Apollo

Apollo sau Apolo (greacă veche:
Ἀπόλλων, Apollōn; latină Apollō) este, în mitologia greacăși
în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, al
profeției, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul
corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit și Phoebus-
Apollo.
Etimologia numelui zeului este incertă. Conform unor
specialiști, luna Apellaios (Ἀπελλαῖος), ofrandele apellaia
(ἀπελλαῖα) și festivalul de inițiere al tinerilor, Apellai (ἀπέλλαι),
sunt conectate cu termenul doric apella (ἀπέλλα), care însemna
„zid”, „gard pentru animale” și mai târziu „adunare în limitele
pieței”. Hesychius din Alexandria leagă numele Apollo de
termenul doric ἀπέλλα (apella), care înseamnă consiliu,
adunare, conferind o latură politică portretului zeului.
 Atribute
 Apollo este reprezentat ca un
tânăr atletic cu părul lung. El
cântă la liră, intrument făurit
de zeul Hermes. Printre
simbolurile sale se numără
arcul cu săgeți, dafinul,
Pythonul și lira. Alături de sora
sa, Artemis, cei doi înfățișează
cuplul Soare-Lună. Apollo este
fondatorul Oracolului din
Delphi.

1. Mitologie
 Naștere
 Era fiul lui Zeus și al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi
refuzase lui Leto un loc unde să poată naște, Poseidon a
scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după
nouă zile și nouă nopți de chinuri, Leto a adus pe lume doi
gemeni: pe Apollo și pe Artemis.

 Povestea lui Niobe

 Era fiul lui Zeus și al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi
refuzase lui Leto un loc unde să poată naște, Poseidon a
scos la iveală, din valurile mării, insula Delos. Acolo, după
nouă zile și nouă nopți de chinuri, Leto a adus pe lume doi
gemeni: pe Apollo și pe Artemis.
 Oracolul din Delphi

 Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după

naștere, Apollo, al cărui arc și ale cărui săgeți deveniseră
temute, a plecat la Delphi, unde a ucis șarpele Python,
odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto și care
ulterior devenise spaima întregului ținut. După aceea,
Apollo a înființat acolo propriul său oracol, instaurând
totodată și Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea și
denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius).
 2. Exilul
 Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor:
fiul lui Apollo, Asclepios, inițiat de centaurul Chiron în
tainele medicinei, nu s-a mai mulțumit să vindece, ci a
început să-i învie pe cei morți. Acest fapt a atras asupra sa
mânia lui Zeus, care l-a omorât cu trăsnetul său.
 Îndurerat de pierderea lui și neputând să se răzbune pe
Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului său pe
ciclopi, ucigându-i la rândul său, cu săgețile lui. Singura
vină a acestora era faptul că făuriseră trăsnetul lui Zeus.
Drept pedeapsă pentru actul său necugetat, Apollo a fost
osândit de Zeus să slujească timp de un an, ca sclav, pe un
muritor. El și-a ispășit pedeapsa păzind turmele lui
Admetus.
 Apolo și Atena
 Ca zeu reprezentant al cunoașterii și puterii, Apolo este
văzut ca varianta masculină a Atenei. Odraslele preferate
ale lui Zeus erau mai împuternicite, dar și mai însărcinate
decât ceilalți Olimpieni. Astfel, Atena și Apolo erau deseori
aleși ca zeități protectoare a unor orașe importante. În
timp ce Atena patrona peste Larisa, Atena și Argos, Apolo
era divinitatea simbol a Spartei. Atena aproba de obicei
deciziile lui Apolo, frații conlucrând să stabilească pacea și
ordinea dictată de Zeus.
 Ca patroni ai artelor, Apolo și Atena erau însoțitorii de
onoare ai Muzelor, primul fiind un partener frecvent al
corului divin. Apolo era uneori numit fiul lui Atena și a
 lui Hefaistos, datorită asocierilor sale cu înțelepciunea și
meșteșugurile.
 În timpul Războiului troian, Apolo se află în bătălie cu zeița
înțelepciunii, acesta protejând cetatea Troia de luptătorii
greci. În Iliada, cei doi ajung la un acord care să oprească
temporar războiul, provocând o luptă între Hector și Aiax
din Salamina. Mai târziu, Apolo este văzut purtând egida,
scutul caracteristic Atenei.

3. Dafne
 Probabil cea mai cunoscută poveste de dragoste a lui
Apolo este totuși cea cu Dafne. Leucipus, fiul unui rege, se
îndrăgostește de frumoasa fecioară Dafne, dar se decide
să nu o curteze în mod deschis pentru că știa că ea evită
bărbații. Din pricina aceasta, Leucipus a îmbrăcat haine
femeiești și i-a câștigat prietenia.
 Dafne l-a îndrăgit astfel foarte tare pe prinț. Totuși, Apollo
o îndrăgea și el pe Dafne și de gelozie și furie o face pe
Dafne să dorească să se scalde într-un râu alături de
"prietena" ei. Leucipus e demascat în acest fel și, simțindu-
se înșelată, Dafne poruncește să fie omorât.
 Apolo încearcă apoi să o cucerească pe nimfă dar ea fuge
de el de teamă. Simțind răsuflarea zeului în ceafă, Dafne se
roagă tatălui său, râul Peneu, să o scape. Acesta o
transformă într-un laur (denumit și dafin).
 Apolo, văzând transformarea, sărută scoarța rece a
copacului și își face o cunună din frunzele de laur pe cap.
Această poveste stă la baza încununării pletelor sportivilor
sau campionilor cu frunze de dafin.
  Apolo și Dafne

4. Cultul lui Apolo

 Apollo era zeul invocat în călătorii de cei care navigau pe
mare, care proteja orașele și noile construcții. Se spunea că
împreună cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea
cetății Megara, care fusese distrusă. În sfârșit, Apollo era
considerat ca zeu al luminii (de aici și epitetul de Phoebus)
și era identificat adesea cu însuși Soarele. Era serbat în
numeroase centre ale lumii grecești:
la Delphi, Delos, Claros, Patara etc.
 Având, așa cum s-a arătat, un rol preponderent în
mitologia greacă, Apollo a fost împrumutat de timpuriu și
de alte neamuri. Era, de pildă, onorat de vechii etrusci și
mai târziu a fost adoptat și de romani. În cinstea lui s-au
instituit la Roma Ludi Apollonares, și tot acolo, pe vremea
împăratului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite.

 Templul lui Apolo din Provincia Çanakkale, Turcia

 Răspândire geografică
 Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și
adevărata lor întindere și popularitate este greu de
determinat în zilele de azi.
 Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci,
printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias,
și descoperiri arheologice.

 Apolo în artă

 Apolo de Simone Cantarini.

 Apolo și Artemis de Gavin Hamilton