Zeitățile

Greciei Antice
01 Zeus
Zeus este divinitatea supremă a panteonului grec, Tatăl Zeilor și al
oamenilor, după cum îl consideră Homer. Eschil îi subliniază
omniprezența, asociindu-l deopotrivă cu pământul, cerul și eterul.
Face parte din a doua dinastie olimpiană și o generează pe a treia,
legată de destinul și evoluția umanității.
Ca zeitate atotputernică, pentru oameni a fost în special simbol al
legilor și al justiției imparțiale. Pedepsește încălcarea legii și îi ajută
pe cei drepți. Protejează familia, prietenia și ordinea socială.
Simbolurile lui Zeus sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. Pe
lângă moștenirea sa indo-europeană, derivă și anumite trăsături
iconografice din culturile din Orientul Apropiat antic, cum ar fi
sceptrul.
02 Hera
Din perspectivă cosmică, Hera este Regina Cerului în relație cu
materia primordială, Marea Mamă, principiul feminin care susține
energia și viața la toate nivelurile din Univers. Ca soția a lui Zeus,
ea este susținătoarea ordinii și a respectului față de legile imuabile
ale Naturii.
În plan uman, Hera este protectoarea legăturilor indestructibile, a
angajamentelor asumate și a cuvântului dat.
Este zeița căsătoriei, protectoarea femeilor, a nașterii, a puterii și
forței generatoare a ciclurilor vitale. Conform tradiției grecești, ea
instituie cele trei etape de manifestare ale principiului feminin: este
mai întâi fecioară, primind numele de Hera Parthenia sau Hera
Antheia (Cea care înflorește), fiind simbol atât al primăverii
naturii, cât și al tinereții și fiind reprezentată de păun.
 03 Poseidon
Poseidon este zeul mării, al râurilor și izvoarelor, al apelor, în general. După Mircea Eliade,
ea reprezintă matricea tuturor posibilităților de existență. Din altă perspectivă, apa are
și o forță distructivă și poate să resoarbă formele depășite ale creației. Astfel, deși este
considerat Zeul protector al Navigației, adesea Poseidon se răzbună și atunci stârnește
furtuni pe mare, inundă sau seacă teritorii, reconfigurează țărmurile mărilor, generând
oportunități pentru parcurgerea unor noi etape ale drumului evolutiv.
O altă ipostază a lui Poseidon este cea de zeu al cutremurelor, pe care grecii le explicau prin
erupția la suprafață a apelor subterane. Forța sa este descrisă în opera lui
Homer, Iliada, unde, cu lovituri de trident, zeul zdruncină atât de tare pământul încât
se cutremură munții, iar împărăția adâncurilor riscă să se reverse.
În perioada miceniană Poseidon împreună cu Zeița Mamă, reprezentau zeii supremi.
Ulterior, în tradiția greacă rolul său scade și împreună cu Zeus și Hades împart
stăpânirea asupra lumii manifestate, lui revenindu-i domeniul apelor, o mică parte din
ceea ce constituia odinioară adevărata sa măreție.
 
 04 Hades
A fost un alt frate al lui Zeus, era stăpânul infernului, al lumii
morților. Tradițional, era pictat ca un bătrân cu părul alb și barbă.
Trăia sub pământ și, prin vicleșug, s-a căsătorit cu
frumoasa Persephona, alături de care conduce tărâmul de apoi.
Hades nu este tradițional considerat un zeu olimpian, deoarece nu
stă pe muntele Olimp, ci în tărâmul morților, care se numește de
asemenea „Hades”. Această împărăție cuprinde în general
Tartarul, Câmpia Asfodelelor și tărâmul paradisiac destinat eroilor
și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși,
numit Elysium sau Câmpiile Elizee.
 05 Hestia
Hestia este zeița focului sacru care arde permanent în vatra casei, în templul
cetății sau în inima Terrei. Continuitatea focului și transmiterea acestuia
fără să se stingă niciodată este funcția principală a Hestiei.
Ca păzitoare a focului sacru din temple, Hestia este simbolul și garanția
menținerii legături oamenilor cu sacrul, valorile morale și spirituale. Ca
urmare, rolul Hestiei este și de a asigura perpetuarea omenirii și
împlinirea destinului său evolutiv.
În măsura în care vatra era privită ca centrul casei și al familiei, locul în care se
oficiau libațiile și se aduceau ofrande, Hestia era considerată zeița vieții
domestice, a fericirii și binecuvântării familiale.
 Orice cămin sau clădire publică din Grecia antică avea un altar dedicat
Hestiei, în care focul ardea zi și noapte. Paradoxal, Hestia n-a fost
căsătorită vreodată și nu a avut copii. Neputând suporta certurile dintre
zei, a părăsit Olimpul.
06 Afrodita
Zeita frumuseții, cea veșnic tânăra. Născută din spuma
marii, la Paphos, în Insula Cipru, Afrodita l-a avut ca fiu
pe Cupidon, zeul-copil înaripat care săgeta inimile.
Echivalentul Afroditei în mitologia romană este zeiţa
Venus. Afrodita avea și un brâu magic care o făcea pe
purtătoare irezistibilă și pe care uneori o împrumuta
altora. În mai multe rânduri, Afrodita l-a batjocorit pe
Zeus și pe alți zei să se îndrăgostească de fecioare
muritoare. Tocmai din acest motiv, Zeus a decis ca
Afrodita să se îndrăgostească de Anchises, un păstor al
Troiei. Din această unire s-a născut Enea, strămoșul
mitic al poporului roman. Dacă Afrodita trezea iubirea
oriunde ar fi apărut, ea era, de asemenea, ţinta osti­lităţii
şi geloziei zeiţelor olimpiene. Dintre acestea, cea mai
îndârjită s-a arătat Hera.
 07 Demetra
Demetra este Mama-Pământ, este izvorul Vieții Unice care se
exprimă periodic în forme variate și nenumărate pentru ca apoi
să se retragă în esențe și semințe. Astfel, ea simbolizează ciclul
viață - moarte, ritmicitatea și regularitatea legilor Naturii, dar și
ideea de regenerare și reînnoire periodică și nesfârșită.
Rolul ei în mitologie este secundar. Este fiica lui Cronos și
a Rheei; face parte din cea de a doua generație divină, cea
a zeilor olimpieni. Cel mai cunoscut mit al acesteia este răpirea
fiicei ei și a lui Zeus, Persefona, de către Hades, fratele
Demetrei, zeul lumii morților. Acest mit oferă o explicație
mitologică pentru anotimpuri și stă la baza sărbătorii principale
a Demetrei, numită Misterele din Eleusis.
Apollo și Artemis
    Apollo zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si
al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui,
    era fiul lui Zeus şi al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi
refuzase lui Leto un loc unde să poată naşte, Poseidon a scos la
iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după nouă zile şi
nouă nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo
şi pe Artemis.
            
• Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după
naştere, Apollo, al cărui arc şi ale cărui săgeţi deveniseră
temute, a plecat la Delphi, unde a ucis şarpele Python,
odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto şi care ulterior
devenise spaima întregului ţinut. După aceea, Apollo a înfiinţat
acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pitice.
• Artemis mai era asimilată ca zeița pădurilor, nașterii copiilor,
fertilității, a vânătorii și era reprezentată mereu cu arc și săgeți.
Deși erau gemeni, Artemis a fost cea dintâi născută și a asistat
și la venirea pe lume a fratelui său. Tocmai de aceea, zeița a
dobândit atribute precum cele de protecție și grijă pentru că ar
fi văzut prin ce dureri a trecut a sa mamă. Femeile i se închină
ei și îi cer să le amelioreze durerile și să facă bolile să dispară,
iar Artemis le ajută atât pe ele, cât și pe copilașii lor.
10 Ares
In mitologia greaca, zeul Ares ( Marte pentru
romani) era zeul razboiului . Cu toate acestea,
Ares nu era zeul razboiului in general,
deoarece Atena , zeita intelepciunii, era si ea o
zeita martiala. Pentru greci, Ares a
reprezentat aspectul violent si salbatic necesar
pentru a castiga o batalie , in timp ce Athena a
reprezentat strategia si razboiul corect (de
exemplu, a merge la razboi pentru a salva o alta
tara invadata de la distrugere) .
11 Hermes
Hermes (sau Mercur în mitologia romană) este zeul
comerțului, călătorilor, hoților, diplomației,
competițiilor sportive, astronomiei, astrologiei și
scrisului. 
El îi proteja pe călători și îi binecuvânta pe cei care
ofereau găzduire, fiind venerat și ca un zeu al
fertilității și protector al turmelor de animale (care erau
deosebit de importante pentru bunăstarea vechilor
greci). Zeul mai avea și rolul de a călăuzi umbrele
celor morți către Infern.
Este considerat cel mai viclean dintre toți zeii
Olimpului, deoarece fiind mesagerul zeilor, cunoștea
toate secretele și purta sandale cu pene, că să poată
zbura.
 12 Atena
In religia si mitologia greaca, Pallas
Atena este zeita intelepciunii,
curajului, inspiratiei, civilizatiei, legii
si ordinii, matematicii, puterii,
strategiei, artelor si mestesugurilor. Ea
apare atât în ipostaza de luptătoare,
protejând și ocrotind eroi și cetăți, dar
și de inspiratoare a meșteșugurilor și
activităților creatoare. Este cea care
aduce pe Pământ înțelepciunea
intuitivă și creația. De-a lungul
civilizației grecești, Atena păstrează o
unitate a imaginii și interpretării sale
din perioada de început, a cetăților
Creta și Micene, până la sfârșitul
Antichității grecești.
 Bibliografie
https://www.noua-acropola.ro
https://religiagrecilor.wordpress.com/20
17/12/10/atena
/
https://stiai.net/zeii-din-mitologia-greaca
/
https://mythologica.ro/atena-zeita-intele
pciunii
/