Zeus

Puternicul Zeus era stăpânul tuturor zeilor greci, cel care împărţea dreptatea divină. El era
stăpân absolut al Cerurilor, iar fraţii săi Poseidon şi Hades stăpâneau lumea mărilor şi
respectiv lumea subterană. Zeus ţinea în mână un mănunchi de fulgere, simbol al puterii
sale şi al asocierii cu vremea. Zeus trăia pe Muntele Olimp cel veşnic înconjurat de nori,
de unde urmărea viaţa oamenilor, amestecându-se adesea în treburile lor. Era un zeu cu
barbă, puternic şi viguros, tată a mulţi copii – născuţi atât de soţia sa Hera, cât şi în urma
aventurilor sale cu multe femei muritoare. Nu toate aceste femei îi acceptaseră favorurile
de bunăvoie; adesea şi ele, şi copiii lor erau nevoiţi să sufere răzbunarea geloasei Hera.

Afrodita

Superba Afrodita era zeiţa iubirii, a sexului, a regenerării şi a frumuseţii trupeşti. Legenda
spune că s-a născut pe insula Cipru, iar frumuseţea ei a inspirat artiştii din toate timpurile:
celebra Venus din Milo este o Afrodită sculptată în secolul II î.e.n., pe celebra insulă
grecească Melos. Afrodita este strâns legată de ideea de plăcere sexuală, fiind
protectoarea prostituatelor. Deşi era soţia zeului-fierar Hefaistos, a avut numeroşi iubiţi,
atât zei, cât şi muritori de rând. A avut aventuri cu Adonis şi Anchise, cu care l-a
conceput pe eroul Eneas. Băiatul-zeu Eros era copilul Afroditei cu Ares, iar
Hermafroditus, copilul ei cu Hermes, s-a contopit într-un singur trup cu nimfa Salmacis,
numele său dând astfel naştere termenului “hermafrodit”.

Apollo

Apollo, fiul al lui Zeus, era un tânăr superb, care purta în mână un arc sau o liră. El
întruchipa idealul clasic al frumuseţii masculine. Era zeul poeziei, muzicii, dansului şi
gândirii intelectuale, dar şi al medicinei, păstorilor şi colonizatorilor. De asemenea, el le
dezvăluia muritorilor viitorul şi voinţa lui Zeus prin intermediul oracolelor umane.
Templul său din Delfi era cel mai important centru religios din lumea greacă. Nu era de
mirare, având în vedere frumuseţea sa fizică, faptul că Apollo avea numeroase aventuri,
cu persoane de ambele sexe. Singura care i-a respins iubirea a fost Cassandra. Ca să se
răzbune, el i-a dat puterea de a prevesti dezastrele, dar s-a asigurat că nimeni nu avea să
creadă vreodată prezicerile ei.

Atena

Zeiţa-fecioară Atena era protectoarea cetăţii Atenei, unde era venerată în Parthenon.
Atena era zeiţa înţelepciunii, iar sfaturile sale i-au ajutat pe eroii greci Hercule, Odiseu şi
Perseu să traverseze cu bine încercările grele la care au fost supuşi. Atena era şi zeiţa
războiului, dar, spre deosebire de Ares, care întruchipa nebunia şi forţa distrugătoare a
războiului, Atena reprezenta aspectele mai intelectuale ale acestuia – strategia, disciplina,
apărarea. Atena nu a fost născută de o femeie, ci a ieşit din fruntea tatălui său Zeus, în
chip de zeiţă matură, complet îmbrăcată şi echipată de luptă, după ce Zeus o înghiţise pe
mama sa Metis, care era însărcinată. Atena avea şi o latură mai blândă, fiind zeiţa
meşteşugurilor şi cea care a inventat torsul şi ţesutul.

1/3
Ares

Mitologia greacă zeul războiului. Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului
şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de părinţii săi şi de către
ceilalţi zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent, sângeros. În
numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deşi era simbolul
forţei războinice, brutale.

Artemis

Artemis era în mitologia greacă zeiţa vânătorii, asimilată timpuriu de către romani cu
Diana, o veche divinitate de origine italică.Artemis, soră geamănă cu Apollo, era fiica lui
Zeus şi a lui Leto. La început a avut aceleaşi atribute cu fratele ei: era o divinitate
răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Artemis îşi secondează
fratele în numeroase acţiuni: îl însoţeşte în exil atunci când Apollo ispăşeşte omorârea
Pythonului, e alături de el în războiul troian, participă împreună la uciderea copiilor
Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e
identificată cu Selene (Luna). Mai târziu, Artemis capătă atribute de zeitate binefăcătoare:
ea era, de pildă, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor
miraculoase.

Demetra

Demetra (greacă: Demeter) era în mitologia greacă zeiţa agriculturii şi a roadelor

pământului. Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a
avut cu Zeus o singură fiică, pe Persefona, de care era strâns legată atât în ceea ce
priveşte cultul cât şi legenda.În timp ce culegea pe un câmp flori, pe Persefona a înghiţit-
o pământul; ea a fost răpită de unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el în Infern.

Hera

Hera, fiica lui Cronos şi a Rheei, a fost şi ea înghiţită, imediat după naştere, împreună cu
ceilalţi fraţi ai ei, de către Cronos.În timpul luptei dintre Zeus şi Cronos, Hera a fost
încredinţată zeiţei Tethys şi lui Oceanus, care au crescut-o. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu
fratele ei Zeus, devenind "soţia legitimă" a stăpânului lumii. În această calitate ea era
considerată drept protectoarea căminului, a căsătoriei şi, în general, a femeilor măritate.
Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos şi Ilithyia. Împărţind tronul,
dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera e adesea înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit
de violentă, care uşor se simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate
infidelităţile săvârşite de soţul ei. Adeseori mânia ei se vădeşte capricioasă şi
nejustificată. Jignirea adusă de judecata lui Paris frumuseţii ei, de pildă, a contribuit în
cea mai mare măsură la declanşarea războiului troian, iar pe Tiresias l-a lipsit de vedere
pentru simplul fapt că a îndrăznit să-şi exprime o părere care nu a fost pe placul ei.

Hefaistos

Hefaistos reprezintă, în mitologia greacă, zeul focului, al metalelor şi al metalurgiei, al

fierarilor, sculptorilor şi artizanilor, cunoscut de romani ca Vulcan. Fiul şchiop al lui Zeus
şi al Herei, meşter neîntrecut, creaţiile sale extraordinare uimindu-i chiar şi pe zei:
făureşte arme şi armuri miraculoase, obiecte care se mişcă singure (un fel de roboţi
superperfecţionaţi), sau chiar pe Pandora şi cutia acesteia. Este personificarea focului în
2/3
cele 3 ipostaze ale sale: focul teluric (al vulcanilor), focul îmblânzit (focul domestic, care
poate fi folosit în diferite activităţi, inclusiv la prelucrarea metalelor), precum şi focul
atmosferic. A fost căsătorit cu Afrodita. Căsătoria cu Afrodita a avut loc din faptul că
fiind supărat pe mama lui a făurit un jilţ fermecat care a prins-o pe zeiţă. Drept jertfă a
cerut să se căsătorească cu Afrodita.

Poseidon

Poseidon era zeul mării, fiul lui Cronos şi al Rheei. În mitologia romană este cunoscut
sub numele de Neptun. Ca şi ceilalţi fraţi ai săi, când s-a născut, Poseidon a fost înghiţit
de către tatăl său şi apoi dat afară.

Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a
făcut împărţirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpământeană,
iar lui Poseidon Împărăţia apelor. El sălăşluia în fundul mării împreună cu soţia sa,
Amfitrite, alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin şi purtat de un car
tras de cai înaripaţi, spinteca valurile.

Poseidon stârnea furtunile sau făcea ca apele mării să devină liniştite, el scotea insule la
iveală sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul său, făcea să izvorască râuri sau să
se închege lacuri. O dată el a încercat împreună cu Hera şi cu Athena să-l pună în lanţuri
pe Zeus, dar încercarea a dat greş. De atunci Poseidon a fost mereu alături de
preaputernicul său frate care cârmuia destinele lumii.

Bibliografie : Anca Balaci: Mic dicţionar mitologic greco-roman, Editura Ştiinţifică:

Bucureşti 1966.
Siteul www.wikipedia.org
Siteul www.discovery.ro
Siteul www.referat.ro
Siteul www.referatele.ro
Siteul www.e-referate.ro
Siteul www.dapyx.net (acces limitat membrilor)
Motorul de cautare www.google.com

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

Material pus cap la cap de:

Muresan Calin

3/3