tema recapitulare-respiratia

1.a)deosebiri:respiratie alerta si respiratie lenta,ritm cardiac

asemanari:mersul
b)Fermentatia alcoolica care provine de la drojdia de bere și fermentația lactica
bacteriile care produc acid lactic fac parte din categoria cocilor sau a
bacililor ,si ca majoritatea bacteriilor,ele se dezvolta la temperaturi de 28-35 de
grade
Respiraţia în diferite medii de viaţă

ex 2:

1. Mediu de viață terestru

TIP RESPIRAȚIE:
 Respirația cutanată
- la viermi inelați (râma)

Organ de respiratie: Pielea

*-prezintă piele umedă, bogat vascularizată;

*-dacă este expusă la soare, râma moare.

 Respirația traheală
-la artropode (insecte)

Organ de respiratie: Trahei (un sistem de tuburi care pornesc de pe faţa

ventrală a segmentelor abdomenului, sunt permanent deschise)

*-respirație foarte eficientă, oxigenul ajunge prin trahei direct la celule.

 Respirația pulmo-cutanată
-la amfibieni adulți

Organe de respiratie: Plămâni

Piele

*-plămânii sunt slab dezvoltați, cu aspect de saci, au o suprafață mică de

respirație (aport insuficient de oxigen);
*-când animalul este scufundat, dar și ca o completare a respirației pulmonare
când se află pe uscat, este folosită respirația prin pielea subțire, umedă, bogat
vascularizată .
  Respirația pulmonară
a. la reptile

Organ de respiratie: Plămâni

*-plămâni mai dezvoltați decât la amfibieni, suprafața de contact cu aerul

fiind mai mare iar respirația mai intensă;
*-la șerpi, din cauza formei, este dezvoltat numai plămânul drept.

b. la păsări

Organ de respiratie: Plămâni conectați cu 9 saci aerieni

*-plămâni bine dezvoltați, în legătură cu 9 saci aerieni, unii ajungând și în

interiorul oaselor și chiar unor organe interne (pneumatice) – adaptare
pentru zbor;
*-în timpul zborului, pasărea ridică aripile iar aerul intră în plămâni (este
preluată numai o parte din oxigen) apoi în sacii aerieni (inspirația).
Când pasărea coboară aripile, aerul este evacuat din sacii aerieni, trece
încă odată prin plămâni (este preluat și restul oxigenului) apoi este
expirat;
*- în timpul zborului, la o inspirație se realizează două expirații, ventilația
pulmonară fiind foarte eficientă.

c. la mamifere

Organ de respiratie: Plămâni

*-organe pereche, elastici, străbătuți de tuburi terminate cu saci alveolari,

pereții fiind formați din alveole care măresc suprafața de contact;
*-respirația se realizează la nivelul alveolelor pulmonare.
 2. Mediu de viață acvatic

TIP RESPIRAȚIE:
 Respirația cutanată
-la majoritatea nevertebratelor acvatice

Organ de respiratie: Pielea

*-nu există organe respiratorii specializate, schimburile de gaze se realizează

prin toată suprafața corpului.

 Respirația branhială
a. la unele moluște, pești

Organ de respiratie: Branhii interne

*-se găsesc în camere branhiale;

*-formate din lame subțiri, de culoare roșie, bogat vascularizate;
*-la moluște (scoică, melci acvatici, sepie) se găsesc în camera mantalei;
*-la peștii cartilaginoși (rechin) sunt acoperite de fante;
*-la peștii osoși (crap) sunt acoperite de opercule, care se închid în
inspirație (apa cu oxigen este înghițită) și se deschid în expirație (apa cu
dioxid de carbon este evacuată).

b. la larvele amfibienilor (mormoloci), la proteu

Organ de respiratie: Branhii externe

*-extensii tegumentare bogat vascularizate.

  Respirația pulmonară
-la mamifere acvatice (delfin, balenă)

Organ de respiratie: Plămâni

* -spre deosebire de pești, se ridică la suprafața apei pentru realizarea

schimbului de gaze;
*-orificiul respirator este așezat în creștetul capului.

3)1. prima imagine este plămânul rol de a realiza respirația pulmonară prin
inspirație și expirație

2. a doua imagine reprezintă sacii alveolari formați din:

- mai multe alveole pulmonare,

- terminațiile bronhiilor, adică bronhiole,

- capilare sangvine

- rolul este realizarea schimbului de gaze la nivel pulmonar

3. mitocondria- respirația celulară

4)IV. Componente ale căilor respiratorii extrapulmonare: fose nazale, faringe,

laringe, trahee, bronhii principale;

Componente ale plămânilor: lobi, segmente, lobuli, acini pulmonari, alveole

pulmonare;

V. Prin fermentația alcoolică, glucoza se transformă în etanol fără consum de

oxigen.

Mitocondria este sediul respirației celulare.

Schimbul de gaze respiratorii are loc la nivelul alveolelor pulmonare.

Gazele respiratorii sunt oxigenul și dioxidul de carbon.

În inspirație, diafragmul se contractă pentru a se alungi cavitatea toracică.

Diafragmul este un mușchi scheletic implicat în procesul de respirație.

5)V.
Reacția a produs o fermentatie.
Mitocondria este un organit celular întâlnit in toate celulele eucariote.
Alveole pulmonara este unitatea ficțională și structurala a plămânului.
Fără gazele respiratorii nu putem trai.
Prin inspirație acumulam oxigen.
Diafragmul separa cavitatea toracică de cea abdominala.

6.VI
1.pești nu traiesc in balta si daca seacă ei vor muri peste scurt timp/Ambele vor
muri, peștii st animale acvatice, deci fara apa nu pot trăi, iar crocodilul iese la
suprafață pt a respira.
2.aclimatizarea prin mărirea procentului de hemoglobina și a Nr de elitrocite
,sporirea capacității vitale a plămânilor mărind presiunea parțială a
oxigenului.Adaptarea ținutului periferic ,sistemului enzimatic

EVALUARE

sub 1. A
1.organice

2.aeroba

3.fermentatii

4.bacterii. in muschii striati, in tesuturile plantelor superioare

B)1.d

2.a

3.b

4.b

5.d

C)1. A

2. A

3. Laringele

4. Pestii

5. A

SUBIECTUL AL 2 LEA
A.c 2 b

d 3 c

b 4 d

e 1 e

B)1. plamani

2. diafragm

3. trahee

4. laringe

5. bronhii
6. acinii pulmonari

7. capilarele sanguine

C)1- plamani

2- alveole pulmonare

3- frunza

4- celule stomatice
alveolele pulmonare si celulele stomatice au acelasi rol

iar frunza este practic plamanii florilor si ai copacilor

d)CPT= VIR+VER+VC+VR

VC=500 mL

VIR=1500 mL

VER=1500 mL

VR=1500 mL

=> CPT= 500+1500×3= 5000 mL

Subiectul 3)
Tipuri de respirație:

-animalele pot respira prin

-branhii:peștii

-piele:reptilele

-cloaca:păsările

-plămâni:mamiferele

Tipuri de respiratie la animale

Respiratia si aparatul respirator:

Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala,
faringele, laringele,
traheea, bronhia) si plamanii.
Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari,
iar in faringe prin
doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale carei
secretii mentin locul mereu
umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata, incalzeste aerul inspirat. Mucusul,
cat si firele de par din
fosele nazale opresc inaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla in
aerul inspirat.
Faringele este organul in care se incruciseaza calea respiratorie cu calea
digestiva.
Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior
prezinta o
proeminenta, numita "marul lui Adam". La intrarea in laringe se afla un capacel
numit epiglota, care, la
nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul
vorbirii, deoarece in interiorul
sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor
inferioare se produc
sunetele.
Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor
cartilaginoase din
care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este inlocuit cu tesut moale,
ce usureaza trecerea
alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa
umeda, ale carei celule sunt
ciliate. Cilii se misca de jos in sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior.
Bronhiile, in numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund in plamani.
Inelele
cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea,
celule ciliate. Bronhiile
se ramifica in bronhii secundare: doua in plamanul stang, trei in plamanul drept.
Plamanii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate in cutia
toracica, deasupra
diafragmei.
Plamanul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamanul stang are doar doi lobi,
intre cei doi plamani
aflandu-se inima.
In fiecare lob patrunde cate o bronhie secundara, care se ramifica in tuburi din ce
in ce mai mici,
numite bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba 1mm in diametru, nu mai au inele
cartilaginoase. Cele mai
fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu
peretii foarte subtiri, numite
alveole pulmonare.
Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului.
Intre sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamanii nu au muschi.
Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de
plaman, cealalta de
peretele intern al cavitatii toracice. Intre ele se afla o cavitate foarte subtire,
in care se gaseste o pelicula
de lichid.
Plamanii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare. Arterele
pulmonare patrund
in plamani printr-unloc numit hil, se ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii
pulmonari, unde se
ramifica in arteriole care se continua cu capilarele. Acestea se deschid in venule
care inconjoara sacii,
insotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc in venele pulmonare (cate doua de
fiecare plaman) si ies
din plaman tot prin hil. Ele se deschid in final, in atriul stang.
Un plaman este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata
acestora sete
foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge 200 m patrati.
Astfel, sangele si aerul se
gasesc in contact pe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte
subtiri ai alveolelor si ai
capilarelor.
Ventilatia pulmonara (improspatarea aerului din plamani) consta in doua miscari
respiratorii:
inspiratia si expiratia. In timpul expiratiei se contracta doua categorii de muschi
inspiratori:
a) Diafragmul, un muschi in forma de bolta, deplaseaza baza cavitatii toracice spre
abdomen.
b) Alti muschi (de exempleu cei intercostali externi) rotesc coastele. Ca urmare,
coastele se
deplaseaza lateral si, de asemenea, departeaza sternul de coloana vertebrala.
Ca urmare a acestor contractii (a+b) volumul cavitatii toracice creste. Plamanii
urmeaza miscarile
peretelui toracic datorita pleurelor si datorita tesutului elastic pe care il
contin. Pe masura ce volumul
plamanilor creste, presiunea aerlui din ei scade sub valoarea presiunii atmosferice
si de aceea aeruil este
aspirat in plamani. In timpul expiratiei, muschii inspiratori se relaxeaza si, ca
urmare, peretele toracic
revine la loc. Presiunea aerului din plamani creste peste cea atmosferica si, ca
urmare, aerul este
evacuat.

In timpul marilor eforturi, actioneaza muschii inspiratori suplimentari si,

respectiv, se contracta
anumiti muschi expiratori. Ca urmare, la volumul curent (inspirat si expirat in
stare de repaus fizic - V.C.)
se adauga un volum inspirator de rezerva ( - V.I.R) si un volum expirator de
rezerva ( - V.E.R.). Chiar si
dupa o expiratie fortata mai ramane in plaman un volum de aer rezidual ( - V.R.)
care nu poate fi
evacuat.
La om valorile acestor volume sunt:
V.C. ≈ 500 ml
V.I.R. ≈ 1300 - 1500 ml
V.E.R. ≈ 1300 - 1500 ml
V.R. ≈ 1000 - 1500 ml
Caopacitatea vitala ( C.V.) = V.C. + V.I.R. + V.E.R.
Ea poate fi masurata cu ajutorul spirometrului.
Capacitatea totala = C.V. + V.R. Ea difera in functie de varsta, sex, inaltime si
gradul de
antrenament.

Respiratia la pesti si la organismele unicelulare:

Apa este aspirata prin gura pestelui, scalda branhiile lasand la nivelul lor
oxigenul necesar
vietii si este expulzata datorita miscarilor operculului, care le acopera. Pe
masura ce apa trece prin
branhii, oxigenul se raspandeste in circulatia sangelui prin vasele de sange spre
filamente si lamele.
Simultan dioxidul de carbon din sange se raspandeste in apa si este eliminat.
Nevoia de oxigen si
de eliberare a dioxidului de carbon este aproape universala intre organisme.
Schimbul de gaze intre
organism si mediul inconjurator se face prin mai multe moduri de diferitele
organisme. In
organismele acvatice unicelulare, ca si protozoarele, algele, meduzele sau orice
alte organisme
acvatice, schimbul de oxigen si dioxid de carbon cu apa se face direct intre apa si
celule. Aceasta se
datoreaza faptului ca celulele organismului se afla la distante mici fata de sursa
de oxigen.

Respiratia la organismele pluricelulare:

Animalele cu mai multe straturi de celule nu se pot baza pe difuzie pentru ca
celulele aflate la
cateva straturi in interiorul trupului ar muri inainte de a ajunge oxigenul la ele.
Ca un rezultat al
schimbului de gaze, animalele mai complexe au nevoie de organe respiratorii
speciale, cum ar fi
banhiile sau plamanii, alaturi de structuri circulatorii, ca sangele, vasele de
sange sau inima.
Dezvoltarea cea mai primitiva a schimbului de gaze o intalnim la viermii circulari,
nevertebratele
microscopice bogate in apa si sare. La viermii circulari oxigenul se elibereaza
prin piele printr-un
lichid care umple cavitatea interna. Pe masura ce viermele se misca, lichidul se
revara in cavitate,
punand in contact sistemul digestiv, organele reproducatoare si alte structuri
situate in cavitate.
Acest sistem circulator primitiv se numeste sistem circulator deschis deoarece
lichidul nu se afla in
vase. La scoici sistemul circulator deschis se combina cu o inima care pompeaza
lichidul
inconjurator din cavitate. Ele folosesc de asemenea branhii, pereti subtiri de
filamente care sunt
extensii ale suprafetei corpului. Branhiile ofera o suprafata mai extinsa pt a
efectua schimbul de
gaze decat suprafata corpului singura. Pestii au branhii, o inima si un sistem
circulator inchis, in
care sangele este transportat vaselor prin actiunea de pompare a inimii.
Simplele organisme terestre, inclusiv cateva plante, fungi si animale ca viermii
lati,
indeplinesc schimbul de gaze prin difuziune. Organismele mai complexe se bazeaza pe
structuri
respiratorii specializate. In locul branhiilor a caror filamente delicate cad daca
nu se afla in apa,
animalele terestre folosesc plamani. Aflati in interiorul corpului, plamanii sunt
formati din
membrane rabatabile. De fapt, la toate vertebratele inima si sistemul respiratoeiu
inchis lucreaza
cu plamanii pentru a transmite oxigenul si a elimina dioxidul de carbon din celule.
Insectele au un sistem de respiratie unic format din tuburi mici numite trahee. Ele
conecteaza
toate partile corpului catre mici deschizaturi aflate la suprafata insectei.
Osigenul si dioxidul de
carbon sunt transportate prin trahee si de la trahee spre sange prin difuzie. La
majoritatea
insectelor sangele se afla intr-un sistem circulator deschis si este transmis
intregului organism de
catre inima.
Sistemul respirator al pasarilor adaptat pentru zbor, este foarte diferit de cel al
animalelor
terestre. Plamanii au doua deschizaturi, una pentru a lua oxigenul, iar cealalta
pentru a elimina
dioxidul de carbon in aer. Aerul circula prin plamani astfel incat oxigenul sa
patrunda in continuu in
plamani, ciclul lui neterminandu-se in alveole. Acest model permite pasarilor sa
obtina cantitatea
de oxigen necesara pentru a putea rezista la zbor.