Aparatul respirator şi respiraţia la mamifere

Aparatul respirator care este format din:

1. căi respiratorii, care transportă aerul atmosferic către plămâni:
a) fose nazale
b) faringe
c) laringe
d) traheea
e) bronhii
2. organe respiratorii reprezente de plămâni

Căi respiratorii

Fosele nazale
Fosele nazale sunt situate deasupra cavităţii bucale şi sunt două cavităţi simetrice separate
între ele prin septul nazal.
Fosele nazale comunică cu exteriorul prin orificiile nazale=nări=narine şi cu faringele prin
două canale numite coane.
 Fosele nazale sunt căptusite de mucoasa nazală care este formată din ţesut epitelial cu
perişori iar în partea superioară a foselor nazale se află mucoasa olfactivă care are în structură
neuroni şi are rol în miros.
Faringele este organ comun aparatelor digestiv si respirator, care comnunică printr-un
orificiu cu laringele. Orificiu de comunicare dintre faringe şi laringe se numeşte glotă şi în timpul
deglutiţiei este acoperit de către epiglotă.
Laringele este un organ cartilaginos care prezintă epiglota, o piesă cartilaginoasă care
împiedică pătrunderea bolului alimentar în laringe. În interior, laringele este căptuşit de ţesut
epitelial care formează mucoasa laringiană. La nivelul glotei, mucoasa laringiană diferenâiază corzile
vocale care au rol în emiterea sunetelor (fonaţie). Deci laringele are dublu rol: fonator şi de transport
al aerului către trahee.

Traheea este un organ tubular care prezintă ]n perete trei tunici: externă, musculară care
conţine şi inele cartilaginoase incomplete şi tunica internă = mucoasa traheală care este ţesut
epitelial pseudounistratificat cu cili care prezintă glande mucoase (secretoare de mucus).
Traheea continuă laringele iar în cavitatea toracică se ramifică în cele două bronhii principale:
dreaptă şi stângă.

Bronhiile principale sunt organe tubulare pereche care prezintă aceeaşi structură a peretelui
ca şi traheea. Acestea pătrund în plămâni prin hil = orificiu prin care intra şi ies din plămâni alte
elemente anatomice. În plămâni, bronhiile principale se ramifică iar ramificaţiile lor formează
arborele bronşic.

Plămânii - organe respiratorii pereche

Localizare: în cutia toracică.

Morfologie: Plămânii prezintă trei feţe:
- faţa laterală care este convexă
- faţa bazală care se sprijină pe muşchiul diafragm şi
este concavă
- faţa medială care se află ân vecinătatea inimii. Între
feţele mediale ale plămânilor se află un spaţiu numit
mediastin în care este dispusă inima.
Plămânii prezintă la suprafaţă lobi: plămânul drept are trei lobi și cel stâng doi lobi.
Structură
Plămânul este format din arborele bronșic și din parechimul pulmonar (țesuturile din structura
plămânului).

Arborele bronşic este format din ramificaţiile bronhiei principale care sunt: bronhii lobare,
bronhii segmentare, bronhiole lobulare, bronhiole terminale şi bronhiole respiratorii.
Lobulul pulmonar conţine bronhiolele lobulare, terminale şi respiratorii. Spre deosebire de
bronhii, bronhiolele sunt mai subţiri, sunt lipsite de inele cartilaginoase în structura peretelui însă au
ţesutul muscular neted din perete mai bine dezvoltat.
Procesele respiratorii sunt:
- ventilaţia pulmonară care reprezintă procesul prin care aerul este vehiculat prin arborele bronşic.
Ventilaţia pulmonară cuprinde două faze:
 inspiraţia care reprezintă pătrunderea aerului atmosferic cu oxigen în plămâni
 expiraţia care reprezintă eliminarea aerului alveolar încărcat cu dioxid de carbon, din
plămâni
- schimbul de gaze la nivel pulmonar este procesul prin oxigenul difuzează din aerul alveolar în sânge
iar dioxidul de carbon difuzează din sânge în aerul alveolar;
- transportul prin sânge al gazelor respiratorii care se face sub formă dizolvată în plasma sângelui, sub
forma unor combinaţii pe gazele respiratorii le realizează cu hemoglobina (oxihemoglobină şi
carbhemoglobină), dioxidul de carbon este transportat şi sub formă de bicarbonaţi de Na şi K.
- schimbul de gaze la nivel celular este procesul prin oxigenul difuzează din sânge în ţesuturile
organelor iar dioxidul de carbon difuzează din ţesuturile organelor în sânge;
- respiraţia celulară care constă în oxidarea completă a glucozei cu consum de oxigen şi producere de
dioxid de carbon şi apă. Prin acest proces de respiraţie celulară se produce energia necesară vieţii.