Cuvântul autorilor

Procesul cunoaşterii şi aprofundării fenomenelor fizice, a

legilor ce le guvernează, precum şi formarea deprinderilor necesare
pentru transferul acestora către aplicaţiile practice, este un proces
foarte complex, în care un loc important îl ocupă rezolvarea de
probleme.
Lucrarea cuprinde un număr de 50 probleme de
termodinamică rezolvate. Ea este utilă elevilor din clasa a X-a care
studiază capitolul termodinamică, celor care se pregătesc pentru
bacalaureat, tinerilor care doresc să susţină examene pentru
admiterea la facultate, dar reprezintă şi o culegere de probleme utilă
profesorilor la clasă.
Structurarea lucrării pe capitole distincte destinate
enunţurilor însoţite de răspunsuri şi rezolvarii detaliate a
problemelor, permite utilizatorilor să abordeze individual
rezolvarea, urmând ca ulterior să consulte şi modalitatea de
rezolvare prezentată. Evident, fiecare problemă poate fi rezolvată
prin modalităţi diferite, dar acestea trebuie să conducă la aceleaşi
concluzii finale – la aceleaşi rezultate. La rezolvarea problemelor,
recomandăm citirea atentă a enunţului, realizarea unui desen sau,
dacă este cazul, chiar a mai multora, din care să rezulte clar
evoluţia sistemului studiat, abordarea literală a rezolvării, urmând
ca abia la final să fie efectuate calculele numerice, urmate, atunci
când este cazul, de interpretarea rezultatelor.
Din dorinţa de a realiza un instrument de lucru pentru o
categorie cât mai largă de utilizatori, rezolvarea problemelor este
detaliată, astfel încât descifrarea demersurilor efectuate să fie cât
mai facilă. Dat fiind faptul că problemele includ şi aplicaţii
numerice, uneori obositoare, care au necesitat un volum mare de
lucru, cu toate că am încercat să evităm acest aspect, este posibil să
apară unele imperfecţiuni pentru care cerem îngăduinţă şi aducem
mulţumiri tuturor celor care vor face observaţii în acest sens.

3
4
 Noţiuni teoretice

Termodinamica este acel capitol al fizicii care studiază

fenomenele în timpul cărora sistemele fizice (corpurile) fac
schimb de căldură între ele.
Există două metode de studiu pentru interacțiunile
termice:
 Termodinamica (td) –studiază manifestările termice
(schimburile de caldura) fără a ţine cont de structura internă a
corpurilor.
 Teoria cinetico-moleculară (TCM) - studiază manifestarile
termice (schimburile de caldura) pornind de la structura
atomică (moleculară) a substanţei.

Agitația termică
Atomii (moleculele) tuturor corpurilor indiferent de
starea lor de agregare se află într-o mişcare continuă numită
agitaţie termicǎ.

Noțiuni fundamentale de hidrostatică

Hidrostatica este acel capitol al fizicii care studiază
comportarea fluidelor aflate în echilibru (în repaus).
Prin fluid înțelegem un corp sau un ansamblu de
corpuri care, sub influența câmpului gravitațional, are tendința
de a curge.

Presiunea
Prin presiune înţelegem apăsarea creată de un fluid
asupra unei suprafețe.

5
 Observaţie: contează numai apăsarea perpendiculară
pe suprafaţă.
Definiţie: se numeşte presiune (şi se notează în general
cu p) mărimea fizică scalară numeric egală cu raportul dintre
modulul forţei ce apasă perpendicular pe o suprafaţă și aria
acelei suprafeţe.
Observație: nu există presiune negativă.

[ ]
[ ]
[ ]

Măsurarea presiunii se realizează cu ajutorul unui

dispozitiv numit manometru. Manometru măsoară presiunea
absolută.
Observaţie: - pentru măsurarea diferenței de presiune
dintre două fluide se utilizează un dispozitiv numit barometru.
În mod practic se utilizează barometrul.

Presiunea din interiorul unui lichid

pA=presiunea în punctul A
H=presiunea atmosferică
ρ=densitatea lichidului
g=accelerația gravitațională
hA=adâncimea la care se află punctul A
Observaţii:

6
- presiunea este aceeaşi într-un punct indiferent de orientarea
suprafeţei de măsurare;
- presiunea are aceeaşi valoare în toate punctele unui lichid
aflate la acelaşi nivel.

Diferenţa de presiune dintre două puncte

din interiorul unui lichid
Observație: întotdeauna se face diferența dintre
presiunea mai mare și presiunea mai mică.

Δp=diferența de presiune dintre cele două puncte;

Δh=diferența de adâncime dintre cele două puncte.

Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică reprezintă presiunea datorată
apăsarii aerului asupra obiectelor.

1 atm reprezintă presiunea pe care o exercită aerul la nivelul

oceanului planetar.
Observații:
-presiunea atmosferică depinde de altitudine;
-în general presiunea atmosferică se notează cu Ho;
-la nivelul oceanului planetar presiunea este de 1atm.

Mărimi legate de structura discretă a substanţei

Prin structură discretă (structură discontinuă)
înțelegem o structură formată din elemente distincte (separate),
care se comportă ca un ansamblu.
Pentru măsurarea maselor atomilor și moleculelor se
foloseşte unitatea atomică de masă (notată cu u).

7
 Definiţie: se numeşte masă atomică relativă acel
număr care ne arată de câte ori este mai mare masa unui atom
decât masa unității atomice de masă.
Observatie: masa atomică relativă nu are unitate de masură.
Definiţie: se numeste masă moleculară relativă acel număr
care ne arată de câte ori este mai mare masa unei molecule
decât masa unității atomice de masă.
Observație: masa moleculară relativă nu are unitate de
masură.
Definiţie: se numește mol și se notează mol acea cantitate
dintr-o substanță care are masa egală cu masa moleculară
relativă, exprimată în grame.
Masa molară se notează cu µ.
[ ]
Observatie: numărul de molecule dintr-un mol este același
indiferent de substanță.

Noțiuni termodinamice de bază

Sistem termodinamic izolat = acel sistem termodinamic care
nu interacționează cu exteriorul.
Sistem termodinamic neizolat = acel sistem termodinamic
care interacționează cu exteriorul.
Sistem termodinamic deschis = acel sistem termodinamic
care face schimb de masă cu exteriorul.
Sistem termodinamic închis = acel sistem termodinamic care
nu face schimb de masă cu exteriorul.

8
 Parametri de stare
Starea unui sistem termodinamic.
Parametru de stare = acea mărime fizică ce
caracterizează sistemul termodinamic.
Starea sistemului termodinamic = ansamblul tuturor
parametrilor de stare ai unui sistem termodinamic.

Reprezentarea grafică a stării unui sistem termodinamic.

Deoarece există un număr foarte mare de parametri de
stare, reprezentarea grafică a stării unui sistem termodinamic se
realizează în funcție de doi parametri de stare convenabil aleși.

Transformări de stare
Transformare de stare = trecerea unui sistem
termodinamic dintr-o stare în altă stare.

9
 Observație: pe fiecare reprezentare se desenează o
săgeată care ne indică sensul transformării.
Transformare cvasistatică = acea transformare în
timpul careia parametrii de stare se modifică atât de lent încât
în fiecare moment sistemul poate fi considerat în echilibru.
Transformare ciclică = acea transformare pentru care
starea finală este identică cu starea inițială.
Transformare reversibilă = transformarea în timpul
căreia schimbarea sensului de evoluție se realizează prin
aceleași stări intermediare.

Stare termică. Contact termic. Echilibru termic.

Stare termică = starea de încălzire a unui corp.
Contact termic = configurația în care două sisteme
termodinamice pot schimba caldură între ele.
Echilibru termic = starea de contact termic în care
două sisteme termodinamice nu schimbă caldură între ele.
Orice sistem termodinamic scos din starea de echilibru
termic și apoi izolat trece în stare de echilibru termic și rămâne
în acea stare un timp nedefinit.

Principiul tranzitivității echilibrului termic

Enunț: dacă un sistem termodinamic A este în
echilibru termic cu un sistem termodinamic B și sistemul

10
termodinamic B este în echilibru termic cu un sistem
termodinamic C, atunci sistemul termodinamic A este în
echilibru termic cu sistemul termodinamic C.

Temperatura. Măsurarea temperaturii.

Temperatura = mărimea fizică scalară ce masoară
gradul de încălzire al unui sistem termodinamic.
Instrumentul de măsură pentru temperatură se numește
termometru.

Scări de temperatură
Scara Celsius
Scara Celsius are două temperaturi precizate:
0oC = temperatura amestecului apă+gheață;
100 oC = temperatura apei care fierbe (la presiunea p=1atm).
Convenție: temperatura pe scara Celsius se notează
întotdeauna cu t.

Scara Kelvin
0 K - corespunde stării în care agitația termică încetează și se
află comparativ cu scara Celsius la temperatura t=-273,15 oC.
Observații:
-o diferență de temperatură de 1 K corespunde unei diferențe
de temperatură de 1oC;
-nu există temperatură mai mică de 0K.
Convenție: temperatura pe scara Kelvin se notează
întotdeauna cu T.

11
T=t+273,15 -rezultatul se obține pe scara Kelvin;
t=T-273,15 -rezultatul se obține pe scara Celsius.

Caracteristicile gazului ideal:

- moleculele gazului sunt identice;
- moleculele sunt sferice și mult mai mici decât distanțele
dintre ele;
- ciocnirile între molecule sau ciocnirile dintre molecule și
pereții vasului sunt perfect elastice (se supun legilor mecanicii
clasice);
- moleculele interacționează între ele doar în momentul
ciocnirii;
- între două ciocniri succesive fiecare moleculă se mișcă liber
pe o traiectorie rectilinie.

Teoria cinetico-moleculară (T.C.M.)

Teoria cinetico-moleculară studiază fenomenele
termice pornind de la structura moleculară a sistemului
termodinamic.

Formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare (TCM)

Formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare
permite calcularea presiunii creată de un gaz într-o incintă,
pornind de la caracteristicile moleculare ale gazului.
̅̅̅

12
sau
̅̅̅

dacă notăm:
̅̅̅
̅̅̅̅
unde:
p= presiunea creată de gaz în incintă;
n= numărul de molecule cuprinse în unitatea de volum (1m3);
m=masa unei molecule;
v=viteza unei molecule;
̅̅̅= viteza pătratică medie;
̅̅̅̅=energia cinetică medie a moleculelor .
se obține:
̅̅̅̅
Enunț: presiunea creată de un gaz într-o incintă este
numeric egală cu două treimi din energia cinetică medie a
moleculelor cuprinse în unitatea de volum (într-un m3).

Interpretarea cinetico-moleculară a temperaturii

Odată cu modificarea temperaturii unui gaz se modifică
energia cinetică și viteza moleculelor.

13
între ̅̅̅̅ și temperatură, precum și între ̅̅̅ și temperatură
există o relație de directă proporționalitate:
̅̅̅̅ și ̅̅̅,
ceea ce înseamnă că temperatura unui sistem termodinamic
depinde direct proporțional de energia de translație medie sau
de viteza pătratică medie a moleculelor.

Ecuația termică de stare

(ecuația Clapeyron-Mendeleev sau Legea gazelor)
Ecuație termică de stare = orice relație matematică ce
permite calcularea presiunii unui gaz în funcție de temperatura
acestuia.

k =constanta lui Boltzman; (k=1,38 10-23 J/K)

N = numărul total de molecule;

V = volumul ocupat de molecule;

ν = numărul de moli;

R= constanta universală a gazelor;

( )

14
m = masa de gaz;
μ = masa unui mol de gaz.
= ecuatia termică de stare pentru 1 mol de gaz.
Vμ= volumul unui mol de gaz.

Ecuația calorică de stare

Ecuație calorică de stare = orice relație matematică ce
permite calcularea energiei interne a unui gaz în funcție de
temperatura acestuia.
Energia internă a unui gaz este egală cu suma dintre:
- energia de translație a moleculelor;
- energia de rotație a moleculelor;
- energia de interacțiune dintre molecule.

Tipul gazului Energia internă

(relația matematică)
gaz ideal U = 3/2 νRT
gaz monoatomic U = 3/2 νRT
gaz diatomic U = 5/2 νRT
gaz poliatomic U = 6/2 νRT

Transformări simple ale gazului ideal

Transformare simplă = acea transformare în care
masa este constantă.

Transformarea generală (m=constant);

sau

15
 Transformarea izotermă (m=constant, t=constant);

sau

Transformarea izocoră (m=constant, V=constant);

sau

Transformarea izobară (m=constant, p=constant);

16
sau

Transformarea adiabatică (m=constant, Q=0 );

p Vγ = constant
γ = exponent adiabatic.

Lucrul mecanic în termodinamică

Un sistem termodinamic poate schimba energie cu
mediul exterior sub mai multe forme:
-energie mecanică (prin mișcarea ordonată a extremităților
sistemului termodinamic) măsurată de lucrul mecanic;
-energie termică (prin mișcarea dezordonată a moleculelor
sistemului termodinamic) măsurată de caldură;

17
-sub alte forme.

- dacă ΔV>0 atunci L>0 (sistemul termodinamic efectuează

lucru mecanic asupra mediului exterior, adică sistemul
termodinamic cedează energie);
- dacă ΔV<0 atunci L<0 (mediul exterior efectuează lucru
mecanic asupra sistemului termodinamic, adică sistemul
termodinamic primește energie);
- dacă ΔV=0 atunci L=0 (nu se efectuează lucru mecanic).
Convenție de semn:

Lucrul mecanic este o mărime de proces deoarece

caracterizează transformarea stării unui sistem și nu o mărime
de stare, deoarece nu caracterizează starea unui sistem.

Interpretarea geometrică a lucrului mecanic

în termodinamică

18
 Lucrul mecanic este numeric egal cu aria suprafeței
cuprinsă între graficul presiunii și axa volumelor (delimitat
între volumul inițial și volumul final).
Observație: dacă transformarea este ciclică, atunci:
- dacă transformarea ciclică se efectuează în sensul mișcării
acelor de ceasornic atunci lucrul mecanic total este pozitiv;
- dacă transformarea ciclică se efectuează în sens invers
mișcării acelor de ceasornic atunci lucrul mecanic total este
negativ;
- dacă transformarea ciclică este reversibilă atunci lucrul
mecanic total este nul.

Variația energiei interne

Variația energiei interne
Tipul gazului
(relația matematică)
gaz ideal ΔU = 3/2 νRΔT
gaz monoatomic ΔU = 3/2 νRΔT
gaz diatomic ΔU = 5/2 νRΔT
gaz poliatomic ΔU = 6/2 νRΔT
Variația energiei interne a unui sistem termodinamic
depinde numai de starea finală și starea inițială fiind
independentă de transformare.
Întotdeauna variația energiei interne se calculează
folosind aceeași relație.

Căldura
Căldura = mărimea fizică scalară ce masoară schimbul
de energie termică dintre două sisteme termodinamice (sau
dintre un sistem termodinamic și mediul exterior).
Convenție de semn:

19
 Convenție de semn generală: (se obține prin reunirea
convenției de semn de la lucru mecanic cu cea de la caldură)

Principiul I al termodinamicii

Variația energiei interne a unui sistem termodinamic

depinde numai de starea finală și starea inițială fiind
independentă de transformare.
Dacă sistemul termodinamic primește căldură, (fără a
face alt schimb de energie cu exteriorul), atunci toată caldura
primită se transformă în energie internă. (Q>0 atunci ΔU > 0).

Dacă sistemul termodinamic cedează căldură (fără a

face alt schimb de energie cu exteriorul), atunci toată caldura
cedată duce la scăderea energiei internă. (Q<0 atunci ΔU < 0).

Dacă sistemul termodinamic efectuează lucru mecanic

asupra mediului exterior, atunci energia internă scade. (L>0
atunci ΔU < 0).

20
 Dacă mediul exterior efectuează lucru mecanic asupra
sistemului termodinamic, atunci energia internă crește. (L<0
atunci ΔU > 0).

Dacă sistemul termodinamic schimbă căldură cu mediul

exterior simultan cu efectuarea de lucru mecanic, atunci:

sau

Enunț: Variația energie interne a unui sistem

termodinamic depinde numai de starea finală și starea inițială a
sistemului termodinamic fiind independentă de transformare și
este egală cu diferența dintre caldura primită de sistemul
termodinmic și lucrul mecanic efectuat de acesta.

Coeficienți calorici
Coeficienții calorici stabilesc legătura dintre căldura
schimbată de un sistem termodinamic cu mediul exterior și
modificările suferite de acesta (schimbarea temperaturii
sistemului termodinamic sau schimbarea stării de agregare a
acestuia).

Prima posibilitate: dacă sistemul termodinamic își

păstrează starea de agregare, atunci între căldura schimbată de
sistemul termodinamic cu mediul exterior și intervalul de
21
temperatură traversat de acesta există o relație de directă
proporționalitate:

Trecând de la proporționalitate la egalitate se obțin următorii

coeficienți:

1. Capacitatea calorică
- se notează cu C;
- caracterizează comportarea termică a sistemului
termodinamic (corpului) în ansamblul lui.

Q = căldura schimbată de sistemul termodinamic cu mediul

exterior;
C = capacitatea calorică;
ΔT = intervalul de temperatură traversat.

Definiție: se numește capacitate calorică mărimea

fizică scalară egală cu raportul dintre căldura schimbată de
sistemul termodinamic cu mediul exterior și intervalul de
temperatură traversat.
[ ]
[ ]
[ ]
reprezintă capacitatea calorică a unui sistem termodinamic
care își modifică temperatura cu 1 K atunci când schimbă cu
mediul exterior o caldură de 1 J.
Observație: dacă exprimăm modificarea temperaturii
pe scara Celsius, atunci relația este valabilă numai
numeric nu și dimensional (nu este valabilă pentru unitățile de
măsură).

2. Căldură specifică
- se notează cu c;

22
- caracterizează comportarea termică a substanței din care este
alcătuit sistemul termodinamic (corpul);

Q = căldura schimbată de sistemul termodinamic cu mediul

exterior;
m = masa sistemului termodinamic (corpului);
ΔT = intervalul de temperatură traversat.

Definiție : se numește caldură specifică marimea

fizică scalară egală cu raportul dintre caldura schimbată de
sistemul termodinamic cu mediul exterior și produsul dintre
masa substanței și intervalul de temperatură traversat.
[ ]
[ ]
[ ] [ ]
reprezintă căldura specifică a unui sistem termodinamic
(a unei substanțe) care își modifică temperatura cu 1 K atunci
când schimbă cu mediul exterior o caldură de 1 J.
Observație: dacă exprimăm modificarea temperaturii
pe scara Celsius, atunci relația este valabilă
numai numeric nu și dimensional (nu este valabilă pentru
unitățile de măsură).

3. Căldura molară
- se notează cu C;
- caracterizeză comportarea termică a unui mol dintr-o
substanță;

C = căldura molară;
= numărul de moli;

Definiție: se numește căldură molară mărimea fizică

scalară egală cu raportul dintre caldura schimbată de sistemul
23
termodinamic cu mediul exterior și produsul dintre numărul de
moli și intervalul de temperatură traversat.
[ ]
[ ]
[ ] [ ]
reprezintă căldura molară a unui sistem termodinamic
(a unui mol dintr-o substanță) care își modifică temperatura cu
1 K atunci când schimbă cu mediul exterior o caldură de 1 J.
Observație: dacă exprimăm modificarea temperaturii
pe scara Celsius, atunci relația este valabilă
numai numeric nu și dimensional (nu este valabilă pentru
unitățile de măsură).

A doua posibilitate: dacă sistemul termodinamic își

modifică starea de agregare, atunci între căldura schimbată de
sistemul termodinamic cu mediul exterior și masa de substanță
care își modifică starea de agregare există o relație de directă
proporționalitate:

Dacă se trece de la proporționalitate la egalitate, atunci

se obține un coeficient caloric numit:

4. Caldură lantentă
- se notează cu λ;
- caracterizează comportarea termică a sistemul termodinamic
atunci când acesta își modifică starea de agregare.

λ = căldura latentă;
m = masa substanței care își modifică starea de agregare;

Definiție: Se numește căldură lantentă mărimea fizică

scalară egală cu raportul dintre căldura primită de sistemul
termodinamic (corp) și masa de substanțp care își modifică
starea de agregare.

24
 [ ]
[ ]
[ ]
reprezintă căldura latentă a unui sistem termodinamic cu
masa de 1Kg care își modifică starea de agregare atunci când
schimbă cu mediul exterior o caldură de 1 J.

Măsurări calorimetrice
Măsurările calorimetrice permit determinarea
coeficienților calorici ai unui sistem termodinamic.
Se utilizează un dispozitiv numit calorimetru.
Pentru determinarea coeficienților calorici utilizăm
relația:

Particularizând expresiile pentru și în

funcție de situația specifică se pot calcula coeficienții calorici.

Relația Robert-Mayer

= căldura molară la volum constant;

= căldura molară la presiune constantă;
După împărțire la μ se obține:

= căldura specifică la volum constant;

= căldura specifică la presiune constantă;

25
Lucrul mecanic, căldura și variația energiei interne
în cazul transformărilor simple

Transformarea izotermă (m=constant; t=constant)

Transformare izocoră (m=constant; V=constant)

Transformare izobară (m=contant; p=constant)

Transformare adiabatică (m=constant; Q=0)

26
 Principiul 2 al termodinamicii
Principiul 1 al termodinamicii permite transformarea
integrală a căldurii primite de un sistem termodinamic în lucru
mecanic.

Un astfel de dispozitiv functionează până când

temperatura acestuia ajunge să fie egală cu temperatura sursei
de caldură.
Pentru ca un sistem termodinamic să producă lucru
mecanic în mod continuu este necesar să se utilizeze două surse
de caldură (una caldă și una rece)
Enunț: (formularea Thompson) este imposibilă
construirea unei mașini termice (motor termic) care să
funcționeze în mod continuu fiind în contact cu o singură sursă
de caldură.

Mașini termice
mașină termică = un sistem termodinamic (un
mecanism) care primește caldură și efectuează lucru mecanic
sau primește lucru mecanic și produce caldură.

27
 Clasificarea mașinilor termice
- motor termic
-primește căldură și efectuează lucru mecanic

- mașină frigorifică
-primește lucru mecanic și absoarbe căldură (produce frig)

28
- pompă de caldură
-primește lucru mecanic și produce căldură

Randamentul motorului termic

29
 Motorul Carnot (Ciclul Carnot)
Motorul Carnot este un motor teoretic care funcționează
după o transformare ciclică formată din două transformări
izoterme și două adiabatice.

1-2 comprimare izotermă

2-3 comprimare adiabatică
3-4 destindere izotermă
4-1 destindere adiabatică

Pentru randament se mai poate scrie:

pentru T1>T2
Observații:
- randamentul motorului Carnot depinde de cele două
temperaturi de lucru, fiind independent de substanța de lucru și
este mai mare dacă diferența de temperatură dintre T1 și T2 este
mai mare.

30
- randamentul motorului Carnot este mai mare decât
randamentul ocărui motor termic ce ar lucra între aceleași
temperaturi.

Motoare cu ardere internă

-motor cu aprindere prin scânteie OTTO (în patru timpi);
-motor cu aprindere prin compresie Diesel (în patru timpi);
-motoare în doi timpi (utilizate la motociclete, drujbe..);
-motoare rotative (Wankel..).

Transformări de stare de agregare

În timpul transformării de stare a sistemului

termodinamic acesta face schimb de căldură cu mediul
exterior.
Căldura schimbată cu mediul exterior se calculează
utilizând coeficientul caloric numit căldură latentă.

31
 Enunţuri

1. Concentrația moleculelor unui gaz aflat la presiunea

p=10 Pa este n=10 ∙1/cm3. Să se afle temperatura gazului. Se
-4 10

cunosc numărul lui Avogadro NA=6,023∙1026∙1/kmol și

constanta universală a gazelor R=8310J/(kmol∙K).
R:

2. Într-un vas cu volumul V=100cm3 se află un gaz la

temperatura T=300K. Cu cât se va micșora presiunea în gaz
dacă din acesta ies printr-o supapă N=1020 molecule?
R:

3. Într-o incintă de volum constant se află gaz ideal la

presiunea p1=5∙105Pa. Din incintă se eliberează gaz până când
presiunea scade la p2=4∙105Pa. Presupunând că temperatura
rămâne constantă, calculați raportul dintre densitatea inițială și
cea finală.
R:

4. Două vase legate printr-un tub neglijabil prevăzut cu

robinet conțin, fiecare, aceeași masă din același tip de gaz.
Presiunile în cele două vase sunt p1=105Pa și p2=3∙105Pa, iar
temperatura este aceeași. Ce presiune se va stabili în vase după
deschiderea robinetului?

32
 R:

5. În două vase identice, aflate la aceeași temperatură, se află

mase egale de hidrogen (μ1=2kg/kmol) și dioxid de carbon
(μ2=44kg/kmol). Care dintre gaze exercită asupra vasului o
presiune mai mare și de câte ori față de celălalt?
R:

6. Mărind temperatura unui gaz cu ΔT=60K, volumul său

crește cu ΔV=l. Cu cât va crește volumul gazului (față de
valoarea inițială) dacă temperatura sa se mărește cu încă
ΔT1=30K?
R:

7. Un vas cilindric cu secțiunea S=4dm2, aflat în poziție

verticală, este închis la partea superioară cu un cilindru mobil,
fără frecări, având masa M=200 kg. Vasul conține υ=3moli de
gaz ideal la temperatura t=16°C. La ce înălțime față de baza
vasului se află pistonul? Presiunea atmosferică este p0= l00kPa.
R:

8. O bulă de aer, formată pe fundul unui lac, de adâncime H,

se ridică spre suprafața apei. Să se afle dependența razei r a
bulei (considerată sferică) de adâncimea h la care ea de află la
un moment dat, dacă volumul ei inițial este V0. Nu se ține

33
seamă de forțele de tensiune superficială. Presiunea
atmosferică este .
R:

9. Un cilindru închis la ambele capete, aflat în poziție

orizontală, este împărţit în două compartimente de către un
piston termoizolant care se poate deplasa fără frecări. În cele
două compartimente se află aer la aceeași temperatură
T0=300K, raportul volumelor fiind V2=3∙V1. La ce temperatură
trebuie adus, în mod izobar, aerul din fiecare compartiment,
astfel încât pistonul să se deplaseze la mijlocul cilindrului?
R:

10. Într-un tub cilindric orizontal, deschis la ambele capete,

se află două pistoane mobile, uşoare, care se pot deplasa fără
frecare care au secţiunea S=10cm2. Pistoanele sunt legate între
ele cu un fir care suportă o tensiune maximă F=30N. Presiunea
și temperatura aerului între cele două pistoane, ca și în exterior,
sunt p0=105Pa, respectiv t=27°C. Până la ce temperatură poate
fi încălzit aerul dintre cele două pistoane astfel încât firul să nu
se rupă?
R:

( )

34
 11. Un tub orizontal închis la ambele capete este împărţit de
o coloană de mercur (ρ=13.600 kg/m3) în două părţi egale, cu
lungimea l=20cm fiecare, care conţin aer la presiunea
p=1,01∙105Pa. Să se afle lungimea h a coloanei de mercur,
ştiind că prin aducerea tubului în poziţe verticală aceasta
coboară cu Δl=2cm. Accelerația gravitațională este g=9,8m/s2.
R:

12. Într-un tub de sticlă orizontal cu lungimea L=1m, închis

la ambele capete, se află la mijloc o coloană de mercur cu
lungimea h=20cm. Dacă se aduce tubul în poziţie verticală,
atunci coloana de mercur coboară cu l=10cm. Să se afle la ce
presiune a fost închis tubul. Densitatea mercurului este
ρ=13.600kg/m3.
R:
*( ) +

( )

13. Presiunea în pneurile unui automobil este p1=1,6∙105Pa

la temperatura t1=-13°C. Cât devine presiunea în timpul
mersului, dacă temperatura aerului din pneuri devine t2=37°C?
(Noţiunea tehnică și practică de presiune în pneuri reprezintă
suprapresiunea față de presiunea atmosferică).
R:

35
 14. Un balon cu aer aflat la presiunea atmosferică normală
p0=105Pa și temperatura t0=-3°C este închis cu un dop de
secțiune S=2,5cm2. Până la ce temperatură trebuie încălzit aerul
din balon pentru a arunca dopul, știind că pentru aceasta este
necesară o forță F=12N?
R:

15. Într-un vas prevăzut cu un piston mobil se află aer la

temperatura t=27°C. Până la ce temperatură trebuie încălzit
aerul astfel încât densitatea sa să se micșoreze de n=1,4 ori?
R:

16. Un tub cilindric, închis la unul din capete, conţine aer la

temperatura . Se cufundă tubul în întregime într-un
lichid, care se ridică în tub până la un sfert din înălțimea
acestuia. Se scoate apoi tubul din lichid astfel încât abia să
atingă suprafața liberă a lichidului cu capătul deschis. Cât ar
trebui să devină temperatura aerului din tub pentru ca lichidul
să ajungă în interiorul său din nou la un sfert?
R:

17. Într-un vas cilindric orizontal, prevăzut cu un piston

mobil liber, se află un gaz la temperatura t=7°C. Pistonul se
află la distanta l=14cm de fundul vasului. Cu cât se va deplasa
pistonul dacă gazul este încălzit cu ΔT=20K?
R:

36
 18. Un tub deschis la ambele capete este introdus vertical
într-un vas cu mercur astfel încât o porțiune cu lungimea l=60
cm rămâne în afară. Temperatura este t=27°C. Se astupă
capătul superior al tubului și se cufundă cu încă h=lcm. Cu câte
grade trebuie scăzută temperatura astfel încât nivelul
mercurului în vas și tub să redevină același?
R:

19. Un rezervor cilindric vertical cu înălțimea H=1m este

închis la partea superioară cu un piston de greutate neglijabilă
care alunecă fără frecare. Se toarnă încet mercur pe piston. Cât
de mult va coborî pistonul, înainte ca mercurul să se verse din
cilindru pe la partea sa superioară? Densitatea mercurului este
ρ=13.600kg/m3, presiunea atmosferică este cea normală.
R:

20. Un cilindru orizontal umplut cu gaz este împărțit de un

piston mobil termoizolant astfel încât raportul volumelor este
V1/V2=2/3. Temperaturile în cele două compartimente sunt
t1=177°C, respectiv t2=267°C. Cât devine raportul volumelor
dacă cele două compartimente sunt aduse la aceeași
temperatură?
R:

37
 21. Un termometru cu gaz constă dintr-un balon continuat cu
un tub orizontal cu secțiunea S=0,1cm2. În tub se află o
picatură de mercur care izolează interiorul balonului de mediu.
La temperatura T1=273K picatura se află la distanța l1=30cm
de balon, iar la temperatura T2=278K la distanţa l2=50cm. Să se
afle volumul balonului.
R:

22. Un cilindru cu aer este închis cu un

piston cu forma din figură, având greutatea
G=60N și secțiunea transversală S=20cm2. Ce
greutate G 1 trebuie așezată pe piston astfel
încât volumul aerului din cilindru să se
micşoreze de k=2ori? Temperatura mediului
rămâne constantă, presiunea atmosferică este
cea normală p0=105Pa.
R:

23. Într-un cilindru cu lungimea l=1,6m în care se află aer la

presiune atmosferică normală (p0=105Pa) se introduce încet un
piston cu secţiunea S=200cm2. Să se afle forța care acționează
asupra pistonului atunci când el se află la distanța l1=10cm de
fundul cilindrului.
R:
( )

24. Într-un tub orizontal fixat, având forma din figură, se află
două pistoane legate printr-o tijă subțire, rigidă. Aria
pistoanelor este și .

38
Pistonul din dreapta este legat de un punct O printr-un resort,
având constanta elastică . Inițial, temperatura și
presiunea aerului dintre pistoane sunt egale cu temperatura și
presiunea aerului exterior care au valorile:
, iar resortul nu este deformat. Se încălzește aerul
dintre pistoane cu . Să se afle în ce parte și pe ce
distanță x trebuie deplasat punctul O pentru ca poziția
pistoanelor să nu se modifice. Calculați lucrul mecanic pe care
îl efectuăm.

R:

25. Într-un calorimetru cu capacitatea calorică C=168 J/K se

toarnă o cantitate m=200g de apă (capă=4.200J/kg∙K,
tapă >tcalorimetru) și după atingerea echilibrului termic, se introduce o
bilă de metal având aceeași masă m. Fenomenele termice care
au loc sunt reprezentate în diagramă. Aflați: temperatura din
calorimetru înainte de introducerea bilei și căldura specifică a
materialului din care este confecționată bila.

39
 θ

θ3 = 80

θ1 = 40
θ2

θ0 = 10
t min
0 5 8

R:

26. Un robinet monocomandă este reglat astfel încât

fluxurile de apă caldă și rece au debitele D 1=2,5L/min și
D2=1,5L/min, la temperaturile t 1=80°C, respectiv t 2 =20°C.
Care este temperatura apei care curge din robinet?
R:

27. Un mol de gaz ideal este supus succesiunii de

transformări din figură, în urma cărora temperatura sa creşte cu
ΔT=100K. Stările 1 şi 3, respectiv 2 şi 4 se află pe câte o
izotermă. Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de gaz în
acest proces. Se cunoaşte R=8.310J/kmol∙K.

40
 R:

28. O cantitate ν=3 moli de gaz ideal aflat la temperatura

t=27°C este răcit izocor până când presiunea scade de n=3ori.
Gazul se dilată apoi izobar până când ajunge la temperatura
iniţială. Să se afle lucrul mecanic efectuat de gaz în acest
proces. Se cunoaşte R=8.310J/kmol∙K.
R:
( )

29. Încălzind izobar o cantitate de aer, care ocupă la

temperatura t0=00C și presiunea p0=105Pa un volum V0=2L,
acesta absoarbe caldura Q=1050J. Calculați volumul final al
gazului. Pentru aer γ=1,4.
R:

30. O cantitate m=4g de O2 este încălzită izobar traversând

un interval de temperatură ΔT=11,2K. Cunoscând:
μ=32kg/kmol, γ=1,4 și Cp=30KJ/Kmol∙K, calculați variația
energiei interne a gazului, lucrul mecanic efectuat de acesta și
căldura primită.
R:
.

41
 31. O cantitate de aer ce ocupă volumul V1=5∙10-2m3 se
destinde izobar până la volumul V2=0,1m3 și presiunea
p2=2∙105N/m2. Să se calculeze: a) presiunea inițială; b) căldura
schimbată; c) variația energiei interne; d) lucrul mecanic
efectuat de gaz. Pentru aer .
R:
a)

b)

c)

d)

32. Un gaz monoatomic aflat într-un vas închis de volum

V=2L, la presiunea p1=105Pa, este încălzit până ce presiunea
devine p2=2∙105Pa. Calculează: a) lucrul mecanic; b) căldura;
c) variația energiei interne.
R:
a)

b)
300J

c)

42
 33. Temperatura unei cantități de azot, aflată într-un vas
închis de volum V=1L, la presiunea inițială p1=105Pa, este
ridicată de la temperatura t1=70C la t2=1470C. Calculează: a)
presiunea în starea finală; b) variația densității în acest proces;
c) căldura; d) variația energiei interne; e) lucrul mecanic.
R:
a)

b)
.

c)
125J

d)

e)

34. O cantitate m=14g de azot aflată la temperatura t1=170C

se dilată izobar, mărindu-și volumul de z=1,2 ori. Calculează:
a) căldura; b) lucrul mecanic; c) variația energiei interne.
R:
a)

b)

43
 .

c)

35. Un gaz biatomic cu volumul inițial V1=0,4L, aflat la

presiunea p1=100kPa, absoarbe izobar căldura Q=140J.
Calculează: a) variația energiei interne; b) lucrul mecanic; c)
volumul final; d) de câte ori s-a mărit temperatura în acest
proces.
R:
a)

b)

c)

d)

36. Un gaz biatomic este încălzit izobar, absorbind căldura

Q=350J. Calculează: a) căldura cedată de gaz prin răcire
izocoră până la tamperatura inițială; b) lucrul mecanic efectuat
în procesul izobar și pe întregul proces.

44
 R:
a)

b)

37. Un gaz monoatomic ocupă un volum V=2L, la presiunea

p1=100kPa. Calculează căldura absorbită de gaz pentru ca: a)
presiunea să crească în condiții izocore de z=2ori; b) volumul
să crească în condiții izobare de z=2ori; c) presiunea să crească
în condiții izoterme de z=2ori.
R:
a)

b)

c)

38. Un amestec format din x1=20% gaz monoatomic

(concentrație molară), x2=30% gaz biatomic și restul gaz
poliatomic, ocupă la presiunea p1=100kPa un volum V1=1L.
Calculați căldurile molare (Cv și Cp) pentru amestecul de gaze,
apoi: căldura absorbită de gaz, lucrul mecanic efectuat și
variația energiei interne dacă: a) presiunea crește în condiții

45
izocore de z=1,2ori; b) volumul crește în condiții izobare de
z=1,2ori; c) presiunea crește în condiții izoterme de z=1,2ori.
R:
( )

a)

b)

39. Un motor termic produce în timpul unui ciclu un lucru

mecanic L  4,9kJ şi cedează sursei reci căldura Q 2  22,6kJ .
Să se afle randamentul ciclului.
R:

40. O maşină termică ideală funcţionează după ciclul Carnot

între temperaturile T1 şi T2 ( T1  nT2 ; n>1). Să se afle a câta
parte din căldura primită de la sursa caldă într-un ciclu este
cedată sursei reci. Caz particular n  3 .
R:

46
 41. Un gaz ce efectuează un ciclu Carnot absoarbe într-un
ciclu de la sursa caldă căldura Q1  60kJ şi efectuează lucrul
mecanic L  20kJ . Să se afle de câte ori temperatura sursei
calde este mai mare decât temperatura sursei reci.
R:

42. O maşină termică ideală funcţionează după ciclul Carnot

între temperaturile T1  400K şi T2  300K produce în timpul
unui ciclu un lucru mecanic L  80kJ . Să se afle: a)
randamentul ciclului, b) căldura primită pe ciclu de sursa
caldă, c) căldura cedată sursei reci pe un ciclu.
R:
a)

b)

c)

43. O maşină termică ideală funcţionează după ciclul Carnot

reversibil între temperaturile T1  1172K şi T2  293K , având
substanţă de lucru o masă m  2kg de aer. Presiunea aerului la
sfârşitul destinderii izoterme este egală cu presiunea aerului la

47
începutul comprimării adiabatice. Cunoscând că un ciclu se
efectuează în timpul t  1s , să se afle: a) puterea consumată de
maşină; b) puterea utilă a maşinii. Pentru aer și
R=8,31 103kmol K.
R:
a)

( )

b)
( )

44. Un kmol de gaz perfect, având căldura molară izocoră

C v  3 2 R , participă la o transformare ciclică, formată din
două izocore de ecuaţii V1  25m3 şi V2  50m3 şi două
izobare de ecuaţii p1  105 N m2 şi p 2  2p1 . Să se calculeze
raportul dintre lucrul mecanic efectuat de acest ciclu L și lucrul
mecanic efectuat într-un ciclu Carnot, Lc, care ar funcţiona
între temperaturile maximă respectiv minimă, atinse în ciclul
considerat, dacă gazul primeşte în cele două cicluri aceaşi
căldură de la sursa caldă (R  8,31103 kmol  K) .
R:

45. Să se calculeze randamentul unei maşini ce funcţionează

după un ciclu format din două izoterme T1  const;
T2  const; (T1  T2 ) şi două izobare p1  const; p 2  const;
(p1  p 2 ) , substanţa de lucru fiind aerul pentru care Cp este
cunoscut. Să se compare rezultatul cu randamentul ciclului
48
Carnot ce ar funcţiona între temperaturile T1 şi T2
(R  8,31103 kmol  K) .
p
izoterme

izobare

1 2
p1

p2 3
4 T1
T2

0 V1 V4 V2 V3 V

R:

46. Să se calculeze randamentul unei maşini ce funcţionează

după un ciclu format din două izoterme T1  const;
T2  const; (T1  T2 ) şi două izocore V1  const; V2  const;
(V1  V2 ) , substanţa de lucru fiind aerul pentru care Cv este
cunoscut. Să se compare rezultatul cu randamentul ciclului
Carnot ce ar funcţiona între cele două temperaturi
(R  8,31103 kmol  K) .

49
 p
izoterme

izocore
2

3 T1
T2

0 V1 V2 V

R:

47. În figura ce urmează este reprezentat ciclul de funcţionare

a motorului cu aprindere prin scânteie (motorul Otto), format
din două izocore 2 → 3 şi 4 → 1 şi două adiabatice 1 → 2 şi 3
→ 4. Să se afle randamentul motorului dacă se cunoaşte
raportul de compresie al substanţei de lucru V1 V2  8 şi
exponentul adiabatic   1,4 .

50
 p
adiabate

izocore
4

0 V2 V1 V

R:

48. Un motor termic cu aprindere prin scânteie funcţionează

după ciclul Otto reprezentat în figură. Substanţa de lucru este
un gaz având masa m  1kg şi masa molară   28 kg kmol .
Cunoscând T1  373K , p1  105 N m 2 , n  V1 V2  6 ,
k  p1 p 2  1,6 ,   1,4 . Să se afle:
a) parametrii gazului în stările 1, 2, 3 şi 4;
b) randamentul motorului (R  8,31103 kmol  K) .
p
adiabate

izocore
4

0 V2 V1 V

51
 a)
R:
,

( )

( )

( )

b)

( )

49. Un motor Diesel în patru timpi funcţionează după un

ciclu reprezentat în figură. Substanţa de lucru este aerul pentru
Cp
care    1,4 . Se cunosc parametrii gazului în starea 1:
Cv
T1  310K , p1  1105 N m 2 , V1  1m 3 , raportul de
compresie adiabatic n  V1 V2  12 şi raportul de destindere
preliminară k  V3 V2  2 . Să se afle:

52
 a) valorile parametrilor în stările 2,3 şi 4;
b) randamentul ciclului.

R:
a)
( )

( )

k,

( ) ( )

( ) ( )

b)

50. Să se găsească relația ce exprimă randamentul unei

maşini termice care funcţionează după ciclul lui Lenour
reprezentat în figură. Parametrul ciclului fiind coeficientul de

53
 p2
creştere a presiunii substanţei de lucru   . Se cunoaşte
p1
Cp
exponentul adiabatic al substanţei de lucru   .
Cv

R:

54
 Rezolvări

1.

2.

55
3.
p1 , V, T după ce se p2 , V, T
1 , m1 , 1 eliberează gaz 2 , m2 , 2

scriem ecuația termică de stare pentru starea inițială:

apoi pentru starea finală:

din raportul acestor relații rezultă:

4. Deoarece enunțul problemei nu precizează nimic în

legătură cu temperatura sistemului, trebuie să vedem ce
se întâmplă cu aceasta după deschiderea robinetului.
Din formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculară
știm că:
̅̅̅
sau:
̅̅̅
deci putem scrie:
̅̅̅.
Din ecuația termică de stare știm că:
.
Din cele două relații rezultă că:
̅̅̅

56
 sau:
̅̅̅

Analizând partea dreaptă a egalității, se observă că

temperatura unui gaz nu depinde de volumul ocupat de
acesta, ci de celelealte mărimi care intervin în relație și
care sunt constante, deci:

Pentru determinarea presiunii gazului după

deschiderera robinetului, procedăm astfel:
scriem ecuația termică de stare pentru gazul din primul
vas:

scriem ecuația termică de stare pentru gazul din al

doilea vas:

deoarece , putem scrie:

scriem ecuația termică de stare pentru gaz după

deschiderea robinetului:

pentru V1 și V2 scriem:

deci:
( )

57
 ( )

5.
p1 , V, m, µ1 , T p2 , V, m, µ2 , T

hidrogen dioxid de carbon

Scriem ecuația termică de stare pentru gazele aflate în

cele două vase:

făcând raportul acestor relații obținem:

Se observă că hidrogenul exercită o presiune de 22 ori

mai mare decât dioxidul de carbon.

58
6.
V, T
Starea I. Starea II.

Vt , V1 ,
Tt T1

Starea III.

din ecuația termică de stare, scrisă sub forma generală:

se poate scrie (tot sub formă generală):

aplicând această relație pentru transformarea

și pentru transformarea

din raportul celor două relații, rezultă:

59
7.
p0

p
G
h

Corpul de masă M având greutatea G, apasă

suplimentar asupra gazului din vas cu o presiune:

ducând la presiunea:

scriind ecuția de stare pentru gazul din vas

obținem:
( )

( )

60
8.
h

Notăm parametrii gazului cuprins în bulă:

- la fundul lacului cu: p,V0;
- la o adâncime oarecare cu: p1, V1. Aici, raza bulei este
notată cu r.
În urcare gazul suferă o transformare izatermă, deci:

Deoarece bula de gaz este sferică:

La cele două adâncimi, presiunile hidrostatice sunt:

Înlocuind în ecuația transformării izoterme, se obține:

61
9.
V1 , p, T0 V2 = 3 V1 , p, T0

I. transformare II. transformare

izobară izobară

V, p, T1 V, p, T2

I. transformare izobară:

II. transformare izobară:

62
10.
𝑉, p0 p0
0

transformare
izocoră

𝑉1 , 1 p p0
F

Prin încălzirea aerului dintre pistoane, presiunea crește.

Prin acțiunea firului ce leagă pistoanele volumul aerului
dintre pistoane rămâne constant. Acțiunea tensiunii din
fir este echivalentă cu crearea unei presiuni:

deoarece pistoanele sunt în echilibru:

prin încălzire aerul dintre pistoane suferă o

transformare izocoră, deci:

din cele trei ecuații se obține:

( )

transformăm temperatura inițială de pe scara Celsius pe

scara Kelvin:

63
 prin calcularea temperaturii pe scara Kelvin se obține:

temperatura finală exprimată pe scara Celsius este:

11. p1 ,
V1 ,
T
𝑙+ 𝑙
I.

h
l
l h l
II. p2 ,
V2 , 𝑙 𝑙
p, V, T p, V, T T
I. transformare izotermă:
II. transformare izotermă:
Dacă se exprimă volumele compartimentelor în funcție
de aria secțiunii tubului:

se obține:

ținând cont de faptul că:

se obține:

64
12. p1 ,
V1 , L h
T
2
I.
l

h
L
h p2 ,
II.
V2 ,
p, V, T p, V, T T
I. transformare izotermă:
II. transformare izotermă:
Dacă se exprimă volumele compartimentelor în funcție
de aria secțiunii tubului:

[( ) ]

[( ) ]
se obține:
[( ) ]

[( ) ]
ținând cont de faptul că:

se obține:

65
 *( ) +

( )

13.
transformare
1𝑎 , 𝑉, 1 2𝑎 , 𝑉, 2
izocoră

Volumul pneului este constant, transformarea fiind

izocoră, avem:

14. Pentru deplasarea dopului este necesară o forță F.

Prin încălzirea aerului (la volum constant) presiunea

crește generând forța necesară pentru deplasarea dopului.

66
 p0 , V, t 0 , T0 p0 p0

transformare izocoră

pd
p, V, t, T p0
p

la limită, atunci când dopul are tendința de a se deplasa:

unde reprezinta echivalentul în presiune creat de

forța necesară pentru deplasarea dopului, presiune ce se
calculează astfel:

ținând cont de faptul că gazul este supus unei

transformări izocore, pentru care:

obținem:

de unde:

67
15.
p0 , V, t, T, p0 p0

transformare izobară

p0 , V1 , t 1 , T1 , 1 p0 p0

pentru transformarea izobară:

din aceste ecuații se obține:

de unde:

68
16.
p0 , V0 ,
T0
l
I. II
.
p0 p0 p0 p1 , V1 ,
transformare T0 3
l
4
izotermă
p1 p1
𝜌 𝜌
transformare
izocoră
p0 , V0 , p2 , V2 ,
T0 T2
l
III. IV. l
p2 4
p0 p0 p0 p0

transformare
generală
𝜌 𝜌

din aceste relații rezultă:

69
 în același timp:

din ultimele două relații rezultă:

pentru putem scrie:

de unde rezultă:

din ultimele două relații rezultă:

17. l

p, V, t, T p p

transformare
izobară x

p1 , 𝑉1 , t 1 , T1 p p

70
18. x
p, V,
T
l
transformare izobară p, V1 ,
T1

Deoarece nivelul mercurului din tub și vas este același

înseamnă că presiunea din tub este egală cu presiunea
atmosferică.
În aceste condiții, gazul este supus unei transformări
izobare, deci:

71
19. p0 p0

x
p0

H p
transformare
H x
izotermă
p0 , V0 , T0 p, V, T

72
20.
p, V1 , t 1 , T1 p, V2 , t 2 , T2

I. transformare II. transformare

generală generală

pf , V1f , t f , Tf pf , V2f , t f , T2

pentru primul compartiment :

de unde:

Pentru al doilea compartiment:

de unde:

făcând raportul celor două volume se obține:

73
21. V1

Vb
l1

transformare
izobară
V2

Vb
l2

deoarece picătura de mercur se deplasează fără frecare,

înseamnă că transformarea este izobară, deci:

din aceste relații rezultă:

74
22. p0

p0

G1
G
p1
transformare G
izotermă p2
p1 , V1 , T p2 , V2 , T
gazul este supus unei transformări izoterme, deci:

din aceste relații rezultă:

23. l

p0 , V0 , T

transformare
izotermă
l1

p, V, T p F p0

gazul este supus unei transformări izoterme, deci:

sau:
75
 pentru a doua stare:

sau

se obține:
( )

24. S2

S1

p0 p0 p0 p0 O

p0 , V0 , T0

transformare
izocoră
S2
x
S1
F1 F2 F3 F4
p0 p p p0 O

p, V0 , T

gazul este supus unei transformări izocore, deci:

76
 d
e

u
n
d
e
:

pistonul de arie S2 se află în echilibru, deci:

de unde:

pistonul de arie S1 se află în echilibru, deci:

din aceste trei relații se obține:

Pentru lucrul mecanic efectuat vom utiliza relația de la

lucrul mecanic al forței deformatoare:

77
25. t

t 3 = 80

t1 = 40
t2

t 0 = 10
timp min
0 5 8
a) identificăm temperaturile corpurilor implicate:
deoarece din diagramă se observă
că:

de asemenea mai observăm că temperatura finală este

putem completa pe diagramă astfel:

78
 t

t 3 = 80

t1 = 40
t2

calorimetru
t 0 = 10
timp min
0 5 8
pentru prima etapă putem scrie:
adică:

de unde:

dacă vom folosi valorile temperaturilor exprimate pe

scara Celsius, atunci relațiile sunt valabile doar numeric
nu și dimensional, de aceea vom face calculele numerice
fără a mai scrie unitățile de măsură:

b) deoarece temperatura finală a întregului sistem

coincide cu temperatura inițială a apei,
,
putem elimina transformările termice ale apei, luând în
considerare numai răcirea bilei și încălzirea
calorimetrului:

79
26. apă apă
caldă rece

𝐷1 , 1 𝐷2 , 2

Utilizând formula de definiție pentru debitul volumic:

unde:
D = debitul volumic;
V = volumul de lichid care curge;
∆t = intervalul de timp corespunzător,
atunci, pentru cele două debite putem scrie:

și

Din relația:

80
 făcând observația că t1>t2 putem scrie:

Făcând înlocuirile:
și
rezultă:

din care:

27. p
izoterme

2
p1=p2
1

p3=p4 4
3
Tf
Ti

0 V1 V2=V3 V4 V

1→2 = transformare izobară

2→3 = transformare izocoră

81
 3→4 = transformare izobară

28.

p1 , 𝑉1 , T1

transformare
izocoră

p2 , V1 , T2 transformare p2 , V3 , T1
izobară

reprezentăm transformările în coordonate p,V și

obținem:

82
 p

1
p1 transformare
izotermă
p2=p3 3
2 T

0 V1=V2 V3 V

deoarece este transformare izocoră,

Transformarea este izocoră, deci:

de unde rezultă:

și deci:
( )

( )

83
 ( )

29.
p ,V ,T transformare p1 ,V1 ,T1
0 0 0
izobară

Deoarece aerul este gaz diatomic:

și deoarece transformarea este izobară rezultă:

=>

din ecuația termică de stare =>

=>

înlocuind ν R în Q, se obține:

de aici rezultă
( )
pentru transformarea izobară

84
 De unde:

înlocuind T1 cu relația obținută anterior se obține:

30

p1 , 𝑉1 , T1 încălzire
p2 , V2 , T2
izobară

Din raportul ultimelor două relații rezultă:

85
31
p1 , 𝑉1 , T1 destindere
p2 , V2 , T2
izobară

a)
deoarece transformarea este izobară înseamnă că
presiunea este constantă, adică:

b)
De la lucrul mecanic în termodinamică știm că:

c)

Din raportul ultimelor două relații rezultă:

d)

86
32
p1 , V, T1

transformare izocoră

p2 , V, T2

a)

=>

b)

Din ultimele trei relații rezultă:

300J

c)

87
33
p1 , V, t1 , T1

transformare izocoră

p2 , V, t 2 , T2

a)
Deoarece transformarea este izocoră:

de unde rezultă:

b)

Pentru orice transformare simplă a gazelor, deci și

pentru transformarea izocoră, și deoarece
V=constant, rezultă că:
.

c)

88
 Din ultimele trei relații rezultă:

125J

d)

e)
=>

34 a)
transformare izobară, rezultă:

de unde rezultă:

deci
dar

fiind gaz diatomic:

înlocuind în expresia lui Q obținem:

89
 b)

.
c)

35
V1 , p , T1

transformare izobară

V2 , p , T2

gaz diatomic:

a)

90
De unde rezultă că

înlocuind în expresia lui b :

b)

c)
deoarece transformarea este izobară:

d)

de unde:

91
36
V1 , p , T1

transformare izobară

V2 , p , T2

transformare izocoră

V2 , p2 , T1

a)

Din prima relație rezultă că

și înlocuind în a doua obținem:

92
 b)

37 a) presiunea crește izocor;

p1 , 𝑉1 , T1 transformare p2 , V1 , T2
izocoră

Din relațiile:

de unde:

și:

se obține:

gaz monoatomic, înseamnă că:

93
b) volumul crește izobar;

p1 , 𝑉1 , T1 destindere p1 , V2 , T2
izobară

din relațiile:

de unde:

și:

se obține:

gaz monoatomic, înseamnă că:

c) presiunea crește izoterm;

94
 p1 , 𝑉1 , T1 comprimare
p2 , V2 , T1
izotermă

ΔU=0 (transformare izotermă)

dar:

de unde:
𝑉
𝑉
înlocuind, obținem:

și:

din ecuația termică de stare:

deoarece temperatura este constantă:

de unde:

înlocuind în relația căldurii de mai sus se obține:

38 Pentru căldura schimbată de un gaz cu mediul exterior

putem scrie relațiile:

95
 Pentru cele trei gaze amestecate putem scrie:

Dacă ne referim la o transformare izocoră, atunci:

dar:

Se poate scrie:

Ținând cont de concentrațiile molare ale amestecului de

gaze obținem:

După simplificare prin ν și ΔT se obține:

Având în vedere faptul că pentru gazele monoatomice:

pentru gazele diatomice:

și pentru gazele poliatomice:

obținem:

96
 ( )

Deoarece:

a) presiunea crește izocor;

p1 , 𝑉1 , T1 transformare
p2 , V1 , T2
izocoră

Din relațiile:

de unde:

și:

se obține:

Deoarece este transformare izocoră:

știm că:

97
de unde:

b) volumul crește izobar;

p1 , 𝑉1 , T1 destindere p1 , V2 , T2
izobară

Din relațiile:

de unde:

și:

se obține:

Făcând raportul celor două relații se obține:

98
 de unde:

c) presiunea crește izoterm;

p1 , 𝑉1 , T1 comprimare
p2 , V2 , T1
izotermă

ΔU=0 (transformare izotermă)

dar:

de unde:
𝑉
𝑉
înlocuind, obținem:

și:

99
 din ecuația termică de stare:

deoarece temperatura este constantă:

de unde:

înlocuind în relația căldurii de mai sus se obține:

39

100
40 adiabate
p

p3
3

p4 4
p2 izoterme
2 T1
p1 T2
1

0 V3 V2 V4 V1 V

dar pentru motoare termice care funcționează după

Ciclul Carnot se poate scrie și:

din ultima relație rezulă:

101
41 adiabate
p

p3
3

p4 4
p2 izoterme
2 T1
p1 T2
1

0 V3 V2 V4 V1 V

din acest șir de egalități se poate scrie:

sau

înmulțind cu (-1) se obține:

102
 din ultima relație rezulă:

42 adiabate
p

p3
3

p4 4
p2 izoterme
2 T1
p1 T2
1

0 V3 V2 V4 V1 V
a)

b)

103
 c)

43 adiabate
p

p3
3

p4 4
p2 izoterme
2 T1
p1 T2
1

0 V3 V2 V4 V1 V
a)
3 → 4 și 1→ 2 transformări izoterme

104
 (transformări adiabatice)

3 → 4 =>

2 → 3 =>

Înlocuind, obținem:

( ) ( )

( )
și înlocuim în expresia lui Q1

( )
dar = și = și atunci:

105
 ( )

( )

b)
varianta 1

1 → 2 =>

4 → 1 =>

Înlocuind obținem:

( ) ( )

( )
și înlocuim în expresia lui Q2

( )

106
 ( )

b)
varianta 2

( )

44 p

2 3
p2=2p1

4
p1
1

0 V1 V2=2V1 V

, transformări izocore

Din ecuațiile de stare obținem:

107
 =>

și înlocuim în expresia lui L

(sau dacă folosim interpretarea geometrică a lucrului

mecanic )

( )

108
45 p
izoterme

izobare

1 2
p1

p2 3
4 T1
T2

0 V1 V4 V2 V3 V

+
+

2 → 3 transformare izotermă

109
 +

4 → 1 transformare izotermă

110
 Rezultă că:

46 p
izoterme

izocore
2

3 T1
T2

0 V1 V2 V

111
 +

| |

Deoarece =>
și atunci

Deoarece =>

și atunci
| |
deci:

112
Rezultă că:

113
47 p
adiabate

izocore
4

0 V2 V1 V

1 → 2 transformare adiabată

3 → 4 transformare adiabată

114
de unde rezultă:

( )

( )

( )

( )

( )

115
48 p
adiabate

izocore
4

0 V2 V1 V
a)
Starea 1
1 → 2 transformare adiabată

( )

Starea 2

116
 ( )

Starea 3
2 → 3 transformare izocoră

Starea 4
3 → 4 transformare adiabată

( )

117
 ( )

b)

deoarece

( )

( )

( )

( )

( )

118
49 p
adiabate

izocoră

2 3
p2=p3 izobară

p4 4

p1 1

0 V2 V3 V1=V4 V

1→ 2 transformare adiabată

( )

( )

119
2→ 3 transformare izobară

3 → 4 transformare adiabată

( ) ( )

( ) ( )

( ) ( )

120
 ( )
Înlocuind obținem:

50 p
adiabată

izocoră
p2 2
izobară

p1=p3 3
1

0 V1=V2 V3 V

121
 1 → 2 transformare izocoră

Rezultă că:

2 → 3 transformare adiabată

( )

( )
Înlocuind temperaturile în expresia randamentului
obținem:

122
 Cuprins

Cuvântul autorilor ……………………. 3

Noţiuni teoretice ……………………. 5
Enunţuri ……………………. 32
Rezolvări ……………………. 55

123
Vaslui
124