Structura aparatului respirator.

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor

gazoase,dintre aerul atmosferic si organism,constituie aparatul
respirator.
Aparatul respirator este format din :
1.Caile respiratorii alcatuite din :
-cavitatea nazala
-faringele
-laringele
-trahee
-bronhii
2.Plamanii :
-rol principal in respiratie cu doua
componente structurale şi funcţionale
• A. Arborele bronsic format din cai respiratorii extra si
intrapulmonare
• Bronhia principala impartiata :
- La dreapta :- 3 bronhii lobare (superioara, mijlocie, inferioara)
- La stanga :- 2 bronhii lobare(superioara si inferioara)
• Bronhiile lobare se divid in :
-bronhii segmentare (10 segmente dreptul,9 segmente stangul)
• Bronhii interlobulare din care se formeaza :bronhiolele
terminale cu :
- bronhiolele respiratorii continuate cu :
- canalele alveolare ,cu peretii dilatati sub forma de saci
alveolari deschise in alveole pulmonare
Arborele
bronşic
B.Plamanul acoperit de pleure, este constituit din urmatoarele
unitati anatomice si functionale :- lobi,segmente,lobuli si acini
pulmonari.
a.Lobii - sunt unitati morfologice mari,delimitate prin scizuri ;-
independenti structural,functional,patologic ;
b.Segmente delimitate imperfect de septuri conjunctive ;
c.Lobulul - ramificatii ale bronhioleleor ; forma piramidala cu baza
catre suprafata externa a plamanului, constituit din ramificatii ale
bronhiolelor si vase de sange,inconjurate de tesut conjunctiv.
d.Acinii pulmonari formati din :bronhiola respiratorie,canale
alveolare,alveole pulmonare ;
Acinul pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a
lobulului pulmonar
•Capacitatea plămânului: volumul de aer pe care îl conţine este
de 4500-5000 cm3.
 Alveolele pulmonare - suprafata de schimb a plamanului.
-peretele alveolar format dintr-un epiteliu alveolar,unistratificat
asezat pe o membrana bazala si tesut conjunctiv bogat in fibre
elastice,in care se gaseste o retea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare.Epiteliul alveolar si membrana
bazala a alveolei, impreuna cu membrana bazala a capilarului si
endoteliul capilar,constituie membrana alveolo-capilara, prin care
se face schimbul de gaze.
Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de
lichid – surfactant. Distrugerea peretilor alveolari determina
emfizemul.
Vascularizatia dubla
1.functionala- mica circulatie-asigura schimburile gazoase
2.nutritiva- marea circulatie,asigurata de arterele si venele bronsice
- Foiţă seroasă ce înveleşte plămânii
- Uşurează mişcările plamânilor prin alunecare
Pleura este alcatuită din doua foite :
1.viscerala ,acopera plamanii patrunzand si in scizuri,
2.parietela,captuseste peretii cutiei toracice.
Între cele doua pleure, exista o cavitate închisă - cavitatea pleurală,
care în mod normal este virtuala şi care contine o cantitate infima de
lichid, care favorizeaza alunecarea.
În conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putând
fi umpluta cu:
- puroi (pleurezie);
- sange (hemotorax);
- aer (pneumotorax).
Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare
turtit spre hil (colabat) şi funcţia respiratorie este nula.

Pleura
 Toracele este impartit, din punct de vedere topografic:
- intr-o regiune mediana - mediastin;
- 2 regiuni laterale – pleuro-pulmonare.
Mediastinul reprezinta regiunea mediana care desparte cele doua
regiuni pleuro-pulmonare. Corespunde
- in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala;
- in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si
diafragmului.
- contine organe apartinand aparatului respirator, cardio-vascular si
digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorita relatiilor stranse intre
aceste organe prevenind simptomatologia comuna a acestora in
cursul unor boli.
Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte si de alta a
mediastinului şi conţin plămânul şi pleura respectiva

Mediastinul
 Anatomia aparatului respirator
Plâmanii stau pe diafragma, un muschi în forma
de cupola care separa toracele de abdomen,si sunt
inconjurati de o ‘’camera’’ = cutia toracica,
formata din coaste, stern si coloana vertebrala.Sunt
organe moi,

spongioase,care contin cam 300

milioane de saci de aer numiti
alveole, la nivelul carora are loc

schimbul de gaze.
 Respiratia reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O 2 la tesuturi si eliminarea
CO2 ca rezultat al metabolismului.
Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiunii ritmice a doua
procese: inspiratia si expiratia.
1. Inspiratia - proces activ, realizat prin efort muscular, când aerul patrunde în plămâni
încărcat cu O2.
Principalii muschi inspiratori sunt:
- muschii intercostali;
- muschii supracostali;
- diafragma.
 actiunea muschilor  cusca toracica  mareste volumul scaderea presiunii
aerului in plamani, fata de cea atmosferica.
2. Expiratia reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat cu
CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.
Tipuri de respiratie:
 Tip costal superior – intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior;
 Tip costal inferior – intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;
 Tip abdominal – intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala .

Noţiuni de fiziologie
 Volumele respiratorii. In timpul celor doua miscari in plamani sunt
vehiculate o serie de volume respiratorii:
- la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm3 de aer
(volum inspirator curent) – V.I.C.;
- la o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm3 de aer (volum
inspirator de rezerva) – V.I.R.;
- la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm3 de aer (volum
expirator de rezerva) – V.E.R.;
- capacitatea vitala - C.V/CP reprezintă volumul maxim de aer care
poate fi eliminat din plamâni printr-o expiratie maximă după o
inspiraţie maximă şi reprezintă suma a trei volume - 3500 cm3 de aer,
masurata cu un aparat numit spirometru.
C.P. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind
influentata de efortul fizic.

Noţiuni de fiziologie
 - bronsite,
- pneumonii,
- BPOC,
Principalele - astm bronsic,
afectiuni - TBC,
respiratorii - pneumotorax,
- cancer pulmonar
NURSING ÎN AFECŢIUNI
RESPIRATORII
 MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Semiologie în pneumologie
• Studiul semnelor clinice
• Trei categorii de semne clinice(manifestări de
urgenţă)
- semne generale: febră, astenie, oboseală
- semne funcţionale: relevate de pacient la
interogatoriu- dispnee
- semne fizice: descoperite la inspecţia pacientului
– deformarea toracelui
Asistentul trebuie să fie capabil să observe aceste
semne şi să aprecieze caracterul lor de urgenţă
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
ÎN AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI
RESPIRATOR
• Tusea
• Expectoraţia
• Hemoptizia
• Dispneea
• Cianoza
• Durerea toracică(junghiul)
 - alterarea vocii,
- alterarea schimburilor respiratorii
 dispnee,
- obstructia cailor aeriene,
- comunicare ineficace,
- durere,
Probleme - alterarea echilibrului termic
de hipertermie,
dependenta - alterarea apetitului
- alterarea somnului
- vulnerabilitate,
- risc de accidente,
- risc de complicatii
- risc de infectii
 
• este un act reflex sau voluntar determinat de
excitanţi fizici, chimici, inflamatori având ca
rezultat eliminarea violentă şi sonoră a
secreţiilor patologice sau a corpilor străini din
căile respiratorii şi permeabilizarea acestora.
• este controlată de centrul
respirator, declanşată de factorii
iritanţi ce ajung pe mucoasa
tractului respirator; are rolul de
curăţare a mucoasei.

TUSEA
După caracter tusea poate fi:
• neproductivă (uscată) în infecţii ale căilor respiratorii
superioare, în pleurită şi în primele faze ale tuberculozei
pulmonare;
• productivă (umedă) cu expectoraţie în infecţii ale
căilor respiratorii inferioare (bronşite acute şi cronice, în
pneumonii, supuraţii pulmonare);apare la schimbarea
poziţiei corpului
• tuse surda
• lătrătoare – consecinta unor compresiuni
traheobronsice determinate de adenopatii
• tuse bitonală – in cazul paraliziei corzilor vocale
• tuse convulsivă
• tuse iritativă – la fumători sau în complicatiile
cardiovasculare

Tusea
• tuse cavernoasă – în cavernele tuberculoase
• diferă ca frecvenţă şi mod de apariţie (matinală,
vesperală, în anumite poziţii);
• poate duce la epuizarea bolnavului şi la perturbarea
somnului;
• în accese violente poate fi însoţită de vărsături
(tuse emetizantă);
• în unele situaţii e necesară provocarea tusei pentru
facilitarea eliminării secreţiilor.

Tusea
 Intervenţii nursing

• Tusea uscată trebuie combătută: prin educaţie

privind evitarea fumatului, a deschiderii gurii în
inspir, a aerului uscat sau prea cald.
• În caz de tuse productivă asistenta încurajează
tusea şi colectarea sputei pentru a se putea aprecia
aspectul, cantitatea şi pentru a se recolta probe de
laborator.
- este dominantă în unele afectiuni respiratorii,
reprezentânt eliminarea de sânge roşu, aerat,
proaspat, provenit din căile aeriene, în urma
unui efort de tuse prin expectoraţie .
- - este o urgenţă ce impune un diagnostic
etiologic în vederea elaborării unei conduite
adecvate
- Cauzele sunt reprezentate de:
• Cancer bronhopulmonar
• Pneumonii bacteriene( cu staphilococus aureus
şi pseudomonas aeruginosa sau virale)
• TBC pulmonară Hemoptizia
• Bronşiectazii suprainfectate
• Micoze pulmonare(cu aspergillus spp)
• Hipertensiune venoasă pulmonară( stenoză
mitrală, TEP)
 - sângele este roşu, aerat, puţin coagulabil(rămîne lichid), cu pH
alcalin
- se poate repeta cu frecvenţă variabilă şi uneori de mai multe ori
pe zi
- spre sfârşit cantitatea şi frecvenţa diminuă, iar sângele devine
negricios, reprezentând reziduul bronşic
Volumul poate fi :
- Masiv > 250-500 ml/ zi  se descrie hemoptizia fudroaianta(fr.
Foudre= fulger) sau cataclismică de volum mare(>500 ml),
produsă rapid care prin inundaţie bronşică şi şoc hemoragic
duce la exitus
- non-masiv < 200ml/ zi : medie= 150-250 ml; mica= 50-150 ml;
minima=ml formă particulară este sputa hemoptoică
(sangvinolentă, hemoptizia minimă) caracterizată prin prezenţa
de striuri sangvine în materialul expectorat

Hemoptizia
• Este un semn clinic ce determină apariţia anxietăţii atât
la pacient cât şi la anturaj şi medic – supraevaluarea
volumului
• Este necesar cuantificarea corectă a acesteia şi se
impune colectarea sputei intr-un recipient gradat
Semne premoitorii
- Senzaţie de căldură
- Cefalee
- Ameţeli
- Dispnee
- Senzaţie de tensiune toracică insotita de teama
- Senzaţie de iritaţie(gâdilitură) laringiană
- Gust usor metalic, sarat

Hemoptizia
• Paloare facială, transpiraţii reci, dispneea cu tahipnee, tahicardia şi anxietatea,
lipotimie, hipotensiune
• Febra/subfebrilitatea sugerează etiologie infecţioasă, cancer bronhopulmonar,
TEP
• Durerea toracică unilaterală însoţeşte hemoptizia din TEP şi uneori cancer
bronhopulmonar
• Asocierea, la femei, cu menstra, reprezintă hemoptizia
catamenială(gr,katamenios=lunar) sau vicariantă(lat., cicarius= substitut,
înlocuitor), semn al endometriozei pulmonare.
• Trebuie diferenţiată de
- epistaxis posterior
- Stomato-gingivoragii
- Pseudo-hemoptizia – sângele provine de la nivelul căilor respiratorii supra-
glotice(nu este tuse)
- Hematemeză- eliminare fără tuse, prin vărsătură, sângele este neaerat,
negru(în zaţ de cafea), cu ph acid, amestecat cu mucus filat, alimente şi
coagulează rapid
- Hemoptizia factitia- simulată – leziuni ale limbii, mucoasei jugale

Semne şi simptome asociate

Hemoptizia - conduita terapeutica imediata

Gesturi utile immediate

- Pacientul cu hemoptizie confirmată se internează obligatoriu
în spital!
- aprecierea corecta a cantitatii de sange
- semne clinice de detresa respiratorie - care sugereaza
gravitatea-insuficienta respiratorie acuta.
- cercetarea semnelor clinice de anemie acuta (paloare, hTA,
puls slab, filiform)
- semne de soc hemodinamic - in Hemoptizii masive.
Conduita imediata
 repaus absolut la pat, in pozitie semi-sezanda, daca este posibil pe
partea leziunii;
 repaus vocal absolut.
 in primele ore sau zile, alimentatie formata exclusiv din lichide reci
(compot, sirop, limonada, lapte);
 punga cu gheata pe hemitoracele presupus bolnav sau pe stern.
calmarea bolnavului si pe cei din anturajul acestuia,
 manevrarea bolnavului cu blandete;
 sa-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea, temperatura
moderata (16°);
 sa recomande bolnavului sa nu tuseasca, sa inspire lent si profund; sa-
i curete gura de cheaguri.
Hemoptizii-conduita/tratament

Internare obligatoriu! - in Hemoptizii mari

-repaus la pat
-punga cu gheata
-inventarierea cauzelor- ORL, hematologice,
cardiovasculare, respiratorii
- endoscopia bronsica.
Hemoptizii-conduita/tratament

-oxigenoterapie 2-4 l/min.

-eliberarea cailor respiratorii
-cale de abord venos cu acces permanent
-umplere vasculara pt.corectia hemodinamica
-vasoconstrictoare-vasopresina,sandostatin
-hemostatice i.v./i.m
-trat.chirurgical-embolizare arteriala bronsica,ligatura.
– cantittate, aspect- reprezinta ceea ce se elimina din
teritoriul alveolo-bronho-traheal prin actul tusei.rezultatul
expectoratiei este „sputa”.Sputa contine secretia diferitelor
glande seroase si mucoase exudat inflamator, transudat din
capilarele pulmonare si alveolare sange,eventual corpi straini
- prezinta caracteristici diferite, examenul macroscopic si
de laborator
- ofera informatii referitoare la diagnostic si etiologie.
- reprezinta un produs patologic periculos pentru
propagarea infectiei

Expectoraţia
- definita ca respiratie dificila ( cu efort); respiratie constientizata ca
anormala, determinand o situatie de disconfort. In caz de dispnee
apar modificari de frecventa, amplitudine si regualritate ce se
coreleaza cu travaliu ventilator crescut.
• este consecinta scaderii aportului de oxigen si cresterii CO 2,
comprimarii organelor mediastinale si obstructiei cailor respiratorii.
- Difera in functie de timpul respirator afectat (inspiratorie,
expiratorie), ritmul respiratiei, circumstante de aparitie - efort sau
repaus; paroxistica .
- Frecvent sugereaza o afectiune respiratorie.
- Poate fi insotita de tiraj, cornaj, wheezing,batai ale aripilor nazale,
turgescenta jugularelor.
- Determina anxietatea pacientului, intoleranta la efort, ortopnee.

Dispneea
 1. Dispnee de efort şi de repaus-
- evoluează conszant în timp, de la eforturi mari la eforturi din
ce în ce mai mici(dispneea de efort)
- dispneea de repaus, prezenta in stadii avansate ale dispneei de
efort, si cea care apare acut in repaus,
2. Dispneea paroxistică
- este tot dispnee de repaus
- este repetitiva. Prototip in acest caz este astmul bronsic.
Mijlocul de masurare al dispneei se refera la cea de efort, in functie
de gradul de efort la care apare si are 4 stadii (efort mare, mediu,
mic si repaus)

Tipuri de dispnee
Clinic dispneea poate fi cu :
Ortopnee - cand se amelioreaza in pozitie sezanda
Platipnee - cand se amelioreaza in pozitie culcata
(este inversul ortopneei). Se intalneste in deficit
muscular abdominal
Trepopnee - cand se amelioreaza intr-o anumita
pozitie laterala. Este legata de modificari intre
circulatie si respiratie

Tipuri de dispnee
Caracteristici ale dispneei :
- se realizeaza un efort inspirator mare, ceea ce duce la cresterea
duratei inspirului, avand 2 consecinte :
- zgomot prelungit al inspirului, care se numeste cornaj
sau stridor daca este la nivelul laringelui
- deprimare a structurilor suprasternale, intercostale, si zonei
substernale, care se explica prin discrepanta dintre forta
aplicata pentru intrarea aerului, si posibilitatile de dilatare
a plamanului in conditiile afluxului de aer (tiraj)
Legat de bronhiile principale, in inspir apare un "wheezing"
(suierat) datorita obstructiei lor.
Aceasta dispnee are frecventa joasa (10-12 / minut) si se numeste
bradipnee inspiratorie cu cornaj si tiraj
- difera ca localizare, intensitate si mod de aparitie, in functie
de: regiunea afectata (schelet toracic, pleura, parenchim
pulmonar); intinderea leziunilor
- Nu exprima intotdeauna o afectiune la nivelul aparatului
respirator
- Creaza disconfort, perturba somnul pacientului, limiteaza
miscarile

Durerea toracică
Cianoza albăstruie a tegumentelor
- Coloraţia
cauzată de scăderea aportului de oxigen
cu creşterea CO2 în sânge
- Este însoţită de tahicardie, confuzie,
transpiraţii abundente, cefalee,
agitaţie,acidoză
 1. INVESTIGAREA IMAGISTICĂ A APARATULUI
RESPIRATOR:
- Radiografia toracică / Radioscopiile toracice
- Explorări radiologice cu substanţe de contrast: bronhografii
(contrast radioopac iodat: lipiodol), fistulografii;
- Explorarea CT toracică
- RMN
- Explorare (cu izotopi radioactivi) scintigrafică: scintigrafie
pulmonară de perfuzie; scintigrafie pulmonară de ventilaţie

Investigaţii specifice aparatului

respirator
1. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ RESPIRATORIE
- Spirometrie
- Spirografie
- Analiza gazelor
- Teste farmacodinamice: test bronhoconstrictor, test bronhodilatator
• Tehnicile spirografice:
• Scop: Determinarea funcţiei ventilatorii pulmonare.
• Utile în diagnosticul tipului de tulburare ventilatorie:
- Obstructiva;
- Restrictivă;
- Mixtă;
• Utile în diagnosticul caracterului reversibil/ireversibil terapeutic al
tulburării ventilatorii;
• Utile în evaluarea progresivitătii bolilor cronice respiratorii

Investigaţii specifice aparatului

respirator
3. EXAMINARI DE LABORATOR
 Examenul sputei si al aspiraţiei bronsice:
- Examen citologic: celularitate suspectă; eozinofile
- Examen bacteriologic : direct (coloraţie Gram şi Ziehl-Nilsen) ;
culturi( floră banală, bacil Koch)
 Examenul lichidului pleural- exudat sau transudat
 Examene de sânge
 Examen de urină

4.TESTE CUTANATE
- Intradermoreactia la tuberculina

5. EXAMINARI ENDOSCOPICE
- Fibrobronhoscopia  
Investigaţii specifice aparatului
respirator