Puternicul Zeus era stăpânul tuturor

zeilor greci, cel care împărţea dreptatea

divină. El era stăpân absolut al Cerurilor,
iar fraţii săi Poseidon şi Hades
stăpâneau lumea mărilor şi respectiv
lumea subterană. Zeus ţinea în mână un
mănunchi de fulgere, simbol al puterii
sale şi al asocierii cu vremea.
Zeus trăia pe Muntele Olimp cel veşnic
înconjurat de nori, de unde urmărea
viaţa oamenilor, amestecându-se adesea
în treburile lor.
Zeus trimite
furia
sa asupra
pământenilor.
 Poseidon era zeul mării,
fiul lui Cronos şi al Rheei.
În mitologia romană este
cunoscut sub numele de
Neptun. Ca şi ceilalţi fraţi
ai săi, când s-a născut,
Poseidon a fost înghiţit
de către tatăl său şi apoi
dat afară.
Hades era zeul Infernului. El era cel
care hotăra ce suflete îi vor popula
împărăţia.
 Intrarea în Infern
Aşa arăta Infernul în
imaginaţia grecilor.
Hera, fiica lui Cronos şi a Rheei, a
fost şi ea înghiţită, imediat după
naştere, împreună cu ceilalţi fraţi ai
ei, de către Cronos.În timpul luptei
dintre Zeus şi Cronos, Hera a fost
încredinţată zeiţei Tethys şi lui
Oceanus, care au crescut-o. Mai
târziu, ea s-a căsătorit cu fratele ei
Zeus, devenind "soţia legitimă" a
stăpânului lumii. În această calitate
ea era considerată drept protectoarea
căminului, a căsătoriei şi, în general,
a femeilor măritate.
Era zeul războiului. Se
număra printre cei
doisprezece mari zei ai
Olimpului şi era fiul lui
Zeus şi al Herei. Cu toate
acestea, era dispreţuit de
părinţii săi şi de către
ceilalţi zei, mai ales de
către Atena, datorită
caracterului său violent,
sângeros. În numeroasele
mituri legate de numele lui,
zeul apare adesea înfrânt,
deşi era simbolul forţei
războinice.
 Superba
Afrodita era
zeiţa iubirii.
Legenda spune
că s-a născut pe
insula Cipru, iar
frumuseţea ei a
inspirat artiştii
din toate
timpurile:
celebra Venus
din Milo este o
Afrodită
sculptată în
secolul II î.e.n.
 Artemis era în mitologia greacă zeiţa vânătorii. Soră geamănă cu
Apollo, fiica lui Zeus ,la început era o divinitate răzbunătoare, care
semăna moarte printre muritori. Mai târziu, Artemis capătă atribute de
zeitate binefăcătoare: ea era, de pildă, considerată protectoare a
câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase.
Zeiţa Atena era protectoarea
cetăţii Atenei,zeiţa
înţelepciunii, iar sfaturile
sale i-au ajutat pe eroii greci
Hercule, Odiseu şi Perseu să
traverseze cu bine
încercările grele la care au
fost supuşi. Atena avea şi o
latură mai blândă, fiind
zeiţa meşteşugurilor şi cea
care a inventat torsul şi
ţesutul.