în procesele termice.

Formulări:

1) Căldura poate fi produsă din lucru mecanic și se poate transforma în

lucru mecanic, totdeauna în baza aceluiași raport de echivalență.
1𝑘𝑐𝑎𝑙 = 4186,6 𝐽 = 4,1866 𝑘𝐽 = 4186,6 𝑁 ∙ 𝑚
dar
1
1𝑘𝑔𝑓 = 9,81𝑁 → 1𝑁 = 𝑘𝑔𝑓 ≅ 0,102𝑘𝑔𝑓
9,81
→ 1𝑘𝑐𝑎𝑙 ≅ 4187𝑁 ∙ 𝑚 ≅ 4187 ∙ 0,102𝑘𝑔𝑓 ∙ 𝑚 ≅ 427𝑘𝑔𝑓 ∙ 𝑚 (1)

Legea (1) reprezintă echivalența în sistemul tehnic dintre căldură și lucru

mecamic.

2) Energia unui sistem termodinamic izolat se menține constantă.

3) Nu se poate realiza o mașină termică cu funcționare continuă care să
producă lucru mecanic fără să conserve o cantitate echivalentă de
căldură.

Forma generală a ecuațiilor calorice de stare

Din expresiile matematice ale principiului I al termodinamicii rezultă:

𝑑𝑢 = 𝛿𝑞 − 𝛿𝑙 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑢 = 𝛿𝑞 − 𝑝𝑑𝑣

și

𝑑ℎ = 𝛿𝑞 − 𝛿𝑙𝑡 𝑠𝑎𝑢 𝑑ℎ = 𝛿𝑞 − 𝑣𝑑𝑝

Din observarea relațiilor de mai sus se desprinde concluzia că atât energia

internă, cât și entalpia se exprimă prin intermediul căldurii și de aceea se
numesc mărimi calorice de stare.

Energia internă și entalpia fiind mărimi de stare, pot fi exprimate în

funcție de doi parametrii de stare independenți.

O relație funcțională între un parametru caloric de stare și doi parametrii

termici de stare independenți se numește ecuație calorică de stare.

27
 Energia internă se exprimă în funcție de volum și temperatură, 𝑢 =
𝑢(𝑣, 𝑇), iar entalpia ℎ (𝑖) se exprimă în funcție de presiune și temperatură,
𝑖 = 𝑖(𝑝, 𝑇) .

Energia internă și entalpia sunt mărimi de stare, deci admit diferențiale

totale.
𝜕𝑢 𝜕𝑢
𝑑𝑢 = ( ) 𝑑𝑣 + ( ) 𝑑𝑇
𝜕𝑣 𝑇 𝜕𝑇 𝑣
𝜕𝑖 𝜕𝑖
𝑑𝑖 = ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑇
𝜕𝑝 𝑇 𝜕𝑇 𝑝

Aplicând ecuația matematică a primului principiu al termodinamicii și

considerând cazul unei transformări și apoi izolare avem (pentru o masă
unitară):
𝜕𝑢 𝜕𝑢
𝛿𝑞 = 𝑑𝑢 + 𝛿𝑙 = ( ) 𝑑𝑣 + ( ) 𝑑𝑇 + 𝑝𝑑𝑣
𝜕𝑣 𝑇 𝜕𝑇 𝑣
𝜕𝑢 𝜕𝑢
𝛿𝑞 = ( ) 𝑑𝑇 + [( ) + 𝑝] 𝑑𝑣
𝜕𝑇 𝑣 𝜕𝑣 𝑇

a)dacă dv=0 (transformare la volum constant) avem:

𝜕𝑢
𝛿𝑞 = ( ) 𝑑𝑇 = 𝑐𝑣 𝑑𝑇
𝜕𝑇 𝑣

𝑐𝑣 − capacitatea calorică specifică masică la volum constant.

𝜕𝑢
𝑐𝑣 = ( ) [𝐽⁄𝑘𝑔𝐾 ], [𝐽⁄𝑘𝑔℃]
𝜕𝑇 𝑣

b)dacă dp=0 (transformare izobară) avem:

𝜕𝑖 𝜕𝑖
𝛿𝑞 = 𝑑𝑖 + 𝛿𝑙𝑡 = ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑇 − 𝑣𝑑𝑝
𝜕𝑝 𝑇 𝜕𝑇 𝑝

𝜕𝑖 𝜕𝑖 𝜕𝑖
𝛿𝑞 = ( ) 𝑑𝑇 + [( ) − 𝑣] 𝑑𝑝 = ( ) 𝑑𝑇 = 𝑐𝑝 𝑑𝑇
𝜕𝑇 𝑝 𝜕𝑝 𝑇 𝜕𝑇 𝑝

Prin definiție notăm:

28
 𝜕𝑖
𝑐𝑝 = ( ) [𝐽⁄𝑘𝑔𝐾] 𝑠𝑎𝑢 [𝐽⁄𝑘𝑔℃]
𝜕𝑇 𝑝

Capitolul 4: GAZUL IDEAL

Gazul ideal este un gaz teoretic ( ipotetic ). Studiul gazelor reale este
complicat și, de aceea, a fost introdus modelul gazului ideal.

Modelul gazului ideal:

Gazul este alcătuit din molecule perfect sferice, iar ciocnirile dintre
molecule, cât și cu pereții vasului sunt perfect elastice. Volumul ocupat de gaz
este mult mai mare decât volumul propriu al moleculelor astfel incât volumul
ocupat de molecule este neglijabil.

Distanțele dintre molecule sunt foarte mari ( în ipoteza gazului rarefiat ),

iar forțele de interacțiune dintre ele sunt neglijabile. Viteza moleculelor este
aceeași pentru toate moleculele și este egală cu viteza medie. Gazele reale, adică
gazele din natură, la presiuni mici și temperaturi mari, se aseamănă ca și
comportament cu gazul ideal.

Gazele tehnice utilizate pentru funcționarea mașinilor și instalațiilor

termice, utilizate în domeniul presiunilor și temperaturilor uzuale se supun cu
mici abateri: legile gazului perfect. Deci, într-o primă aproximație aportul termic
utilizat în funcționarea mașinilor și instalațiilor cu gaze, poate fi considerat gaz
ideal ( perfect ).

4.1. LEGILE GAZULUI IDEAL

4.1.1 LEGEA BOYLE-MARIOTTE ( legea transformării izoterme ) T=ct

Enunț: Într-un proces izoterm ( T=ct ) produsul dintre presiunea și volumul

gazului rămâne constant.

Ecuația matematică : pV=ct (1)

29
 În cazul în care sistemul suferă o transformare izotermă din starea 1 în
starea 2 ecuația devine: 𝑝1 𝑉1 = 𝑝2 𝑉2 (2)

𝑇1 < 𝑇2 < 𝑇3

4.1.2 LEGEA GAY-LUSSAC (legea transformării izobare: p=ct )

Enunț : Volumul unui gaz ideal menținut la presiune constantă variază liniar cu
temperatura absolută.
𝑽
Ecuația matematică: = 𝒄𝒕 sau 𝑽 = 𝒄𝒕 ∙ 𝑻 (3)
𝑻

În cazul unei transformări din starea 1 în starea 2 avem:

30
𝑉1 𝑉2
= (4)
𝑇1 𝑇2

1 𝑑𝑈
Coeficientul de dilatare izobară este : 𝛼= ( 𝑑𝑇 ) (5)
𝑉0 𝑝

𝑉 = 𝑉0 (1 + 𝛼 ∙ 𝑡) (6)
1 1
În cazul gazului ideal : 𝛼= = [𝐾 −1 ] (7)
𝑇0 273,15

4.1.3 LEGEA LUI CHARLES ( legea transformării izocore: V=ct )

Enunț : Dacă o masă „m” de gaz ideal ocupă un volum constant, atunci
presiunea sa este direct proporțională cu temperatura.
𝒑
Ecuația matematică : = 𝒄𝒕 sau 𝒑 = 𝒄𝒕 ∙ 𝑻 (8)
𝑻

31
 Dacă sistemul termodinamic suferă o transformare din starea 1 în starea 2
la volum constant, avem:
𝑝1 𝑝2
= (9)
𝑇1 𝑇2

Coeficientul de compresibilitate izocoră este: 𝛽=

1 𝑑𝑝 1 1
(𝑑𝑇) (10) ; 𝛽 = = [𝐾 −1 ] (11)
𝑝0 𝑉 𝑇0 273,15

În cazul gazului ideal 𝛼 = 𝛽, iar la gazul real 𝛼 ≠ 𝛽.

4.1.4 ECUAȚIA TERMICĂ DE STARE PENTRU GAZUL IDEAL (

ECUAȚIA CLAPEYRON )

Considerăm un tip de gaz ideal care suferă o transformare din starea 1 în

stare 2 prin două procese succesive, unul izoterm și altul izobar.

32
 Aplicăm legea Boyle-Mariotte (T=ct)
pentru transformarea 1 → 𝑥, 𝑝1 𝑣1 = 𝑝2 𝑣𝑥
(12)

Aplicăm legea Gay-Lussac (p=ct)

𝑣 𝑣
pentru transformarea 𝑥 → 2, 𝑥 = 2 (13)
𝑇1 𝑇2

Parametrii în starea 1 sunt 𝑝1 , 𝑣1 , 𝑇1 ,

sistemul suferă o transformare izoterma
până în starea x, având parametrii 𝑝2 , 𝑥, 𝑇2 .

Proces izoterm 1 → 𝑥

Proces izobar 𝑥 → 2

𝑝1 𝑣1
Din 𝑝1 𝑣1 = 𝑝2 𝑣𝑥 rezultă că 𝑣𝑥 = .
𝑝2

Introducem pe 𝑣𝑥 în (13) și obținem :

𝑝1 𝑣1
𝑝2 𝑣2 𝑝1 𝑣1 𝑣2 𝑝1 𝑣1 𝑝2 𝑣2
= ; = sau =
𝑇1 𝑇2 𝑝2 𝑇1 𝑇2 𝑇1 𝑇2

𝑝∙𝑣 𝐽
= 𝑐𝑡 = 𝑅𝑖 [ ] (14)
𝑇 𝑘𝑔 ∙ 𝐾

𝑅𝑖 − constanta caracteristică a gazului ideal „i”.

𝑁 𝑚3
[𝑝][𝑣] 𝑚2 𝑘𝑔 𝑁∙𝑚 𝐽
[𝑅𝑖 ]𝑆𝐼 = = = =
[𝑇] 𝐾 𝑘𝑔 ∙ 𝐾 𝑘𝑔 ∙ 𝐾

𝑝𝑣 = 𝑅𝑖 𝑇 (15)

Relația (15) reprezintă ecuația termică de stare pentru gazul ideal sau
ecuația Clapeyron.

33
4.1.5 LEGEA LUI AVOGADRO

Enunț:

Numărul de molecule dintr-un kmol de gaz ideal este același indiferent de

natura gazului, dacă gazele se află la aceeași presiune, temperatură, volum.

Avogadro a introdus o nouă unitate de măsură pentru masă kilomolul

[kmol].

Numărul de molecule dintr-un mol, respectiv dintr-un kmol de substanță a

primit denumirea de numărul lui Avogadro (𝑵𝑨 ).

1 𝑘𝑚𝑜𝑙 = 103 𝑚𝑜𝑙

𝑁𝐴 = 6,023 ∙ 1026 𝑚𝑜𝑙𝑒𝑐𝑢𝑙𝑒/𝑘𝑚𝑜𝑙

𝑁𝐴 = 6,023 ∙ 1023 𝑚𝑜𝑙𝑒𝑐𝑢𝑙𝑒/𝑚𝑜𝑙

Masa unui kmol de substanță se numește masa molară (𝑴𝒊 )- masa

molară a substanței i.

Masa moleculară a unui gaz este un număr adimensional care arată de câte
ori masa unei molecule din gazul respectiv este mai mare decât a 12-a parte din
masa moleculei izotopului de carbon 𝐶12 .

Masa molară este numeric egală cu masa moleculară a substanței

respective și se exprimă în kg/kmol.

Masa atomică este o mărime relativă care arată de câte ori atomul unui
element este mai mare decât unitatea atomică de masă (u.a.m.) care este

1𝑢 = 1,66 ∙ 10−27 𝑘𝑔

EXEMPLU:

• Masa atomică a oxigenului O este 16.

• Masa moleculară a oxigenului O2 = 16 ∙ 2 = 32.
• Masa molară a oxigenului 𝑀𝑂2 = 32 𝑘𝑔/𝑘𝑚𝑜𝑙

Masa unei substanțe este dată de :

-n, ϑ-numărul de moli;

34
 -μ, M-masa molară/unui mol
𝑚 =𝜗∙𝜇
𝑚 = 𝑛 ∙ 𝑀𝑖 [𝑘𝑔]
n [kmol]
𝑀𝑖 [kg/kmol]

Volumul molar 𝑽𝒎 (volumul unui mol)

Volumul unui kmol de substanță este același ……………

În condiții fizice normale de presiune și temperatură,

𝑝𝑁 = 760 𝑚𝑚𝐻𝑔; 𝑇 = 273,15 𝐾; 𝑉𝜇 -volumul unui kmol de gaz indiferent

de ………… are aceeași valoare 𝑉𝜇 = 22,42 𝑚3 /𝑘𝑚𝑜𝑙 .

4.1.6 ECUAȚIILE CALORICE DE STARE ALE GAZULUI IDEAL

În 1807 Gay-Lussac a descoperit experimental că energia internă a

gazelor care se comportă ca și gazul ideal rămâne constantă în urma unei
destinderi în timpul căreia temperatura rămâne constantă, adică energia internă a
gazului ideal depinde numai de T.

Legea lui Joule

Energia internă a gazului real depinde numai de temperatură.

Considerăm un recipient A în care se

află gaz la presiune mică (gazul din A îl
considerăm gaz ideal). Recipientul din A este
legat printr-o conductă prevăzută cu un robinet
R de un recipient B. În rezervorul B este vid.
Cele două rezervoare sunt izolate termic și
mecanic de mediul exterior. Ambele rezervoare
sunt plasate într-un calorimetru (vas adiabatic)
în care se află un lichid (de exemplu apă) care
acoperă complet rezervoarelor . Învelișul
adiabatic nu permite schimbul de căldură.

Se măsoară temperatura cu termometrul T.

35
 Deschidem robinetul R, astfel gazul din A se destinde și o parte din el
trece în B. Practic, putem spune că volumul se dublează, iar presiunea scade.

Se măsoară iar temperatura și se constată că nu s-a modificat în urma

destinderii gazului, deci gazul din rezervoare nu a schimbat energie cu mediul
exterior (adică lichidul din vasul calorimetric), nici sub formă de lucru mecanic,
nici sub formă de căldură, deci energia internă a rămas constantă.

𝑄 = ∆𝑈 + 𝐿

∆𝑈 = 𝑄 − 𝐿

∆𝑈 = 0, 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑈 = 𝑐𝑡

𝑑𝑈 = 0, 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡ă 𝑈 = 𝑐𝑡

Presiunea p și volumul V s-au modificat, deci energia internă U a gazului

nu depinde de presiune și volum, deci energia internă depinde numai de
temperatură.

u=u(v,T)

Dar U a gazului ideal nu depinde de volum. Deci, matematic, acest lucru

se exprimă astfel: derivata energiei interne în raport cu volumul este 0.
𝜕𝑢
𝑑𝑢 = ( ) 𝑑𝑇 = 𝒄𝒗 𝒅𝑻
𝜕𝑇 𝑣

𝒅𝒖 = 𝒄𝒗 𝒅𝑻 – ecuația calorică de stare a gazului ideal pentru energia internă

Dorim să găsim a doua ecuație a gazului ideal pentru entalpie.

Considerăm ecuația termică de stare în care entalpia (I) este în funcție de

presiune și temperatură.
𝜕𝑖 𝜕𝑖
𝑑𝑖 = ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑇 (2)
𝜕𝑝 𝑇 𝜕𝑇 𝑝

Dar știm că 𝑑𝑖 = 𝑑𝑢 + 𝑑(𝑝 ∙ 𝑣)

1
și 𝑝 ∙ 𝑉 = 𝑚𝑅𝑖 𝑇/∙ ; 𝑝 ∙ 𝑉 = 𝑅𝑖 𝑇
𝑚

Rezultă 𝑑𝑖 = 𝑑𝑢 + 𝑑(𝑅𝑖 𝑇)

𝑑𝑖 = 𝑑𝑢 + 𝑅𝑖 𝑑𝑇
36
 𝑑𝑖 = 𝑐𝑣 𝑑𝑇 + 𝑅𝑖 𝑑𝑇

𝑑𝑖 = (𝑐𝑣 + 𝑅𝑖 )𝑑𝑇 (3)

Prin identificarea termenilor între relațiile (2) și (3) o să obținem

𝜕𝑖
𝒄𝒑 −căldura specifică la presiune constantă, dar ținem cont de ( ) = 𝑐𝑝 .
𝜕𝑇 𝑝

Se observă ca entalpia gazului ideal depinde numai de temperatură (vezi

relatia (3) ).
𝜕𝑖 𝜕𝑖 𝜕𝑖
Deci ( ) = 0 și 𝑑𝑖 = ( ) 𝑑𝑝 + ( ) 𝑑𝑇
𝜕𝑇 𝑝 𝜕𝑝 𝜕𝑇 𝑇 𝑝

𝜕𝑖
Rezultă ( ) 𝑑𝑇 = 𝒄𝒑 𝒅𝑻
𝜕𝑇 𝑝

𝑑𝑖 = 𝑐𝑝 𝑑𝑇 și 𝑑𝑖 = (𝑐𝑣 + 𝑅𝑖 )𝑑𝑇

Rezultă că 𝒄𝒑 = 𝒄𝒗 + 𝑹𝒊
𝒄𝒑
𝜸=𝒌= −exponent adiabatic
𝒄𝒗

Exponentul ia valori diferite.

4.2AMESTECURI DE GAZE IDEALE

În tehnică se utilizează frecvent amestecul de gaze a căror comportare poate

fi aproximată, la temperaturi si presiuni obișnuite, cu comportarea unui amestec
de gaze considerate ideale. Gazele componente nu reacționează chimic între ele,
iar in urma amestecului rezultă un gaz ideal care respecta legile specifice
acestuia, având în plus si legi caracteristice.

În calcule, un amestec de gaze este considerat ca un gaz omogen ale cărui

proprietăți aparente depinde de cele alea gazelor componente și sunt calculate în
funcție de participarea acestora în amestec.

Parametrii corespunzători unei componente îi putem nota, de exemplu, cu

indicele „i”, iar când se cunoaște natura chimică a gazelor, cu simbolul chimic al
elementului.

37
 Considerăm un amestec de „n” gaze diferite, având masele ”𝑚𝑖 ”, unde „i” ia
valori de la 1 la n. Masa amestecului va fi dată de relația:
𝑛

𝑚 = 𝑚1 + 𝑚2 + ⋯ + 𝑚𝑛 = ∑ 𝑚𝑖
𝑖=1

Compoziția amestecului poate fi dată prin participația amestecului, notată cu

𝝁𝒊 și definită ca raportul dintre masa componentei „i” și masa amestecului.
𝑚𝑖
𝜇𝑖 =
𝑚
𝑛

∑ 𝜇𝑖 = 1
𝑖=1

Volumul pe care l-ar ocupa componenta „i” dacă se află la presiunea și

temperatura amestecului se notează cu 𝑉𝑖 și se numește volumul parțial al
componentei „i”.
𝑛

𝑉 = 𝑉1 + 𝑉2 + ⋯ + 𝑉𝑛 = ∑ 𝑉𝑖
𝑖=1

Notăm participația volumică cu 𝝑𝒊 , care va fi dată deurmătorul raport:

𝑉𝑖
𝜗𝑖 =
𝑉
Presiunea la care s-ar afla componenta „i” dacă ar ocupa singură întregul
volum al amestecului la temperatura amestecului se numește presiune parțială a
componentei „i”și se notează cu 𝑝𝑖 .

Ecuația termică de stare pentru o componentă „i” se poate scrie în 2 ipoteze:

1. Componenta „i” ocupă volumul parțial 𝑉𝑖 la temperatura și

presiunea amestecului
𝑝𝑉𝑖 =𝑚𝑖 𝑅𝑖 T
2. Componenta „i” are presiunea parțială 𝑝𝑖 la volumul și
temperatura amestecului
𝑝𝑖 V=𝑚𝑖 𝑅𝑖 T

38
 Legea lui Dalton: presiunea a amestecului este egală cu suma presiunilor
parțiale ale tuturor componentelor.
𝑛

𝑝1 + 𝑝2 + ⋯ + 𝑝𝑛 = ∑ 𝑝𝑖
𝑖=1

4.3 TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL

Transformările simple sunt procese termodinamice în cursul cărora

variația parametrilor de stare se face după aceeași lege.

4.3.1 TRANSFORMAREA LA VOLUM CONSTANT (IZOCORICĂ)

𝑣 = 𝑐𝑡 → 𝑑𝑣 = 0
𝑝
= 𝑐𝑡
𝑇
𝛿𝑙 = 𝑝𝑑𝑣
𝑙12 = ∫ 𝑝𝑑𝑣, 𝑑𝑣 = 0 → ∫ 𝑝𝑑𝑣 = 0
Aplicăm ecuația primului principiu al termodinamicii:
𝑄 = ∆𝑈 + 𝐿
𝑞 = ∆𝑢 + 𝑙
𝑞12 = 𝑢2 − 𝑢1 + 𝑙12 = 𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 )
În cazul transformării izocore 𝑞12 = ∆𝑢, iar

∆𝑢 = 𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 ) → 𝑞12 = 𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 )

4.3.2 TRANSFORMAREA LA PRESIUNE CONSTANTĂ (IZOBARĂ)

39
𝑝 = 𝑐𝑡 → 𝑑𝑝 = 0
𝑣
= 𝑐𝑡
𝑇
2 2
𝑙12 = ∫ 𝑝𝑑𝑣 = 𝑝 ∫ 𝑑𝑣 = 𝑝(𝑣2 − 𝑣1 ) = 𝑅(𝑇2 − 𝑇1 )
1 1

𝑝𝑣1 = 𝑅𝑇1

𝑝𝑣2 = 𝑅𝑇2

𝑝1 = 𝑝2 = 𝑝

𝑞12 = ℎ2 − ℎ1 = 𝑐𝑝 (𝑇2 − 𝑇1 )

𝑞 = ∆𝑢 + 𝑙
∆𝑢 = 𝑞 − 𝑙
∆𝑢 = 𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 )

𝑝 = 𝑐𝑡

𝑄 = ∆𝑈 + 𝐿
∆𝑈 = 𝜗𝐶𝑣 ∆𝑇 = 𝑚𝑐𝑣 ∆𝑇

𝐿 = 𝑝∆𝑉

𝑄 = 𝜗𝐶𝑣 ∆𝑇 + 𝑝∆𝑉 = 𝜗𝐶𝑣 ∆𝑇 + 𝜗𝑅∆𝑇 = 𝜗∆𝑇(𝐶𝑣 + 𝑅)

𝑝𝑉 = 𝜗𝑅𝑇

𝑝∆𝑉 = 𝜗𝑅∆𝑇

𝐶𝑝 = 𝐶𝑣 + 𝑅

4.3.3 Transformarea la temperatură constantă (izotermă)

2 2
𝑑𝑣 𝑣2 𝑝2 𝑝2
𝑙12 = ∫ 𝑝𝑑𝑣 = 𝑝1 𝑣1 ∫ = 𝑝1 𝑣1 𝑙𝑛 = 𝑝1 𝑣1 𝑙𝑛 = 𝑅𝑇𝑙𝑛
1 1 𝑣 𝑣1 𝑝1 𝑝1

pV=𝑚𝑅𝑖 T
40
pv=𝑅𝑖 T
2 2 2
𝑅1 𝑇 𝑑𝑣 𝑣2 𝑣2
𝑙12 = ∫ 𝑝𝑑𝑣 = ∫ 𝑑𝑣 = 𝑅𝑖 𝑇 ∫ = 𝑅𝑖 𝑇𝑙𝑛 = 𝑝𝑣 𝑙𝑛
1 1 𝑣 1 𝑣 𝑣1 𝑣1
𝑝2
𝑙12 = 𝑝𝑣 𝑙𝑛
𝑝1
2 2
𝑑𝑣 𝑣2
𝑙12 = ∫ 𝑝𝑑𝑣 = 𝑝1 𝑣1 ∫ = 𝑝1 𝑣1 𝑙𝑛
1 1 𝑣 𝑣1

𝑝𝑣 = 𝑝1 𝑣1
𝑝1 𝑣1
𝑝=
𝑣
Din ecuația primului principiu al termodinamicii:

𝑄 = ∆𝑈 + 𝐿
𝛿𝑞 = 𝑑𝑢 + 𝛿𝑙

𝑇 = 𝑐𝑡 → 𝑈 = 𝑐𝑡 → 𝑑𝑈 = 0 → 𝛿𝑄 = 𝛿𝐿 𝑠𝑎𝑢 𝑄 = 𝐿

4.3.4 TRANSFORMAREA ADIABATĂ

-se reprezintă printr-o hiperbolă (ca izoterma), dar mult mai abruptă.

𝑞=0

Într-o transformare adiabată, regimul termic nu schimbă căldură cu

exteriorul (𝑞12 = 0 𝛿𝑞 = 0)

𝛿𝑞 = 𝑑𝑢 + 𝛿𝑙

𝛿𝑞 = 𝑑𝑢 + 𝑝𝑑𝑣

𝛿𝑙 = −𝑑𝑢

41
𝑑𝑢 = 𝑐𝑣 𝑑𝑇

𝑑ℎ = 𝑐𝑝 𝑑𝑇

𝑑ℎ = 𝑑𝑢 + 𝑝𝑑𝑣 + 𝑣𝑑𝑝
𝒄𝒑
𝒌=
𝒄𝒗

k-exponentul adiabatic

Ecuația caracteristică adiabatei:

𝑝𝑣 𝑘 = 𝑐𝑡

𝑇𝑣 𝑘−1 = 𝑐𝑡

𝛿𝑙 = −𝑑𝑢 = −𝑐𝑣 (𝑇2 − 𝑇1 ) = 𝑐𝑣 (𝑇1 − 𝑇2 )

2
𝑙12 = ∫ 𝑝𝑑𝑣 , 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑝𝑣 𝑘 = 𝑝1 𝑣1𝑘 = 𝑝2 𝑣2𝑘 = 𝑐𝑡
1

𝑝1 𝑣1𝑘
𝑝= 𝑘
𝑣
𝑝1 𝑣1𝑘
2
𝑘
2
𝑑𝑣 𝑘
2
−𝑘
𝑣 1−𝑘 𝑣21−𝑘
𝑘 2
𝑙12 =∫ 𝑘
𝑑𝑣 = 𝑝1 𝑣1 ∫ 𝑘 = 𝑝1 𝑣1 ∫ 𝑣 𝑑𝑣 = 𝑝1 𝑣1
1 𝑣 1 𝑣 1 1−𝑘
𝑝2 𝑣2 − 𝑝1 𝑣1
=
1−𝑘
4.3.5 TRANSFORMAREA POLITROPĂ

-reprezintă o transformare de stare generală în decursul căreia agentul termic

schimbă energie sub formă de căldură și lucru mecanic cu mediul exterior în
care se modifică toți parametrii de stare.

Ecuația pentru transformarea politropă este:

𝒑𝒗𝒏 = 𝒄𝒕

n-exponentul politropic

𝑻𝒗𝒏−𝟏 = 𝒄𝒕

42
Capitolul 5: AL DOILEA PRINCIPIU AL TERMODINAMICII
5.1 PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII

Considerăm o transformare ciclică în care sistemul pleacă dintr-o stare

inițială, suferă mai multe transformări în urma cărora revine starea de echilibru
inițială fără să treacă de „n” ori prin aceeași stare intermediară.

Într-o transformare ciclică ∆𝑢 = 0 𝑠𝑎𝑢 𝜕𝑢 = 0. Scriem ecuația primului

principiul al termodinamicii:

𝑄 = ∆𝑈 + 𝐿
𝛿𝑞 = 𝑑𝑢 + 𝛿𝑙

𝑑𝑢 = 0

Q=L

Într-o transformare ciclică din ecuația primului principiul al

termodinamicii rezultă că Q=L, adică toată căldura se transformă în lucru
mecanic.

În realitate așa ceva nu se întâmplă. Nu toată căldura se transformă în

lucru mecanic , ci diferența dintre căldura primită și căldura cedată.

𝐿 = 𝑄𝑝 − |𝑄𝑐 |

Din cauza acestui neajuns a fost necesară introducerea unui mare

principiu în care mașina termică schimbă căldură cu două corpuri, două
termostate, de la sursa caldă primește și cedează sursei reci.

43
𝐿𝑐 = 𝑄 − |𝑄0 |

Randamentul termic al mașinii este dat de:

𝑄𝑝 − |𝑄𝑐 |
𝜂=
𝑄𝑝

5.2 CICLUL CARNOT

În termodinamică, ciclul Carnot este un ciclu teoretic, propus în 1820 de

inginerul francez Nicolas Léonard Sadi Carnot, ciclu destinat comparării
randamentului termic al mașinilor termice. Este un ciclu reversibil efectuat de o
„mașină Carnot” legată la două surse de căldură de temperaturi diferite („sursa
caldă” și „sursa rece”). Folosește ca agent de lucru un gaz
ideal prin transformările căruia se obține lucrul mecanic.

44
Fig. 1: Reprezentarea în diagrama p-V a ciclului Carnot motor.

Fig. 2: Reprezentarea în diagrama T-s a ciclului Carnot motor.

Ca orice ciclu termodinamic, și ciclul Carnot poate fi parcurs în sens orar,
fiind în acest caz un ciclu motor, sau în sens antiorar (trigonometric), fiind în
acest caz un ciclu generator. În cele ce urmează va fi descris ciclul Carnot
motor.
Este un ciclu în patru transformări:

1. Destindere izotermă reversibilă a gazului la temperatura sursei

calde, T (în fig. 1 T1, iar in fig. 2 TH). În această transformare (A-B în
diagrama T-s) destinderea gazului este determinată de absorbția de
căldură la temperatură constantă de la sursa caldă, iar gazul efectuează
lucru mecanic asupra mediului. Cantitatea de căldură absorbită de la sursa
caldă este notată în lucrările în limba română cu Q.
2. Destindere adiabatică reversibilă (izoentropică) a gazului. În această
transformare (B-C în diagrama T-s) gazul continuă să se destindă
efectuând lucru mecanic asupra mediului. Deoarece transformarea e

45
 adiabatică (fără schimb de căldură), prin destindere gazul se răcește până
la temperatura sursei reci, T0 (în fig. 1 T2, iar in fig. 2 TC).
3. Comprimare izotermă reversibilă a gazului la temperatura sursei
reci, T0. În această transformare (C-D în diagrama T-s) mediul efectuează
lucru mecanic asupra gazului, determinând evacuarea căldurii din gaz la
temperatura sursei reci. Cantitatea de căldură evacuată la sursa rece este
notată în lucrările în limba română cu Q0.
4. Comprimare adiabatică reversibilă (izoentropică) a gazului. În această
transformare (D-A în diagrama T-s) mediul continuă să efectueze lucru
mecanic asupra gazului. Deoarece transformarea e adiabatică (fără
schimb de căldură), prin comprimare gazul se încălzește până la
temperatura sursei calde.

Randamentul termic al ciclului Carnot

Există mai multe metode de stabilire a randamentului termic al ciclului
Carnot. Pe vremea lui Sadi Carnot nu exista noțiunea de entropie. Actual cea
mai simplă metodă pornește de la diagrama temperatură – entropie (T-s). După
cum se observă din fig. 2, Expresiile căldurilor schimbate cu sursele sunt:

Deoarece , expresiile căldurilor

schimbate devin:

Fie L suma lucrurilor mecanice, cu semnul lor, efectuate în cursul celor

patru transformări ale ciclului, adică lucrul mecanic al ciclului. Din primul
principiu al termodinamiciirezultă:

Randamentul termic al ciclului este, prin definiție:

Înlocuind expresiile căldurilor și a lucrului mecanic se obține:

De remarcat că expresia randamentului termic al ciclului Carnot nu

limitează valoarea acestui randament. Mărirea randamentului termic al ciclului

46
Carnot se poate face fie ridicând temperatura sursei calde, fie coborând
temperatura sursei reci.

CAPITOLUL 6:
TRANSMITEREA CĂLDURII

6.1 NOȚIUNI GENERALE

Transmiterea căldurii este domeniul termodinamicii care se ocupă cu

schimburile de energie termică între corpuri. Transferul de căldură are loc sub
influența unei diferențe de temperatură.
Se cunosc trei mecanisme de transmiterea căldurii:

• Transmiterea prin conducție, caracterizată prin lipsa mișcărilor

macroscopice. Este modul curent de transmitere a căldurii în corpurile solide
și se bazează pe mișcările moleculare.
• Transmiterea prin convecție, caracterizată prin existența mișcărilor
macroscopice de curgere. Este modul curent de transmitere a căldurii în
corpurile lichide și gazoase, inclusiv la limitele lor, la contactul cu alte faze.
În funcție de natura mișcărilor macroscopice convecția poate fi:
➢ Convecție liberă, caracterizată prin faptul că mișcările se fac sub acțiunea
forțelor arhimedice, determinate de diferențe de densitate.
➢ Convecție forțată, caracterizată prin faptul că mișcările se fac sub
acțiunea altor forțe.
• Transmiterea prin radiație, caracterizată prin transferul termic prin radiație
electromagnetică din gama infraroșu. Acest transfer se poate face in vid sau
în medii optice transparente la radiația infraroșie.

6.2 CONDUCȚIA TERMICĂ

47
 Conducţia este transferul căldurii dintre două materiale care intră în
contact unul cu celălalt. Energia cinetică moleculară a unui material (zone dintr-
un material) se transferă unui alt material (zone din acesta) cu energie cinetică
mai mică prin intermediul coliziunilor particulelor constituente. Această
modalitate este cel mai important tip de transfer pentru solide. De pildă, dacă
îndrăzniţi să puneţi mâna pe plita încinsă, transferul de căldură va avea loc
foarte rapid, din cauza diferenţei mari de temperatură dintre plită şi mână şi, în
funcţie de temperatura plitei, veţi suferi în consecinţă. De asemenea, în felul
acesta puteţi explica de ce mânerul ibricului cu care faceţi ceaiul de dimineaţă,
dacă nu este făcut dintr-un material cu indice scăzut de conductibilitate termică
ori nu este izolat termic, se va încălzi repede şi veţi avea nevoie de un prosop
pentru a ridica ibricul de pe aragaz. În acest caz, atomii mânerului intră într-o
stare de vibraţie, pe care, prin coliziune, o transferă grabnic atomilor vecini.
Unele substanţe sunt bune conducătoare de căldură, ca de exemplu:
argintul, oţelul, fierul, cuprul, pe când altele sunt buni izolatori, ca lemnul, hârtia
ori aerul.
Conductivitatea termică este mărimea fizică prin care se caracterizează
capacitatea unui material de a transmite căldura (prin conducție termică) atunci
când este supus unei diferențe de temperatură. Conceptul a fost introdus
de Joseph Fourier.
În general, materialele cu conductivitate termică mare au în același timp și
o conductivitate electrică mare, și invers. De exemplu, metalele, buni conductori
de electricitate sunt și buni conductori termici, iar sticla, materialele plastice,
gazele conduc foarte puțin atât căldura cât și electricitatea. Există și excepții, de
exemplu diamantul, care are o conductivitate termică extrem de mare (în jur de
1000 W m-1 K-1 pentru diamantul natural și 2000-2500 W m-1 K-1 pentru
diamantul sintetic pur), în timp ce din punct de vedere electric este un excelent
izolator, având o conductivitate electrică infimă, de ordinul 10 −16 S/m. În
identificarea diamantelor veritabile conductivitatea termică este un indiciu mai
sigur decât celelalte proprietăți remarcabile, indicele de refracție și duritatea,
ambele mari.
În sistemul internațional de unități, conductivitatea termică este exprimată
în wați pe metru-kelvin, (W m-1 K-1) unde:

• wattul este unitatea puterii

• metrul este unitatea lungimii
• kelvinul este unitatea temperaturii

Mărimi înrudite:

48
• Conductivitatea termică medie este conductivitatea termică a
unui material presupus omogen, determinată într-un anumit interval de
temperatură și exprimată corespunzător temperaturii medii din acel interval.
• Conductivitatea termică echivalentă este conductivitatea termică medie a
unui sistem eterogen.[2]
• Rezistivitatea termică este inversul conductivității termice; se măsoară în
metru kelvin pe watt (m·K/W).[2]
• Rezistența termică a unui sistem termodinamic, măsurată între două
suprafețe izoterme ale acestuia, este raportul dintre diferența de temperatură
dintre cele două suprafețe și fluxul de căldură (energia termică transferată în
unitatea de timp).[2] Se măsoară în kelvin pe watt (K/W).
• Conductanța termică este inversul rezistenței termice și se măsoară în watt
pe kelvin (W/K).

Amestecuri gazoase
Pentru calculul conductivității termice a amestecurilor gazoase se propune o
relație de forma:

unde este fracția volumică a componentei i.

Amestecuri lichide
Pentru amestecuri lichide s-a exprimat conductivitatea prin intermediul sumei de
produse fracție masică conductivitate a componentului la un anumit exponent.[4]
Amestecuri solide
Amestecuri solide deosebit de importante sunt aliajele.

6.3 CONVECȚIA TERMICĂ

Transferul de căldură prin convecție este caracteristic pentru fluide,

deoarece are loc simultan cu deplasarea și amestecarea fluidului la nivel
macroscopic. Conductivitatea însoțește întotdeauna convecția, aportul acesteia
la căldura totală transferată depinde de condițiile hidrodinamice.Convecția
forțată se desfașoară în paralel cu convecția liberă și conductivitatea termică,
influența acestora din urmă depinzând de regimul de curgere caracerizat prin
criteriul Reynolds.

49
 S-a constatat experimental că în condițiile curgerii turbulente inensitatea
convecției este maximă de aceea se recomandă că vitezele fluidelor să fie astfel
alese încat curgerea să fie turbulentă.

Dacă se pune problemă schimbului de căldură între fluid și o frontieră

solidă, căldură trebuie să străbată stratul limită care se formează la interfața
dintre fluid și solid.

Pentru simplificarea analizei transferului de căldura între un fluid și o

frontieră solidă , prin analogie cu stratul limită hidrodinamic, s-a definit un strat
limită termic, ca fiind zona adiacentă suprafeței solide în care temperatura
fluidului variază de la o valoare pe care o are la suprafata solidă, Tp, la o valoare
T din masa curentului de fluid.

Modelul transferului de căldură între fluid și o suprafață solidă consideră

că întreaga rezistență la transferul de caldură este concentrată în stratul limită,
deoarece în afara acestuia deplasarea fluidului nefiind afectată de prezența
solidului și de forțele de frecare vâscoasă, temperatura fluidului este uniformă.

6.4 RADIAȚIA TERMICĂ

Radiația termică este radiația electromagnetică emisă de toate corpurile
aflate în stare condensată, la temperaturi mai mari de zero absolut. Ea este
generată de agitația termică a constituenților substanței (atomi, electroni, ioni)
care sunt în același timp purtători de sarcini electrice. Legile lui
Kirchhoff descriu proprietățile macroscopice ale interacției radiației termice cu
substanța.
Pentru descrierea lor un rol central îl joacă radiația emisă de un corp
perfect absorbant (corp negru). Spectrul radiației termice a corpului negru
depinde numai de temperaturalui. Interpretarea teoretică a emisiei corpului
negru de către Max Planck în 1901 a reprezentat fundamentarea [Mecanică
cuantică|mecanicii cuantice], ca o ramură nouă a fizicii.
Radiația termică cuprinde toate frecvențele, însă - pentru o temperatură
dată - atinge o intensitate maximă la o anumită lungime de undă. Când
temperatura crește de la 3 Kpână la 7000 K, lungimea de undă pentru care se
atinge maximul emisiei scade de la circa 1000 μm la aproximativ 0,4 μm (în
conformitate cu legea de deplasare a lui Wien). La temperaturi obișnuite, cea
mai mare parte a spectrului radiației termice se află în domeniul infraroșu; acesta
se deplasează către lungimi de undă mici pe măsură ce temperatura corpului
crește. Emisia radiației termice devine vizibilă în jurul temperaturii de 600 °C.
50
 Radiația termică nu este polarizată (fiind produsă de sarcini electrice
accelerate "haotic").
Radiația termică are o serie de proprietăți fizice dintre care se pot
menționa:

• se emite pe toate frecvențele;

• este izotropă și omogenă;
• este nepolarizată.

51