I.1. Noțiuni termodinamice de bază.

În clasele anterioare ați studiat o serie de fenomene termice suferite de corpuri la schimbarea
temperaturii acestora : difuzia, încălzirea/răcirea, dilatarea/contractarea, topirea/solidificarea,
vaporizarea/condensarea etc.

Fenomenele termice pot fi explicate cunoscând faptul că substanțele sunt formate din particule
(atomi sau molecule).

Agitația termică este mişcarea dezordonată şi continuă a particulelor unei substanţe (atomi sau
molecule).

Creșterea temperaturii conduce la o creștere a vitezei de mișcare a moleculelor și de aceea a

căpătat numele de agitație termică.

De la microcosmos (particulele cele mai mici ale substanțelor) până la macrocosmos (mișcarea
galaxiilor din Univers), totul este într-o continuă mișcare. Dacă această mișcare ar înceta, ar
însemna moartea întregului Univers.

Difuzia este fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanțe printre moleculele altei
substanțe, fără intervenţia unei forţe exterioare (de la sine).

🔦 Observație

Difuzia este o dovadă a agitației termice. Răspândirea mirosului de parfum sau de acetonă într-o
cameră când se scoate dopul sticluţei, se explică tot prin difuzia moleculelor.

Atomul este cea mai mică particulă dintr-o substanță care nu mai poate fi divizată prin procedee
chimice obișnuite.

Molecula reprezintă cea mai mică particulă dintr-o substanță, care poate exista și în stare liberă
și care păstrează proprietățile substanței din care provine.
Molecula fiind formată din atomi, are dimensiuni foarte mici și masă foarte mică.

Masa moleculară este o mărime adimensională (fără unitate de măsură) care ne arată de câte ori
este mai mare masa reală a unei molecule decât unitatea atomică de masă (u.a.m.).

🔦 Observație

Masa moleculară se calculează însumând masele atomice relative ale tuturor atomilor moleculei.

Unitatea atomică de masă (u.a.m.) reprezintă a 12-a parte din masa izotopului de carbon,

Masa atomică relativă (A) este numărul care arată de câte ori masa unui atom este mai mare
decât unitatea atomică de masă.

Un mol de atomi reprezintă cantitatea, în grame, dintr-o substanţă simplă care conţine 6,022 ∙
1023 de atomi. Se notează cu litera grecească ”niu”= υ.

Un mol de atomi reprezintă o cantitate, în grame, dintr-un element, egală ca valoare numerică cu
masa atomică a elementului chimic.

Numărul lui Avogadro, notat cu NA, este egal cu 6,022 ∙1023 mol-1 atomi şi reprezintă numărul
de atomi conţinuţi într-un mol de atomi din orice substanță simplă.
Masa molară (notată cu litera grecească miu = μ) este masa unui mol de substanță. Are ca
unitate de măsură g/mol.

Masa molară este egală cu masa moleculară a substanței și conține NA particule (numărul
lui Avogadro = 6,022 ∙ 1023 particule – atomi sau molecule) .

Exemplu

Masa molară a fosfatului de magneziu: Mg3(PO4)2 :

μ = 3 ∙ AMg + 2 ∙ AP + 8 ∙ AO = 3 ∙ 24 + 2 ∙ 31 + 8 ∙ 16 = 72 + 62 + 128 = 262 g/mol

Molul este unitatea de măsură în Sistemul Internațional a cantității de substanță care conține un
număr de particule egal cu numărul lui Avogadro, NA.

NA = 6,022 ∙1023 mol-1

Numărul de moli se notează cu litera grecească „niu” (υ) și se calculează cu relația :

Un mol din orice gaz ocupă în condiții normale de temperatură (273 K) și presiune (105 Pa) un
volum, numit volum molar = Vμ = 22,4 L/mol

În acest caz numărul de moli se va calcula cu formula:

Relația între volumul molar și densitatea unei substanțe este:

Numărul volumic (n) reprezintă numărul de particule (atomi sau molecule) dintr-un m3 de
substanță :

[n]SI = m-3

Legea lui Avogadro:

🔦 Observație

Când avem un amestec de două substanțe diferite, o serie de mărimi fizice sunt aditive (se pot
însuma):

 Numărul de particule: N = N1 + N2
 Masele substanțelor: m = m1 + m2
 Numărul de moli: ν = ν1 + ν2
 Volumele: V = V1 + V2

În schimb, alte mărimi nu sunt aditive:

 Masele molare : μ ≠ μ1 + μ2
 Temperaturile: T ≠ T1 + T2
 Presiunile: p ≠ p1 + p2
Pentru a calcula masa molară medie (μ) a amestecului se pleacă de la cantitatea de substanță din
amestec, care reprezintă suma cantităților de substanță ale componentelor (este aditivă).

I.2. Echilibrul termodinamic și procese termodinamice.

Orice fenomen fizic datorat mișcării complet dezordonate a particulelor este un fenomen termic.

Termodinamica studiază fenomenele termice utilizând mărimi care pot fi măsurate experimental
sau care pot fi calculate cu ajutorul unor mărimi ce pot fi direct determinate (masă, volum,
presiune, temperatură etc.).

Sistemul termodinamic poate fi un corp macroscopic sau un ansamblu bine precizat de corpuri
macroscopice, care poate interacționa cu mediul exterior schimbând substanță și energie.
Starea unui sistem termodinamic, la un anumit moment, este caracterizat de anumite mărimi
fizice numite parametrii de stare.

Starea de echilibru termodinamic este starea în care toți parametrii de stare nu se mai
modifică.

Principiul echilibrului termodinamic:

Un sistem termodinamic izolat evoluează spontan spre o stare de echilibru termodinamic

pe care nu o mai părăsește de la sine.

Starea de echilibru termodinamic a unui sistem poate fi modificată prin contact :

 mecanic cu mediul exterior

 termic cu un alt mediu (când două corpuri cu temperaturi diferite se ating) sau cu mediul
exterior

 schimb de substanță cu mediul exterior sau alt mediu

🔦 Observație

Starea unui sistem închis aflat într-un înveliș adiabatic (care nu permite contactul termic cu
exteriorul) nu se poate modifica decât prin contact mecanic (modificarea volumului).

Procesul termodinamic (transformarea de stare) reprezintă trecerea sistemului dintr-o stare în

alta.

Transformarea cvasistatică are loc când stările intermediare prin care trece sistemul sunt stări
de echilibru termic, atunci când parametrii de stare variază foarte lent.

🔦 Observație

Când comprimăm un gaz într-un cilindru cu piston avem un proces cvasistatic atunci când
apăsăm foarte încet asupra pistonului, astfel încât presiunea exercitată asupra pistonului (pe) să
fie aproximativ egală cu presiunea gazului închis în cilindru (pi).

Procesul reversibil este transformarea cvasistatică care poate avea loc în ambele sensuri, prin
aceleași stări intermediare.

🔦 Observație

Dacă după comprimarea gazului în cilindru cu piston presiunea exterioară asupra pistonului
scade lent de la p2e la p1e, gazul se va dilata cvasistatic.

Toate procesele din natură sunt ireversibile, adică se desfășoară într-un anumit sens și nu se pot
desfășura fără intervenție din afară în sens opus.
Termodinamica folosește modelul gazului ideal.

🔦 Observație

Gazul real are molecule cu volum propriu și între moleculele lui se exercită forțe
intermoleculare.

Ecuația de stare (numită Clapeyron - Mendeleev) descrie dependența dintre parametrii de

stare ai unui sistem termodinamic:

p∙V=ν∙R∙T

p = presiunea gazului ideal

V = volumul gazului ideal

ν = numărul de moli ai gazului ideal

R = constanta universală a gazelor = 8,3143 ∙ 103 J/kmol ∙ K

T = temperatura gazului ideal