Dilatare termică

Dilatarea termică este fenomenul fizic prin care dimensiunile (volumul, suprafața,
lungimea) unui corp cresc în urma variației temperaturii. Fenomenul opus se numește
contracție termică. Pentru majoritatea substanțelor creșterea temperaturii duce la
creșterea dimensiunilor, dar există și excepții.

În funcție de starea de agregare a corpului, dilatarea se manifestă diferit.

Astfel, un corp solid își mărește toate dimensiunile liniare în același raport, un
lichid își mărește volumul (forma sa depinde de vasul care îl conține), iar un gaz
își mărește fie presiunea, fie volumul, fie amândouă, în funcție de incinta în care
se află. Modificarea valorii volumului produce modificarea valorii densității și în
cazul amestecurilor a valorilor concentrațiilor raportate la volum ale
componenților: concentrația molară și masică.
Coeficient de dilatare
Pentru solide creșterea relativă a unei dimensiuni (raportul dintre variația
dimensiunii și dimensiunea inițială) este proporțională cu creșterea temperaturii.
Coeficientul de proporționalitate se numește coeficient de dilatare termică, o
mărime de obicei pozitivă, a cărei unitate de măsură este inversul unității de
măsură a temperaturii. Pentru polimeri (de exemplu materiale plastice) acest
coeficient este de circa 10 ori mai mare decît pentru metale, care la rîndul lor au
un coeficient mai mare decît al ceramicilor.
Se măsoară cu dilatometrul.
Dilatarea

Starea sistemelor solide, ca și a celorlalte (lichide și gazoase), poate fi

definită sub aspect termodinamic prin energia internă a sistemului, iar sub aspect
mecanic prin energia mecanică prin energia mecanică totală a sistemului. Putem
soune și mai general că, starea oricui sistem poate fi definită prin energia lui
totală: Et=Ec+Ep+U, În care: Et este energia totală a sistemului la un moment dat;
Ec este energia cinetică a mișcării întregului sistem la acel moment; Ep este
energia potențială de interacțiune a sistemului cu alte sisteme la acel moment; iar
U este energia internă a sistemului la acel moment. La un sistem izolat complet de
exterior Δ Et=0 Sistemele fizice reale nu pot fi niciodatp complet izolate de
exterior, lor le este caracteristică interacțiunea care poate fi: • termică – în
cadrul căreia sistemul schimbă căldură cu exteriorul și își modifică energia
internă U; • mecanică – în cadrul căreia sistemul schimbă energier mecanică cu
exteriorul și își poate modifica energia cinetică Ec, cea potențială Ep, sau
energia internă U; • termică și mecanică în cadrul căreia sistemul schimbă cu
exteriorul atât căldură cât și energie mecanică. Efectul interacțiunii mecanice în
cadrul căreia sistemul își modifică energia internă U (indiferent de ceilalți
termeni) – este cunoscut în fizică ca deformare mecanică. Efectul interacțiunii
termice în cadrul căruia sistemul își modifică energia internă U (cu variații de
volum) este cunoscut ca dilatare termică. În urma interacțiunilor termice, așa cum
am văzut, solidele își modifică energia internă. Aceasta se poate face: fie prin
schimbarea temperaturii și atunci corpul se dilată, fie prin menținerea constantă a
temperaturii și atunci predominantă este modificarea stării de agregare. Odată cu
variația temperaturii solide își modifică și dimensiunile lor geometrice. Variația
dimensiunilor unui corp prin încălzire poartă numele de dilatare termică. Aceasta
poate fi pusă ușor în evidență, pentru corpurile solide, cu ajutorul unui aparat
numit comparator. Aparatul este compus dintr-o cuvă situată între doi piloni ficși,
pe care se află o tijă-suport pentru două microscoape M1 și M2. Prin rotirea
tamburilor m1 și m2 se poate imprima celor două microscoape o mișcare de translație
în lungul dreptei ce le unește. Tamburii m1 și m2 fiind prevăzuți cu șuruburi
micrometrice, distanța dintre microscoape poate fi cunoscută, în orice poziție, cu
o precizie de ordinul 10-6 m. Eșantionul longitudinal, a cărui dilatare dorim s-o
examinăm, se introduce în baia care conține apă la o temperatură constantă.
Operația experimentală constă în a măsura cu precizie lungimea eșantionului
(barei), adică distanța dintre două repere fixe situate la capetele barei. Cu acest
aparat se poate determina alungirea unei bare ca urmare a încălzirii acesteia.
Cantitativ dilatarea termică se descrie printr-un coefficient de dilatare termică.
Coeficientul de dilatare termică liniară se notează cu α. Coeficientul de dilatare
termică liniară este o m[rime ce caracterizează materialul (substanța), valoarea sa
fiind diferită de la o substanță la alta și poate fi determinat experimental. Iată,
spre exemplificare, valorile acestuia pentru câteva substanțe, măsurat în grad-1.
Experimental se verifică că legea de dilatare liniară este dată de expresia: l =
l0(1+ α ΔT) Pentru corpurile izotrope (corpuri care au aceleași proprietăți fizice
pe orice direcție) este suficient să introducem noțiunea de dilatare liniară
deoarece la acestea dilatarea decurge la fel pe orice direcție. Acestora dilatarea
nu le afectează forma, ele rămân asemenea lor dar la altă scară pentru orice
temperatură. În toate cazurile, dilatarea termică a sistemelor determină variația
densității acestora cu temperatura. La montarea corpurilor solide, într-un ansamblu
funcțional, se prevede posibilitatea modificării libere a dimensiunilor fiecărui
corp solid, deoarece dilatarea termică ar favoriza apariția unor tensiuni de
intesitate foarte mare în material. Pentru o mai bună înțelegere a efectelor
dilatării, să calculăm forțele cu care ar putea acționa o bară prin dilatarea ei.

Dilatarea lichidelor
Termometrul - scari de temperatura
Inventia termometrului ii este atribuita lui Galileo Galilei, desi termometrul
etans nu a fost inventat decat abia in 1650. Termometrele moderne cu alcool si
mercur au fost inventate de fizicianul german Gabriel Fahrenheit.

Tipuri de termometre

Cel mai des folosit tip de termometru este cel cu lichid. Este alcatuit dintr-un
capilar de sticla cu diametrul uniform care este deschis la un capat intr-un balon.
Ansamblul este inchis pentru a asigura o stare partiala de vid. Daca temperatura
creste, lichidul se ridica in capilar. Temperatura poate fi apoi citita de pe o
scala adiacenta. Mercurul este des folosit pentru masurarea temperaturilor
obisnuite; alcoolul, eterul si alte lichide sunt si ele folosite in termometre.

Termometrele obisnuite masoara temperatura folosindu-se de dilatarea lichidelor: cu

cat temperatura este mai mare, cu cat lichidul se dilata mai mult si creste
valoarea indicata.

Mercurul este folosit la termometre datorita proprietatilor sale deosebite.

Poate ...
Dilatarea

Dilatarea termica este fenomenul fizic prin care dimensiunile (volumul, suprafata,
lungimea) unui corp cresc in urma variatiei temperaturii. Fenomenul opus se numeste
contractie termica. Pentru majoritatea substantelor cresterea temperaturii duce la
cresterea dimensiunilor, dar exista si exceptii.

in functie de starea de agregare a corpului, dilatarea se manifesta diferit.

Astfel, un corp solid isi mareste toate dimensiunile liniare in acelasi raport, un
lichid isi mareste volumul (forma sa depinde de vasul care il contine), iar un gaz
isi mareste fie presiunea, fie volumul, fie amindoua, in functie de incinta in care
se afla.

Pentru solide cresterea relativa a unei dimensiuni (raportul dintre variatia

dimensiunii si dimensiunea initiala) este proportionala cu cresterea temperaturii.
coeficientul de proportionale se numeste coeficient de dilatare termica, o marime
de obicei pozitiva, a carei unitate de masura este inversul unitatii de masura a
temperaturii. Pentru polimeri (de exemplu materiale plastice) acest coeficient este
de circa 10 ori mai mare decit pentru metale, care la rindul lor au un coeficient
mai mare decit al ceramicilor.