Sunteți pe pagina 1din 77

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI DIGESTIV

Definite :
Sistemul digestiv reprezintă ansamblul morfologic şi funcţional de organe
ce realizează digestia şi absorbţia alimentelor, precum şi evacuarea reziduurilor
neasimilabile.

Sistemul digestiv este alcătuit din :

1.Tubul digestiv care la rândul său este alcătuit din următoarele componente:
1 Cavitatea bucală
2 Faringele
3 Esofagul
4 Stomacul
5 Intestinul subţire
6 Colonul şi rectul

2.Glande anexe care sunt următoarele:


1 Ficatul
2 Pancreasul
3 Căile biliare extrahepatice

Figura 1

3
1.1 TUBUL DIGESTIV

1.1.1 Cavitatea bucală reprezintă primul segment al tubului digestiv şi


posedă următoarele funcţii: digestivă, respiratorie, fonaţie, intervine în mimică şi
limbaj articulat.

Figura 2

Localizare : ocupă etajul inferior al craniului visceral. Este cuprinsă între:


 fosele nazale situate superior;
 regiunea superioară a gâtului, situat inferior;
 orificul bucal sau gura, prin care comunică cu exteriorul;
 faringele cu care comunică prin istmul faringian.

Când gura este închisă, cavitatea bucală este virtuală, ea devine reală când
gura este deschisă sau când limba este aplicată pe planşeul bucal.

4
Este formată din două compartimente separate prin arcadele alveolo-
dentare:
a) Vestibulul bucal, care are un perete antero-lateral format din buze şi obraji şi
un perete postero-medial, reprezentat de arcadele alveolo-dentare.

b) Cavitatea bucală propriu-zisă este delimitată astfel:


 superior → bolta palatin, care o separă de fosele nazale;
 inferior → planşeul bucal, format în principal din muşchi; la acest nivel se
găsesc glandele salivare sublinguale;
 antero-lateral → arcadele alveolo-dentare;
 posterior → este reprezentat superior, de valul palatin şi inferior, de istmul
faringian prin care continuă cu faringele.

Cavitatea bucală este ocupată în mare parte de limbă, care este un organ
musculo-membranos mobil situat pe planşeul bucal.

1.1.2 Limba

Figura 3

Limba are rol în :


 Masticatie
 Deglutiţie
 Supt (la sugari)
 Limbaj

5
Limba are două porţiuni:
 verticală = rădăcina limbii, fixată pe mandibulă şi osul hioid prin
muşchi;
 orizontală = corpul limbii care este mobil.

Faţa inferioară a corpului limbii se fixează pe planşeul bucal printr-o plică


mediană mucoasă = frâul limbii.
Pe faţa dorsală a limbii până la şanţul terminal, se găsesc papilele gustative,
cu rol în recepţionarea senzaţiilor gustative şi tactile:
 vârful limbii→ gustul acid şi dulce;
 marginile limbii→ gustul acid, dulce şi sărat;
 baza limbii→ gustul amar.

1.1.3 Dinţii sunt organe dure, de culoare alb, fixaţi în alveole şi situaţi în
arcadele alveolo-dentare. Dinţii au rol mecanic în digestia bucală intervenind în
sfărâmiţarea alimentelor. Împreună cu muşchii masticatori şi articulaţia
temporomandibulară , alcătuiesc aparatul masticator. Au aspect şi forme diferite
în funcţie de rolul pe care îl au în procesul de masticaţie, astefl încât:

Figura 4

 Incisivii → situaţi pe central pe arcada dentară, taie alimentele;


 Caninii → situaţi lateral de incisivi, au rolul de a sfâşia alimentele;
 Premolarii → situaţi lateral de canini, au rolul de a strivi alimentele;
 Molarii → situaţi postero-lareral de premolari, au acelaşi rol că şi
premolarii.

6
Omul are două dentiţii:
 Dentiţia temporară → dinţii sunt mai mici, iar la naştere sunt ascunşi în
aleveoli sub mucoasă. Dinţii temporari care erup după 6 luni de la
naştere sunt în număr de 20, câte 10 pe fiecare arcadă.
 Dentiţia definitivă sau permanentă. → Încă de la vârsta de 5 ani, dinţii
permanenţi apar sub dinţii de lapte şi se apropie de alveole. Dinţii
permanenţi care apar succesiv între 6 şi 13 ani sunt în număr de 32,
câte 16 pe fiecare arcadă

Figura 5

1.1.4 Glandele salivare

Glandele salivare sunt glande anexe ale cavităţii bucale ce intervin în


procesul digestiei prin produsul lor de secreţie care este saliva.
Saliva are acţiune mecanică de îmbibare a bolului alimentar şi acţiune
chimică, prin enzima pe care o conţine – amilaza salivară.
Glandele salivare sunt glande tubulo-acinoase, al căror canal excretor se
deschide la suprafaţa mucoasei bucale.
a) Glanda parotidă este o glandă voluminoasă situată retromandibular,
ocupând loja cu acelaşi nume. Secreţia acestei glande este de tip seros.
b) Glanda submandibulară ocupă loja cu acelaşi nume, delimitată de muşchi
şi de faţa inferioară a mandibulei. Este o glandă cu secreţie de tip sero-mucos
(mixt).

7
c) Glanda sublinguală se găseşte în planşeul bucal, de o parte şi de altă a
frâului limbii. Este o glandă exocrină cu secreţie tot de tip sero-mucos mixt.
1.1.5 Faringele
Este un organ musculo-membranos la nivelul căruia se intersectează calea
respiratorie cu cea digestivă. Faringele este situat astfel:
 anterior coloanei vertebrale;
 posterior de fosele nazale, cavitatea bucală şi laringe.
Limita superioară o formează baza craniului, iar cea inferioară corespunde
orificiului superior al esofagului cu care se continuă.

1.1.6 Esofagul
Este segmentul tubului digestiv cuprins între faringe şi stomac.
Limita superioară este reprezentată de planul care trece prin vertebra C6.
Limita inferioară se găseşte la nivelul orificiului cardiei prin care comunică
cu stomacul.
În funcţie de regiunile prin care trece, esofagului i se descriu 3 porţiuni:
a) esofagul cervical – până la orificiul superior al toracelui;
b) esofagul toracal – până la diafragmă
c) esofagul abdominal– până la cardia.
Lungimea esofagului este cuprinsă între 25-32 de cm şi are un calibru care
variază între 10 şi 22 mm.

1.1.7 Stomacul
Definitie :
Stomacul este un organ abdominal al tubului digestiv, situat între esofag şi
duoden. Este aşezat în etajul superior al cavităţii abdominale, între diafragm,
ficat, colon transvers şi peretele abdominal, ocupând loja gastrică.

Figura 6

8
Configuraţia externă a stomacului

Zona de protecţie a peretelui abdominal ocupă:


 o parte din epigastru;
 cea mai mare parte a hipocondrului stâng.

În ortostatism, la examenul radiologic, stomacul are o formă de cârlig cu:


 porţiune lungă verticală;
 o porţiune scurtă, orizontală orientată spre dreapta.

Stomacul are două feţe, două margini şi două extremităţi:


Feţele stomacului sunt:
 una anterioară şi una superioară care sunt orientate în plan frontal.

Marginile stomacului sunt :


 dreapta sau mica curbură cu concavitatea spre dreapta şi superior;
 stânga sau marea curbură cu concavitatea spre stânga şi inferior.

Extremităţile stomacului:
 superioară = orificiul cardia
 inferioară = orificiul piloric

Anatomo-funcţional stomacul are două porţiuni:


 verticală sau digestivă
 orizontală sau de evacuare.

Structura stomacului

Cuprinde cele patru tunici întâlnite la tubul digestiv:


1. Tunica seroasă reprezentată de peritoneul visceral;
2. Tunica musculară care este formată din fibre musculare;
3. Tunica submucoasă care conţine vasculo-nervoasă;
4. Tunica mucoasă care căptuşeşte faţa internă a organului.
Mucoasa formează numeroase cute sau plici mucoase, care sunt mai
accentuate când stomacul este gol sau se contractă. Mucoasa este formată dintr-
un epiteliu de înveliş cilindric simplu, un aparat glandular, şi o musculatură a
mucoasei.

9
Glandele gastrice se împart în:
1. Glande fundice → care secretă pepsinogenul , factorul Castle şi HCl
2. Glande cardiale → care secretă mucus
3. Glande pilorice → secretă tot mucus

Vascularizaţia stomacului
1. Vascularizaţia arterială este dată de ramurile trunchiului celiac din care
formează 2 arcade vasculare, una pentru curbură mare şi alte pentru curbură
mică.
2. Vascularizaţia venoasă este tributară venei porte.

Inervaţia stomacului
1. Parasimpatica prin nervul vag cu rol excitomotor şi secretor.
2. Simpatică prin plexul celiac cu rol inhibator.

Figura 7

10
1.1.8 Intestinul subţire
Este cel mai lung segment al tubului digestiv şi organul cel mai important
în procesul digestiei prin funcţia motorie, secretorie şi de absorţie.

Localizare
Se întinde de la sfincterul piloric până la valvula ileocecală unde se
continuă cu intestinul gros.

Figura 8

Intestinul subţire prezintă două porţiuni:


1. Duodenul care este fixat de peretele posterior al abdomenului. Este
cuprins între sfincterul piloric şi unghiul duodeno-jejunal.
Are o lungime de 25-30 cm şi are formă unei potcoave.
2. Jejuno-ileonul reprezintă porţiunea mobilă a intestinului subţire. Este
cuprins între flexură ileocecală şi are lungimea de 6-8 m, din careă este cudat,
formând ansele intestinale.

1.1.9 Intestinul gros

Este ultimul segment al tubului digesiv. Se întinde de la nivelul valvulei


ileo-cecale până la orificiul anal. Intestinului gros i se descriu mai mule
segmente:
1. Cecul sau apendicele cecal ce comunică cu ileonul.
2. Colonul ascendent se întinde până sub faţa inferioară a ficatului de unde
se cudează formând unghiul colic drept sau hepaic pentru a se continua cu
colonul transvers.
3. Colonul transvers este situat între unghiul colic drept şi unghiul colic
stâng de unde se continuă cu colonul descendent.
4. Colonul descendent coboară pe peretele abdominal stâng până la nivelul
crestei iliace stângi de unde se continuă cu sigmoidul.

11
5. Sigmoidul sau colonul ileo-pelvin este un segment mobil şi ocupă fosa
iliacă stângă şi o parte din bazin.
6. Rectul este segmentul terminal al intestinului gros şi al tubului digestiv.
Rectul se termină la nivelul orificiului anal.

Intestinul gros are o lungime de 1,60 cm. Se deosebeşte de intestinul subţire


prin:
→ dimensiuni, lungime şi calibru;
→ fixaţie parţială la nivelul trunchiului;
→ dispoziţia în cadru, în jurul anselor intestinale;
→ configuraţia externă.

Figura 9

12
Structura internă a intestinului gros
Peretele colonului conţine aceleaşi patru tunici:
1. Tunica
2. Tunica musculară
3. Tunica submucoasa
4. Tunica mucoasă

1.2 Glandele anexe ale tubului digestiv

1.2.1 Pancreasul este un organ retroperitoneal, dispus astfel:


→ anterior coloanei lombare,
→ posterior stomacului,
→ între duoden şi splină.

Figura 10

Pancreasul are formă alungită, cu axul mare orizontal. Este o glandă cu


secreţie mixtă exocrină şi endocrină.
Pancreasul exocrin este o glandă acinoasă , al cărui produs de secreţie sunt
enzimele digestive (tripsină, chimotripsină ).
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Largehans înconjurate de o
reţea capilară sinusoidală în care se varsă produşii de secreţie, hormonii, insulină
şi glaucagonul care au rol în reglarea metabolismului glucidic.

13
1.2.2 Ficatul este o altă glandă anexă a tubului digestiv.
Este aşezat în etajul abdominal superior, ocupând loja hepatică. Este
delimitat astfel:
→ superior de diafragm;
→ inferior de colonul drept şi stomac.

Figura 11

Configuraţia ficatului
Ficatul are două fete:
→ inferioară;
→ superioară;

Are două margini:


→ anterioară ascuţită în raport cu marginea costală;
→ posterioară în raport cu diafragmul;

14
Prezintă patru lobi:
→ anterior;
→ posterior;
→ stâng;
→ drept;
Structura ficatului :
Este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă şi celule hepatice.

Vascularizaţia ficatului:
→ nutritivă – asigurată de arteră hepatică;
→ funcţională – dată de venă portă.

Căile biliare extrahepatice


Aparatul excretor al bilei este alcătuit din căile care transportă produsul de
secreţie al ficatului – bila – de la ficat la intestin.

Peritoneul
Este o membrană seroasă care acoperă pereţii cavităţii abdomino-pelvine şi
organele că se găsesc aici.

1.3 Fiziologia digestiei şi absobtiei

Digestia reprezintă totalitatea proceselor pe care alimentele le suportă în


trecerea prin tractul digestiv pentru a fii absorbite.

1.3.1 Digestia bucală


Digestia începe în cavitatea bucală unde alimentele introduse suferă
procesul de fărâmiţare numit masticaţie, după care sunt îmbibate cu salivă şi
transformate în bol alimentar. Secreţia salivară este continuă, dar mai abundentă
în cursul alimentării când devine mai vâscoasă. Saliva este secretată în mod
reflex.
Masticaţia reprezintă procesul prin care alimentele introduse în cavitatea
bucală suferă procesul de fărâmiţare mecanică. La procesul de fărâmiţare
participă:
→Dinţii :
→ incisivii – cu rol de tăiere a alimentelor;
→ caninii – cu rol în sfâşierea alimentelor;
→ premolarii – care au rolul de sfărâmă;
→ molarii – cu acelaşi rol că şi premolarii
15
→ Mişcările mandibulei , limbii, buzelor şi obrajilor

Deglutiţia constă în trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală prin


faringe şi esofag, în stomac.
Deglutiţia cuprinde 3 timpi:
1. bucal
2. faringian
3. esofagian

Deglutiţia este reglată pe cale nervoasă. Primul timp este voluntar, iar
ceilalţi doi sunt reflexi.

1.3.2 Digestia gastrică


Stomacul este un organ cavitar în care alimentele sunt depozitate timp
îndelungat pentru a putea fi amestecate cu sucul gastric şi transformae într-o
formă acceptabilă pentru intestin adică în chim gastric. Prin mişcările
stomacului, chimul gastric este evacuat în duoden. Transformările pe care
alimentele le suferă în stomac sunt rezultatul acţiunii enzimelor din sucul gastric
şi cel al mişcărilor stomacului.
Sucul gastric este un lichid clar, incolor sau uşor opalescent cu puternică
reacţie acidă (ph= 1 - 1,5). Este secretat de glandele gastrice în cantitate mare în
perioadele digestive (1 – 2 l/zi) şi este absent sau foarte scăzut în perioadele
interdigestive.
Este format în mare parte de HCl , iar în afară de acesta, sucul gastric
conţine şi enzime:
 pepsină, care este cea mai importantă enzimă a sucului gastric. Ea
transformă proteinele în substanţe mai simple – polipeptide sau peptone;
 labfermentul – are importanţă la sugar, împiedicând trecerea rapidă a
laptelui din stomac în intestin;
 lipaza gastrică este întâlnită numai în stomacul copilului;
 lipozomul
 factorul intrinsec Castle sau antianemic;
 mucină care are rol protector nervos şi umeral.

Gastrina este o substanţă secretată de celulele parietale gastrice. Aceasta


stimulează formarea de HCl, pepsină şi în mică măsură motricitatea stomacului.
Controlul secreţie gastrice se face în trei faze:

16
1. faza cefalică : contactul alimentelor cu mucoasă bucală declanşează
reflex o creştere a cantităţii de secreţie gasrică. De asemenea stimulii vizuali,
olfactivi sau auditivi pot determina o creştere a secreţiei gastrice.
2. faza gastrică: este declanşată de pătrunderea alimentelor în stomac.
Durează 3-4 ore, timp în care alimentele rămân în stomac şi are loc digestia
gastrică.
3. faza intestinală: este determinată de prezenţa chimului gastric în duoden.
La acest nivel volumul secreţiei gastrice este foarte scăzut şi sărac în acid.

1.3.3 Digestia intestinală


Digestia începută în cavitatea bucală este continuată în stomac şi terminată,
finisată în intestinul subţire. La digestia intestinală paricipă:
1. Sucul pancreatic ( în cantitate de 1200-1500 ml pe zi)
2. Bila ( în cantitate de 500-1000 ml pe zi)
3. Sucul intestinal propriu-zis ( în cantitate de 1800 ml pe zi)
Sucul pancreatic
Este produsul de secreţie al pancreasului exocrin. El se vărsă în duoden prin
canalul Santorini şi Winrsung. Sucul pancreatic are bogat conţinut enzimatic
dintre care cele mai importante sunt:
a) tripsină → desface polipeptidele în di- , tri- şi dite-trapeptide;
b) lipaza pancreatică → descompune glicerina în grăsimi şi acizi graşi;
c) amilaza pancreatică descompune amidonul crud până la maltoză.
Bila
Este produsul de secreţie hepatică. Nu este un suc digestiv propriu-zis
pentru că nu conţine enzime. Singura enzimă biliară pe care o conţine este
fosfataza alcalină. Bila mai conine:
→ săruri biliare
→ pigmenţi biliari
→ colesterol
Bila intervine în absorbţia grăsimilor şi vitaminelor liposolubile (A, D, K),
în eliminarea unor substanţe şi are efect laxativ.
Sucul intestinal propriu-zis
Sucul intestinal este secretat de celulele intestinale. În compoziţia să intră
mucus, electroliţi, apă şi enzime.

17
1.3.4 Absorbţia intestinală
Este procesul prin care produşii de degradare ai substanţelor nutritive trec
prin epiteliul intestinal în sânge sau limfă.
Glucidele sunt ingerate sub formă de polizaharide şi dizaharide. Ele sunt
absorbite ca monozaharide prin transport activ, cu consum de energie, direct în
sânge.
Proteinele se pot absorbi ca atare, cum este cazul absorbţiei unor anticorpi
conţinuţi în colostru. Cea mai mare parte a proteinelor sunt absorbite ca
aminoacizi prin transport activ direct în sânge.
Lipidele sunt ingerate sub formă de trigliceride, fosfolipide şi colesterol.
Aceste grăsimi sunt descompuse până la glicerol si acizi graşi şi absorbite prin
celula inestinală în circulaţia limfatică de unde trec în sânge. Apa se absoarbe
pasiv prin difuziune. În 24 de ore în intestin se absorb 10 litri de apă.

1.3.5 Fiziologia intestinului gros


Functiile Intestinului gros: secretorie, de absorbtie, motorie

- FUNCTIA SECRETORIE: consta in producerea de mucus, cu rol in


formarea materiilor fecale si inaintarea acestora spre a fi eliminate
Bacteriile simbionte din intestinul gros sintetizeaza vitamina K
(anticoagulant)
In intestinul gros, sub actiunea florei bacteriene simbionte au loc procese de
fermentatie si putrefactie a resturilor nedigerate (glucide si proteine).
- FERMENTATIA:
Are loc in cecum, colonul ascendent si jumatatea dreapta a colonului
transvers;
Se realizeaza sub actiunea bacteriilor aerobe;
Glucidele nedigerate (celuloza) sunt degradate pana la acizi organici
(acetic, lactic, butiric) si gaze (CH4, CO2, H2).
- PUTREFACTIA:
- are loc in jumatatea stanga a colonului transvers, colonul descendent si
colonul sigmoid;
- se realizeaza de catre bacterii anaerobe;
- proteinele nedigerate sunt degradate in aminoacizi care vor fi dezaminati
si decarboxilati rezultand amine (putrescina, cadaverina) si gaze (H2S,
MERCAPTANI), amoniac (ce trece in sange ajungand la ficat pentru a fi
detoxifiat).
- FUNCTIA DE ABSORBTIE: se absoarbe apa, electrolitii, cantitati mici
de glucoza, vitamine (B,K)
- FUNCTIA MOTORIE: miscari peristaltice, segmentare, tonice.
18
In urma proceselor desfasurate la acest nivel rezulta materiile fecale (contin
resturi alimentare nedigerate, celule intestinale descuamate, apa, fosfati, saruri
de calciu, magneziu, mucus, leucocite, bacterii simbionte).
DEFECATIA este un reflex vegetativ neconditionat pana la 14-15 luni,
dupa care devine un reflex vegetativ conditionat, coordonat de centrii medulari
(S2-S4) si controlat de centrii corticali.

19
CAPITOLUL II
NOŢIUNI TEORETICE DESPRE
DIAREEA ACUTÃ LA COPIL

2.1 DEFINIŢIA DIAREEI ACUTE LA COPIL

De la deranjamentele uşoare din timpul vacanţelor, pânå la bolile


deshidratante devastatoare care pot omorî în decurs de câteva ore, afecţiunile
gastrointestinale acute sunt pe locul secund, dupã bolile acute ale tractului
respirator superior, în rândul celor mai rãspândite boli din lume. La copiii mai
mici de 5 ani, rata atacurilor se întinde de la 2-3 îmbolnãviri pentru un copil,
anual, în ţãrile dezvoltate, pânã la 10-18 îmbolnãviri pentru un copil, anual, în
ţãrile în curs de dezvoltare. În Asia, Africa şi America Latinã, bolile diareice
acute nu sunt doar cauza principalã de morbiditate la copii – producând 1 miliard
de cazuri, estimate anual – ci şi cauza majorã de mortalitate, fiind responsabile
de 4-6 milioane de decese anual sau un total sumbru de 12.600 decese zilnic. În
unele regiuni mai mult de 50% din decesele la copii sunt atribuite direct bolilor
diareice acute. În plus, contribuind la malnutriţie şi reducând astfel rezistenţa la
alţi agenţi infecţioşi, bolile gastrointestinale pot fi factori indirecţi într-un numår
mult mai mare de boli.(Harrison, 2003)
În România, în urmã cu câteva decenii, diareea acutã îşi disputa cu
afecţunile respiratorii primul loc între cauzele de mortalitate 0-1 an. În prezent,
bolile digestive (incluzând diareea acută) ocupã locul 5-6 în mortalitatea
infantilã (cunoaşterea mecanismelor, perfecţionarea rehidratãrilor, antibioticele,
educaţia pentru sãnãtate, etc.)
Limitele largi ale normalului (de la sugarul cu scaune solide de 2-3 zile
pâna la sugarul cu 4-5 scaune pe zi, de consistenţã moale) fac foarte dificilã
definiţia diareei. Cuvântul “diaree” este derivat din cuvântul grec “diarrhoia”,
care înseamnã “pierdere de fluide” pe cale digestivã (intestinalã).(Georgescu
Adrian, 2005)
În termeni clinici, diareea se referã fie la creşterea frecvenţei scaunelor, fie
la scãderea consistenţei acestora, respectiv caracterul apos al scaunelor care
reprezintã totodatã caracteristica esentiala pentru a defini scaunul diareic; sau
ambele modificãri: creşterea frecvenţei şi caracterul apos al scaunelor. În funcţie
de etiologie, frecvenţa scaunelor poate creşte dramatic - de exemplu, în holerã,
peste 20 de scaune pe zi. Într-o observaţie clinicã, care nu a fost holera, pe un
copil de 1 an si 8 luni, acesta a prezentat 44 scaune/24 ore, evolutia a fost spre
exitus.

20
Caracterul de acut al unei diareei este definit de evoluţia acestei boli sub 2
sãptamâni. Diareea este în realitate expresia clinicã a tulburãrii transportului apei
şi electroliţilor la nivelul tubului digestiv, inclusiv a proceselor de absorbţie şi
secreţie a acestora.
Conştienţi de faptul cã diareea este o boala în care tulburarea transportului
de apã şi electroliţi în intestin este elementul patogenic central, care de fapt o
defineşte şi are cauze multiple, putem concepe totuşi o definiţie care sã se refere
la consecinţele acestui fenomen, respectiv modificarea consistenţei scaunelor,
asociatã cu semne clinice datorate pierderilor de apã şi electroliţi pe cale
digestivã. Aceastã modalitate de abordare a definiţiei diareei conferã multiple
avantaje de ordin practic privind îngrijirea acestor pacienţi.
În lumina acestor date, diareea acutã este definitã prin emisia a 3-5 sau
mai multe scaune, în 24 de ore sau accelerarea tranzitului intestinal care
depãşeşte de 2 sau mai multe ori numãrul obişnuit de scaune din timpul
ultimelor 4 sãptãmâni anterioare.
Episodul acut se considerã încheiat în prima zi în care motilitatea
intestinalã a revenit la normal.
Diareea acutã mai este definitã şi prin consecinţele asupra organismului
datorate pierderii de apã şi electroliţi pe cale digestivã. Aceste consecinţe diferã,
în funcţie de severitatea şi durata diareei, vârsta copilului, starea lui de nutriţie,
eventualele boli asociate şi evident şi în funcţie de etiologie.
În diareea acutã, pierderea de apã şi electroliţi duce la deshidratare acutã şi
tulburãri ale echilibrului acido-bazic. Sindromul de deshidratare acutã (SDA), în
funcţie de gravitatea sa, apreciatã prin pierderea “acutã” în greutate poate fi la
rândul sãu clasificat în trei categorii, care de asemeni definesc 3 forme clinice de
diaree acutã:
-diareea acutã “simplã” sau “usoarã”, în care SDA este echivalent cu pierderea a
0-5 % din greutatea corporalã;
-diareea acutã forma “medie”, în care SDA este echivalent cu pierderea a 6-10 %
din greutatea corporalã;
-diareea acutã forma severã, în care SDA este peste 10 % pierdere din greutatea
corporalã.(www.emcb.ro)

2.2 ETIOLOGIA DIAREEI ACUTE

Bolile diareice acute la copil pot fi produse de numeroşi factori, ce pot fi


grupaţi în trei mari categorii:
- factori infecţioşi identificaţi (infecţii enterale): bacterii, virusuri, paraziţi,
fungi;

21
- factori infecţioşi neprecizaţi sau asociaţi cu implicarea factorului
infecţios (inclusiv
infectiile parenterale);
- factori neinfecţioşi.
În opoziţie cu stereotipia manifestãrilor clinice, spectrul etiologic infecţios
al diareilor acute cuprinde o gamã largã de microorganisme bacteriene, virale,
micotice şi parazitare. (Maiorescu Mircea, 1985)
I – Cauze determinante:
1. Infeţtiile dominã etiologia diaree , fiind localizate:
A) Enteral
a) microbiene
- germeni enteropatogeni
 Escherichia coli cu cinci tipuri: enteropatogen, enterotoxigen,
enteroinvaziv, enterohemoragic, enteroadeziv.
 Genul Salmonella: salmonella tiphi si salmonella paratiphi
 Genul Shigella cu 4 tipuri serologice: shigella disenteriae,
shigella flexneri, shigella boydii, shigella sonnei. Aceşti
germeni invadeazã mucoasa şi pot genera convulsii.
 Genul Vibrio cu speciile: vibrio cholerae şi vibrio
parahaemolyticus
- germeni facultativ patogeni: Staphilococcus, Proteus, Pseudomonas,
Streptococcus, Yersinia enterocolitica, Clostridium, Citrobacter, Klebsiella,
Enterobacter, Campylobacter, etc.
b) virale: rotavirusul, echovirusuri, entero-, adeno-, astro-, rheo-, pesti-,
parvovirusuri, calcivirusuri, coronavirusuri, virusurile Norwalk,
c) parazitare: monilii, protozoare (Entamoeba hystolica, Giardia lamblia),
metazoare. La copiii cu SIDA s-au notat diarei cu Cryptosporidium.
B) Parenteral: diareea care însoţeşte infecţiile situate în afara tubului digestiv
(infecţii ORL, respiratorii, urinare, meningeale, sistemice, etc.), numite de
autorii francezi şi “diarei acute secundare”.
2. Cauze neinfecţioase
A) Erori dietetice (diarei “ex alimentatione”) cantitative ( sub sau
supraalimentaţie) sau calitative,
B) Alte cauze: antibioterapie prelungitã, alergie, malnutriţie, etc.
II Cauze favorizante
1. Îngrijirea deficitarã ( “e curatione”), igiena precarã;
2. Constituţionale (“e morbo”); vârsta micã ( sugar sub 3-4 luni),
prematuritate.

22
De subliniat cã circa 50% din cazuri rãmân neectichetate etiologic.
(Georgescu Adrian, 2005)

2.3 PATOGENIE

Patogenia este foarte complexã. Elementul esenţial este depãşirea


capacitãţii (toleranţei) digestive a sugarului (de regulã, prin scãderea acesteia),
ceea ce duce la accelerarea peristaltimului, având ca rezultat scaunele diareice
(cu pierderi de apã şi electroliţi) şi aducerea în segmentele digestive distale a
substanţelor nutritive nedigerate, care formeazã un mediu optim de culturã
pentru flora saprofitã intestinalã sau pentru cea de “import”.
La acestea se adaugã numeroase alte verigi patogenice.
Dezvoltarea unei diarei impune o serie de condiţii succesive:
- ingestia unei cantitãţi minime infectante de germeni, toxine microbiene
sau metaboliţi bacterieni toxici (foarte diferitã: de exemplu pentru
Shigella este suficientã doza de 10-102 germeni, pentru Salmonella:
104-106, iar pentru vibrionul holeric 106-108);
- depãşirea de cãtre agenţii patogeni a mecanismelor de apãrare
antimicrobiana a individului, respectiv factori locali:
a) neimunologici: lizozimul salivar, aciditate gastricã, integritate
anatomicã a
tubului digestiv, motilitatea intestinalã, secreţia de mucus, concurenţa florei
saprofite;
b) imunologici: Ig A secretorie. În acest sens intervin şi factori ca: vârsta, starea
de nutriţie, boli concomitente sau de fond, etc.
- dupã depãşirea acestei bariere, germenii trebuie sã aibã capacitatea de a
adera de mucoasa intestinalã pentru a secreta exotoxine şi/sau a invada
mucoasa ( aceasta se realizeazã prin mecanisme active sau prin stricturi
specifice bacteriene, fimbrii sau pili).(www.emcb.ro)

MECANISMELE PATOGENE:

Enteropatogenii şi-au dezvoltat o varietate de tactici pentru a învinge


modalitåtile de apårare ale gazdei. Întelegerea factorilor de virulenţå folosiţi de
aceste microorganisme este importantå în diagnosticul şi tratamentul bolii
clinice.

Dimensiunea inoculului: Numårul de microorganisme ce trebuie ingerate


pentru a determina boala variazå considerabil de la specie la specie. De exemplu,
pentru Salmonella sau Vibrio cholerae trebuie ingerate 105-108 microorganisme
23
pentru a determina boala, în timp ce pentru Shigella, Giardia lamblia sau
Entamoeba numai 10-100 de bacterii sau chişti pot produce infecţia. Capacitatea
microorganismelor de a învinge apårarea gazdei are implicaţii importante pentru
transmitere: Shigella, Entamoeba şi Giardia se pot råspândi prin contact direct
interpersonal, în timp ce bacterii ca Salmonella trebuie så se dezvolte în alimente
mai multe ore înainte de a atinge doza efectivå infecţioaså.

Aderenţa: Multe microorganisme trebuie så adere la mucoasa


gastrointestinalå ca etapå initialå în procesul patogen; astfel, microorganismele
care pot så concureze cu flora intestinalå normalå a colonului si så colonizeze
mucoasa au un avantaj important în producerea bolii. Proteinele specifice ale
suprafetei celulare implicate în atasarea bacteriei la celulele intestinale sunt
determinanti importanti ai virulentei.

Producţia de toxine: Producţia a una sau mai multe exotoxine este


importantå în patogeneza a numeroase microorganisme enterice. Astfel de toxine
includ enterotoxinele care provoacå diaree apoaså acţionând direct asupra
mecanismelor secretorii din mucoasa intestinalå, citotoxinele care determinå
distrucţia celulelor mucoasei cu diaree inflamatorie asociatå, şi neurotoxinele
care acţioneazå direct pe sistemul nervos central sau periferic.
Unele exotoxine acţioneazå prin mai mult de un mecanism: de exemplu
Shigella dysenteriae tip 1 produce o exotoxinå cu acţiune atât enterotoxicå, cât şi
citotoxicå

Invazia: Dizenteria poate rezulta nu numai din producţia de citotoxine ci


şi din invazia bacterianå şi distrucţia celulelor mucoasei intestinale. De exemplu,
infecţiile determinate de Shigella şi E. coli enteroinvazivå sunt caracterizate prin
invazia celulelor epiteliale ale mucoasei de cåtre microorganisme, multiplicare
intraepitelialå şi råspândire ulterioarå la celulele adiacente. Pe de altå parte,
Salmonella determinå diaree inflamatorie prin invazia mucoasei intestinale, dar
în general nu este asociatå cu distrucţia enterocitelor sau cu sindromul dizenteric
complet.

MECANISMELE DE APÃRARE ALE GAZDEI

Deprinså cu numårul enorm de microorganisme ingerate la fiecare maså,


este evident cå gazda normalå trebuie så posede mecanisme de apårare eficiente
pentru combaterea influxului constant de enteropatogeni potenţiali. Studierea
infecţiilor la pacienţii cu alterarea acestor mecanisme de apårare a dus la o mai

24
bunå înţelegere a variatelor cåi prin care gazda normalå se poate proteja
împotriva bolii.

Integritatea anatomicã a tubului digestiv: S-a constatat asocierea


frecventã a rezecţiilor intestinale înalte cu sindromul de intestin scurt
contaminat, probabil prin favorizarea ascensiunii florei intestinale din
segmentele distale în cele proximale.

Flora normalå: Numårul mare de bacterii care existå în mod normal în


intestin acţioneazå ca o apårare importantå a gazdei, prin prevenirea colonizårii
de cåtre enteropatogenii potenţiali. Persoanele cu mai puţine bacterii intestinale,
cum sunt copiii care nu au încå dezvoltatå colonizarea entericå normalå, sau
pacienţii care primesc antibiotice, au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta
infecţii cu enteropatogeni. Compoziţia florei intestinale este la fel de importantå
ca şi numårul de microorganisme prezente. Mai mult de 99% din flora colonicå
normalå este formatå din bacterii anaerobe, iar pH-ul acid şi acizii graşi volatili
produşi de aceste microorganisme par så fie elemente esenţiale în rezistenţa la
colonizare conferitå de flora entericå normalå.

Acidul gastric: pH-ul acid al stomacului este o barierå importantå în calea


enteropatogenilor şi s-a observat o creştere a frecvenţei infecţiilor cu Salmonella,
Shigella, G. Lamblia şi a infestårilor cu o varietate de helminţi la pacienţii care
au suferit o intervenţie chirurgicalå gastricå sau au aclorhidrie dobânditå în alt
mod.

Secreţiile tubului digestiv: Sunt reprezentate în primul rând de mucinã, o


glicoproteinã aflatã în structura mucusului şi deci prezentã în toate secreţiile
mucoase digestive, începând cu saliva. Mucina diminueaza capacitatea de
ataşare a germenilor la mucoasã, ceea ce conduce la o mai uşoarã eliminare a
acestora de cãtre peristaltica intestinalã.
Enzimele pancreatice şi intestinale au acţiune proteoliticã asupra
structurilor bacteriane.

Motilitatea intestinalå: Peristaltismul normal este mecanismul major de


epurare a bacteriilor din intestinul subţire proximal, deşi un rol în limitarea
numårului de microorganisme prezente îl au şi aciditatea gastricå şi
imunoglobulinele secretate. Când motilitatea intestinalå este afectatå, frecvenţa
dezvoltårii bacteriene excesive şi a infecţiilor intestinului subţire cu
enteropatogeni este mult crescutå. Mişcãrile peristaltice reduc posibilitãţile de

25
aderenţã la mucoasã, uşureazã detaşarea bacteriilor, virusurilor şi a celorlalte
macromolecule deja fixate.

Imunitatea: Atât råspunsul imun celular cât şi producţia de anticorpi


joacå un rol important în protejarea gazdelor susceptibile la infecţii enterice.
Spectrul larg de infecţii gastrointestinale virale, bacteriene, parazitare şi fungice
la pacienţii cu SIDA pun în luminå importanţa imunitåţii mediate celular în
protejarea gazdei normale faţå de aceşti agenţi patogeni. Imunitatea umoralå este
de asemeni importantå şi constå atât în IgG şi IgM sistemice, cât şi în IgA
secretorii. Tot mai multe dovezi susţin conceptul existenţei unui sistem imun
mucos pentru IgA secretorii în care legarea antigenului bacterian de suprafaţa
luminalå a celulelor M în porţiunea distalå a intestinului subţire şi prezentarea
ulterioarå la ţesutul limfoid subepitelial duce la proliferarea limfocitelor
sensibilizate.(Harrison, 2003)
Pe lângã mecanismele de apãrare prezentate, trebuie amintitã însãşi
diareea. Aceasta duce la eliminarea agenţilor infecţioşi; microbii care se afla pe
enterocite sunt rapid eliminaţi în lumen, odata cu descuamarea şi refacerea
epiteliului. În consecinţã, infecţiile enterale sunt de obicei autolimitate.
Infecţia poate persista în intestin din cauza unei surse de reinfecţie, din
cauza proprietãţilor speciale ale germenului sau a unui deficit de apãrare al
gazdei.

2.4 FORME CLINICE

Pot fi clasificate dupã diverse criterii, cele mai folosite fiind etiologia şi
gradul deshidratãrii.
În funcţie de etiologie:
- boli diareice acute (BDA) neprecizate etiologic
- boli diareice acute cu etiologie precizatã (unii denumesc aceste forme
“enterocolite cu germenele cultivat de coproculturi”)

În raport cu grevitatea SDA (şi a manifestãrilor asociate) se descriu:


- forme uşoare, fãrã semne de deshidratare (pierdere sub 5% din
greutatea corporalã),
- forme medii, (SDA peste 5%, dar sub 10% din greutatea corporalã), cu
manifestãri digestive şi cu SDA.
- forme grave cu SDA peste 10%, în care la semnele digestive şi cele de
deshidratare severã se asociazã semnele suferinţei (depaşirea pragului
de 10%): agitaţie, convulsii, comã.

26
Forma gravã mai este descrisã sub termeni ca: toxicozã, toxicozã de
exicaţie (anhidremica), BDA grava cu SDA peste 10%, comã dispepticum,
cholera infantum. În prezent cele douã criterii de clasificare se combina
(etiologie plus gravitate).(Georgescu Adrian, 2005)

2.5 TABLOU CLINIC

La debut, vom nota frevent prezenţa febrei asociatã cu scaune modificate.


Rãsunetul asupra stãrii generale a pacientului este reprezentat de alterarea stãrii
generale şi de prezenţa sau nu a sindroamelor de deshidratare acutã.
Scaunul diareic este simptomul obligatoriu al bolii, în absenţa cãruia nu se
poate afirma diagnosticul. Mai pot fi prezente în scaun şi elemente patologice,
respectiv mucus, puroi şi sânge. Prezenţa mucusului indicã implicarea colonului
în procesul morbid.
Scaunele diareice pot fi însoţite şi de alte manifestãri clinice, care însa nu
sunt obligatorii pentru diagnostic. Acestea sunt:
-Vãrsãturile, cel mai frecvent alimentare, în unele cazuri, preced apariţia
primului scaun diareic, reprezentând, în acest caz, aşa-numita “vãrsãturã
inauguralã”.
-Anorexia, prezentã în majoritatea cazurilor, agravând deshidratarea acutã şi
prin lipsa de aport. În alte cazuri, copilul este avid de lichide.
-Febra însoteste de regula infecţiile provocate de germeni bacterieni
enteroinvazivi, dar poate avea valori înalte şi în diareea acutã provocatã de
rotavirusuri. Agraveazã de asemenea SDA prin creşterea pierderilor insensibile
de apã.
-Convulsiile apar în mod obişnuit la debutul dizenteriei şi mai rar la debutul
diareei provocate de Salmonella.
-Durerile abdominale sunt prezente în majoritatea bolilor diareice; intensitatea
lor diferã, în funcţie de etiologia acestora, fiind blânde sau moderate, în diareile
provocate de rotavirus şi Salmonella, cu caracter colicativ în diareea cauzatã de
Yersinia histolytica, şi severã în diareeile determinate de Campylobacter,
Shigella şi Escherichia coli enterohemoragic. La sugar, durerile abdominale se
manifestã prin ţipãt şi agitaţie.
-Tenesmele- asociate sau nu cu prolaps de mucoasã analã apar, de regulã, în
diareile enteropatogene, cel mai frecvent determinate de Shigella,
Campylobacter, Escherichia coli enteroinvaziv şi enterohemoragic şi mai rar
Salmonella.
27
-Eritemul fesier este, de regula, prezent în diareile acute ale sugarului, care
evolueazã cu un numãr mare de scaune acide cu pH
- Semnele de deshidratare ( care pot duce la scãdere ponderalã rapidã) sunt
proportionate cu cantitatea de apã pierdutã:
- nedecelabile clinic (când pierderile însumeeazã sub 5% din greutatea
corporalã, deci sub 50 ml de apã pierdutã per Kg corp),
- medii cãnd deshidratarea este între 5% (apariţia semnelor de
deshidratare fiind mãrturia depãşirii acestui prag) şi 10% (dovada fiind
absenţa manifestãrilor care exteriorizeazã depãşirea acestui prag),
- grave, (peste 10% din greutatea corporalã, deci peste 100 ml/Kg corp),
anunţate de perturbãri neurologice (semne de suferinţã a neuronului).

Semnele de deshidratare majorã sunt:


- piele şi mucoase uscate, aspre, adesea reci (mucoasa lingualã “se lipeşte”
de apasatorul de limbã ), buze şi limbã “arse”,
- pliul cutanat (la nivelul abdomenului, gambei, etc), devine leneş (revine
lent) sau chiar persistent (“carpa uda”). În perturbãri electrolitice severe, ţesutul
celular subcutanat capãtã o consistenţã particularã (“cocã”): sclerem sau
scleredem,
- globi oculari: încercanaţi, hipotoni, înfundaţi în orbite (semn de
deshidratare extracelularã);
- fontanela anterioarã deprimatã, uneori chiar încãlecarea suturilor
craniene, la sugarul mic) este foarte carcteristicã (se insistã chiar asupra faptului
cã asocierea pliu persistent plus bombarea fontanelei anterioare semnificã alt
diagnostic: meningitã, hidrocefalie, etc)
- oligoanurie, sete vie (mai ales în deshidratarea intracelularã),
demonstratã de comportamentul sugarului la oferirea biberonului).
Pe masura agravãrii sindromului de deshidrtare acutã, tabloul clinic
devine tot mai complex, starea generalã se agraveazã progresiv, chiar pânã la
comã, în formele grave (cu SDA peste 10%) se instaleazã un facies tipic
(“faciesul de toxicozã”): imobil, anormal de “liniştit”, cu aspect profund suferind
(intoxicat), palid-teros, adesea cu cianozã perioronazalã, ochi înfundaţi în orbite,
încercãnaţi, cu clipit rar, privire fixã (uneori chiar cu opacitãţi albicioase
corneene), nas efilat, buze uscate “arse”, fãrã nici o reacţie la stimuli dureroşi (la
acest facies contribuie, pe lângã sindromul de deshidratare acut, acidoza
metabolicã), pulsul este tahicardic, apoi devine tot mai slab, eventual pânã la
colaps (T.A. sub 50-60 mmHg, chiar pânã la zero, puls absent la arterele mari,
extremitãţi reci “marmorate” sau cianotice. Un semn util poate fi şi timpul de

28
recolorare capilara (dupa vitro sau digitopresiune), care de la normal de 3
secunde, creşte mult peste acest interval.
Cercurile vicioase complexe antrenate de perturbãrile fiziopatologice, duc
în final la coma (“coma dispepticum”) de cele mai multe ori de tip
hipoosmolar.(Georgescu Adrian, 2005)

2.6 DIAGNOSTIC

Se realizeazã în etapa clinicã, pe baza datelor anamnestice, pe


particularitatea scaunelor diareice, pe consecinţele acestora asupra organismului
(SDA, stare toxiinfectioasã, vãrsãturi, etc ) şi pe datele de laborator absolut
necesare pentru certitudinea diagnosticului etiologic.

DIAGNOSTICUL ÎN ETAPA CLINICÃ


Tabloul clinic depinde de vârsta copilului şi de virulenţa agentului
infectios. Unele aspecte din istoric sunt importante, pentru cã ele pot orienta spre
diagnosticul etiologic:
- mediul în care a fost expus pacientul: locuinţa cu starea de igienã, expunerea
profesionalã (gradiniţã, şcoalã, aniversãri în locuri publice, etc.); cãlãtorii în
zone endemice pentru germenii patogeni ai diareei; animal favorit (de casã,
curte etc);
- manevre zilnice de îngrijire în colectivitãţi de sugari şi copii mici favorizeazã
infecţia cu rotavirus, criptosporidie, giardiaza etc.
- obiceiuri culinare, produse lactate nepasteurizate, consum de carne şi peste
crud sau incomplet tratate termic (“in sânge”), ceea ce poate sugera
Salmonella, Staphylococcus aureus, Escherichia Coli enterohemoragic,
Clostridium perfringens,
- febra care sugereazã infecţia cu bacterii invazive (Salmonella, Shigella,
Campylobacter, virusuri enterice, Clostridium difficile, Entamoeba
histolytica)
- diaree cu caracter familial recent, prin expunere la un aliment posibil
contaminat şi infectant, poate sugera date importante pentru diagnostic.
- simptome care apar în primele 6 ore sugereazã ingestia unei toxine de
Staphylococcus aureus sau Bacillus cereus.
- simptome cu debut între 8 şi 14 ore sugereazã infecţia cu Clostridium
perfringens;
- simptome care apar dupa 14 ore de la ingestie sugereazã infecţia cu agenţi
virali, în special dacã vãrsaturile sunt simptome predominante, sau infecţia cu
Escherichia Coli enterotoxigen sau enterohemoragic;

29
- utilizarea recentã de antibiotice - pune problema infecţiei cu Clostridium
difficile
- un organism imunocompromis sugereazã posibilitatea unei infecţii
nozocomiale cu germene condiţionat patogen.
Manifestarile clinice în bolile diareice au anumite particularitãţi, în funcţie
de segmentul de intestin afectat exclusiv sau predominant.
Bacteriile enterotoxigenice, virusurile şi dintre paraziţi - giardia lamblia
care predominant afecteazã intestinul subţire sunt exemple de germeni patogeni
care determinã diaree apoasã, deci de tip enterotoxigen şi care poate duce rapid
la SDA.
Examenul microscopic al scaunelor (coprocitograma) relevã absenţa
eritrocitelor şi a leucocitelor.
Bacteriile de tip enteroinvaziv afecteazã intestinul gros şi determinã un
sindrom clinic caracterizat prin scaune mucopiosanghinolente – ceea ce este
particularitatea diareilor acute de tip enteroinvaziv.
Coprocitograma aratã, de obicei, prezenţa eritrocitelor şi a leucocitelor în
numãr mare. Cel mai frecvent implicaţi sunt germenii din grupul Shigella,
Salmonella, Campylobacter, Escherichia coli enteroinvaziv şi enterohemoragic.
Exista şi unii germeni patogeni care afecteazã deopotrivã intestinul subţire
şi intestinul gros, aşa cum sunt germenii din grupul Salmonella şi Yersinia.
Tabloul clinic în aceste situaţii se caracterizeazã printr-o paletã mai largã de
manifestãri, de la diaree apoasã, pânã la o colitã francã.
Sunt şi alte particularitãţi de manifestare clinica: vibrionul holeric se
prezintã sub diferite tablouri clinice în funcţie de virulenţa speciei infectante.
Entamoeba histolytica invadeazã intestinul gros, producând o diaree de tip
invaziv cu particularitatea unui numãr mic de leucocite polimorfonucleare în
scaun.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
În boala diareicã acutã fãrã deshidratare diagosticul diferenţial se face cu
mai multe afecţiuni:
1.Invaginţtia intestinalã poate fi confundatã cu B.D.A.deoarece durerile
abdominale colicative pot sã nu fie recunoscute la sugar, scaunele tipice (cu
sânge proaspãt) apar tardiv şi uneori invaginaţia apare ca o complicaţie a boli
diareice acute.

30
2.Meningita septicã: Diareea concomitentã poate distrage atenţia de la boala
sistemului nervos central. Sugarii uneori nu fac convulsii (decât tardiv) iar
fontanela anterioarã poate fi bombatã (din cauza deshidratãrii).
Semnele care atrag atenţia asupra meningitei sunt:
- leucocitoza persistentã cu polinucleozã
- febra continuã
- diareea şi vãrsãturile, nefiind influenţate de tratamentul B.D.A
3.Maladia Hirschsprung se manifestã prin:
-episoade recurente de diaree, copilul este constipat şi prezinta distensie
abdominalã. Cauza episoadelor de diaree este necunoscutã. Biopsia precoce
pune diagnosticul. Colonostomia previne alte atacuri de diaree cu deshidratare .
4.Diareea cu candida apare la :-prematuri, nou-nãscuţii care fac iniţial
B.D.A.
Cauza: întrebuinţarea entuziastã de antibiotice per os favorizeazã creşterea
excesivã a Candidei albicans. Uneori diagnosticul este ajutat de eritemul
perianal, ulceraţie atipica (albã) cu plãci de candida.
5.Intoleranţa la dizaharide (deficit de lactozã cel mai frecvent) apare dupã şi
ca o complicaţie a bolii diareice acute. O boalã diareicã iniţial infecţioasã se
poate prelungi sau poate recidiva prin intoleranţã la lactozã. Se recomandã
întrebuinţarea unor preparate lactate cu conţinut redus de lactozã.
6.Unele boli de metabolism: hiperglicemia, deficienţele ciclului ureei se
manifestã prin diaree.
7.Deficienţe imunologice congenitale se pot însoţi de diaree
8.Sindromul hemolitic uremic începe sau este însoţit foarte frecvent de
diaree, oliguria poate fi remarcatã foarte tardiv la sugar (scaunele apoase poate fi
confundate cu urina).
9.Diaree postprandiala.
În BDA severã cu SDA, problema diagnosticului diferenţial se pune în
mod diferit. Trebuie în primul rând deosebitã toxicoza de exicaţie. În exicozã
(deshidratarea), în afarã de scãderea ponderalã, de manifestarile cutanate de
deshidratare, nu existã simptome severe. În toxicozã sunt prezente colapsul şi
tulburãrile de cunoştinţã. Trebuie fãcutã deosebirea între cele trei sindroame care
se însoţesc de tulburarea severã a stãrii generale:
- toxicoza de exicaţie,
- sindromul malign,
- sindromul postacidotic.
Odatã stabilit diagnosticul de toxicozã de exicaţie, trebuie încercata
excluderea din etiologia sa a douã afecţiuni cu sancţiune chirurgicalã:
1.Peritonita purulentã
2.Invaginaţia
31
Dacã se administreazã Hemisuccinat de Hidrocortizon în tratamentul de
reechilibrare hidroelectroliticã, semnele abdominale sunt foarte şterse sau
lipsesc.
Boala se manifestã print-o diaree cu deshidratare ce nu cedeazã la
tratamentul corect de rehidratare. În etiologia toxicozei de exicaţie, trebuiesc
cãutate alte infecţii oculte sau latente: artrita latentã, infecţii de tract urinar,
infecţii sistemice. Rolul acestora este evidenţiat de faptul ca toxicoza
recidiveazã, atâta timp cât infecţiile cauzale nu sunt eradicate.
În diagnosticul diferenţial al stãrilor toxice mai trebuie menţionat
Sindromul primar de hiperventilaţie. Este vorba de sugarii, care dupa o infecţie
gripalã banalã sau o encefalitã, încep sã hiperventileze. Respiraţia este foarte
adâncã însã mult mai rapidã ca in toxicoza de exicaţie. Dacã aceastã situaţie se
menţine 1-2 zile se ajunge la o exicoza (în urma enormelor pierderi de apã pe
cale pulmonarã), la tulburãri de conştiinţã sau chiar la convulsii. Se poate pune
diagnosticul inexact de azotemie, numai anmneza va pune diagnosticul corect, ea
va evidenţia debutul tipic cu gripã (cu care ocazie s-a instalat hiperventilaţia, ca
şi absenţa scaunelor diareice).
Obsevaţia atentã aratã deasemenea cã respiraţia este mai frecventã şi mai
profundã decât marea respiraţie acidoticã a toxicozei de exicaţie. În opoziţie cu
toxicoza, nu existã acidozã, ci o alcalozã respiratorie cu hipercloremie.
Examenul L.C.R. modificat poate contribui la diagnosticul diferenţial (ca şi
existenţa eventualã a semnelor neurologice de focar în caz de encefalitã).
(Maiorescu Mircea, 1985)

2.7 TRATAMENT

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC
1. Prima etapã este repausul digestiv (suprimarea temporarã a alimentaţiei) şi se
realizeazã prin iniţierea dietei hidrice. Se administrezã: apa fiartã şi rãcitã sau
ceai, îndulcit cu 5% glucozã, ca masurã de necesitate. O dietã hidricã eficientã,
se realizeazã numai prin folosirea unor soluţii polielectrolitice, Gesol sau Oresol
care contine:-Na Cl 3,5g,
-bicarbonat de sodiu 2,5g,
-clorura de potasiu 1,5g,
-glucozã 20g,
-apã 1000 ml.
Prin repausul digestiv realizat, dieta hidricã calmeaza hiperperistaltismul şi
permite în plus o corecţie a deficitului electrolitic.La bolnavii cu toleranţã
gastricã bunã (fãrã vãrsãturi) şi dacã forma de boalã nu este severã, unii pediatri
renunţã la dieta hidricã şi încep tratamentul dietetic cu dieta de tranziţie.
32
În cazuri severe se institute o perfuzie endovenoasã de 24 ore, dupã care
se reia aportul oral, se realizeazã astfel un repus digestiv absolut (doar de scurtã
duratã) şi un control mai riguros al apei şi electroliţilor.

2.A doua etapã a tratamentului dietetic este: dieta de tranziţie. Se utilizeazã


vegetale antidiareice bogate în celulozã şi pectine, care în plus au îi o valoare
calorica: - morcovi, orez, roşcove, mere, eventual bananã. Celuloza nu este
supusã procesului de digestie şi se elimina ca atare, ca substanţã de rest, iar
pectinele se umflã în mediul lichid formând o masã compactã, ce acţioneaza ca
un “piston” mãturând intestinul de resturile alimentare nedigerate.
Dieta de tranziţie duce rapid la stoparea fenomenelor inflamatorii
intestinale şi are de asemenea, un efect terapeutic asupra peristaltismului.
Supa de morcovi.
Zeama de morcovi 3% se dã la sugarii sub 3 luni.
Supa de morcovi 5% se dã la sugarii peste 3 luni.
Valoarea caloricã este de 200-220 calorii la 1000 ml. Dacã se doreşte
creşterea aportului caloric se adaugã 5% glucozã pulvis. Se administreazã 150-
200 ml/kgc/24 ore dupã care începe realimentarea.
Orezul.
Este folosit sub forma de mucilagiu 3-5% (pânã la 8-10%), provoacã o
secreţie intestinalã alcalinã, micşorând iritaţia mucoasei intestinale, se poate
adãuga deasemenea glucozã. Preparat 3% sub formã de zeamã de orez se
administreazã la sugarii sub 3 luni, şi la sugarii mai mari 5-8%. Mai este folosit
ca lichid de diluţie pentru lapte praf folosit în realimentare .
Fãina de roşcove.
Conţine pulbere din pulpe de roşcove amestecate cu 15% amidon şi 5%
cacao, prin dizolvare în apã formezã un gel. Concentraţia de 3-5% se dã la
sugarii sub 6 luni. Cantitatea administratã pe 24 ore =150-180 ml/kg/zi, aceastã
cantitate este împãrţitã la 5-7 mese/zi. Durata alimentaţiei de tranziţie (folosirea
exclusiva a alimentului de tranziţie) este de o zi, dupã care alimentul de tranziţie
completeazã alimentul folosit pentru realimentare. La sugarul peste 6 luni, mai
ales dupã primul an de viaţã, se pot folosi paste sau piureul de mere sau bananã,
completându-se nevoia de lichide cu ceai sau o soluţie polielectroliticã şi
glucozã.

3.A treia etapã a tratamentului dietetic este Realimentarea.


Constã în: - ajungerea progresivã la o alimentaţie normalã suficientã pe
masura revenirii
toleranţei digestive.

33
- atingerea raţiei de întretinere 70-80 cal/kg/24 ore, ritmul fiind
dictat de
vârstã, greutate, prezenţa şi gradul distrofiei.
- introducerea progresivã în locul alimentului de tranziţie a
laptelui pe care
sugarul îl primea înainte de boalã, a unor preparate de lapte
modificate,
preparate dietetice sau alimente medicament.
Sugarul alimentat natural este pus la sân dupa primele 24 ore cate 3-5
minute în prima zi (10-30 ml), completând cu alimente de tranziţie. Se creşte în
zilele urmãtoare durata suptului la 5-10-15 minute.
La sugarul alimentat mixt, se introduce iniţial tot lapte de mamã,
completând necesarul de lichide cu alimentul de tranziţie. Dupa introducerea
completã a laptelui de mama se începe adãugarea preparatului de lapte praf
integral sau a celui dietetic, înlocuind şi restul de aliment de tranziţie .

4.A patra etapa a tratamentului dietetic constã din trecera sau revenirea
progresivã la alimentaţia completã, corespunzãtoare vârstei pe mãsurã toleranţei
digestive. Raţia constã în 70-80 calorii/kg/24 ore.
Dacã realimentarea s-a fãcut cu un preparat dietetic, urmãtoarea etapã în
revenirea la alimentaţia normalã vârstei şi greutãţii, se înlocuieşte 10-30g la
fiecare masã cu un preparat de lapte integral.
La sugarul de 6 luni realimentarea se face prin înlocuirea alimentului de
tranziţie cu un fãinos cu apã, înlocuind progresiv cãte o masã de supã de
morcovi, brânzã de vaci, carne fiartã, mere rase, apoi supa de zarzavat, piureul
de legume, pâine prãjitã, în final se introduce laptele, zahãrul şi untul proaspãt.
Creşterea cantitãţii de alimente va ţine seama, nu numai de aspectul
scaunului, ci şi de starea generalã, de curba ponderalã şi de vârsta bolnavului,
(dupa vãrsta de 6 luni şi în forme uşoare de boalã poate fi înlocuit un prânz în
totalitate).
Este posibil ca odatã cu introducerea alimentaţiei lactate, scaunul
consistent, mulat al dietei de morcovi, sã devinã mai puţin consistent, sau chiar
sã capete o consistenţã mai moale.
Acest unic simptom, nu va fi considerat patologic şi nu se va face o nouã
reducere a alimentaţiei (pentru “menajarea intestinului”) sau o nouã dietã
hidricã, decât dacã diareea se agraveazã, sau se însoţeşte şi de alte semene de
boalã (scãderea în greutate, semne de deshidratare, vãrsãturi). In câteva zile
scaunul îşi recapãtã de obicei aspectul normal, mucozitãţile dispar. Se menţine în
alimentaţie o cantitate micã de supã de morcovi (“cãpãcel de morcovi”) mai

34
multe zile de la introducerea alimentului terapeutic care favorizeazã emiterea
unui scaun normal, legat, chiar înainte de a se ajunge la alimentaţia completã.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
1.Tratamentul etiologic.
Constã în administrarea de antibiotice în mod judicios, astfel:
a) înainte de rezultatul coproculturii,
b) dupã rezultatul coproculturii.
Înainte de rezultatul coproculturii.
Dacã coprocitograma indicã o predominenţã rarã a polinuclearelor şi florei
gram negative se administreazã antibiotice care sunt eficiente în acest sens:
- Colistin,
- Ampicilinã,
- Negram.
Dacã coprocitograma nu aratã predominent polinucleare şi florã gram
negativã, se temporizeazã introducerea unui antibiotic pânã la rezultatul
coproculturii şi antibiogramei, tratându-se copilul cu mijloace igieno-dietetice.
Dacã apar chişti de Giardia se trateaza acut boala. Dacã starea copilului
este gravã sau factorii de risc sunt mai totdeauna, se introduce antibioterapia,
fãrã a se mai aştepta rezultatul coproculturii, ulterior modificãndu-se medicaţia
în funcţie de acest rezultat.
Dupa rezultatul coproculturii, când acesta este pozitiv medicaţia antibioticã
se administreazã ţintit în funcţie de antibiogramã.
Tratamentul cu antibiotice dureazã în general 5-7 zile, dar în caz de diaree
gravã cu determinãri sistemice (septicemia) se prelungeşte atât cãt este nevoie.
În acest caz se ţine seama şi de hemoculturi şi în general se face o combinaţie de
2-3 antibiotice bactericide care sã aibã putere de penetrare în ţesuturile afectate.
2.Tratamentul simptomatic.
Vãrsãturile se trateazã cu metoclopramid 5 mg. im. dozã repetatã la
nevoie, clordenazin, plegomazin, largactil în dozã de 1-2mg/kg/zi im.
Meteorismul abdominal se combate cu: neoserinã, miostin sau prostigmina cate
¼ fiola de 1-2 ori pe zi, sondã de gaze, vitamina B1, triferment.
Febra se combate cu antitermice: - aspirinã,
- algocalmin,
- paracetamol supozitoare.
Împotriva scaunelor lichide se administreazã carbonat de calciu pulbere.
Împotriva eritemului fesier se spalã cu ceai de muşeţel şi uns cu:
- jecozinc,
- neopreol,
- unguent fluocinolon N.
35
În caz de hipotermie, se pun sticle sau buiote cu apã caldã la picioare, bãi
calde sau incubator.

2.8 PROFILAXIA DIAREEI SUGARULUI

Constã în mãsuri igienice atât la domiciliu cât şi în unitãţile spitaliceşti.


 în primele 3-4 luni de viaţã, alimentaţie naturalã sau dacã este fie mixtã
fie artificialã, prin respectarea diluţiilor şi cantitãţilor de lapte
administrate;
 dupã vârsta de 3-4 luni, diversificarea corectã, adecvatã diferitelor etape
de viaţã, facutã cu câte un aliment pãnã la introducerea completã a
acestuia;
 evitarea supraalimentaţiei, care este o acţiune neraţionalã;
 respectarea regulilor de igienã privind prepararea alimentelor, curãţirea şi
sterilizarea veselei;
 toate preparatele finite sã fie pãstrate în frigider sau la rece;
 sã nu se dea nici un preparat finit mai vechi de 24h;
 igiena strictã a mâinilor pentru persoanele care preparã hrana şi care
alimenteazã un sugar, inclusiv igiena sânului pentru femeile care
alãpteazã;
 evitarea contactului sugarului cu persoane bolnave de afecţiuni digestive
acute;
 în unitãţile spitaliceşti, internarea separatã a copiilor cu afecţiuni acute
digestive faţã de copiii cu alte afecţiuni;
 la bucãtãria dieteticã a unitãţilor de copii, toate persoanele care lucreazã
sã fie în stare perfectã de sãnãtate, cu controale periodice efectuate
(inclusiv coproculturile);
 în bucãtãria dieteticã este interzis accesul personalului de pe secţiile cu
bolnavi;
 furunculele la mâini şi chiar în alte zone ale pielii contraindicã prepararea
hranei pentru orice vârstã, în special dacã leziunile sunt deschise,
secretoare de puroi;
 persoanele suferinde de diaree acutã este preferabil sã evite contactul cu
sugarii;
 evitarea infecţiilor vizeazã direct diareile enterale infecţioase sau
parenteral infecţioase, în spital (contactul cu adulţi bolnavi, controlul
epidemiologic periodic al personalului de îngrijire, mãsuri curente de
sterilizare şi dezinfecţie a biberoanelor, tetinelor, scutecelor, saloanelor).

36
Perfecţionarea pregãtirii cadrelor şi o bunã organizare a asistenţei
copilului în teritoriu (o atenţie deosebitã se va acorda copiilor din evidenţã
specialã distrofici, prematuri, rahitici ca şi a celor care au avut dispepsii sau o
alta boalã recenta, aceştia se îmbolnavesc mai uşor şi fac forme mai grave de
boalã), contribuie în mod hotãrâtor la prevenirea eficace şi depistarea precoce a
tulburãrilor digestive acute.
Alte mãsuri profilactice cu caracter general se adreseazã depistãrii, izolãrii
şi neutralizãrii surselor de infecţie din teritoriu.

2.9 PROGNOSTIC

Cu tratament modern (reechilibrare hidroelectrolitica,antibiotice),


tulburari severe ale echilibrului hidroelectrolitic (starile toxice) au devenit mai
rare. Concomitent, letalitatea bolii diareice severe a scăzut considerabil la cifra
de 2-5%.
Elementele nefavorabile de prognostic sunt:
- vîrsta micã
- prematuritatea
- malnutriţia
Cauzele cele mai frcvente de evolutie letala sunt:
a) cauze precoce:
 sindrom malign (cu hiperpirexie, agitaţie, convulsii, comã);
 septicemiile legate de infecţia primarã;
 hipernatremie, hiper- sau hipokaliemie şi acidozã (de proporţii mari);
 şocul ireversibil (tratament prea tardiv sau insuficient).
b) cauze tardive:
 leziuni iatrogene prin terapie lichidianã incompletã sau gresitã cu apariţia
consecutivã a hipokaliemiei, alcalozei, hipocalcemiei, tetaniei,
intoxicaţiei cu apã şi hipernatremiei;
 modificãri anatomice cerebrale, renale şi hepatice;
 distrofie consecutivã bolii diareice severe, toxice (insuficienţa
nutriţionalã prin înfometare prelungitã);
 infecţie secundarã severã (de cateter);
 tromboze venoase (secundare perfuziilor intravenoase);
 hemoragie cerebralã sau revãrsat subdural (în cazurile cu hipernatremie);
 purpurã caşecticã (leziuni capilare, depleţie de vitamina K, la sugari
malnutriţi).

37
2.10 COMPLICAŢII

Dintre complicaţiile bolii diareice acute amintim:


 sindromul de deshidratare cu şoc şi acidozã
 hipokaliemie
 hipernatremie cu hiperosmolaritatae. Bacteriemie (mai ales la vârste mici);
 Artrita piogenã;
 Peritonitã, pneumonie, infecţii de tract urinar, meningitã;
 Leziuni cerebrale prin tromboza vaselor corticale sau prin hipernatremie;
 Flebotrombozã tradusã prin :
 Excoriaţii perianale prin macerare şi digestie triptica a pielii perianale
(mai ales la copiii trataţi cu fermenţi pancreatici în doze prea mari);
 Prolaps rectal;
 Invaginaţia intestinalã. Tabloul clinic (dureri abdominale, scaune cu
sânge) poate fi atribuit, în mod eronat, unei dizenterii.

2.11 PROFILAXIE
Ce prezintă bolile diareice acute?
Bolile diareice acute (BDA) sunt maladii contagioase care se transmit de la omul
bolnav sau purtător de agenţi patogeni la omul sănătos.

În Republica Moldova BDA se întînlnesc frecvent şi afectează persoane de orice


vîrstă, dar mai ales copiii. BDA se înregistrează pe tot parcursul anului, însă cele
mai numeroase cazuri - în sezonul cald al anului, vara şi toamna, cînd pot apărea
şi erupţii epidemice.

Cum se transmit BDA?


Agenţii patogeni care provoacă BDA parazitează în sistemul digestiv al omului
şi se elimină în mediul extern cu dejecţiile umane (masele fecale). Infectarea
omului sănătos are loc, doar dacă microbii din mediul extern nimeresc în
cavitatea bucală, iar apoi în tractul digestiv, prin:
- produse alimentare (legume, fructe, produse lactate, produse din carne ş.a.);
- apa de băut (din fîntîni, apeduct, din diferite vase, bazine deschise de apă);
- apa din rîuri, lacuri în timpul scăldatului;
- vesela de bucătărie;
- diferite obiecte (jucării, rechizite şcolare, lingeria de corp şi de pat, bancnote şi

38
monede, mînerele uşilor ş.a.);
- mîinile murdare;
- muştele pot transmite agenţii patogeni ai acestor boli de pe masele fecale pe
produsele alimentare.

Cum se manifestă BDA?


Simptoamele caracteristice pentru BDA sunt:
- temperatura corpului ridicată;
- dureri în regiunea abdomenului;
- greaţă, vomă;
- scaun lichid şi frecvent.

La apariţia dereglărilor intestinale este necesar să vă adresaţi urgent la medic. Nu


vă trataţi singuri! Adresarea tardivă după ajutor medical duce la complicaţia
tratamentului, răspîndirea infecţiei şi molipsirea altor persoane!

Care sunt măsurile de profilaxie a BDA?


Măsurile de profilaxie ale BDA sunt simple, ieftine şi eficiente! Se cere doar
cunoaşterea şi respectarea lor de către toţi:
- Respectarea igienei personale şi colective: spălarea mâinilor cu apă şi săpun
înainte de prepararea şi consumarea bucatelor, de alimentarea copiilor ş.a.
- Promovarea deprinderilor igienice corecte.
- Întreţinerea surselor de apă potabilă şi a teritoriului într-o stare sanitaro-
igienică corespunzătoare.
- Prelucrarea termică suficientă a produselor alimentare.
- Amenajarea şi întreţinerea în curăţenie a veceurilor.

39
CAPITOLUL III
3.1 PREZENTAREA CAZURILOR DE INGRJIRE

SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE


SECŢIA: PEDIATRIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE 1

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: I PRENUME: A
VÂRSTĂ: 7 ani SEX: Masculin
DOMICILIU: Târgoviște LOCALITATEA:
STRADA:
JUDEŢUL: Dâmbovița

DATE DESPRE SPITALIZARE


1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2017 LUNA: 01 ZIUA: 18 ORA:17:30
2.DATA IEŞIRII: ANUL: 2017 LUNA: 01 ZIUA: 22 ORA:12:15
3.MOTIVELE INTERNĂRII:
- febră moderată (38,5ºC)
- scaune diareice mucoase
- inapetență
- ușoară scadere ponderală
- tegumente palide, deshidratate
- meteorism abdominal
- anxietate
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Boală diareică acută

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE


SITUAŢIA FAMILIALĂ: nu este cazul NR. COPII: 0
SITUAŢIA SOCIALĂ: bună PROFESIA: elev
CONDIŢII DE LOCUIT: bune

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA


NUME: I.M. ADRESA: Târgoviște TELEFON:
NUME: I.H. ADRESA: Târgoviște TELEFON:

40
ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE:- Mama – Ulcer gastric
PERSONALE:- FIZIOLOGICE – născut prin naștere normală la termen: Gn =
3200 g, talia = 53 cm, scor Apgar = 10
-PATOLOGICE – scarlatină, varicelă.
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: nu sunt

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE


Pacientul I.A., ȋn vârstă de 7 ani se prezintă ȋnsoțit de părinți ȋn data de
18.01.2017 la Camera de garda, acuzând următoarele semne si simptome: dureri
abdominale, meteorism abdominal, scaune diareice ȋn număr de 4-5/24h,
inapetență, febră moderată 38,5ºC, tegumente palide, anxietate. Din datele culese
de la părinți s-a constatat că boala a debutat ȋn urmă cu 2 zile, copilul
ȋnregistrând și o ușoară scadere ponderală. Pacientul este internat ȋn secția de
pediatrie pentru investigații și tratament corespunzător.
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- palide, deshidratate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- slab reprezentat
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- ganglioni nepalpabili
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- normal reprezentat
SISTEMUL MUSCULAR- normal reprezentat
APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat, tip respirație –
abdominal, polipnee R= 36 r/min
APARATUL CARDIO-VASCULAR- cord ȋn limite normale, puls tahicardic
P = 126 P/min, T.A. = 85/55 mmHg
APARATUL DIGESTIV- abdomen meteorizat, cu borborisme, tranzit intestinal
accelerat, abdomen dureros la palpare, scaune diareice
APARATUL UROGENITAL- loje renale libere, nedureroase la aplicarea
manevrei Giordano
S.N.C. şi organe de simţ- ȋn limite normale

PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT:
- Smecta 3 plicuri/zi dizolvate ȋn apă fiartă și răcită
- Furazolidon 3cp/zi per os
- Colimicină 1cp/6h per os
- perfuzie I.V. cu Glucoză 5%
EXAMINĂRI (examene de laborator):
- HLG – Hb crescută, eritrocite scăzute, Ht scăzut, leucocitoză cu polinucleoză
- ionograma serică – hipoNa, hipoK, hipoMG, hipoCa

41
- ph sangvin – scăzut
- rezerva alcalină
- calcemie – hipoCa
-glicemie
- uree sangvină
- examen sumar urină, urocultură
- coprocultură – prezența ȋn tractul digestiv a germenelui Shigella
REGIM: dieta hidrosalină, supă de morcov, orez fiert cu morcov, brânză sărată
de vaci, pâine coaptă, ceai de mentă, apă fiartă și răcită.

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 120 cm
GREUTATE: 25 kg
T.A.: 85/55 mmHg
PULS: 126 P/min
TEMPERATURĂ: 38,5ºC
RESPIRAŢIE: 36 R/min
VĂZ: bun
AUZ: bun

NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA: Dependent: polipnee
2.A MÂNCA: Dependent: inapentență, greață
3.A ELIMINA: Dependent: scaune diareice 4-6/zi, tranzit intestinal accelerat
4.A SE MIŞCA: Independent
5.A DORMI, A SE ODIHNI: Dependent: somn perturbat de durerile abdominale
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Independent
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Dependent:
febră moderată
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Dependent: tegumente
palide, transpirații
9.A EVITA PERICOLELE: Independent
10.A COMUNICA: Independent
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent
12.A SE RECREEA: Independent
13.A FI UTIL: Independent
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent: nu posedă
suficiente cunoștințe din cauza vârstei relativ mici
ALERGIC LA: nu este
42
ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: păstrată
2.COMPORTAMENT: cooperează cu cadrele medicale
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: FAMILIA: X ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: nu sunt

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN: X
OCUPAŢII, LOISIRURI: elev
PARTICULARITĂŢI: nu sunt
PROBLEME SOCIALE: nu sunt

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: a respira, a mânca, a elimina, a dormi a se odihni,
a-și menține temperatura ȋn limite normale, a fi curat a-și proteja tegumentele, a
ȋnvăța să-și mențină sănătatea.

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE: X
2.STABILIZARE, AMELIORARE:
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
- să asigur repaus fizic
- să combat febra
- să comunic cu pacientul și cu aparținătorii
- să ajut la reglarea tranzitului intestinal și la reechilibrarea hidroelectrolitică
- să măsor și să notez funcțiile vitale
- să ajut la efectuarea toaletei pe regiuni

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL


Pacientul să prezinte stare generală bună pentru a fi externat ȋn 5 zile

43
MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
- internarea
- recoltarea de sânge
- montarea perfuziei I.V.

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE


Pacientul I.A., ȋn vârstă de 7 ani a fost internat ȋn secția de Pediatrie
următoarele semne si simptome: dureri abdominale, meteorism abdominal,
scaune diareice ȋn număr de 4-5/24h, inapetență, febră moderată 38,5ºC,
tegumente palide, anxietate.
În secția noastră I s-au efectuat analize de laborator ce au evidențiat
infecție cu germenele Shigella. S-a administrat tratament medicamentos cu:
- Smecta 3 plicuri/zi dizolvate ȋn apă fiartă și răcită
- Furazolidon 3cp/zi per os
- Colimicină 1cp/6h per os
- perfuzie I.V. cu Glucoză 5%
Pacientul prezinta stare generală vizibil ameliorată si este externat cu
următoarele recomandări:
- continuarea tratamentului medicamentos conform RP
- respectarea regimului alimentar: ceai de menta, supa morcov, orez,
evitarea alimentelor fermentescibile, flatulente și a dulciurilor.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA: X ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: X SALVARE

44
ANALIZE DE LABORATOR

Recoltari de urina pentru


Data Recoltari de sange
examenul de laborator

10-01-2017 Ht = 49% Examen sumar de urina:

Hb = 23 g% pH – acid

VSH= 10-15 mm/h D – 1008

L = 10500 mm3 sediment rare celule

Uree = 44 g 1 – 2 L/cm

Glicemie = 127 mg% H – absent

11-01-2017 Ionograma: albumina, glucoza – absent

Na+ = 123 m Eq/l

K+ = 3,5 m Eq/l

Cl* = 3,5 m Eq/l

Fibrinogen = 492 mg%

Amilazenia = 8-30 U Bodansky

Creatinina = 2-3 m%

45
Ziua Nevoia afcetata Problema Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
autonome
Nevoia de a-si P: Hipertermie - să asigur - am instalat - am recoltat sânge În urma ȋngrijirilor
18.01.2017 mentine E: BDA repaus fizic pacientul ȋn pentru:HLG,VSH,Ht, acordate pacientul
temperatura S: Febra - să combat salon curat, Hb, ionogramă serică, prezintă FV:
corpului in limite moderata febra aerisit, cu ph sangvin, rezerva - P = 120 P/min
normale - să comunic temperatură alcalină, calcemie, - R = 32 r/min
cu pacientul optimă glicemie, uree - T = 37,5ºC
și cu - am măsurat și sangvină, acid uric, - TA= 85/50 mmHg
aparținătorii notat funcțiille creatinină - diureză
vitale - am recoltat urină =1200ml/24h
- am aplicat pentru examen sumar - scaune diareice =
comprese reci - am recoltat scaun 4
pentru a reduce pentru coprocultură - pacientul ȋncă
febra - am notat ȋn FO și prezintă tegumente
diureza și scaunele palide, insomnie,
- am administrat anxietate
tratamentul prescris
de medic: - Smecta 3
plicuri/zi
- Furazolidon 3cp/zi
per os
- Colimicină 1cp/6h
per os
- perfuzie I.V. cu
Glucoză 5%
- Paracetamol
2cp/24h
46
Nevoia de a elimina P: scaune - să ajut la - am hidratat
diareice reglarea pacientul cu apă
-transpiratii tranzitului fiartă și răcită,
-dezhidratare intestinal și ceai de mentă
E:BDA la - am alimentat
reechilibrare paientul cu supă
a de morcov
hidroelectrol - am cântrit
itică pacientul pentru
vitale a observa -
- să ajut la fluctuațiile de
efectuarea greutate
toaletei pe - am efectuat
regiuni toaleta pe regiuni
- să și toaleta regiunii
cântăresc perianale dupa
pacientul fiecare scaun
- să urmăresc diareic
raportul
ingesta -
excreta
19.01.2017 Nevoia de a evita P: - scaune - să asigur - asigurat repaus - am notat eliminările În urma ȋngrijirilor
pericolele diareice repaus fizic la pat ȋn poziție ȋn FO și FT acordate pacientul
- tegumente - să combat antalgică - am administrat prezintă FV:
palide febra - am măsurat și tratamentul prescris - P = 115 P/min
- meteorism - să comunic notat funcțiille de medic: - Smecta 3 - R = 33 r/min
abdominal cu pacientul vitale plicuri/zi dizolvate ȋn - T = 36,9ºC
- greață și cu - am aplicat apă fiartă și răcită - TA= 80/50 mmHg
47
- insomnie aparținătorii comprese reci - Furazolidon 3cp/zi - diureză
E: BDA - să pentru a reduce per os =1250ml/24h
S: hidradarea reechilibrez febra și am - Colimicină 1cp/6h - scaune diareice =
pacientului hidroelectrol ȋnvelit pacientul per os 4
itic pacientul cu patură groasă - perfuzie I.V. cu
- să măsor și - am hidratat Glucoză 5%
să notez pacientul cu ceai - perfuzie I.V. cu
funcțiile de mentă, apă Glucoză 5%.
vitale și plată - Paracetamol
eliminările - am alimentat 2cp/24h
- să ajut la paientul cu supă
efectuarea de morcov, orez
toaletei pe fiert, branză
regiuni sărată de vaci,
- să pâine coaptă
cântăresc - am efectuat
pacientul toaleta pe regiuni
- să și toaleta regiunii
administrez perianale dupa
tratamentul fiecare scaun
prescris diareic
- am cântărit
pacientul

48
49
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA: PEDIATRIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE 2

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: D PRENUME: N
VÂRSTĂ: 3 ani SEX: Masculin
DOMICILIU: Doicești LOCALITATEA:
STRADA:
JUDEŢUL: Dâmbovița

DATE DESPRE SPITALIZARE


1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2017 LUNA: 01 ZIUA: 20 ORA:11:25
2.DATA IEŞIRII: ANUL: 2017 LUNA: 01 ZIUA: 25 ORA:14:30
3.MOTIVELE INTERNĂRII:
- febră (39,2ºC)
- scaune diareice 5-6/zi
- grețuri, vărsături
- scadere ponderală
- tegumente palide, deshidratate
- meteorism abdominal
- colici abdominale
- anxietate, agitație
- stare generală vizibil alterată
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Boală diareică acută

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE


SITUAŢIA FAMILIALĂ: nu este cazul NR. COPII: 0
SITUAŢIA SOCIALĂ: bună PROFESIA: nu este cazul
CONDIŢII DE LOCUIT: modestă

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA


NUME: D.M. ADRESA: Doicești TELEFON:
NUME: D.F. ADRESA: Doicești TELEFON:

50
ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE: nu sunt ȋnregistrate ȋn istoricul familiei
PERSONALE:- FIZIOLOGICE – născut prin naștere normală la termen: Gn =
2950 g, talia = 47 cm, scor Apgar = 9
-PATOLOGICE – varicelă.
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: nu sunt

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE


Pacientul D.N., ȋn vârstă de 3 ani este adus de către părinți ȋn data de
20.01.2017 la Camera de gardă a Spitalului de urgență Târgoviște, acuzând
următoarele semne si simptome: febră (39,2ºC), scaune diareice 5-6/zi, grețuri,
vărsături, scadere ponderală, tegumente palide, deshidratate, meteorism
abdominal, colici abdominale, anxietate, agitație, stare generală vizibil alterată
Din datele culese de la părinți s-a constatat că boala a debutat ȋn urmă cu 3 zile
când au observat o modificare a scaunului (prezenta 3-4 scaune diareice pe zi),
iar ȋn urmă cu o zi starea s-a agarvat, copilul prezentând 5-6 scaune diareice
mucoase pe zi ȋnsoțite de vărsături. Pacientul este internat ȋn secția de pediatrie
cu diagnostricul de Boală diareică acută, pentru investigații și tratament
corespunzător.
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- palide, deshidratate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- slab reprezentat
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- ganglioni nepalpabili
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- normal reprezentat
SISTEMUL MUSCULAR- normal reprezentat
APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat, tip respirație –
abdominal, polipnee R= 38 r/min
APARATUL CARDIO-VASCULAR- cord ȋn limite normale, tahicardie
P = 120 P/min, T.A. = 90/60 mmHg
APARATUL DIGESTIV- abdomen meteorizat, cu borborisme, tranzit intestinal
accelerat, abdomen dureros la palpare, scaune diareice, colici abdominale
APARATUL UROGENITAL- loje renale libere, nedureroase la aplicarea
manevrei Giordano
S.N.C. şi organe de simţ- ȋn limite normale

51
PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT:
- Furazolidon 6mg/kg corp/24h per os
- Hidrasec 10 mg 2plicuri x 3/zi
- Micostatin 100.000 u.i./zi ȋn două prize
- perfuzie I.V. cu Glucoză 5%, NaCl 0,9%
EXAMINĂRI (examene de laborator):
- HLG – Hb crescută, eritrocite scăzute, Ht scăzut, leucocitoză cu polinucleoză
- ionograma serică – hipoNa, hipoK, hipoMG, hipoCa
- ph sangvin – scăzut
- rezerva alcalină
-glicemie
- uree sangvină
- creatinină
- examen sumar urină, urocultură
- coprocultură
REGIM: dieta hidrosalină, supă de morcov, mucilagiu de orez, ceai de mentă,
apă fiartă și răcită.

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 85 cm
GREUTATE: 15 kg
T.A.: 90/60 mmHg
PULS: 120 P/min
TEMPERATURĂ: 39,2ºC
RESPIRAŢIE: 38 R/min
VĂZ: bun
AUZ: bun

NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA: Dependent: polipnee
2.A MÂNCA: Dependent: inapentență, greață, vărsături
3.A ELIMINA: Dependent: scaune diareice 5-6/zi, tranzit intestinal accelerat
4.A SE MIŞCA: Dependent: are nevoie de susținere din partea mamei
5.A DORMI, A SE ODIHNI: Dependent: somn perturbat de durerile abdominale
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Dependent: are nevoie de susținere din
partea mamei
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Dependent:
febră 39,2º C

52
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Dependent: tegumente
palide, transpirații
9.A EVITA PERICOLELE: Dependent: are nevoie de susținere din partea
mamei
10.A COMUNICA: Independent
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent
12.A SE RECREEA: Dependent: are nevoie de susținere din partea mamei
13.A FI UTIL: Dependent: are nevoie de susținere din partea mamei
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent: nu posedă
suficiente cunoștințe din cauza vârstei relativ mici
ALERGIC LA: nu este

ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: păstrată
2.COMPORTAMENT: anxios
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: FAMILIA: X ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: nu sunt

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: X URBAN:
OCUPAŢII, LOISIRURI: nu este cazul
PARTICULARITĂŢI: nu sunt
PROBLEME SOCIALE: nu sunt

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: a respira, a mânca, a elimina, a se mișca, a dormi a
se odihni, a-și menține temperatura ȋn limite normale,a se ȋmbrăca a se dezbrăca,
a evita pericolele, a se recreea, a fi util, a fi curat a-și proteja tegumentele, a
ȋnvăța să-și mențină sănătatea.

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE: X
2.STABILIZARE, AMELIORARE:
3.AGRAVARE:
4.DECES:

53
OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
- să asigur repaus fizic
- să combat febra
- să comunic cu pacientul și cu aparținătorii
- să ajut la reglarea tranzitului intestinal și la reechilibrarea hidroelectrolitică
- să măsor și să notez funcțiile vitale
- să ajut la efectuarea toaletei pe regiuni
- să evit apariția complicațiilor
- să particip la investigațiile paraclinice
- să efectuez educație pentru sănătate

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL


Pacientul să prezinte stare generală bună pentru a fi externat ȋn 5 zile

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII


- internarea
- recoltarea de sânge
- montarea perfuziei I.V.

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE


Pacientul D.N., ȋn vârstă de 3 ani a fost internat ȋn secția de Pediatrie
următoarele semne si simptome: febră (39,2ºC), scaune diareice 5-6/zi, grețuri,
vărsături, scadere ponderală, tegumente palide, deshidratate, meteorism
abdominal, colici abdominale, anxietate, agitație, stare generală vizibil alterată
În secția noastră I s-au efectuat analize de laborator ce au evidențiat
infecție cu fungi. S-a administrat tratament medicamentos cu:
- Furazolidon 6mg/kg corp/24h per os
- Hidrasec 10 mg 2plicuri x 3/zi
- Micostatin 100.000 u.i./zi ȋn două prize
- perfuzie I.V. cu Glucoză 5%, NaCl 0,9%.
Pacientul prezintă stare generală vizibil ameliorată si este externat cu
următoarele recomandări:
- continuarea tratamentului medicamentos conform RP
- respectarea regimului alimentar: ceai de menta, supa morcov, orez,
evitarea alimentelor fermentescibile, flatulente.

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA: X ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: X SALVARE

54
ANALIZE DE LABORATOR

Data Recoltari de sange Recoltari de urina pentru


examenul de laborator
20.01.2017 Ht = 48% Examen sumar de urina:
Hb = 22 g% pH – acid
VSH= 8-10 mm/h D – 1010
L = 10700 mm3 Sediment rare celule
Uree = 45 g 2 – 3 L/cm
Glicemie = 110 mg% H – absent
Ionograma: Albumina – absent
Na+ = 124 m Eq/l
K+ = 3,7 m Eq/l
Cl+ = 3,5 m Eq/l
Cl- = 83-108 m Eq/l
Fibrinogen = 402 mg%
Amilazenia = 60-80 mg%
TS = 3’14”
TC = 6’30”
21.01.2017 Ht = 45%
Hb = 19%
L = 9500 mm3

55
Ziua Nevoia Problema Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
afcetata autonome
20.01.2017 Nevoia de a- P: - febră - să asigur repaus - am instalat - am recoltat sânge În urma ȋngrijirilor
si mentina (39,2ºC) fizic pacientul ȋn pentru:HLG,VSH,Ht, acordate pacientul
temperatura - frison - să combat febra salon curat, Hb, ionogramă serică, prezintă FV:
corpului in - scaune - să comunic cu aerisit, cu ph sangvin, rezerva - P = 120 P/min
limite diareice 5- pacientul și cu T=20ºC alcalină, calcemie, - R = 37 r/min
normale 6/zi, aparținătorii - am măsurat și glicemie, uree - T = 38,5ºC
-tegumente - să ajut la reglarea notat funcțiille sangvină, acid uric, - TA= 90/60 mmHg
palide tranzitului vitale creatinină - scaune diareice =
intestinal și la - am aplicat - am recoltat urină 6
E: BDA reechilibrarea comprese reci pentru examen sumar - pacientul ȋncă
hidroelectrolitică pentru a reduce - am recoltat scaun prezintă tegumente
S:Pacientul sa - să măsor și să febra și am pentru coprocultură palide, stare
aibe notez funcțiile ȋnvelit pacientul - am notat ȋn FO și generală alterată,
temperatura vitale cu pături groase diureza și scaunele ușoară pierdere ȋn
corpului in - să ajut la pentru a combate - am administrat greutate
limite normale efectuarea toaletei frisonul tratamentul prescris
- să evit apariția - am hidratat de medic-
complicațiilor pacientul cu apă Furazolidon 6mg/kg
- să particip la fiartă și răcită, corp/24h per os
investigațiile ceai de mentă - Hidrasec 10 mg
paraclinice - l-am alimentat 2plicuri x 3/zi
- să efectuez cu supă de - Micostatin 100.000
educație pentru morcov ȋn u.i./zi ȋn două prize
sănătate cantități mici - perfuzie I.V. cu
- să urmăresc - am cântărit Glucoză 5%, NaCl
raportul ingesta pacientul 0,9%.
56
excreta - am efectuat - nurofen sirop
toaleta pe regiuni 10ml/zi
- am efectuat
toaleta regiunii
perianale dupa
fiecare scaun
Ziua Nevoia Problema Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
afcetata autonome
21.01.2017 Nevoia de a P: - scaune - am asigurat - am asigurat - am notat eliminările În urma ȋngrijirilor
elimina diareice 5/zi, condiții adecvate condiții adecvate ȋn FO și FT acordate pacientul
- vărsături, de microclimat de microclimat - am administrat prezintă FV:
- meteorism - am măsurat și - am măsurat și tratamentul prescris - P = 112 P/min
abdominal, notat funcțiille notat funcțiille de medic: - R = 32 r/min
- colici vitale ȋn FO, FT vitale ȋn FO, FT - Furazolidon 6mg/kg - T = 37,2ºC
abdominale - am efectuat - am hidratat corp/24h per os - TA= 85/60 mmHg
E: BDA toaleta pe regiuni și pacientul cu ceai - Hidrasec 10 mg - scaune diareice =
S: Pacientul sa toaleta regiunii de mentă, apă 2plicuri x 3/zi 3
aibe transit perianale dupa plată 1 linguriță - Micostatin 100.000 - pacientul este
intestinal fiecare scaun din 10 ȋn 10 min u.i./zi ȋn două prize subfebril, scaunele
normal diareic - am efectuat - perfuzie I.V. cu diareice s-au
- am notat toaleta pe regiuni Glucoză 5%, NaCl diminuat, nu mai
eliminările ȋn FO și și toaleta regiunii 0,9% prezintă greață
FT perianale dupa - nurofen sirop
- am administrat fiecare scaun 10ml/zi
tratamentul diareic
prescris de medic:
- Furazolidon
6mg/kg corp/24h
57
per os
- Hidrasec 10 mg
2plicuri x 3/zi
- Micostatin
100.000 u.i./zi ȋn
două prize
- perfuzie I.V. cu
Glucoză 5%, NaCl
0,9%.
- nurofen sirop
10ml/zi
În urma ȋngrijirilor
acordate pacientul
prezintă FV:
- P = 112 P/min
- R = 32 r/min
- T = 37,2ºC
- TA= 85/60
mmHg
- scaune diareice =
3
- pacientul este
subfebril, scaunele
diareice s-au
diminuat, nu mai
prezintă greață

58
Ziua Nevoia Problema Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
afcetata autonome
22.01.2017 Nevoia de a P: -anxietate, - să asigur repaus - am asigurat - am notat eliminările În urma ȋngrijirilor
invata cum agitație fizic repaus la pat ȋn ȋn FO și FT acordate pacientul
sa-si mentina - insomnia - să ajut la salon aerisit cu - am recoltat scaun prezintă FV:
sanatatea -tegumente efectuarea lenjerie de pat și pentru coprocultură - P = 106 P/min
palide, investigațiilor corp curată - am recoltat sânge - R = 27 r/min
E: BDA paraclinice - am măsurat și pentru: HLG,VSH, - T = 36,8ºC
S: Pacientul sa - să alimentez și să notat funcțiille Hb,Ht, ionogramă - TA= 80/50 mmHg
invete cum sa- hidratez pacientul vitale ȋn FO, FT serică - scaune diareice =
si mentina - să măsor și să - am hidratat - am administrat 3
sanatatea notez funcțiile pacientul cu, apă tratamentul prescris - pacientul prezintă
vitale plată, ceai de de medic: stare generală
- să ajut la sunătoare cu - Furazolidon 6mg/kg ameliorată
efectuarea toaletei mentă, neȋndulcit corp/24h per os - tratamentul
- să cântăresc - am efectuat - Hidrasec 10 mg medicamentos este
pacientul toaleta pe regiuni 2plicuri x 3/zi aplicat cu succes
- să administrez - am cântărit - Micostatin 100.000 conform schemei
tratamentul pacientul u.i./zi ȋn două prize terapeutice
prescris - am educat - perfuzie I.V. cu
- să efectuez mama să fie Glucoză 5%, NaCl
educație pentru atentă atât la 0,9%.
sănătate igiena mâinilor - nurofen sirop
copilului, cât și 10ml/zi
la igiena
alimentară prin
spălarea corectă
a fructelor și
59
legumelor,
evitând astfel
posibila
contaminare
- am educat
mama să revină
treptat la
alimentație
obisnuită

60
61
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE
SECŢIA: PEDIATRIE

DOSAR DE ÎNGRIJIRE 3

DATE DE IDENTIFICARE
NUMELE: L PRENUME: O
VÂRSTĂ: 2 ani SEX: Feminin
DOMICILIU: Nucet LOCALITATEA:
STRADA:
JUDEŢUL: Nucet

DATE DESPRE SPITALIZARE


1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2017 LUNA: 01 ZIUA: 10 ORA:09:20
2.DATA IEŞIRII: ANUL: 2017 LUNA: 01 ZIUA: 16 ORA:12:30
3.MOTIVELE INTERNĂRII:
- febră
- scaune diareice apoase
- vărsături
- scadere ponderală
- anorexie
- deshidratare
- colici abdominale
- agitație
- stare generală vizibil alterată
4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Boală diareică acută

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE


SITUAŢIA FAMILIALĂ: nu este cazul NR. COPII: 0
SITUAŢIA SOCIALĂ: bună PROFESIA: nu este cazul
CONDIŢII DE LOCUIT: modestă

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA


NUME: L.I. ADRESA: Nucet TELEFON:
NUME: L.A. ADRESA: Nucet TELEFON:

62
ANTECEDENTE
HEREDO – COLATERALE: tata – gastrită cronică
PERSONALE:- FIZIOLOGICE – născută prin naștere tip cezariană la termen:
Gn = 2500 g, talia = 42 cm, scor Apgar = 9
-PATOLOGICE – episoade repetate de boală diareică acută
FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ: expunerea precoce ȋn
colectivități de copii

EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE


Pacienta L.O., ȋn vârstă de 2 ani este trimisă de către medicul de familie ȋn
policlinica de pediatrie a Spitalului Județean de Urgență din Târgoviște cu
următoarele semne si simptome:
- febră
- scaune diareice apoase
- vărsături
- scadere ponderală
- anorexie
- deshidratare
- colici abdominale
- agitație
- stare generală vizibil alterată
În urma anamnezei reiese că boala a debutat brusc cu episoade febrile și
vărsături ȋn urmă cu 2 zile, iar scaunele s-au modificat numeric – 6 scaune pe zi,
apoase. Se decide internarea ȋn secția de Pediatrie pentru investigații ulterioare și
tratament corespunzător
TEGUMENTE ŞI MUCOASE- palide, deshidratate
ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- slab reprezentat
SISTEM LIMFOGANGLIONAR- ganglioni nepalpabili
SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- normal reprezentat
SISTEMUL MUSCULAR- slab reprezentat
APARATUL RESPIRATOR- torace normal conformat, tip respirație –
abdominal, polipnee R= 35 r/min
APARATUL CARDIO-VASCULAR- cord ȋn limite normale, P = 107 P/min,
T.A. = 80/50 mmHg
APARATUL DIGESTIV- abdomen meteorizat, cu borborisme, tranzit intestinal
accelerat,, scaune diareice, colici abdominale
APARATUL UROGENITAL- loje renale libere
S.N.C. şi organe de simţ- ȋn limite normale

63
PRESCRIPŢII MEDICALE
TRATAMENT:
- GESOL 500ml/24h per os
- perfuzie IV cu Gl5%, NaCl0,9%
- apă glucozată
EXAMINĂRI (examene de laborator):
- HLG
- ionograma serică – hipoNa, hipoK, hipoMG, hipoCa
- ph sangvin
- rezerva alcalină
-glicemie
- uree sangvină
- creatinină
- examen sumar urină, urocultură
- coprocultură
REGIM: dieta hidrosalină, supă de morcov, mucilagiu de orez, ceai de mentă,
brânză de vaci, orez pasat, apă fiartă și răcită.

OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 78 cm
GREUTATE: 11 kg
T.A.: 80/50 mmHg
PULS: 107 P/min
TEMPERATURĂ: 38,2ºC
RESPIRAŢIE: 35 R/min
VĂZ: bun
AUZ: bun

NEVOI FUNDAMENTALE
1.A RESPIRA: Dependent: polipnee
2.A MÂNCA: Dependent: anorexie
3.A ELIMINA: Dependent: scaune diareice 6/zi, tranzit intestinal accelerat
4.A SE MIŞCA: Dependent: are nevoie de susținere din partea mamei
5.A DORMI, A SE ODIHNI: Dependent: somn perturbat de durerile abdominale
6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Dependent: are nevoie de susținere din
partea mamei
7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: Dependent:
febră 38,2º C
8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Dependent: tegumente

64
palide, transpirații
9.A EVITA PERICOLELE: Dependent: are nevoie de susținere din partea
mamei
10.A COMUNICA: Dependent
11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: Dependent
12.A SE RECREEA: Dependent: are nevoie de susținere din partea mamei
13.A FI UTIL: Dependent: are nevoie de susținere din partea mamei
14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent: nu posedă
suficiente cunoștințe din cauza vârstei relativ mici
ALERGIC LA: nu este

ASPECTE PSIHOLOGICE
1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: păstrată
2.COMPORTAMENT: anxios
3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: FAMILIA: X ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI: nu sunt

ASPECTE SOCIOLOGICE
MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT):RURAL: X URBAN:
OCUPAŢII, LOISIRURI: nu este cazul
PARTICULARITĂŢI: nu sunt
PROBLEME SOCIALE: nu sunt

INTERPRETAREA DATELOR
NEVOI NESATISFĂCUTE: toate cele 14 nevoi sunt nesatisfăcute

POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE
1.VINDECARE: X
2.STABILIZARE, AMELIORARE:
3.AGRAVARE:
4.DECES:

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
- să asigur repaus fizic și condiții optime de microclimat
- să combat febra
- să comunic cu aparținătorii
- să hidratez și să alimentez pacienta
- să ajut la reechilibrarea hidroelectrolitică
65
- să măsor și să notez funcțiile vitale
- să ajut la efectuarea toaletei pe regiuni
- să evit apariția complicațiilor
- să particip la investigațiile paraclinice
- să efectuez educație pentru sănătate

COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL


Pacientul să prezinte stare generală bună pentru a fi externat ȋn 5 zile

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII


- internarea
- recoltarea de sânge

EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE


Pacienta L.O., ȋn vârstă de 2 ani este internată ȋn secția de Pediatrie cu
următoarele semne si simptome: febră, scaune diareice apoase, vărsături, scadere
ponderală, anorexie, deshidratare, colici abdominale, agitație, stare generală
vizibil alterată.
Pe parcursul internării s-au efectuat analize de laborator ce au evidențiat
infecție cu rotavirus. S-a administrat dietă hidrosalină pentru rehidratarea și
reechilibrarea pacientei:
- GESOL 500ml/24h per os
- perfuzie IV cu Gl5%, NaCl0,9%
- apă glucozată
Pacientul prezintă stare generală ameliorată.
Recomandări:
- respectarea regimului alimentar: ceai de menta, supa morcov, orez pasat,
mucilagiu de orez, branză de vaci, lapte ȋn cantități mici, introducerea treptată a
alimentelor.
- respectarea regulilor de igienă corporală și alimentară
- revine la control peste 10 zile

MOD DE EXTERNARE
MOD DE EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA: X ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT: X SALVARE

66
ANALIZE DE LABORAROR

Recoltari de urina pentru


Data Recoltari de sange
examenul de laborator

10-01-2017 Hemoleucograma Examen sumar de urina:

VSH = 10-23 mm/h pH – acid

Ht = 42% D – 1009

Hb = 13,7 g% sediment rare celule

L = 10800 mm3 epiteliale

Uree = 60 mg 2 – 3 L/cm

Glicemie = 130 mg% H – absent

Fibrinogen = 402 mg% Albumina – absent

Creatinina = 0,6-1,20 m%

TS = 3’17”

TC = 7’19”

11-01-2017 Ht = 43%

Hb = 15%

L = 10000 mm3

VSH = 3-17 mm/h

67
Ziua Nevoia Problema Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
afcetata autonome
10.01.2017 Nevoia de a- P:- febră - să asigur - am instalat - am recoltat sânge În urma ȋngrijirilor
si mentine - anorexie repaus fizic pacienta și pentru:HLG,VSH, acordate pacientul
temperatura - deshidratare - să combat aparținătorul ȋn ionogramă serică, ph prezintă FV:
corpului in - stare generală febra salon curat, aerisit, sangvin, rezerva - P = 110 P/min
limite vizibil alterată - să cu T=20ºC alcalină, calcemie, - R = 33 r/min
normale E: BDA reechilibrez - am măsurat și glicemie, uree - T = 37,8ºC
S: Pacientul sa hidroelectroliti notat funcțiille sangvină, acid uric, - TA= 80/50 mmHg
aibe c pacienta vitale creatinină - scaune diareice =
temperatura - să efectuez - am hidratat - am recoltat urină 6
corpului in toaleta pe pacientul cu apă pentru examen - pacientul ȋncă
limite normale regiuni fiartă și răcită CU sumar prezintă tegumente
- să pregătesc 5% glucoză, ceai de - am recoltat scaun palide, stare
materialele mentă 1 linguriță pentru coprocultură generală alterată,
necesare din 10 ȋn 10 minute și pentru Ag ușoară pierdere ȋn
investigațiilor - am cântărit rotavirus greutate
paraclinice pacienta - am notat ȋn FO și
- să recoltez - am efectuat toaleta FT scaunele
produse pe regiuni și toaleta - am administrat
biologice și regiunii perianale tratamentul prescris
patologice dupa fiecare scaun de medic: - GESOL
pentru diareic 500ml/24h per os
examene - am aplicat - perfuzie IV cu
laborator comprese calde pe Gl5%, NaCl0,9%
- să cântăresc abdomen pentru a
pacienta calma colicile

68
11.01.2017 Nevoia de a P:- scaune - să asigur - am asigurat repaus - am notat În urma ȋngrijirilor
elimina diareice apoase condiții optime ȋn salon curat, eliminările ȋn FO și acordate pacientul
- scadere de microclimat aerisit cu lenjerie FT prezintă FV:
ponderală - să hidratez curată de pat și - am administrat - P = 112 P/min
- inapetență corespunzător temperatură optimă tratamentul prescris - R = 32 r/min
- deshidratare pacienta - am hidratat de medic: - T = 37,1ºC
- stare generală - să alimentez pacienta cu ceai de - GESOL 500ml/24h - TA= 75/50 mmHg
alterată pacienta mentă, apă plată per os - scaune diareice
E: BDA - să măsor și să fiartă și răcită, apă - perfuzie IV cu apoase = 4
S:Pacientul sa notez funcțiile glucozată Gl5%, NaCl0,9% - pacienta nu mai
nu mai aibe vitale și - am alimentat - Furazolidon prezintă vărsături, a
scaune diareice eliminările pacienta cu supă de 6mg/kg corp/zi inceput să se
- să ajut la morcov alimenteze
efectuarea - am efectuat toaleta - tegumentele sunt
toaletei pe pe regiuni și toaleta palide
regiuni regiunii perianale - se ȋnregistrează o
- să cântăresc dupa fiecare scaun ușoară scădere ȋn
pacienta diareic greutate
- să - am cântărit
administrez pacientul
tratamentul - am discutat cu
prescris aparținătorii,
oferind date despre
boală,
tratament,investigați
ile paraclinice și
recuperare

69
Ziua Nevoia Problema Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
afcetata autonome
12.01.2017 Nevoia de a P: fatigabilitate - să hidratez și - am hidratat - am recoltat sânge În urma ȋngrijirilor
evita - inapetență sa alimentez pacienta cu ceaiuri pentru: HLG, acordate pacientul
pericolele - tegumente pacienta de plante, apă ionogramă sangvină, prezintă FV:
palide - să măsor și să glucozată, apă fiartă ph sangvin, - P = 97 P/min
E: BDA notez funcțiile și răcită electroforeză - R = 28 r/min
S: pacientul sa vitale - am asigurat regim - am notat - T = 36,8ºC
se externexe in - efectuarea alimentar format din eliminările ȋn FO și - TA= 75/50 mmHg
limite normale toaletei branză de vaci, orez FT - pacienta nu mai
- să recoltez pasat, supă de - am administrat prezintă pierderi ȋn
sânge pentru morcov tratamentul prescris greutate
examene de - am efectuat toaleta de medic:
laborator pe regiuni - GESOL 500ml/24h
- să cântăresc - am cântărit per os
pacienta pacienta - perfuzie IV cu
- să - am efectuat Gl5%, NaCl0,9%
administrez educație pentru - Furazolidon
tratamentul sănătate mamei: 6mg/kg corp/zi
prescris - să respecte - am discutat cu
- să efectuez normele de igienă: aparținătorii ȋn
educație pentru spalărarea mâinilor vederea vaccinării pe
sănătate după folosirea viitor a pacientei
toaletei, schimbarea
scuteccelor, să
dezimfecteze zona
unde schimba
copilul
70
- să spele cu
detergenți jucăriile,
mai ales pe acelea
pe copilul se
folosește ȋn
colectivități
- să se spele bine pe
mâini ȋnainte de a
manipula alimentele
și să spele bine
legumele și fructele
ȋnainte de a le da
copilului

71
72
3.2 PREZENTAREA TEHNICILOR
3.2.1 Efectuarea injecţiei intramusculare

Injecţia intramusculară:constituie introducerea unor soluţii izotonice


uleioase sau a unei substanţe coloidale,în stratul muscular.
Scop:introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.
Locurile de elecţie:regiunea supero-externă a fesei,deasupra marelui
trohanter,faţa externă a coapsei în treimea mijlocie,faţa externă a braţului în
muşchiul deltoid.
Materiale necesare: tava medicală,seringi sterile,alcool de 90°,tăviţe
renale.
Pregătirea materialelor şi instrumentelor
-Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii.
-Se aşează bolnavul în decubit ventral,lateral,poziţie şezând sau în picioare.
-Pentru injecţia în regiunea fesieră se reperează următoarele :
•Punctul smirnof,la un lat de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia
lui.
•Punctul Barthelemz,la unirea treimii externe cu cele două treimi interne
ale liniei care uneşte spina iliacă anterosuperioară cu extremitatea superioară a
şanţului interfesier.
•Zona care uneşte spina iliacă posterioară cu marele trohanter.
•Pentru poziţia şezând,injecţia se efectuează în toată regiunea fesieră
deasupra punctului de sprijin.
Efectuarea injecţiei
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
73
-Dezinfectarea mâinilor cu alcool.
-Se încarcă seringa cu substanţa de injectat după verificarea fiolei,se
elimină bulele de aer.
-Se schimbă acul,îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirate substanţa şi
se adaptează un ac potrivit pentru efectuarea injecţiei.
-Se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se
dezinfectează cu un alt tampon cu alcool.
-Se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit.
-Se întinde pielea între policele şi indexul sau în mediul mâinii stângi.
-Se înţeapă perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi
siguranţă cu acul montat la seringă.
-Se verifică poziţia acului prin aspirare.
-Se injectează lent lichidul.
-După injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa,acoperind locul cu
un tampon cu alcool.
-Se masează locul cu u tampon cu alcool pentru a disocia planurile
ţesuturilor străpunse,activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia.
-Se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus 5-10 min.
-Spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.

Reorganizarea locului de muncă


-Se aruncă la coş deşeurile de la injecţie.
Incidente,accidente şi intervenţii
-Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale-
retragerea acului efectuarea injecţiei în alte zone.
-Paralizia prin lezarea nervului sciatic-se evită prin respectarea zonelor de
elecţie a injecţiei.
-Hematom prin lezarea unui vas.
-Ruperea acului-extragerea manuală sau chirurgicală.
-Supuraţie septică-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi
pentru a pătrunde în masa musculară.
-Embolie,prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase-se
provine prin verificarea poziţiei acului.

74
3.2..2 Administrarea medicamentelor prin perfuzie(PEV)

Definiţie: prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale parenterală,


picătură cu picătură a soluţiilor pentru reechilibrare hidroelectrolitică,
hidroionică şi volemică a organismului.
Scopul:hidratarea şi mineralizarea organismului,administrarea
medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit,depurativ-diluând şi
favorizând excreţia din organism a produşilor toxici,completarea proteinelor sau
a altor componente sanguine, alimentaţia pe cale parenterală.
Materiale necesare:tava medicală acoperită cu un câmp steril,trusa
pentru perfuzat,soluţii ambalate steril,soluţii hidratante în sticle sau pungi
75
riguros sterilizate şi încălzite la temperatura corpului,garou,tăviţă renală,stativ
pentru fixarea flacoanelor,1-2 seringi de 5-10 cm cu ace pentru injecţii
intramusculare şi intravenoase,o pernă tare,muşama,o pensă hemostatică,tampon
cu alcool,romplast.
Pregătirea materialelor,instrumentelor şi aparatului de perfuzie
-Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.
-Se scoate celofanul steril de pe flacon,se desprinde parafina de pe
suprafaţa dopului,care se dezinfectează cu alcool.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu ei prin
dop în flacon.
-Se închide cu pensa hemostatică,imediat sub ac,tubul de aer,se
îndepărtează teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon prin
dopul de cauciuc,fără să se atingă trocarul.
-Se suspendă flaconul de suport.
-Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast,având
grijă să depăşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase.
-Se îndepărtează teaca protectoare de pe capacul port ac al tubului,se
ridică deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide
uşor prestubul,lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie,fără ca
picurătorul să se umple cu lichid.
-Se coboară progresiv portacul,până când tubul se umple cu lichid,fiind
eliminate complet bulele de aer.
-Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul,aparatul
rămânând atârnat de stativ.

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului


-Se anunţă pacientul,convingându-l de importanţa tehnicii.
-Se aşează pacientul în pat,în decubit dorsal,cât mai comod,cu antebraţul
în extensie.
-Sub braţul ales se aşează o pernă tare acoperită cu muşama.

Efectuarea perfuziei
-Spălarea pe mâini cu apă şi săpun.
-Asistenta îmbracă mănuşi pentru evitarea contaminării cu sânge.
-Se examinează calitatea şi starea venelor.
-Se aplică garoul la nivelul braţului.
-Se dezinfectează plica cotului cu alcool.
-Se cere pacientului să strângă pumnul şi se efectuează puncţia venei
alese.
-De preferinţă se începe cât mai periferic.
76
-Se verifică poziţia acului în venă,se îndepărtează garoul şi se adapteaază
amboul aparatului de perfuzie la ac.
-Se deschide imediat prestubul,pentru a permite scurgerea lichidului în
venă şi se reglează viteza de scurgere cu ajutorul prestubului la 60 pic./min sau
în funcţie de necesităţi.
-Se fixează cu benzi de romplast amboul acului şi porţiunea tubului în
vecinătate cu acesta,de pielea pacientului.
-Înainte ca flaconul să se golească complet,se închide prestubul pentru a
împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la
noul flacon,dacă este necesar.
-După terminarea perfuziei se exercită o presiune asupra venei puncţionate
cu un tampon cu alcool şi printr-o mişcare,bruscă în direcţia axului vasului,se
extrage acul din venă.

Reorganizarea locului de muncă


-Se aruncă la coş deşeurile materialelor folosite.
-Se notează în foaia de temperatură data şi cantitatea de lichid perfuzat.

Accidente
-Hiperhidratarea prin perfuzie în exces,la cardiaci,poate determina edem
pulmonar acut,manifestat prin:tuse,expectoraţie,polipnee,creşterea T.A.
-Embolia gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulant.

3.3.3 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale(TA)


SCOP-evaluarea funcţiei cardio-vasculare(forţa de contracţie a inimii
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Tensiunea arteriala=presiunea exercitata de sangele circulant asupra
peretilor arteriali,determinata de 4 factori:
1)debitul cardiac
2)forta de contractie a inimii
3)elasticitatea si calibrul vaselor de sange
4)vascozitatea sangelui
ELEMENTE DE APRECIAT:
-tensiunea arterială sistolică(maxima)
-tensiunea arterială diastolică(minima)
MATERIALELE NECESARE:
-aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru
-stetoscop biauricular
-tampon de vată
-tavita renala
77
-alcool
-creion roşu sau pix cu mină roşie
-foaia de temperatura/carnetel individual
INTERVENŢIILE ASISTENTEI:
-pregătirea psihică a bolnavului;
-asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
-spălarea pe mâini;
-se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit şi în extensie;
-se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu
tampoane cu alcool(inclusiv membrana stetoscopului)
-se pompează aer în manşeta pneumatică,cu ajutorul pompei de cauciuc
până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
-se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei,până când se percepe primul zgomot arterial(care reprezintă valoarea
tensiunii maxime);
-se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;
-se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;
-se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care
zgomotele dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
-se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie,socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

VALORI NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE:


1-3 ani 75-90/50-60 mmHg
4-11 ani 90-110/60-65 mmHg
12-15 ani 100-120/60-75 mmHg
Adult 120-140/75-90 mmHg
Varstnic >150/>90 mmHg

78
BIBLIOGRAFIE

Baltă G, Stănescu M. O, Kyowski A, Titircă L – “Tehnici speciale de îngrijire a


bolnavilor”, Editura medicală, Bucureşti 1998

Puericultură şi Pediatrie, Editura medicală, Bucureşti, 1997

Borundel C. – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura ALL,


1997, Bucureşti

Enescu L – “Farmacologie“ , Editura “Dimitrie Cantemir“ , Târgu Mureş 1998

Gherasim L.– “Medicină internă“, vol. I, Editura medicală, Bucureşti, 2000

Hăulică I - “Fiziologie“, Editura medicală, Bucureşti, 1999

Iftimie M. , Niculescu G. – “Compendiu de anatomie“, Editura ştiinţifică şi


enciclopedică, Bucureşti 1988

79