Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RAD IOAN
Tg-Mureş
2014
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 1/36
CAPITOLUL I
Introducere în Chimia farmaceutică
1.1.Tabelul periodic al elementelor
Tabelul periodic al elementelor, numit și „tabelul periodic al lui Mendeleev”, cuprinde într -o
formă tabelară toate elementele chimice, aranjate în funcț ie de proprietăț ile lor fizice și chimice.
1 2
1
H He
3 4 5 6 7 8 9 10
2
K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr
37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54
5
Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe
55 56 * 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86
6
Cs Ba Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Tl Pb Bi Po At Rn
87 88 ** 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118
7
Fr Ra Rf Db Sg Bh Hs Mt Ds Rg Cn Uut Uuq Uup Uuh Uus Uuo
57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71
* Lantanide
La Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb Lu
89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103
** Actinide
Ac Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No Lr
Metale de post-
Metaloizi Nemetale Halogeni3 Gaze nobile3
tranziț ie
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 2/36
1
Actinidele și lantanidele se numesc împreună "pamânturi rare."
2
Metalele alcaline, metalele alcalino- pământoase, metalele de tranziț ie și de post-tranziț ie,
actinidele și lantanidele se numesc împreună "metale."
3
Halogenii și gazele nobile sunt nemetale.
Elemente chimice
Scandiu
(25) (21)
(26)• • Cobalt (27)
• Fier Titan (22) • Vanadiu (23) • Cupru (29)
• Nichel (28) • Crom (24)• Zinc (30)
• Mangan
• Ytriu (39) • Zirconiu (40) • Niobiu (41) • Molibden (42) •
Techneț iu (43) • Ruteniu (44) • Rodiu (45) • Paladiu (46) • Argint
Metale (47) • Cadmiu (48) • Hafniu (72) • Tantal (73) • Wolfram (74) •
tranziț ionale Reniu (75) • Osmiu (76) • Iridiu (77) • Platină (78) • Aur (79) •
Mercur (80) • Rutherfordiu (104) • Dubniu (105) • Seaborgiu(106)
• Bohriu (107) • Hassiu (108) • Meitneriu (109) • Darmstadtiu
(110) • Roentgeniu (111) • Coperniciu (112) • Ununtriu (113) •
Fleroviu (114) • Ununpentiu (115) • Livermorium (116)
Metale post- Aluminiu (13) • Galiu (31) • Indiu (49) • Staniu (50) • Taliu (81) •
tranziț ionale Plumb (82) • Bismut (83) • Poloniu (84)
Bor (5) • Siliciu (14) • Germaniu (32) • Arsen (33) • Stibiu (51) •
Metaloizi
Telur (52)
Hidrogen (1) • Carbon (6) • Azot (7) • Oxigen (8) • Fosfor (15) •
Nemetale
Sulf (16) • Seleniu (34)
Fluor (9) • Clor (17) • Brom (35) • Iod (53) • Astatin (85) •
Halogeni
Ununseptiu (117)
Heliu (2) • Neon (10) • Argon (18) • Kripton (36) • Xenon (54) •
Gaze nobile
Radon (86) • Ununoctiu (118)
Lantan ț iu
Prome (57)
(61)• •Ceriu (58) (62)
Samariu • Praseodim
• Europiu (59)
(63) •• Neodim (60)
Gadoliniu (64)•
Terbiu (65) • Disprosiu (66) • Holmiu (67) • Erbiu (68) • Tuliu (69)
Lantanide
• Yterbiu (70) •
Luteț iu (71)
Actiniu (89) • Thoriu (90) • Protactiniu (91) • Uraniu (92) •
Actinide
Neptuniu (93) • Plutoniu (94) • Americiu (95) • Curiu (96) •
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 3/36
Grupele i perioadele
Grupele
Grupa este coloana verticală din tabelul periodic. Grupele sunt considerate cea mai comună cale
de a clasifica elementele. În unele grupe, elementele au unele proprietăț i similare sau chiar
identice - acestor grupe le sunt date nume care se folosesc destul de des, ex. metale alcaline,
metale alcalino- pământoase, metale tranziț ionale etc.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 4/36
Perioadele
O perioadă este un rând orizontal din tabelul periodic. Deși grupele sunt cel mai comun mod de a
grupa elementele, există regiuni ale sistemului periodic unde similarită ț ile orizontale sunt mai
semnificante decât cele verticale. De ex. metalele tranzi ț ionale, și în special lantanidele și
actinidele. Numărul perioadei arată și numărul straturilor ocupate cu electroni.
Halogenii
În grupa a 17-a, cunoscută drept grupa de halogeni, elementelor nu le lipse ște decât un electron
pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacț iile chimice ele tind să
împrumute un electron (tendinț a de a împrumuta electroni se nume ște eletronegativitate).
Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot
tabelul). Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul
clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor cre ște cu
numărul perioadei.
Știind grupa și perioada unui element, îi putem stabili configuraț ia electronică și numărul atomic.
De exemplu să luăm elemetul situat în perioada a 3-a, grupa VII A (a 17-a). Știm că elementul
are 3 straturi ocupate cu electroni și că pe ultimul strat are 7 electroni, deci configuratia va fi:
K:2e- L:8e- M:7e-. Având configuraț ia electronică , putem afla numărul atomic adunând to ț i
electronii, deci numărul atomic va fi 17. Având numărul atomic putem afla numele elementului,
în acest exemplu: Clor. Din configura ț ia electronică putem afla ce ioni formează elementul.
Acceptând un electron, elementul formeaza 1 ion negativ, deci este un halogen. Pe baza ionului
format îi putem stabili valenț a (1) și electrovalenț a(-1).
Elementele din grupa VIII A, cea de-a 18-a, mai sunt numite și "gaze inerte".
a.Atom.
Atomul este cea mai mică particulă ce caracterizează un element chimic, respectiv este cea mai mică
particulă dintr-o substanță care prin procedee chimice obișnuite nu poate fi fragmentată în alte
particule mai simple. Acesta constă într-un nor de electroni care înconjoară un nucleu atomic dens.
Nucleul conține sarcini electrice încărcate pozitiv (protoni) și sarcini electrice neutre (neutroni), fiind
înconjurat de norul electronic încărcat negativ. Când numărul electronilor și al protonilor este egal,
atunci atomul este neutru din punct de vedere electric; dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci atomul
devine un ion, care poate avea sarcină pozitivă sau negativă. Atomul este clasificat după numărul de
protoni și neutroni: numărul protonilor determină numărul atomic (Z) și neutronii izotopii acelui
element.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 5/36
Particula care nu poate fi descompusa in urma reactiilor chmice .Atomii sunt formatii din
nucleu atomic si invelis electronic.In atomul neutru din punct de vedere electric numarul
electronilor ( cu sarcina electrica negativa ) din invelisul electronic este egal cu numarul
protonilor ( cu sarcina electrica ) din nucleul atomic.Atomi sunt reprezentati prin modele
atomice.
Modele Atomice:
1.Modelul atomic al lui Dalton ( 1805):atomul unui element este reprezentat sub forma unei
particule sferice omogene ; ipoteza fara baze experimnetale .
2.Modelul atomic al lui Thomson( 1904):atomul este reprezentat sub forma unei particule
sferice cu sarcina electrica pozitiva , pe care sunt egal distribuiti electroni ; are baze
experimentale : sarcina electrica a particulelor ( radiatiile de electroni , radiatiile canal )
3.Modelul atomic al lui Rutherford(1911):atomul este format dintr-un nucleu cu sarcina
electrica pozitiva si din electroni cu sarcina electrica negativa , care se afla in invelisul
electronic si graviteaza in jurul nucleului; are baze experimentale de imprastiere a radiatiilor
ALFA pe o foita de aur .
4.Modelul atomic Bohr-Sommerfeld(1916):perfectionarea modelului atomic al lui Bohr ;
pentru miscarea electronilor nu mai presupune orbite , ci elipse ; are baze experimentale :
structura fina a spectrelor atomice .
Particule elementare
Cele mai mici caramizi ale materiei ; au atat proprietati de corpuscul , cat si de unda .In
anumite conditii propii, dintr-o particula sau de mai multe particule pot aparea altele.La cele
mai multe particule elementare transformarile au loc spontan
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 6/36
d.Electron
Particula cu masa( relativa=1/1823;)si sarcina electrica negativa .Electroni atomilor se afla
in spatiul din jurul nucleului atomic si se misca cu viteza foarte mare.Numarul electronilor
din invelisul electronic este egal cu numarul protonilor din nucleului atomic .Pentru un atom
este valabil:
Nr. protonilor= Nr. sarcinilor nucleare =Nr. electronilor = Nr. de atomic.
2.Nucleul ordine
a.Nucleu atomic
Parte a atomului care se afla in centrul atomului si este incarcata pozitiv din punct de vedere
electric ; reuneste aproape intreaga masa a atomului este format din nucleoni ( protoni si
neutroni ).Suma dintre numarul protonilor , Z si numarul neutronilor ,N, reprezinta numarul
nucleonilor.ea corespunde numarului de masa ,A, al atomului
Nr. protonilor + Nr. neutronilor = Nr. nucleonilor = Numarul de masa
b.Nuclid
Specie atomica a unui element chimic cu nu anumit numar de protoni si de neutroni .Nuclizi
se marcheaza prin simbolul elementului si prin numarul de masa A ( numarul nucleonilor):A
simbolul elementului .Poate fi indicat suplimentar si numarul de ordine Z( elementului.
protoni):simbolul numarul de
c.Transformari nucleare
Transformari care au loc spontan sau sunt provocate sub influenta unor efecte exterioare in
nucleele atomice ; sunt legate , de cele mai multe ori ,de transformarea unui element in altul.
d.Radioactivitatea
Transformarea nucleara spontana a radionuclizilor cu emisie de diferite radiatii.
Radionuclid: specie atomica radioactiva .
3. Invelisul electronic
a.Invelisul electronic
Spatiul din jurul nucleului atomic , in care se gasesc electroni atomului respectiv.
b.Strat electronic ( nivel energetic)
Electroni din invelisul electronic cu aproximativ aceeasi energie sunt ordonati pe un anumit
nivel energetic .Acesta stare energetica a electronilor se numeste si strat electronic.
Sraturile eletronice ( nivelurile energetice ) sunt numerotate in ordinea crescatoare a energiei
, numarului stratului fiind egal cu numarul cuantic principal, n .Straturile electronice pot fi
notate , d asemenea , cu literele K,L,M,N,O,P,Q;.Fiecarui nivel energetic ii poate fi atribuit
numai un anumit numar maxim de electroni : Z=2�(n�n).
Nivelurile energetice ( straturile electronice ) se subimpart pe baza diferentierii fine a
energiei electronilor in subniveluri ( substraturi ).Unui nivel energetic cu numarul cuantic
princupal n ii apartin n niveluri.Fiecare subnivel corespunde unui numar cuantic secundar l
.Subnivelurile se noteaza cu subnivel
Diffus ; Fundamental)Fiecarui literele s(l=o),
ii poatep(l=1), d(l=2),
fi atribuit numaif(l=3).(eng:Sharp; Principal;
un anumit numar maxim de
electroni Z: Z = 4l + 2.
Nivelurile energetice pot fi reprezentate sub forma schemei nivelurilor energetice .Schema
nivelurilor energetice este valabila pentru invelisurile electronice ale atomilor in stare
fundamentala .
Ex:Subnivelul 3d este mai inalt energetic decat subnivelul 4s.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 7/36
DINCOLO DE PROTON ŞI NEUTRON…
In anii 60, precum am mai spus, fizicienii au demonstrat că atât protonul cât şi
neutronul sunt formaţi din particule mai mici: quarcii. Protonii şi neutronii sunt
formaţi din două tipuri de quarci numiţi up şi down. Protonul este compus din trei
quarci, mai exact din doi quarci up şi un quarc down. Fiecare quarc up transportă o
cantitate de sarcină electrică pozitivă egală cu două treimi din sarcina electrică a
electronului (dar de semn opus), iar fiecare quarc down transportă o cantitate de
sarcină electrică negativă egală cu o treime din sarcina electrică a electronului.
Aşadar, sarcina electrică a protonului fiind unitară şi pozitivă, avem: 2/3+2/3-
1/3=1. Neutronul este şi el format din trei quarci, mai exact doi quarci down şi un
quarc up, astfel încât sarcina neutronului fiind neutră avem: 2/3-1/3-1/3=0.
Constituenţii fundamentali, acele cărămizi ipotetice despre care grecii spuneau că
formează toată lumea ce ne inconjoară, au fost în sfârşit identificati ??.. poate!!..
dar cu siguranţă nu sunt numai electroni şi quarci up si down!!
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 8/36
CAPITOLUL II
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 9/36
Proprietăţi sub formă de pulbere albă cristalină, fără miros, cu gust slab sărat
Se prezintă
toxic, solubilă în 26 p apă, şi greu solubilă în alcool.
Soluţia preparată cu apă proaspăt fiartă şi răcită are reacţie neutră sau slab
alcalină.
Identificare
Sodiul se identifică prin introducerea substanţei în flacără unui bec de gaz
Bunsen, iar flacăra este colorată în galben.
Prin tratarea soluţiei apoase de Na F , cu clorură de bariu, rezultă un precipitat
alb floconos, solubil în acid clorhidric.
Acidul sulfuric deplasează HF din fluorura de sodiu, la cald. Reacţia se face sub
nişă întrun vas acoperit cu o sticlă de ceas. Prezenţa HF, se poate va observa prin
faptul, că raecţionează cu bioxidul de siliciu din sticla de ceas, fenomen vizibil prin
procesul de coroziune.
Controlul purităţii
Se controlează: alcalinitatea, aciditatea, fluorosilicaţii, conform FRX.
Determinare cantitativă
Determinarea cantitativă, se realizează titrimetric, în mediu neapos, cu HClO4
0,1M, utilizând ca indicator galben de metanil în dioxan.
Trebuie să conţină între 98-101,0% NaF.
Conservare
Deoarece este substanţă puternic activă, se o conservă conform legislaţiei în
vigoare.
Întrebuinţări
Se întrebuinţează :
- pentru fluorizarea apei potabile;
- pentru prevenirea cariei dentare la copii sub formă de: soluţie bucală, paste de
dinţi, comprimate etc;
- sub formă de drajeuri de 40 mg, se utilizează în tratamentul osteoporozei.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 10/36
2.2.1. CLOR
Clorul se găseşte în natură:
- sub formă liberă, în emanaţii vulcanice;
- şi în combinaţii: NaCl (sare de bucătărie, în minele de sare), KCl (silvină),
KCl.MgCl2x6H2O (carnalită), KCl.MgSO4x3H2O (cainită), în apele mărilor şi
oceanelor etc.
Obţinere
Îndustrial se obţine, ca produs secundar , la prepararea hidroxidului de sodiu
prin hidroliza clorurii de sodiu.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de gaz de culoare galben-verzui, cu miros înţepător,
sufocant, solubil în apă în raport 2/1 v/v, care se lichefiază (obţinându-se un lichid
galben-verzui) la temperatura camerei şi la o presiune de 6,6 atmosfere.
Soluţia saturată conţine 0,68 % clor .
Clorul reacţionează cu apa conform următoarei reacţii:
Cl2 + H2O = HCl + HOCl
Acidul hipocloros prezintă instabilitate şi se descompune î acid clorhidric şi
oxigen.
HOCl=HCl = 1/2O2
Datorită eliberării oxigenului atomic rezultă efectele antiseptic şi decolorant.
Clorul este mai elerctonegativ dect bromul şi iodul pe care le eliberează din
săruri.
2KJ + Cl2 = 2KCl + J2
Întrebuinţări
Soluţia apoasă de clor conţine 0,4-0,5% Cl şi se utilizează, ca reactiv. De
asemenea, sub formă de combinaţii, ca: hipocloriţi, clorat de potasiu, acid
clorhidric şi săruri se utilizează în farmacie.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 11/36
Determinare cantitativă
Determinarea se realizează prin titrare iodometrică.
cantitativă,
NaOCl + 2HCl=Cl2 = NaCl + H2O
2KJ + Cl2 = J2 + 2KCl
J2 + 2 Na2S2O3 = 2NaJ + Na2S4O6
Întrebuinţări
Se întrebuinţează, ca antiseptic în soluţie apoasă 0,5%, soluţie oficinală în
FRVII.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 12/36
- NaCl +H
şi NaCl SO4 = NaHSO
+ 2NaHSO 4 + HCl, la temperatură obişnuită; o
4 = Na2SO 4 + HCl, la temperaturi peste 70 C.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de gaz incolor, cu miros înţepător, iritant, foarte uşor
solubil în apă (un volum de apă dizolvă 450 volume de HCl gazos), care prin răcire
se lichefiază uşor. Concentraţia maximă a acidului clorhidric în soluţie apoasă este
de 42%, dar peste concentraţia de 25%, fumegă la aer, deoarece degajă acid
clorhidric gazos. Soluţia care fumegă la aer este numită Acidum chlorhidricum
fumans. Soluţia apoasă a acidului clorhidric dizolvă metalele mai active, ca de
exemplu: Zn, Al, Fe, cu degajare de hidrogen.
Densitatea soluţiilor apoase de acid clorhidric este dependentă de concentraţie,
iar concentraţia se poate afla, după determinarea densităţii utilizând următoarea
relaţie, HCl%=(d-1) x 200, ca de exemplu:
- d=1,05; HCl%=10,17;
- d=1.10; HCl%=20,01.
În FRX sunt oficinale:
- Acidum hydrochloricum (Acid clorhidric concentrat);
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 13/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 14/36
Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca: acidifiant gastric în hipo- şi anaclorhidrie în anumite
preparate farmaceutice.
2.2.8. NATRII
Na Cl; CHLORIDUM, CLORURĂ DE SODIU FRX
Mr=58,44
Se găseşte în natură în cantităţi mari în zăcăminte saline sau în apa mărilor şi
oceanelor.
România este ţara unde se găsesc cele mai mari zăcăminte, iar dintre localităţile
unde se exploatează sarea menţionăm: Ocna-Mureş, Slănic, Uioara, Tg.Ocna,
Ocnele-Mari, Praid etc.
Preparare
Clorura de sodiu uz farmaceutic se obţine prin purificarea sării naturale, pri n
următoarea modalitate: soluţia sarii naturale se tratează cu carbonat de sodiu,
pentru precipitarea sărurilor de calciu şi magneziu, se filtrează, excesul de carbonat
de sodiu se nutralizează cu acid clorhidric, iar clorura de sodiu se cristalizează
după evaporarea apei.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere albă cristalină, sau cristale cubice, cu gust
sărat, solubilă în 3 părţi apă rece, 2,5 părţi apă fierbinte, 12 părţi glicerol, puţin
solubilă în alcool, soluţa apoasă are reacţie neutră.
Identificare
Sodiul se identifică prin introducerea substanţei în flacără unui bec de gaz
Bunsen, iar flacăra
Prin tratarea este colorată
soluţiei în galben.
apoase de NaCl , cu azotat de argint, rezultă un precipitat
alb cazeos, insolubil în acid azotic diluat, dar solubil în amoniac concentrat.
Controlul purităţii
Se controlează: aciditatea-alcalinitatea (indicator fenolftaleină), amoniu, bariu,
calciu, magneziu, bromuri, ioduri, potasiu, substanţe uşor carbonizabile, nitraţi, fier
şi sulfaţi, conform FRX.
Determinare cantitativă
Determinarea cantitativă, se realizează titrimetric, în mediu apos, AgNO3 0,1M
(metoda Mohr) utilizând ca indicator cromat de potasiu.
Trebuie să conţină între 99,5-100,5% NaCl.
Întrebuinţări
Se întrebuinţează :
- în soluţie apoasă 0,9% sub formă de ser fiziologic;
- la izotonizarea soluţiilor parenterale (injecţii, perfuzii), colirelor, picăturilor
pentru nas.
- în concentarţie de 10-20% are acţiune coagulantă.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 15/36
Soluţia injectabilă de clorură de sodiu (100 mg sau 200 mg/ml) este o soluţie
sterilă şi apirogenă de clorură de sodiu în apă pentru preparate injectabile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: aport de clorură de sodiu.
Infundibili kalii et natrii chloridi – soluţie perfuzabilă de clorură de potasiu şi
clorură de sodiu care conţine 36 mmoli K +, 103mmoli Na+ ŞI 138 mmoli Cl-.
Infundibile natrii chloridi – soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu conţine 9 g/l
clorură de sodiu sau 154 mmoli de Na+ şi 154 mmoli Cl-.
Infundibili natrii chloridi composita - (Infundibili Ringeri) soluţie perfuzabilă de
clorură de sodiu compusă conţine 8,6 g/l clorură de sodiu, 0,5 g/l clorură de calciu,
0,3 g/l clorură de potasiu care corespunde la: 147 mmoli Na+, 4 mmoli K +, 2,28
mmoli Ca2+, 156 mmoli Cl-.
Infundibili natrii chloridi composita cum natrio lactato (Soluţie Hartmann) –
Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă cu lactat de sodiu - conţine clorură
de sodiu 6 g/l, clorură de calciu 0,5 g/l, clorură de potasiu 0,3 g/l, acid lactic 4,02
+ +
g/l,
mmolihidroxid de sodiu
Ca2+, 624 mmoli1,79
Cl-g/l
. care corespunde la 147 mmoli Na , 4 mmoli K , 0,77
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 16/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 17/36
2.3.
ACESTBROMUL ŞI SUBSTANTELE
ELEMENT CHIMIC MEDICAMENTOASE CARE CONŢIN
2.3.1. BROMURI
În terapie sec utilizează bromuri ale metalelor alcaline şi alcalino- pământoase.
Sunt substanţe albe cristaline uşor solubile în apă, bromura de sodiu fiind
higroscopică, iar bromurile de calciu şi sronţiu fiind delicvescente.Sunt sensibile la
lumină şi oxigen, decompunându-se şi eliberând brom. Stabilitatea cea mai mare o
are bromura de potasiu.
Se utilizează în terapie ca sedative SNC.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 18/36
NaBrO3+3C= NaBr+3CO.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere albă cristalină, fără miros cu gust sărat,
solubilă în 1,2părţi apă şi în 16 p alcool. Soluţa apoasă are reacţie neutră sau slab
alcalină.
Identificare
Sodiul se identifică prin introducerea substanţei în flacără unui bec de gaz
Bunsen, iar flacăra este colorată în galben.
Prin tratarea soluţiei apoase de NaBr , cu azotat de argint, rezultă un precipitat
alb gălbui, insolubil în acid azotic diluat, dar greu solubil în amoniac concentrat.
Controlul purităţii
Se controlează: aciditatea-alcalinitatea (indicator fenolftaleină), bariu, calciu,
bromuri, ioduri, potasiu, conform FRX.
Determinare cantitativă
Determinarea cantitativă, se realizează titrimetric, în mediu apos, AgNO3 0,1M
(metoda Mohr) utilizând ca indicator cromat de potasiu.
Trebuie să conţină între 99,0-100,5% NaCl.
Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca sedativ SNC.
6KOH
La (soluţie
soluţia fierbinte)
obţinuta + 3Br cărbune
se adaugă 2 = 5KBr + KBrO3+3H2O
vegetal, se calcinează uşor obţinându-se
din bromat de sodiu bromură de sodiu.
KBrO3+3C= KBr+3CO.
Proprietăţi
Se prezintă sub formă de pulbere albă cristalină sau cristale incolore, fără miros
cu gust sărat, solubilă în 1,7părţi apă, 4p glicerol şi în 200 p alcool. Soluţa apoasă
are reacţie neutră sau slab alcalină.
Identificare
Potasiul se identifică prin introducerea substanţei în flacără unui bec de gaz
Bunsen, iar flacăra este colorată în violet.
Prin tratarea soluţiei apoase de KBr , cu azotat de argint, rezultă un precipitat
alb gălbui, insolubil în acid azotic diluat, dar greu solubil în amoniac concentrat.
Controlul purităţii
Se controlează: aciditatea-alcalinitatea (indicator fenolftaleină), bariu, calciu,
bromuri, ioduri, potasiu, conform FRX.
Determinare cantitativă
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 19/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 20/36
Identificare
Calciul se identifică prin introducerea substanţei în flacără unui bec de gaz
Bunsen, iar flacăra este colorată în galben-cărămiziu. Cu oxalatul de amoniu dă un
precipitat alb insolubil în amoniac şi în acid acetic, datr solubil în acizi minerali.
Prin tratarea soluţiei apoase de KBr , cu azotat de argint, rezultă un precipitat
alb gălbui, insolubil în acid azotic diluat, dar greu solubil în amoniac concentrat.
Controlul purităţii
Conform FRX.
Determinare cantitativă
Determinarea cantitativă, se realizează titrimetric, în mediu apos, AgNO3 0,1M
(metoda Mohr) utilizând ca indicator cromat de potasiu.
Trebuie să conţină între 95,0-99% bromura de calciu.
Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca sedativ SNC, laringospasm. Datorită delicvescenţei se
utilizează exclusiv sub forma de soluţii apoase.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 21/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 22/36
Iodul pus în libertate se poate separa din soluţia apaosă prin adsorbţie pe
cărbune, de pe care este eluat cu soluţie de tiosulfat de sodiu sau hidroxid de sodiu,
obţinându-se, astfel, o soluţie care conţine 3-4% iod.
J2 + 2Na2S2O3 = 2NaJ + Na2S4O6
Din iodura de sodiu iodul este pus în libertate cu un oxidant.
J2 + 2NaOH = NaJ + NaOJ + H2O
Din aceste săruri iodul se eliberează prin acidularea soluţiei.
Obţinerea prin precipitare se realizează prin precipitare, din apa de sondă, cu
soluţie de azotat de argint sau prin trecerea apei de sondă printr -un strat de clorură
de argint.
NaJ + AgNO3 = AgJ + NaNO3
NaJ + AgCl = AgJ + NaCl
Di iodura de argint, iodul elementar se obţine prin tratarea soluţiei cu pilitură de
aluminiu, rezultând argint metallic şi iodură de aluminiu, din care iodul elementar
se obţine prin tratare cu clor gazos, iar argintul metallic se dizolvă în acid azotic,
după care este din nou întrebuinţat.
3AgJ + Al = AlJ3 + 3Ag
2 AlJ3 + Cl2 = 2AlCl3 + 3J2
Obţinerea electrochimică, presupune electr oliza apei, care conţine iodură,
folosind anod de cupru, când rezultă iodură de cupru, din care iodul se eliberează
prin oxidare.
2CuJ + MnO2 + H2SO4 = J2 + 2CuSO4 + 2MnSO4 + 4H2O
ClJ + KJ = KCl + J 2
BrJ + KJ = KBr + J2
Cl3J + 3KJ = 3KCl + 2J 2
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 23/36
2.4.2.2.Proprietăţi
Iodul se prezintă sub formă de: lame friabile cu luciu metalic sau fragmente de
culoare cenuşie–violacee, cu miros pătrunzător caracteristic, foarte greu solubile în
apă, solubile în: 10 părţi alcool, 20 părţi eter, 45 părţi cloroform, uşor solubile în
benzen, disulfură de carbon şi puţin solubile în glicerol. În prezenţa iodurilor
solubilitatea iodului în apă creşte, formându-se poliioduri, în care iodul este legat
labil, păstrând proprietăţile de iod elementar.
KJ + J2 = 2KJ3
La aer şi încălzire se volatilizează, rezultând vapori de culoare violetă.
Soluţiile iodului în:
- alcool şi eter au culoare brună;
- disulfură de carbon au culoare violet;
- benzen şi cloroform au culoare violet-roşcată.
În general iodul dă coloraţii brune în solvenţii care au oxigen în moleculă şi
culoare violet în solvenţii fară oxigen în moleculă.
Reactivitatea iodul este asemănătoare bromului şi clorului, dar mai diminuată,
din cauza diferenţei de electronegetivitate.
Iodul are capacitatea de a reacţiona direct cu metalele, motiv pentru care la
cântărire trbuie evitat contactul cu ustensile sau aparatură metalică.
2.4.2.3. Identificare
Pentru identificarea iodului se pot utilize următoarele modalităţi:
- încălzire sub nişă, rezultând vapori violeti;
- reacţia cu soluţia de amidon la rece, rezultând o culoare albastră, care dispare
la cald, produsul
2.4.2.4. Controlulcolorant fiind
purităţii un complex de incluziune de tip clatrat.
Se realizează conform FRX.
2.4.2.5. Dozare
Se realizează conform FRX, după dizolvarea în apă prin intermediului iodurii
de potasiu şi titrare cu tiosulfat de sodiu în prezenţa amidonului ca indicator.
Trebuie să conţină: 99,5-100,5% iod.
2.4.2.6. Întrebuinţări
Iodul este singurul dintre halogeni, care se întrebuinţează în terapie sub formă
elementară.
Extern are acţiune: dezinfectantă, antiseptică, antimicotică, fiind utilizat sub
formă de soluţii alcolice sau glicerol.
În FRX este oficinală Soluţia alcolică de iod-iodurat.
Intern se utilizează, sub forma soluţiei Lugol. în hipotiroidie.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 24/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 25/36
2.4.5.Povidon-Iod
Este complex de iod cu povidonă, care conţine 9,00-12,00% iod.
Se prezintă sub formă de pulbere amorfă, galben brună sau roşie grună, solubilă
în apă şi în alcool concentrat.
Are efect antiseptic şi dezinfectant.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 26/36
2.4.6. Radioiodul
Dintre I
izotopii radioactivi se utilizează 131
I, care emite radiaţii beta şi gama, cu
T1/2 = 8 zile.
Se utilizează pentru:
- investgaţii tiroidiene;
- tireotoxicoză;
- şi pentru terapia cancerului tiroidian.
În FRX sunt osicinale:
- Soluţio natrii iodidi;
- Injectabile natrii iodidi;
- şi Capsulae natrii iodidi.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 27/36
Soluţia de bază
Se obţine, prin dizolvarea a 0,1649 g de clorură de sodiu în prealabil calcinată în 100 ml de apă,
într-n balon cotat de 1000 ml şi se completează la semn.
Soluţia etalon de ion de clor
Se obţine prin diluarea de 10 ori a soluţiei baza, se prepară la nevoie şi conţine 0,01 mg Cl/ml.
Tehnica de lucru
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat şi din soluţia etalon, la care se adaugă 0,5 ml acid azotic
25 % şi 0,5 ml azotat de argint 2 %, după care se agită şi se lasă 5 minute. După 5 minute se
compară, iar soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o opalecscenţa mai intensă decât soluţia
etalon.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 28/36
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat şi din soluţia etalon, la care se adaugă 0,5 ml acid
clorhidric 10 % şi 1 ml clorură de bariu ®, după care se agită şi se lasă 10 minute. După 10
minute se compară, iar soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o tulbureală mai intensă decât
soluţia etalon.
Se obţine, prin dizolvarea a 1,7662 g de carbonat de sodium anhidru (R), se dizolvă în 100 ml de
apă, într -un balon cotat de 1000 ml şi se completează la semn.
Soluţia etalon de ion de carbonat
Se obţine prin diluarea de 10 ori a soluţiei baza, se prepară la nevoie şi conţine 0,1 mg ion
carbonat/ml.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 29/36
Tehnica de lucru
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat şi din soluţia etalon, la care se adaugă 5 ml hidroxid de
bariu (R), după care se agită şi se lasă 10 minute. După 10 minute se compară, iar soluţia de
analizat nu trebuie să prezinte o tulbureală mai intensă decât soluţia etalon.
Probele se execută în eprubete cu dop rodat.
Se obţine prin diluarea de 10 ori a soluţiei baza la 100 ml. Se prepară la nevoie şi conţine 0,1 mg
ion Ca/ml.
Tehnica de lucru
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat şi din soluţia etalon, SE NEUTRALIZEAZA, la care se
adaugă 1 ml clorura de amoniu 10%, 1 ml amoniac 10%, 1 ml oxalat de amoniu 4 % , se agită şi
se se incalzeste pe baia de apa 10 minute apoi se raceste. După 5 minute se compară, iar soluţia
de analizat nu trebuie să prezinte o tulbureală mai intensă decât soluţia etalon.
Probele se execută în eprubete cu dop rodat.
2.5. Modul de control al limitei de amoniu, conform F.R.X.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 30/36
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat şi din soluţia etalon, SE NEUTRALIZEAZA cu NaOH
diluat daca este nevoie + proba etalon conform indicatiilor monografiei respective, la care se
adaugă 0,15 ml tetraiodomercuratul de potasiu, se agită şi se compara după 5 minute se
compară, iar soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o tulbureală mai intensă decât soluţia
etalon.
La sarurile metalelor alcaline si alcalino pamantoase conform FRX.
2.5. Modul de control al limitei de Fer, conform F.R.X.
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat şi din soluţia etalon, conf. indic. monografiei respective.
Se neutralizeaza cu HCl diluat sau amoniac dilut, daca este nevoie, la care se adaugă 0,1 ml
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 31/36
acid azotic (R), dupa care se fierbe 5 minute dupa care se neutqralizeaza cu NaOH 1 mol si se
completeaza la 10 ml.
In ambele eprubete se adauga 0,2 ml HCl 10 % + 0,2 ml hexacianoferatul [II] de potasiu 5 %
se agită şi se compara după 5 minute. Soluţia de analizat nu trebuie să se coloreze mai intens
decat soluţia etalon.
La controlul limitelor de fer in substantele organice conform FRX.
2.6. Modul de control al limitei de fosfati, conform F.R.X.
Prin aceasta metoda se deceleaza numai ionii care precipita sub forma de sulfuri in mediu
acid.
Ionul de plumb formează cu sulfura de sodiu o coloratie bruna sau se formeaza un precipitat
negru.
Sensibilitatea limita a reactiei este de 0,0005 mg/ml.
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 32/36
Tehnica de lucru
Se iau câte 10 ml din soluţia de analizat, conf. indic. monografiei respective. Se neu tralizeaza cu
acid acetic 30 % sau NaOH dilut, daca este nevoie’
In paralel se pregateste proba etalon conform indicatiilor din monografia respectiva.
In ambele eprubete se adauga 1 ml acid acetic 30 % + 0,05 ml formaldehida+ 0,1 ml sulfura de
sodiu solutie se agită şi se compara după 1 minut privind lichidul de sus in jos. Soluţia de
analizat nu trebuie să se coloreze mai intens decat soluţia etalon.
La controlul limitelor de metale grele in substantele organice conform FRX.
3.2.1. CROMATOGRAFICE:
- PE HARTIE;
- PE STRAT SUBTIRE;
- CROMATOGRAFIA DE GAZE.
3.2.2. SPECTROFOTOMETRIE:
- IR;
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 33/36
- UV-VIS;
3.2.2. CALORIMETRICE:
- TERMOMICROSCOPIA;
- ANALIZA TERMOGRAVIMETRICA;
- ANALIZA TERMODIFERENTIALA;
3.2.3. ELECTROFOREZA;
3.3. GRAVIMETRIA;
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 34/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 35/36
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chimia -c ompusilor-a norga nic i-fa r ma c e utic i 36/36