politică importantă nu s-a opus războiului a însemnat că cei care nu erau de acord

cu el nu aveau destulă putere pentru a organiza o opoziție viabilă, cu toate că pe

durata războiului au existat proteste minore.

O altă cauză a războiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus la

formarea de alianțe cu substrat militarist. Un exemplu de militarism a fost
construirea vasului HMS Dreadnought, o navă de luptă revoluționară, care avea o
superioritate majoră față de navele anterioare, numite „pre-dreadnought”. Noul vas
a mărit puterea maritimă a Marii Britanii și a lansat o competiție acerbă în
construcția vaselor între Marea Britanie și Germania din cauza neoimperialismului.
În general, națiunile care făceau parte din Tripla Înțelegere (Antanta) se temeau
de cele care aparțineau la Tripla Alianță și vice versa.

Liderii civili ai puterilor europene se aflau în mijlocul mai multor valuri de

fervoare naționalistă, care a crescut, treptat, în Europa, pe parcursul deceniilor
anterioare. Această evoluție a redus opțiunile viabile ale politicienilor în iulie
1914. Eforturile diplomatice intense, menite să medieze conflictul austro-sârb,
deveniseră irelevante, deoarece acțiunile agresive din partea Germaniei și a
Rusiei[necesită citare] nu făceau altceva decât să sporească, treptat, gravitatea
conflictului.

Capacitatea redusă a mijloacelor de comunicare folosite în 1914 a contribuit la

agravarea conflictului: toate națiunile utilizau încă telegraful și ambasadorii lor
ca principală metodă de comunicare, cauzând, astfel, întârzieri de ore sau chiar de
zile întregi.