APARATUL RESPIRATOR

Anatomia Aparatului Respirator

 Obiective :

• Să descrie componentele căilor aeriene superioare și inferioare

• Să cunoască structurile care asigură schimbul de gaze

• Să definească fazele respirației

 Aparatul respirator este format din totalitatea
organelor care asigură preluarea oxigenului din aer și
eliminarea dioxidului de carbon din organism.
Aparatul respirator este alcătuit din:

 Căile aeriene prin care aerul pătrunde şi iese din

organism

 Plămâni - organele la nivelul cărora are loc schimbul

de gaze
• Căile aeriene se împart în:

- căi aeriene superioare

- căi aeriene inferioare

Aparatul
respirator
 Căile aeriene superioare sunt alcătuite din:
- cavitatea nazală
- faringe

 Căile aeriene inferioare sunt alcătuite din:

- laringe
- trahee
- bronhii
Aparatul respirator
 Căile aeriene superioare
Cavitatea nazală :
- este primul segment al căilor respiratorii
-divizată de septul nazal în două cavităţi numite fose.

Rolul fiziologic al foselor nazale:

- de a încălzi aerul – mucoasa
- de a secreta mucusul și de a reţine impurităţile din aer
• Nasul are rolul unui adevărat filtru.
Cavitatea nazală
 Faringele

- este un organ comun pentru calea aeriană şi digestivă

(alimentară)

- conține amigdalele și cercul Waldeyer – rol de barieră

antimicrobiană
 Căile aeriene inferioare
Laringele
Organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile:
• Cartilajul cricoid
• Cartilajul tiroid
• Cartilajul aritenoid
• Cartilajul piriform

Corzile vocale sunt două perechi de pliuri situate în laringe.

Cele inferioare au rol în producerea sunetelor.
Epiglota este situată la capătul superior al laringelui si are rol
de supapă ce împiedică alimentele să pătrundă în laringe.
Căile aeriene
inferioare
Laringele
Căile aeriene inferioare
 Traheea
• continuă laringele
• este situată în faţa esofagului
• se ramifică la partea sa inferioară, la nivelul carinei, în
două ramuri care se numesc bronhii principale
• este formată din inele cartilaginoase

Rolul traheei:
- de conduct pentru aerul inspirat/expirat
- clearance mucociliar prin mucoasă
 Bronhiile
• ultimele segmente ale căilor aeriene inferioare
• bronhiile principale:
- pătrund în câte un plămân
- se divid în bronhii lobare și segmentare
- se termină prin bronhiole
Rolul bronhiilor:
- de conduct pentru aerul inspirat/expirat
- clearance mucociliar prin mucoasă
Bronhiile
 Plămânii

• organe pereche aşezate în cutia toracică

• sunt alcatuiți din unități funcționale de tip bronhiolo –
alveolar:
- bronhiole
- acini pulmonari:
 saci mici de aer înconjuraţi de vase de sânge (capilarele pulmonare)
 Formați din alveole pulmonare

Fiecare plămân este învelit de o seroasă -PLEURA-

- are două foițe:
foița parietală (captușește pereții toracelui)
foița viscerală (acoperă plămânul)
- între ele aflându-se o lamă fină de lichid.
 Funcția pulmonară
Ventilaţia = mişcarea de inspir-expir a plămânilor
Schimbul gazos alveolo - capilar prin:
difuzie - reprezentată de trecerea membranei alveolo capilare de către
oxigen şi bioxidul de carbon;
Oxigenul (O2) din aerul inhalat trece din alveolele pulmonare în
vasele de sânge.
Dioxidul de carbon (CO2) trece din sânge în alveolele pulmonare şi
este expirat.

perfuzie - pulmonară - contribuie la transportul oxigenului şi bioxidului de

carbon la nivel pulmonar şi sistemic.

.
Aparatul respirator

Plămân
hematii
 Respiraţia

Respirația = Inspir + Expir

Inspir: pătrunderea aerului în plămâni cu ajutorul

contracţiei muşchilor inspiratori

Expir: ieșirea aerului din plămâni cu ajutorul contracției

mușchilor expiratori
 Muschiul diafragm

- separă cavitatea

toracică de cea

abdominală

- participă la

actul respirației
Respiraţia
 Actul respirației
• Se realizează prin mișcarea
simultană a:
– cutiei toracice integre
(grilaj costal, mușchi
intercostali, stern)
– plămânilor
– pleurei
– mușchiului diafragm
– sub control nervos
central
 Frecvența respiratorie
Valori normale:

 Nou-născuţi = peste 40 resp / min

 Copii = 20-30 resp / min
 Adulţi = 14-18 resp / min

Variază în funcţie de vârstă şi sex (este mai accelerată la

copii şi la femei)
• Creşterea frecvenţei peste valorile normale poartă
numele de tahipnee.

• Scăderea frecvenţei sub valorile normale poartă

numele de bradipnee.
Întrebări?