Listă de zei romani

1.Zeii principali
2. Aesculapius, Zeul medicilor (al tămăduirii)
3. Apollo, zeu al prezicerilor (Orakel), artelor, muzicii, hranei, medicinei și mânuirea arcului, fratele geamăn al Dianei, poate
fi recunoscut după Harfa pe care o poartă
4. Bacchus, zeul vinului
5. Bona Dea, zeița fertilității, tămăduirii, fecioarelor și femeilor
6. Ceres, zeița agriculturii, plante de cultură, ca și a căsătoriei și a morții
7. Diana, zeița lunii, mai târziu a vânătorii
8. Hercules, acceptat in Olymp ca erou
9. Ianus, zeul cu două fețe, al începutului și al sfârșitului, a porților și ușilor de intrare și ieșire
10. Jupiter, zeul fulgerului și al tunetului, tatăl zeilor
11. Iunona, zeița nașterilor, căsătoriei, protectoarea Romei și soția lui Jupiter,simbolizata printr-un porumbel.
12. Mars, zeul războiului, fiind pe locul doi pe lista zeilor romani
13. Mercurius, zeul negustorilor, hoților, solul (mesagerul) zeilor
14. Minerva, zeița meșteșugarilor, breslelor, poeților și învățătorilor.
15. Neptunus, zeul mărilor
16. Pluto, zeul infernului
17. Proserpina, zeița fertilității
18. Quirinus, zeul izvoarelor
19. Saturnus, zeul agriculturii
20. Tellus, zeița pământului
21. Uranus, zeul cerului
22. Venus, zeița vegetației, primăverii, mai târziu a dragostei și frumuseții, fiind reprezentată ca lebădă sau iepure.
23. Vesta, zeița protectoare a focului din cămin si a căminului
24. Vulcanus, zeul focului

Iuno (sau Iunona)

 Iuno (sau Iunona) este echivalentul roman al zeiței grecești Hera. Părinții

zeiței sunt Saturn (zeu) și Ops, ea fiind sora mai mică și soția lui Jupiter.
 Este numită „Lucina”, datorită faptului că ajuta femeile la nașteri, fie
„Juga”, pentru că patrona căsătoriile.
 Este de asemenea „patroana protectoare” a orașului Roma fiind venerată
pe Capitoliul din Roma.
  Sărbătorile de 1 martie îi erau închinate și purtau numele
de Matronalia (lat. femeie) și aminteau de rolul salvator pentru cetate al
femeilor sabine răpite odinioară, care s-au aruncat în încăierare între
părinții și noii lor soți, împiedicându-i să se măcelărească reciproc.
 Când cetățenii romani au fost surprinși de un atac dușman neașteptat
(al galiilor), gâștele au dat alarma, înștiințând pe Iunona care primește
supranumele de „Moneta” (în română: „cea care dă alarma”, „cea care
alertează”, cea care sfătuiește”), salvând astfel Roma. [1][2]De aceea era
considerată zeița care avertizează și sfătuiește, dar era considerată și ca
protectoare a femeilor și paznica finanțelor.

Minerva

Minerva este numele roman al zeiței numite de greci Pallas Athena.

Aceasta era zeița înțelepciunii și a războiului drept (spre deosebire de Ares, zeul
războiului nedrept și al violenței). S-a născut din capul lui Jupiter / Zeus după ce
mama ei a fost înghițită de către acesta și a ales să rămână pe veci fecioară.
Este de asemenea zeița artelor și a meșteșugurilor patronând deopotrivă
mobilitatea minții, era pentru romani și inventatoarea construcțiilor navale.

Ceres
 Ceres este zeița romană a recoltei și grâului.

Provine din sincretismul dintre o veche divinitate italică agrară și zeița

greacă Demeter. În epoca imperială patronează simbolic pâinea albă. După izvoarele
latine, sabinii numeau ceres pâinea și grânele. Romanii o serbau în festivalurile Ludi
Cereris sau Cerealia, între 12-19 aprilie, venerând-o drept creatoarea recoltelor; în
acest sens, era invocată de Frații Arvali, fiind cea care-i învață pe oameni detaliile
tehnice ale agriculturii: semănatul, secerișul etc. Astfel devine zeița întregii lumi
vegetale, dar și divinitatea htonică a morților. La ceremoniile consacrate zeiței, femeile
nu puteau asista decât dacă erau curate. Mai târziu, Ceres face parte dintr-o triadă a
plebei, împreună cu Liber Pater și Libera.

Apolo
 Apollo sau Apolo (greacă veche: Ἀπόλλων, Apollōn; latină Apollō) este,
în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor,
protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a
Soarelui. Era numit și Phoebus-Apollo.
Mitologie

Era fiul lui Zeus și al lui Leto. Pentru că Hera, din gelozie, îi refuzase lui Leto un
loc unde să poată naște, Poseidon a scos la iveală, din valurile mării, insula Delos.
Acolo, după nouă zile și nouă nopți de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni:
pe Apollo și pe Artemis.
Crescând miraculos de repede, la numai câteva zile după naștere, Apollo, al
cărui arc și ale cărui săgeți deveniseră temute, a plecat la Delphi, unde a ucis
șarpele Python, odinioară pus de Hera să o urmărească pe Leto și care ulterior
devenise spaima întregului ținut. După aceea, Apollo a înființat acolo propriul
său oracol, instaurând totodată și Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea și
denumirea purtată de zeu, aceea de Pythius).

Heracle

Heracle (în greacă veche Ἡρακλῆς, Hēraklēs), cunoscut și sub numele

de Hercule în limba română (din latină Hercules), născut Alcaeus sau Alcide,
este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și
care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. Grecii
antici sărbătoreau festivalul Heracleea, care comemora moartea lui Heracle, în a
doua zi a lunii Metageitnion (sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august).
Mitologie:
 Heracle - numit de către romani Hercules - era fiul lui Zeus și al Alcmenei. Pentru
a se uni cu Alcmena, Zeus a luat chipul și înfățișarea soțului ei, Amfitrion, plecat să
lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Heracle, iar din
unirea Alcmenei cu Amfitrion, sosit imediat după aceea, s-a născut Ificles, frate geamăn
cu Heracle.
Dându-și seama de originea divină a lui Heracle, Amfitrion a consimțit să-l
crească în casa sa, alături de Ificles. Gelozia Herei față de Alcmena s-a manifestat însă
de timpuriu, încă înainte de nașterea copilului. Fiindcă Zeus - ca să-și ocrotească
viitorul fiu - făgăduise regatul Argosului primului urmaș care se va naște
din Perseu, Hera a îndemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nașterile, să întârzie
nașterea lui Heracle și să o grăbească în schimb pe cea a lui Euristeu, fiul
lui Sthenelos. Datorită acestui fapt, Euristeu se naște la șapte luni, revenindu-i lui
Argosul, iar Heracle e purtat zece luni în pântece de Alcmena.
Mânia Herei continuă să se reverse și după naștere, de data aceasta însă
asupra copilului. Într-o noapte, când cei doi frați se aflau în leagănul lor, ea le trimite doi
șerpi cu gândul să-l ucidă pe Heracle. Fără să-și piardă cumpătul, Heracle, deși avea
numai zece luni, îi apucă pe fiecare cu câte o mână și îi sugrumă, în timp ce Ificles,
îngrozit, trezește toată casa cu țipetele lui. Este un semn în plus pentru Amfitrion cu
privire la originea divină a copilului. El îl crește însă mai departe în casa sa, ca pe
propriul său fiu. Când Heracle crește, el își înspăimântă părintele, ucigându-și dascălul,
pe Linus, și acest fapt îl determină pe Amfitrion să-l trimită pe Heracle la țară să-i
păzească cirezile.

Jupiter

În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea același rol precum cel al

lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai
Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a statului roman, având în grijă legile și
ordinea socială. Jupiter este o derivare a lui Jove și pater (latină: tată).
 Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de
plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în
limba franceză jeudi, de la Jovis Dies). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca
fiind derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei
de marți. O altă referință etimologică este Dyaus Pita, aparținând religiei vedice.