ANATOMIE FUNCȚIONALĂ

- CURS 9 –
Aparatul digestiv
Tub digestiv: cavitate bucală, faringe, esofag,
stomac, intestin subţire, intestin gros.
Glande anexe: glande salivare, pancreas şi ficat.

Lector universitar Dr. Remus GLOGOJEANU

remus.glogojeanu@unefs.ro
 APARATUL DIGESTIV
-Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea
organelor care îndeplinesc în principal
funcţiile de digestie şi absorbţie a alimentelor:
transportul şi depozitarea alimentelor,
modificarea lor prin procese fizice şi chimice,
cu obţinerea factorilor nutritivi, absorbţia
acestor factori şi excreţia reziduurilor
neabsorbabile

- Deosebim:
Tubul digestiv,
Glandele anexe
 Aparatul digestiv

TUBUL DIGESTIV
• Denumit şi tract digestiv sau canal alimentar,
este un conduct cu lungimea de circa 10-12 m.
• Comunică cu mediul exterior prin cele două
extremităţi, proximală – orificiul bucal şi,
respectiv, distală – orificiul anal.
• Este constituit din mai multe segmente:
Cavitatea bucală
Faringele
Esofagul
Stomacul
Intestinul subţire
Intestinul gros
Aparatul digestiv

GLANDELE ANEXE

Sunt componente ale aparatului digestiv şi

intervin în digestie.

Sunt reprezentate de:

Glandele salivare
Ficatul
Pancreasul
 Aparatul digestiv

CAVITATEA BUCALĂ
• Este prima porţiune a tubului digestiv
• Începe de la orificiul bucal, situat
anterior, prin care comunică cu
exteriorul, şi se întinde posterior până la
istmul bucofaringian, prin care se
deschide în faringe
• Este mărginită anterior de buze
(superioară şi inferioară) şi în părţile
laterale de obraji
• Cele două buze se unesc prin
extremităţile laterale formând comisurile
labiale (ale buzelor)
 Aparatul digestiv

CAVITATEA BUCALĂ
Este împărţită prin arcadele
dentoalveolare în 2 compartimente:
Vestibulul bucal, în formă de potcoavă,
mărginit pe de o parte de buze şi obraji
şi pe cealaltă parte de arcadele
dentoalveolare
Cavitatea bucală propriu-zisă, porţiune
circumscrisă antero-lateral de arcadele
dentoalveolare
 Cavitatea bucală

Deosebim 5 pereţi:

Un perete anterior - corespunde

buzelor
Doi pereţi laterali - constituiţi de
obraji
Un perete inferior – planşeul
cavităţii bucale
Un perete superior reprezentat
de bolta palatină – palatul dur,
palatul moale şi vălul palatin
 Cavitatea bucală
Structură
Pereţii cavităţii bucale sunt căptuşiţi de
mucoasa bucală constituită dintr-un epiteliu
pavimentos stratificat şi dintr-un corion, în
grosimea căruia se găsesc glandele salivare.
Mucoasa bucală se continuă cu mucoasa
nazală, între ele delimitându-se vălul palatin.
Din mijlocul vălului palatin atârnă o
prelungire numită luetă (omuşor). În lateral,
de la baza luetei, pleacă în jos două cute
musculare – stâlpii vălului palatin (anterior şi
posterior). Între cei doi stâlpi se delimitează
lojele amigdaliene, care adăpostesc
amigdalele palatine.
 Aparatul digestiv

DINŢII
Sunt organe dure, de culoare albicioasă sidefie, situate
în alveolele dentare de la nivelul celor două maxilare.
- parte componentă a aparatului dento-maxilar,
Deosebim două dentiţii:
- prima alcătuită din 20 de dinţi  în copilărie şi este
denumită dentiţie temporară (de lapte);
- a doua dentiţie alcătuită din 32 de dinţi (16+16) apare
în copilăria târzie şi adolescenţă şi se numeşte dentiţie
permanentă.
 Aparatul digestiv

DINŢII
Alcătuiţi din 3 părţi:
- rădăcina – partea fixată în
alveolă
- coroana –la exterior, în afara
alveolei dentare
- gâtul (coletul)
Dinţii se împart în:
8 incisivi (I)
4 canini (C)
8 premolari (P)
12 molari (M)
 Aparatul digestiv

LIMBA
• Este un organ musculo-membranos
de formă conică, adăpostit în cavitatea
bucală, pe planşeul acesteia.
• Este fixată prin rădăcină de osul hioid,
mandibulă şi epiglotă, în timp ce corpul
şi vârful sunt libere, mobile.
• Are rol important în digestie,
contribuind la masticaţie, supt şi
deglutiţie, şi în simţul gustului prin
receptorii gustativi.
• Participă la fonaţie prin articularea
cuvintelor.
Aparatul digestiv

Mucoasa linguală
- are structură similară
mucoasei bucale şi acoperă
stratul muscular.
Pe linia mediană a feţei
inferioare se află frâul limbii
(rafeul lingual).
La suprafaţa mucoasei feţei
superioare se găsesc papilele
linguale, cu rol gustativ.
 Aparatul digestiv

FARINGELE
• Este un conduct musculo-membranos,
răspântie dintre calea respiratorie şi cea
alimentară
• Faringele este situat înaintea coloanei
vertebrale cervicale şi înapoia foselor
nazale şi a cavităţii bucale
• În sus se întinde până la baza craniului, iar
în jos se continuă cu laringele şi esofagul
• Are forma unei pâlnii incomplete, căreia îi
lipseşte peretele anterior
• Prezintă o bază, un vârf şi 3 pereţi (unul
posterior şi doi laterali)
 Faringele
Este împărţit în 3 etaje –
Nazofaringele - circa 5 cm lungime şi reprezintă
partea superioară a faringelui, situată înapoia
cavităţilor nazale. Comunică cu fosele nazale
prin choane. Pe pereţii laterali se găsesc
orificiile trompei lui Eustachio şi superior, în
submucoasă, amigdala faringiană (Luschka).
Orofaringele - circa 4 cm lungime şi constituie
partea mijlocie, situată înapoia cavităţii bucale
cu care comunică printr-un orificiu larg,
corespunzător istmului gâtului. Pe pereţii săi
laterali sunt situate amigdalele palatine.
Laringofaringele - circa 5 cm şi reprezintă
porţiunea inferioară a faringelui. Pe peretele
anterior se află aditus laringis (orificiul
faringian al laringelui), delimitat de epiglotă.
 Aparatul digestiv

ESOFAGUL
Este un conduct musculo-membranos cu
lungime de 25-30 cm prin care alimentele
trec din faringe în stomac. Topografic,
deosebim 3 segmente:
- porţiunea cervicală - vine în raport anterior
cu traheea, lateral cu lobii tiroidieni şi
arterele carotide şi posterior cu coloana
vertebrală
La nivelul cartilajului cricoid prezintă o
îngustare, strâmtoarea cricoidiană
 Esofagul

- porţiunea toracală - are raporturi:

anterior cu segmentul toracic al
traheei, cu bronhia stângă şi cu faţa
posterioară a pericardului, lateral cu
marea venă azygos şi posterior cu
aorta. Prezintă o strâmtoare
bronhoaortică determinată de
impresiunea aortei şi a bronhiei
stângi şi o strâmtoare diafragmatică,
la nivelul hiatusului esofagian
diafragmatic
- porţiunea abdominală - sub
diafragm, se continuă cu cardia
 Aparatul digestiv

Vase şi nervi
Vascularizaţia arterială - din mai multe
trunchiuri:
- arterele esofagiene superioare
(din arterele tiroidiene inf.)
- arterele esofagiene mijlocii
(din aorta toracică)
- arterele esofagiene inferioare
(din aorta abdominală)
 Aparatul digestiv

Vase şi nervi
Venele - din două plexuri venoase, submucos
şi periesofagian, care se drenează în sistemul
venei cave superioare
Limfaticele din porţiunea cervicală şi toracală
sunt drenate în limfonodulii recurenţiali şi
esofagieni, iar cele din porţiunea abdominală
în limfonodulii gastrici inferiori.
Inervaţie: esofagul este inervat de fibre
nervoase parasimpatice cu origine în nervul
vag şi fibre simpatice. La nivelul peretelui
esofagian aceste fibre formează două plexuri
nervoase – Meissner în submucoasă şi
Auerbach în musculară
 Aparatul digestiv

CAVITATEA ABDOMINALĂ
Porţiunea aparatului digestiv situată mai
jos de esofag, împreună cu segmente ale
altor aparate (urinar, reproducător) sunt
adăpostite de cavitatea abdominală
Cavitatea abdominală este situată sub
diafragm şi are o formă ovoidală, cu
partea voluminoasă îndreptată în sus.
Topografic este împărţită prin dispoziţia
organelor şi a repliurilor peritoneului în
3 etaje: - supramezocolic,
- submezocolic,
- pelvian.
 Aparatul digestiv

PERITONEUL
•Căptuşeşte pereţii cavităţii abdominale şi
majoritatea organelor adăpostite în ea.
•Este o membrană seroasă alcătuită din două
foiţe, parietală şi viscerală, care se continuă una
cu cealaltă, delimitând un spaţiu virtual,
cavitatea peritoneală. Aceasta are rolul de a fixa
organele pe care le acoperă şi, totodată, de a
favoriza alunecarea lor unele faţă de celelalte
sau faţă de peretele abdominal.
•În funcţie de raportul lor faţă de cavitatea
peritoneală, deosebim organe intraperitoneale,
care pătrund în cavitatea peritoneală şi organe
retroperitoneale, care sunt situate între peretele
abdominal şi foiţa parietală a peritoneului
Aparatul digestiv
STOMACUL
Este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv, situată
intraperitoneal, în etajul supramezocolic, în loja
gastrică. Are forma literei „J”, circa 1300 cm3 şi
dimensiuni medii - lungime/lăţime/grosime 25/10/8 cm.
 Aparatul digestiv

STOMACUL
Deosebim 3 porţiuni:
Fundul (fornixul sau camera cu aer) –
este porţiunea superioară, cea mai
mare, care nu se umple cu alimente.
Corpul gastric, porţiunea mediană.
Porţiunea pilorică, situată inferior şi
orizontal, subîmpărţită în 2 segmente:
antrul piloric şi canalul piloric.
Stomacul prezintă 2 feţe (anterioară şi
posterioară) şi 2 margini sau curburi–
mica curbură cu concavitatea spre
dreapta, marea curbură cu
convexitatea spre stânga.
 Stomacul
Structură
•Adaptată pentru a asigura funcţiile sale
principale, acelea de rezervor pentru
alimente şi de digestie. Peretele stomacului
este constituit din cele 4 tunici clasice:
Tunica seroasă, formată din peritoneul
visceral – nu acoperă în întregime
stomacul, lasă o zonă liberă pe faţa
posterioară a fornixului, la nivelul căreia
stomacul aderă la diafragm
Tunica musculară - fibre musculare netede
în 3 straturi:
Extern – longitudinal
Mijlociu – circular
Intern - fibre oblice (parabolice, „în ansă”)
 Stomacul
Structură
Tunica submucoasă
Tunica mucoasă prezintă numeroase
plici (pliuri). Este constituită dintr-un
epiteliu columnar simplu
mucosecretant, care formează
criptele gastrice şi lamina propria
care conţine glandele gastrice,
de 3 tipuri:
- cardiale
- corporeale
- pilorice
 Stomacul
Vase şi nervi
Arterele provin din trunchiul celiac:
Artera gastrică stângă - se anastomozează de-a lungul micii
curburi cu artera gastrică dreaptă,
Artera gastroepiploică dreaptă - se anastomozează de-a
lungul marii curburi cu artera gastroepiploică stângă
Arterele gastrice scurte, ramuri din artera splenică
 Stomacul
Vase şi nervi
Vascularizaţia venoasă- 2 plexuri: unul submucos şi celălalt
subseros. Din aceste plexuri iau naştere venele stomacului:
Vena coronară a stomacului
Venele gastroepiploice dreaptă şi stângă
Venele scurte
Venele sunt drenate în sistemul venos port hepatic.
Limfaticele formează o reţea musculară şi una subseroasă,
care sunt drenate în limfonodulii de pe mica şi marea curbură
Inervaţia - se face prin fibre simpatice şi parasimpatice
provenite din plexul solar, care formează 3 plexuri mixte:
plexul subseros, slab dezvoltat, plexul Meissner din
submucoasă şi plexul Auerbach din musculară.
 Aparatul digestiv

INTESTINUL SUBŢIRE

Este segmentul cel mai lung al tubului

digestiv (circa 5-6 m).
Începe de la sfincterul piloric şi se termină
la valvula ileo-cecală.
Calibrul său variază de la 3-4 cm la origine
la 2-3 cm la terminare.
Este împărţit în 2 porţiuni:
- Duodenul
- Jejun-ileonul (intestinul mezenterial)
 Aparatul digestiv

Duodenul
• Este segmentul fix al intestinului subţire.
• Are formă de potcoavă, 25-30 cm, începe
de la pilor şi se termină la nivelul
unghiului duodeno-jejunal.
• În concavitatea sa cuprinde capul
pancreasului.
• La acest nivel se găseşte intraluminal o
proeminenţă mamelonară – ampula Vater
în care se deschid canalul pancreatic
principal (Wirsung) şi canalul coledoc.
• Puţin deasupra se mai deschide canalul
pancreatic accesoriu (Santorini).
 Aparatul digestiv

Jejun-ileonul
• Este porţiunea cea mai lungă a intestinului subţire, care
începe de la nivelul unghiului duodeno-jejunal şi se termină
la valvula ileo-cecală.
• Este un segment mobil datorită suspendării de peretele
abdominal printr-un mezou (mezenterul).
• Jejun-ileonul prezintă circa 14-16 flexuri denumite anse
intestinale, dintre care primele sunt orizontale,
individualizând jejunul, iar ultimele sunt verticale,
caracterizând ileonul.
• Ileonul se deschide în intestinul gros (cec) prin orificiul ileo-
cecal prevăzut cu valva ileo-cecală, situat în fosa iliacă dr.
 Jejun-ileonul
Structură.
Peretele intestinului subţire - 4 tunici:
• Tunica seroasă este constituită din peritoneul
visceral care, în porţiunea posterioară,
formează un mezou – mezenterul, formaţiune
de fixare care îi asigură şi mobilitatea. La
nivelul mezenterului intră şi ies vasele
sanguine şi limfatice şi fibrele nervoase.
• Tunica musculară este formată din 2 straturi,
extern longitudinal şi intern circular. În
grosimea acestei tunici se găseşte plexul
nervos Auerbach.
• Tunica submucoasă este formată din ţesut
conjunctiv, vase şi plexul nervos Meissner.
• La nivelul duodenului se găsesc şi glandele
Brunner.
Jejun-ileonul
 Jejun-ileonul
Tunica mucoasă căptuşeşte lumenul şi este alcătuită dintr-un
epiteliu columnar simplu, care prezintă microvili la polul
luminal (marginea în perie sau platoul striat) şi corionul în
care se găseşte chiliferul central, arteriole şi venule.
Mucoasa intestinală prezintă nişte cute transversale,
valvulele conivente Kerkring, care măresc suprafaţa de
absorbţie. Pe aceste valvule se întâlnesc vilozităţile
intestinale de formă conică, cilindrică sau lamelare, care
măresc şi mai mult această suprafaţă de absorbţie.
În grosimea mucoasei se mai găsesc formaţiuni limfoide, sub
formă de foliculi izolaţi sau agregaţi în plăcile Peyer.
Aparatul digestiv

Vase şi nervi
Duodenul este vascularizat
de ramuri din:
• Artera gastro-duodenală din
artera hepatică
• Artera pancreatico-duodenală
superioară şi inferioară din
artera mezenterică superioară
 Aparatul digestiv

Jejun-ileonul este irigat de: arterele jejunale şi

ileale, ramuri ale arterei mezenterice superioare.
Sângele venos este drenat în vena mezenterică
superioară, ramură a venei porte.
 Aparatul digestiv

INTESTINUL GROS
• Este segmentul terminal al
tubului digestiv; continuă
intestinul subţire şi se deschide la
exterior prin orificiul anal.
• Are o lungime de circa 1,6 m,
diametrul de 7 cm la origine şi
circa 3-3,5 cm în porţiunea
terminală.
• Intestinul gros înconjură ca o
ramă intestinul subţire sub forma
literei „U” răsturnat (cadrul colic).
• Se deosebesc 3 porţiuni: cecul,
colonul şi rectul
 Intestinul gros
• Cecul este porţiunea dilatată, situată în fosa iliacă dreaptă
Se termină printr-o formaţiune rudimentară, apendicele
vermiform de circa 6-10 cm.
• Colonul este porţiunea cea mai lungă, circa 1,5 m.
Continuă cecul, se termină în bazin, în dreptul vertebrei S3
 Aparatul digestiv
Colonul are 4 porţiuni:
1. colonul ascendent care se întinde
până la nivelul unghiului hepatic
(flexura colică dreaptă) situată sub
faţa inferioară a ficatului.
2. colonul transvers situat între
unghiul hepatic şi unghiul splenic
(flexura colică stângă) situată sub
faţa inferioară a splinei.
3. colonul descendent începe de la
unghiul splenic şi se continuă în
fosa iliacă stângă cu colonul
sigmoid.
4. colonul sigmoid, porţiunea
terminală, sub forma literei „S” .
 Aparatul digestiv

Lumenul colonului prezintă plici

semilunare şi haustre sau boseluri
care îi dau un aspect încreţit.
Prezenţa plicilor şi al haustrelor se
explică prin faptul că benzile
musculare din lungimea colonului
(tenii musculare) sunt mai scurte
decât lungimea sa şi, prin
contracţie, îl cutează.
Pe suprafaţa externă a intestinului
gros se găsesc apendici sau
ciucuri epiploici, care sunt
formaţiuni grăsoase acoperite de
peritoneu.
 Aparatul digestiv
Rectul este porţiunea terminală a
intestinului gros, are circa 15-20 cm şi
un calibru neuniform.
Sub prima porţiune dreaptă se află o
dilataţie denumită ampula rectală.
Urmează canalul anal care spre
porţiunea terminală prezintă regiunea
hemoroidală.
Rectul se termină cu orificiul anal.
La nivelul rectului tunica musculară nu
mai formează tenii.
În prima porţiune rectul prezintă un
mezou, fiind mobil, în timp ce în ultima
porţiune acest mezou lipseşte,
făcându-l imobil.
 Aparatul digestiv
Structură rectului
Tunica seroasă (peritoneul visceral) lipseşte în
porţiunea terminală a rectului.
Tunica musculară este formată din fibre
longitudinale externe şi circulare interne. Fibrele
longitudinale sunt strânse în 3 fâşii numite tenii.
La nivelul colonului sigmoid există doar două
tenii (anterioară şi posterioară) care apoi se
răspândesc uniform în pereţii rectului.
La nivelul anusului muşchii circulari formează
sfincterii anali.
Tunica submucoasă este mai puţin dezvoltată.
Tunica mucoasă este formată din epiteliu simplu
columnar şi corion, formând pliuri longitudinale
şi transversale dar nu şi vilozităţi.
 Aparatul digestiv

Artere intestinului gros:

• Artera mezenterică superioară
şi inferioară pentru cec şi colon
• Artera hemoroidală mijlocie şi
inferioară pentru rect
Venele intestinului gros:
• Drenate în venele mezenterice
– superioară şi inferioară
Limfaticele intestinului gros:
• Formează două reţele,
subseroasă şi musculară
Fazele remodelarii