Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand

al Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul

iugoslav Gavrilo Princip la Sarajevo la 28 iunie 1914. Această crimă a declanșat o
criză diplomatică atunci, când Austro-Ungaria a dat un ultimatum Regatului Serbiei
și, ca urmare, alianțele internaționale formate de-a lungul deceniilor anterioare
au fost invocate. În câteva săptămâni marile puteri se aflau în război, iar
conflictul urma să escaladeze în curând la scară globală.

Rusia a fost prima care a ordonat o mobilizare parțială a armatelor sale în zilele
24 iulie-25 iulie, iar la 28 iulie, Austria-Ungaria a declarat război Serbiei.
Rusia a anunțat mobilizarea generală la 30 iulie. Germania a trimis un ultimatum
Rusiei să se demobilizeze. Rusia a refuzat. Astfel, Germania i-a declarat război
Rusiei la 1 august. Fiind depășită numeric pe Frontul de Est, Rusia a îndemnat
aliatul său francez să deschidă un al doilea front în vest.[7]

Cu 40 de ani în urmă, încheierea războiului franco-prusac a pus capăt celui de-al

doilea imperiu francez, iar Franța i-a cedat Germaniei provinciile Alsacia-Lorena.
Amărăciunea în legătură cu această înfrângere și hotărârea de a recupera Alsacia-
Lorena i-au determinat să accepte pretenția Rusiei, astfel că Franța a început să
se mobilizeze pe deplin la 1 august, iar Germania, la 3 august, a declarat război
Franței. Frontiera dintre Franța și Germania a fost puternic fortificată pe ambele
părți, astfel încât, conform planului Schlieffen, Germania a invadat state neutre
ca Belgia și Luxemburgul înainte de a se deplasa spre Franța din nord, determinând
Regatul Unit să declare război împotriva Germaniei la 4 august, din cauza
încălcării neutralității belgiene.[8]

Japonia a intrat în război de partea Puterilor Aliate la 23 august 1914, profitând

de ocazia distragerii Germaniei de războiul european pentru a-și extinde sfera de
influență în China și Pacific.

Marșul german spre Paris a fost oprit în Prima bătălie de pe Marna, ceea ce a
determinat ca pe Frontul de Vest să se instaleze o luptă de uzură, cu o linie de
tranșee care s-a schimbat rareori până în 1917. Pe Frontul de Est armata rusă a
condus cu