Inima la mamifere

Inima este localizată în cavitatea toracica, între cei doi plămâni (mediastin).
Inima este un organ cavitar care prezintă patru camere:
 atriu drept,
 atriul stâng,
 ventriculul drept,
 ventriculul stâng
Atriile sunt separate între ele prin septul interatrial iar ventriculele prin septul
interventricular, deci inima este împărţită în două jumătăţi:
 dreaptă care conţine sânge cu dioxid de carbon
 stângă care conţine sânge cu oxigen.
În atriul drept se deschid venele cave iar în ventriculul drept îşi are originea trunchiul
arterei pulmonare care se ramifică în cele două artere pulmonare care transportă sângele cu
dioxid de carbon la plămâni.
Atriul drept comunică cu ventricululul drept printr-un orificiu atrioventricular prevăzut
cu valvula atrioventriculară dreaptă.

În atriul stâng se deschid venele pulmonare iar în ventriculul stâng își are
originea artera aortă care transportă în corp sânge cu oxigen.
Atriul stâng comunică cu ventricululul stâng printr-un orificiu atrioventricular
prevăzut cu valvula atrioventriculară stângă.
La baza arterelor pulmonară şi aortă se află valvulele semilunare

.
 Peretele inimii este format din trei straturi:
 epicard, ţesuturi epitelial unistratificat pavimentoase necheratinizat,
 miocard, ţesut muscular striat de tip cardiac;
 endocard,ţesuturi epitelial unistratificat pavimentoase necheratinizat.
Miocardul, muşchiul inimii, se autoexcită datorită prezenţei ţesutului excitoconductor
nodal format din:
 nodulul sinoatrial, care imprimă un ritm cardiac de 70-80 bătăi pe minut,
 nodulul atrioventricular, care imprimă un ritm de 40 bătăi pe minut,
 fasciculul Hiss care imprimă un ritm de 20 bătăi pe minut,
 reţeaua Purkinje care conduce impulsul de contracţie în miocardul ventricular.
Datorită acestei proprietăţi a ţesutului nodal, numită automatism, inima se poate contractă
şi scoasă din corp, dacă i se asigura un mediu nutritiv.

Circulația pulmonară (Mica circulație)

Inima este un organ cu rol de dublă pompă deoarece împinge sângele în două circuite:
 pulmonar (mica circulaţie)
 sistemic (marea circulaţie)
Circuitul pulmonar începe în ventriculul drept (care conţine sânge cu dioxid de
carbon) de unde porneşte trunchiul pulmonar (artera pulmonară) ce preia sângele cu dioxid de
carbon şi îl transportă la plămâni.
Trunchiul pulmonar se ramifică în cele două artere pulmonare: dreaptă şi stângă.

La nivelul plămânilor are loc schimbul de gaze: este cedat dioxidul de carbon şi
preluat oxigenul care prin venele pulmonare (în număr de patru) ajunge la inimă, în atriul
strâng.
 Deci arterele pulmonare transportă sânge cu dioxid de carbon iar venele pulmonare
transportă sânge cu oxigen.

Circulația sistemică (Marea Circulație)

Circuitul sistemic începe în ventriculul stâng (care conţine sânge cu oxigen) de unde
porneşte artera aortă ce preia sângele cu oxigen şi îl transportă la toate organele corpului.
La nivelul celulelor are loc schimbul de gaze, este cedat oxigenul şi preluat dioxidul
de carbon care în final prin venele cave superioară şi inferioară ajunge la inimă în atriul drept.
Deci aorta transportă sânge cu oxigen iar venele cave transportă sânge cu dioxid de
carbon.