Koseoglu Melisa

Clasa a VIII-a D

Consider pertinentă afirmația adevăratului scriitor George Eliot care spunea că :”N-am fi putut
iubi pământul dacă n-am fi copilărit pe el. ”În opinia mea, în calitate de elev al școlii ”Grigore Moisil”
din Năvodari, am putut înțelege cu ajutorul programelor eco și prin intermediul cadrelor didactice
care organizau diferite activități, cum contura o sferă în care nouă ni s-a transmis, nu doar grija, dar
și iubirea față de materia în veșnică alcătuire a naturii.

Un prim argument îl constituie prezența numeroaselor activități eco: de colectare a deșeurilor din
parcurile de grătare, din păduricile din împrejurul localității, de pe plajă, prin participarea la diferite
concursuri,prin plantarea pomilor în parcuri. Prin toate acestea, elevii recunoșteau cât de mult
influențează puterea existentei unor anumiți factori pe care omul îi susține și care dăunează mediul
înconjurător, căci la final, păduricile și toate parcurile răbufneau într-un refugiu al tuturor vietăților.

„În zilele de colectare a deșeurilor de pe plajă, noi, elevii am rămas muți de uimire. Deasupra
noastră, cerul aveai o nuanță de albăstrui-violet, purtând încă ultimile semne al nopții. Deasupra ceții
ce plutea deasupra apei în depărtare, soarele începea să se vadă și să strălucească, trimițând șerpi
aurii să se unduiască pe întinderea vasta a cerului ca să se trezească ziua la viață. Pe măsură ce șerpii
conți uau să-și croiască drum spre dimineață, norii mici puneu în mișcare imagini cu roți înflăcărate.
Explozia dimineții era uluitor. În cele din urmă, firele de nisip auriu se transformau într-un câmp cu
praf magic strălucitor, într-un banc de pești, în stele și particule luminoase care păleau, date la o
parte de noua zi. Apoi soarele a apărut cu totul, iar cerul era perfect albastru, palid și calm, o reflexie
în oglinda a marii de desubt. Era dimineață, iar păsările erau treze și se chemau unele pe celelalte pe
deasupra valurilor ce loveau plaja.

Într-un mic colțișor, adunând preturile de pe plajă, împreună cu colegii mei, o colegă ne-a
chemat sa vedem ce era sub un simplu bidon de plastic aruncat pe plajă. Dedesubt se afla un oraș
pierdut și distrus în care furnicile ieșeau, chinuindu-se să – și scoată agoniseala, bucăți lemnoase,
firimituri Cu toții am rămas mirați, gândindu-ne ca acolo erau familii de furnici și cum ar fi fost dacă
într-o secunda în care noi ne vedeam de viețile noastre sa ne fi cazut brusc un obiect imens și
neidentificat peste orașul nostru.

Cu toții am înțeles că prin aruncarea unui banal ambalaj putem distruge o rotiță din mărețul
ecosistem. Prin toate aceste acțiuni ne-am însușit sentimentul de grija și iubire fata de întreaga
natură.

Un al doilea argument îl prezintă împletirea orelor de la clasă cu programele eco prin care natura
ne este prezentată. La ora de română, în poeziile „Lacul” și La o artista” de Mihai Eminescu, creatorul
literar nu a conturat sec o simpla iubire fata de acea persoană misterioasă, ci a inclus sentimente, a
condus la ideologia ca adevăratul poet al trecutului, al prezentului și al viitorului este Natura. Nu
numai ca multe personalități au folosit această temă, dar prin căile fiecăruia, aceștia au creat o
realitate artistică care a folosit ca limbaj măreția cadrului natural, căci codrul, izvoarele, lacurile nu
sunt simple idei ci doar portițe către un necunoscut refugiu mental, sentimental al naturii.

Așadar, școala eco „Grigore Moisil „ din orașul Năvodari a avut o influență majoră în rândul
elevilor creând prin intermediul programelor eco sentimentul de grija și de iubire fața de natură.