• Pictor român. După absolvirea

Şcolii de arte frumoase din Bucureşti
(1885 - 1889), pleacă la München, unde
studiază un an la Academia de arte
frumoase. ".
• Luchian este personalitatea ce
domină pictura românească de la
începutul secolului, continuând calea
deschizătorilor de drum Grigorescu şi
Andreescu. Biografia sa, marcată, în
copilărie, de farmecul simplu şi luminos
al dealurilor cu vii şi al luncilor de pe
malul Prutului, este istoria unei
pasionate lupte pentru afirmarea
artistică, cu bucuriile si tristeţile unui
temperament aprins, iubitor de viaţă, cu
tragedia unei boli care îl va răpune
înainte de vreme.
• Luchian a fost în egală măsură peisagist,
portretist, autor de compoziţie şi naturi statice -
îndeosebi flori. In peisaje, atenţia sa este atrasă
uneori de un colţ pitoresc de natură, alteori, de
unitatea dintre vegetaţiile abundente şi
prezenţele umane (Ultima cursă de toamnă,
1892; Lautul (1911 - 1912) etc., în care, în ciuda
suferinţei aduse de boală, pictorul mentine,
asupra realului o privire încărcată de înţelegere -
o umanitate superbă în simplitatea şi naturaleţea
sa.
Spălătoreasa
Flori
• 1901-Ianuarie: incheie pictarea bisericii
Brezoianu

• 27 iunie: inceteaza din viata. Este

inmormantat la Cimitirul Bellu la 30
noiembrie. Revista lui Tudor Arghezi
"Cronica" consacra un numar lui Stefan
Luchian,
A fost ales Membru al Academiei Române
post-mortem.