Aesma

În mitologia persană, Aesma Daeva este zeul furiei, al răzbunării, și aparține grupului de
demoni Daevas. Este o personificare a violenței, un iubitor al conflictului și al războiului.
Împreună cu demonul morții, Asto Vidatu, el hărțuiește sufletele morților ce se ridică spre cer.
Dușmanul lui este Sraoșa.

Afrodita
Afrodita (în greaca veche: Ἀφροδίτη) este în mitologia greacă zeița frumuseții și a iubirii.
Potrivit legendei, s-a născut în Cipru. În privința nașterii ei există două variante: prima ar fi că
este fiica lui Zeus și a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este
căsătorită cu Hefaistos, a fost iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes și Poseidon,
precum și de muritorii de Anchises și Adonis. În legătură cu farmecul și puterea Afroditei
circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei față de Hefaistos care,
descoperind prin surprindere legătura ei cu Ares, a chemat toți zeii Olimpului drept martori.

Un alt episod celebru este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris,
zeița vrăjbei, și revendicat în egală măsură de Hera, Atena și Afrodita, să fie acordat de un
muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeițe s-au înfățișat înaintea lui
Paris pe muntele Ida și au început să-și laude farmecele, promițându-i fiecare câte un dar. Cucerit
de frumusețea Afroditei și de darul făgăduit de ea - acela de a o lua de soție pe cea mai frumoasă
muritoare, pe Elena, fiica regelui Spartei și soția lui Menelau - Paris i-a dat ei mărul.

Alegerea Afroditei și răpirea Elenei au constituit originea războiului troian. În cursul acestui
război, în care rivalele ei, Hera și Atena, au sprijinit tabăra adversă, Afrodita i-a ajutat în mod
constant pe troieni, în special pe Paris și pe Aeneas. Ea a fost rănită în luptă de către grecul
Diomede. Dacă nu a putut împiedica moartea lui Paris și distrugerea Troiei, în schimb, salvarea
lui Aeneas se datorează Afroditei, care l-a ajutat să ajungă pe țărmurile Italiei. Tot datorită
acestui fapt, zeița era socotită, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei.

Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidos, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat
în întreaga lume helenică, cu precădere în insulele Cipru și Cythera.

Ahile
Ahile, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:Ἀχιλλεύς) este un celebru erou din mitologia
greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice Iliada), care a participat la războiul troian de
partea grecilor.

Conform lui Plutarh și a învățatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au
ajuns la Troia, Ahile s-a luptat și l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos
era invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a
ucis pe Troilos, cel mai tânăr fiu al lui Priam și al Hecubei, în templul zeului Apollo. Trolius
avea aproape douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi
devenit invincibilă.

Tot Ahile a cucerit și legendarul oraș Teba, din Asia, unde domnea tatăl soției lui Hector,
Andromaca. Ahile l-a ucis pe Ection, regele Tebei și pe toți cei șapte fii ai acestuia. Regina,
împreună cu toate bogățiile din oraș, cu Chryseis - fiica lui Chryses, preotul lui Apollo - și cu
Briseis au fost luate ca pradă de război de către Ahile și mirmidonii săi. Dar Chryseis a fost dată
lui Agamemnon.
 Ahriman
În mitologia persană, Angra Maynu, cunoscut și sub numele Ahriman este zeul întunericului,
personificarea și creatorul răului, eternul distrugător al binelui. Numele "Ahriman" înseamnă
"spirit diabolic". Simbolul lui este șarpele. Angra Maynu conduce grupul celor șapte zei diabolici,
Daevas, contra lui Ahura Mazda și a divinităților Amesha Spentas. Angra Maynu este cel ce a
cauzat multe necazurii omenirii, aducând înghețul în timpul iernii și arșița în timpul verii,
abătând asupra lumii numeroase boli. El l-a creat înspăimântătorul dragon Azi Dahaka pentru a
distruge Pământul.Angra Maynu este fratele lui Ahura Mazda, tatăl lor fiind Zurvan, zeul
timpului și al spațiului infinit și indefinit.

Ahti
Ahti sau Ahto este una dintre figurile eroice ale mitologiei finlandeze pe care Elias Lönnrot le-
a compilat în personajul Lemminkäinen. Ahti este descris ca un războinic feroce, care jură să
trăiască în pace după ce o va câștiga pe Kyllikki drept soție, dar își încalcă jurământul și va fi
omorât în luptă.Tot în mitologia finlandeză, Ahti este și numele unui zeu al mării și al pescuitului,
descris ca un bărbat cu barbă de mușchi. Consoarta sa este Vellamo, alături de care locuiește în
adâncurile mării, în palatul Ahtola.

Ahura Mazda
În mitologia persană, Ahura Mazda este zeul suprem, fiul lui Zurvan. El a creat Paradisul și
Pământul și este cel mai mare dușman al fratelui său, maleficul zeu Angra Maynu. Este stăpânul
și liderul grupului celor șapte zei buni, Amesha Spentas. Simbolul său este un disc cu aripi. Era
venerat de Darius I și de succesori acestuia ca fiind cel mai mare zeu și protector al regelui drept.
Zoroastru a propovăduit că Ahura Mazda a creat universul și menține ordinea cosmică, precum și
că istoria lumii constă în bătălia dintre două spirite pe care acesta le-a creat- beneficiul Spenta
Mainyu și distrugătorul Angra Mainyu. Avesta îl identifică pe Ahura Mazda cu însuși spiritul
benefic și îl reprezintă ca find generos, atotștiutor și creator al tuturor lucrurilor bune. În sursele
de mai târziu (sec. III), Zurvan (Timpul) este tatăl gemenilor Ormuzd (Ahura Mazda) și Ahriman
(Angra Mainyu), care în mazdeismul ortodox domnesc pe rând asupra lumii, până la victoria
finală a lui Ormuzd.

Aka Manah
În mitologia persană, Aka Manah este zeul ispitei, membru al grupului Daevas, cel ce a fost
trimis de Ahriman pentru a-l seduce pe profetul Zarathustra. Oponentul lui din Amesha Spentas
este Vohu Manah.

Ameretat
În mitologia persană, Ameretat este personificarea nemuririi și protectoarea plantelor. A
cincea lună a anului îi este dedicată. Numele ei înseamnă "fără moarte", ea fiind cel mai mare
dușman al zeiței bătrâneții, Zarich.
 Ammon
Ammon a fost un regat semitic din Epoca Bronzului care se întindea la estul râului Iordan.
Cetatea de scaun a regatului era Rabbah sau Rabbath Ammon, locul unde se află orașul modern
Amman, capitala Iordaniei. Milcom sau Molech este numele biblic al zeilor din Amon. Populația
regatului era numită ca "Ammoniți" ori "Copiii lui Ammon".

Amfitrita
Amfitrita sau Amphitrita era o nimfă nereidă, mama ei era Doris, iar tatăl său era Nereus, ce
își avea palatul în apele Egee. Poseidon s-a îndrăgostit de Amphitrita, dar, la început, ea nu vrea
să devină soția zeului și fuge de el. Poseidon pune doi delfini s-o pețească pe fecioara lui Nereus.
Aceștia reușesc s-o convingă pe Amfitrita să se căsătorească cu preaputernicul zeu Poseidon.
Zeus îi răsplătește pe delfini urcându-i în cer și astfel apare pe boltă frumoasa constelație a celor
doi delfini. Pe urmă, Amfitrita i-a născut lui Poseidon un fecior ciudat, pe nume Triton.

Amphitrita a avut cu Poseidon, conform surselor antice, încă două fete: Rhode și Benthesikme.

Anahita
În mitologia persană, Anahita este o zeiță a apei, a iubirii, a fertilității, o protectoare a femeii,
dar și o divinitate a războiului. Numele ei înseamnă "cea imaculată". Este reprezentată ca o
fecioară, îmbrăcată cu o pelerină aurie, având o diademă din diamante. Păunul și porumbelul
sunt animalele sacre ale ei. Uneori, Anahita este considerată consoarta lui Mithra. Când Persia a
cucerit Babilonul, în secolul al VI-lea î.Hr., Anahita a început să prezinte similaritudini cu zeița
babiloniană Ishtar. În timpul lui Artaxerxes în cinstea Anahitei se ridică numeroase temple la
Babilon, Ecbatana și Susa.

Angra Maynu
În mitologia persană, Angra Maynu, cunoscut și sub numele Ahriman este zeul întunericului,
personificarea și creatorul răului, eternul distrugător al binelui. Numele "Ahriman" înseamnă
"spirit diabolic". Simbolul lui este șarpele. Angra Maynu conduce grupul celor șapte zei diabolici,
Daevas, contra lui Ahura Mazda și a divinităților Amesha Spentas. Angra Maynu este cel ce a
cauzat multe necazurii omenirii, aducând înghețul în timpul iernii și arșița în timpul verii,
abătând asupra lumii numeroase boli. El l-a creat înspăimântătorul dragon Azi Dahaka pentru a
distruge Pământul.Angra Maynu este fratele lui Ahura Mazda, tatăl lor fiind Zurvan, zeul
timpului și al spațiului infinit și indefinit.

Anubis
Anubis este denumirea în greaca clasică a zeului egiptean cu cap de șacal (sau câine) asociat
mumificării și vieții de apoi, în limba egipteană veche Anubis era cunoscut ca Inpu.Anubis este
numele zeului ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit "Zeul
Ținutului Sfânt" și al lui Khentamentiu (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii
credeau că Valea morților se află spre vest, aceștia îl denumesc de altfel și Regele
Vestului.Anubis este deseori descris ca fiind un bărbat de culoare neagră cu cap de șacal sau ca
fiind un șacal negru. Anubis era considerat pe lângă ghidul sufletelor decedaților ca fiind zeul
îmbălsămării și paznicul mormintelor.
 Apis
În mitologia egipteană, Apis a fost un zeu, asociat uneori cu Ptah sau cu Ra pentru celebrarea
unui cult al fecundității. Apis era reprezentat ca un taur negru cu labele și cu burta albe, iar între
coarne avea un disc solar. Conform legendei, zeița Isis, transformată într-o vacă, a fost fecundată
de o rază de soare și i-a dat naștere lui Apis.

Apo
În mitologia incașă, Apo este un zeu al muntelui.

Apollo
Apollo sau Apolo este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al
artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui.
Era numit și Phoebus-Apollo.

Era fiul lui Zeus și al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un loc unde să
poată naște, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile și
nouă nopți de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo și pe Artemis.Apollo a iubit
numeroase nimfe și muritoare, printre care pe Daphne, Cirene, Marpessa, Cassandra și uneori
chiar tineri ca Hyacinthus și Cyparisus. Zeul era înfățișat ca un tânăr frumos și înalt, cu o statură
zveltă și impunătoare. Era reprezentat, uneori, cantand la lira. Atributele lui erau multiple: inițial,
Apollo era considerat ca o divinitate temută, răzbunătoare, care, justificat sau nu, răspândea
molimi sau pedepsea cu săgeți aducătoare de moarte pe oricine îi stătea împotrivă.Apollo era
zeul invocat în călătorii de cei care navigau pe mare, care proteja orașele și noile construcții. Se
spunea că împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetății Megara, care fusese distrusă.
În sfârșit, Apollo era considerat ca zeu al luminii și era identificat adesea cu însuși Soarele.

Apophis
Apophis (cunoscut și ca Apep sau Distrugătorul) era spiritul antic al răului și distrugerii, zeul
demon-șarpe în mitologia egipteană, care locuia în întunericul etern. Zilnic, aștepta să distrugă
Barca Solară a lui Ra care plutea deasupra cerurilor. Rolul primordial al lui Ra era să-l învingă
pe Apophis și să-l oprească de la distrugerea bărcii. Uneori, Apophis reușea să învingă, iar lumea
se cufunda în întuneric (eclipsă solară). Dar Ra și însoțitorul său, Mehen, despicau pântecele lui
Apophis permițând Bărcii Solare să scape.Apophis comanda o armată de demoni care distrugeau
omenirea. Oamenii puteau învinge acești demoni doar dacă își puneau credința în zeii
luminii.Într-un papirus aflat la British Museum care este datat din jurul anului 300 î.Hr., dar care
conține elemente lingvistice cu 2000 de ani anterioare, apare o relatare a înfrângerii lui Apophis
și a victoriei lui Ra. Apophis este tăiat în bucăți si ars; pentru ca această înfrângere să fie mai
eficientă, sunt adăugate indicații practice de magie, printre care desenarea imaginii lui Apophis
colorată în verde pe o foaie nouă de papirus, închiderea ei într-o cutie pecetluită, aruncarea
acesteia în foc și scuiparea asupra ei de patru ori.
 Asclepios
Asclepios a fost zeul medicinei în mitologia greacă, preluat în mitologia romană ca
Aesculapius. Asclepios a fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu Coronis (sau Arsinoe). În
timp ce Coronis era însărcinată cu Asclepios, ea s-a îndrăgostit de Ischis, fiul lui Elatus. Conform
tradiției, s-a căsătorit cu Epiona, de unde au rezultat: Igiena, Meditrina, Panaceea, Aceso, Iaso,
Aglaia și trei fii: Machaon, Telesphoros și Podalirius. De asemenea, a mai avut un fiu, Aratus, cu
Aristodama.Asclepios este un premergător al medicinei. Tatăl său l-a dat în grija Centaurului
Hiron care i-a împărtășit secretele taumaturgiei cu ajutorul cărora, mai târziu, Asclepios avea să
anihileze durerile pacienților săi sau să izbutească regenerarea părților afectate de boală.
Totodată Centaurul l-a inițiat în sistemul de utilizare a plantelor medicinale.Își practica sistemul
de vindecare noaptea, în Epidaur folosind câine, grăsime și șarpe izbutind și vindecări
mirculoase. Succesele lui medicale l-au făcut de la o vreme să învie și morții ceea ce l-a supărat
pe Zeus, care l-a omorât fulgerându-l.

Așa
Aparținând grupului de zei buni, Amesha Spentas, Așa sau Asha Vanishta este unul din cei mai
proeminenți zei din mitologia persană. El este personificarea bunei credințe, a adevărului și a
dreptății și menține ordinea psihică și morală pe pământ. Cea de-a doua lună a anului îi este
dedicată. Dușmanii lui sunt zeița minciunii, Drug și zeul apostazei, Indra.

Ares
Ares este zeul războiului în mitologia greacă. Se numără printre cei doisprezece mari zei ai
Olimpului și este fiul lui Zeus și al Herei. În literatura greacă el reprezintă deseori aspectul fizic
sau violent și neîmblânzit al războiului, în contrast cu sora sa, Atena, ale cărei funcții ca zeiță a
înțelepciunii includ strategia militară și capacitatea de a administra cu succes o armată.Grecii
aveau o atitudine ambivalentă față de Ares: deși întruchipa bravura și puterea fizică, ambele
indispensabile succesului în război, el era, totuși, o forță periculoasă. Cu toate acestea, era
disprețuit de părinții săi și de către ceilalți zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său
violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deși era
simbolul forței războinice, brutale.În războiul troian, de pildă, la care participă luptând alături de
Hector, el este rănit de către Diomede cu ajutorul Athenei și silit să o ia la fugă. Când sare în
ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea rănit de către erou și
silit să se retragă. La fel, zeul trebuie să îndure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fără să poată face
nimic. De numele lui Ares e legat și Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau
crimele de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe
Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către
Poseidon în fața judecății zeilor, pe aceeași colină, spre a fi osândit pentru crima săvârșită, Ares a
fost însă iertat.Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura
dintre el și Aphrodita, legătură dată în vileag de către soțul acesteia, Hefaistos.

Ares Lusitani
În mitologia lusitană, Ares Lusitani este zeul cailor.

Ariștat
Ariștat era zeul persan al onestității/cinstei.
 Armati
În mitologia persană, Armati este zeița devotamentului și aparține grupului Amesha Spentas.
Este asociată pământului și puterii acestuia, fiind o zeiță a fertilității și a morților îngropați în
pământ. A cincea zi a fiecărei luni și a douăsprezecea lună îi sunt dedicate. Oponentul ei este
demonul nemulțumirii, Nanghaithya.

Artemis
Artemis este zeița vânătorii în mitologia greacă.Artemis se numără printre cei doisprezece zei
olimpieni. A fost una din cele mai vechi și venerate zeități ale Greciei Antice. În perioada clasică
a mitologiei elene, Artemis era descrisă ca fiind fiica lui Zeus și al muritoarei Leto, și sora
geamănă a lui Apollo. Artemis mai era asimilată ca zeița pădurilor, nașterii copiilor, virginității,
fertilității, a vânătorii și era evocată cu arc și săgeți. În perioadele eleniste târzii, și-a asumat rolul
Eileithiei în ajutorul nașterilor. Artemis a fost identificată mai târziu cu Selene, o titanidă, zeița
greacă a lunii, câteodată evocată cu o semilună deasupra capului. Totodată a fost corelată cu
zeița romană Diana, cu zeița etruscă Artume și cu zeița elenă Hecate.

Astraea
În mitologia greacă, Astraea era fiica lui Zeus și Themis sau a lui Eos și Astraeus. Ea și cu
mama sa erau o personificare a justiției, deși doar Astraea era asociată cu inocența și puritatea.
Ea este mereu asociată cu zeița grecească a justiției, Dike (confundată cu Asteria, zeița stelelor și
fiica lui Coeus și a Phoebei).

Atar
Atar (Atur) sau Atesh este în mitologia persană, zeul focului și al purității, fiul lui Ahura
Mazda. Atar a luptat împotriva marelui dragon al cerurilor, Azhi Dahaka, l-a învins și l-a
înlănțuit pe un munte foarte înalt. Dragonul, însă, a scăpat după o perioadă de captivitate și a ucis
o treime din întreaga omenire.

Ataegina
Ataegina este, în mitologia lusitană zeița renașterii, a primăverii, a fertilității, a refacerii.
Numele ei provine de la cuvintele celtice "Ate" și "Gena" care semnifică "renaștere". Animalul
consacrat ei este capra. În Antichitate era invocată atât pentru vindecarea bolilor, cât și pentru
faptul că blestemele ei provocau uneori chiar moartea. Câteva inscripții o asociază cu zeița
romană Proserpina.
 Atena
Atena era una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, identificată de
romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas
Athena sau, pur și simplu, Pallas. Atena era fiica lui Zeus și a lui Metis. Ea personifica forța
moștenită de la Zeus, îmbinată cu înțelepciunea și prudența lui Metis. A fost zeița tutelară a
cetății Atena. Zeiță războinică, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea
participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, împotriva troienilor.
Este cunoscută disputa dintre Atena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale
Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va
dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar Atena măslinul, care avea să asigure
prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății
Athenae, care-i poartă de atunci numele.

Atena era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii,

a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și
cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea lor în războaie. La romani
apare sub numele de Minerva.

Atlas
Atlas, unul dintre titani, fiul lui Iapetus și al Clymenei (Themis) și frate cu Epimetheus,
Menoetius și cu Prometeu. A avut numeroase fete cu Pleione, fiica lui Oceanus, și cu Hesperia,
fiind tatăl Pleiadelor și al lui Calipso.Atlas a adus mărul de aur al Hesperidelor lui Hercule, a
participat la lupta dintre giganți - prima generație de divinități monstruoase, violente - și
olimpieni. Învins de către aceștia din urmă, el a fost pedepsit de Zeus, fiind osândit să poarte
veșnic pe umerii săi bolta cerească. Conform unei alte tradiții, Atlas ar fi fost împietrit de către
Perseus, fiind transformat în stâncă la vederea chipului Meduzei.

Atropos
Atropos cea „neînduplecată” este cea mai în vârstă dintre cele trei Moire fiicele lui Zeus.
Acțiunea ei de distrugere, consta din tăierea firului vieții unui om, care era țesut de sora ei
Klotho și măsurat de sora a treia Lachesis. Ea stabilea și felul în care moare omul.Atropos este
reprezentată ca o femeie cu o foarfecă, în unele regiuni s-au închinat zeiței localități ca de
exemplu orașul Atropatene. Echivalentul ei în mitologia romană era Morta („Moarte“).