Echilibrul termodinamic și procese termodinamice.

Orice fenomen fizic datorat mișcării complet dezordonate a particulelor este un fenomen
termic.

Termodinamica studiază fenomenele termice utilizând mărimi care pot fi măsurate

experimental sau care pot fi calculate cu ajutorul unor mărimi ce pot fi direct determinate
(masă, volum, presiune, temperatură etc.).

Sistemul termodinamic poate fi un corp macroscopic sau un ansamblu bine precizat de

corpuri macroscopice, care poate interacționa cu mediul exterior schimbând substanță și
energie.

Starea unui sistem termodinamic, la un anumit moment, este caracterizat de anumite mărimi
fizice numite parametrii de stare.
Starea de echilibru termodinamic este starea în care toți parametrii de stare nu se mai
modifică.

Principiul echilibrului termodinamic:

Un sistem termodinamic izolat evoluează spontan spre o stare de echilibru

termodinamic pe care nu o mai părăsește de la sine.

Starea de echilibru termodinamic a unui sistem poate fi modificată prin contact :

 mecanic cu mediul exterior

 termic cu un alt mediu (când două corpuri cu temperaturi diferite se ating) sau cu
mediul exterior
  schimb de substanță cu mediul exterior sau alt mediu

Observație

Starea unui sistem închis aflat într-un înveliș adiabatic (care nu permite contactul termic cu
exteriorul) nu se poate modifica decât prin contact mecanic (modificarea volumului).

Procesul termodinamic (transformarea de stare) reprezintă trecerea sistemului dintr-o stare

în alta.

Transformarea cvasistatică are loc când stările intermediare prin care trece sistemul sunt
stări de echilibru termic, atunci când parametrii de stare variază foarte lent.

Observație

Când comprimăm un gaz într-un cilindru cu piston avem un proces cvasistatic atunci când
apăsăm foarte încet asupra pistonului, astfel încât presiunea exercitată asupra pistonului (p e)
să fie aproximativ egală cu presiunea gazului închis în cilindru (pi).
Procesul reversibil este transformarea cvasistatică care poate avea loc în ambele sensuri, prin
aceleași stări intermediare.

Observație Dacă după comprimarea gazului în cilindru cu piston presiunea exterioară asupra
pistonului scade lent de la p2e la p1e, gazul se va dilata cvasistatic.

Toate procesele din natură sunt ireversibile, adică se desfășoară într-un anumit sens și nu se
pot desfășura fără intervenție din afară în sens opus.

Termodinamica folosește modelul gazului ideal.

Observație

Gazul real are molecule cu volum propriu și între moleculele lui se exercită forțe
intermoleculare.

Ecuația de stare (numită Clapeyron - Mendeleev) descrie dependența dintre parametrii de

stare ai unui sistem termodinamic:

p∙V=ν∙R∙T

p = presiunea gazului ideal

V = volumul gazului ideal

ν = numărul de moli ai gazului ideal

R = constanta universală a gazelor = 8,3143 ∙ 103 J/kmol ∙ K

T = temperatura gazului ideal

Temperatura empirică. Scări de temperatură.

Două sisteme termodinamice închise și izolate adiabatic de exterior care nu schimbă energie
între ele au aceeași temperatură, numită temperatură empirică.

Temperatura este o mărime fizică de stare măsurată cu termometru, care implică un corp
termometric, o mărime termometrică și o scară de temperatură.

Observație

Când se măsoară temperatura unui corp, termometrul este pus în contact termic cu
corpul (excepție face cel cu infraroșii, care măsoară de la distanță temperatura). După
stabilirea echilibrului termic, temperatura corpului este egală cu temperatura
termometrului.

Principiul zero al termodinamicii (tranzitivității echilibrului termic):

Dacă sistemul A este în echilibru termic cu sistemul B și sistemul B este în echilibru

termic cu sistemul C, atunci și sistemul A este în echilibru termic cu sistemul C.

În 1742 fizicianul suedez Anders Celsius a propus o scară de temperatură pentru termometrul
cu mercur, numită scara Celsius care are două repere :

 Temperatura de topire a gheții de 0°C, la presiune atmosferică normală (≅ 105 Pa).

 Temperatura de fierbere a apei de 100°C, la presiune atmosferică normală.
 Scara Fahrenheit a fost propusă în 1724 de către fizicianul Daniel Gabriel Fahrenheit.
Este o scară de temperatură utilizată în cadrul sistemului anglo-saxon de unități de
măsură și are aceleași repere ca scara Celsius (cu valorile de 32° F, respectiv 212° F).
Gradul Fahrenheit, notat cu °F, este unitatea de măsură a temperaturii (t F).

 Relația de transformare între scara Celsius t(°C) și Fahrenheit tF (°F):
În 1848, fizicianul britanic William Thomson (lord Kelvin) a propus o scară de temperatură
care să nu depindă de nicio substanță, numită scară absolută.

Scara Kelvin (absolută) are două repere :

- Zero absolut, 0 Kelvin = - 273°C (la temperatura de zero absolut mișcarea termică
încetează).

 Punctul triplu al apei, egal cu 273,15 K = 0° C, la care sunt în echilibru toate cele trei
stări de agregare (apă, gheață, vapori de apă).

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional pentru temperatură este:

[T]SI = K (kelvin)

Relația dintre scara Kelvin și scara Celsius:

T(K) = t (°C) + 273,15

Observație

Folosim simbolul T pentru temperatura exprimată în Kelvin și pentru temperatura în grade

Celsius folosim simbolul t.

🔓 Problemă rezolvată

Transformă o temperatură de 40°C în Kelvin și grade Fahrenheit.