Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CELE 7 MINUNI
ALE
LUMII ANTICE
Clasa a 5 „D”
Ursu Victor
Notă______
PIRAMIDA LUI KEOPS
Este cea mai veche dintre minuni dar și singura care poate fi admirată și în
prezent. Denumita și Marea Piramidă (este cea mai impozantă din cele trei alături de
care se afla), dimensiunile sale sunt impresionante: la baza masoară 230,4 metri, iar în
înălțime are 147 metri. Cea mai mare construcție din istoria omenirii, clădită fără
ajutorul mașinilor, Piramida lui Keops este construită din blocuri de calcar (în exterior)
și granit (în interior). Laturile sale se unesc în unghiuri perfect egale de 51052' si se
indreapta către cele patru puncte cardinale ale Pământului. O capodoperă a abilităților
tehnice și inginerești ale vechilor egipteni, Piramida impresionează și prin precizia
geometrică, prin tăietura dreapta și îmbinarea perfectă a pietrelor care o compun (unele
dintre ele cântăresc 16 tone!).Conform scrierilor lui Herodot, a fost nevoie de 20 de ani
pentru ca această construcție să fie ridicată de către aproximativ 100,000 de oameni.
GRADINILE SUSPENDATE ALE
SEMIRAMIDEI DIN BABILON
Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Grădinile suspendate din
Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea pentru una din soțiile sale,
Amytis sau Amuhea. Ele figurau în antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii
antice. După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci, ar avea o origine
mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus întemeietorul orașelor Ninive și
Babilon, pentru soția sa Semiramida (sau Semiramis). După informațiile istoricului
Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru
terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii
dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se
cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase
pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate
de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.
TEMPLUL DIANEI
DIN EFES
Templul zeiței Artemis din Efes (în greacă: Artemision, lat. Artemisium),
cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița
Artemis. Templul a fost ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul
imperiului babilonian. Templul zeiței Artemis din Efes se află la 50 km la sud de orașul
Izmir, Turcia. Din templul original, considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au
rămas decât puține relicve.
Templul a fost construit timp de 120 de ani de către împăratul Adrian cel Mare.
Clădirea a fost lată de 51 m și de 105 m lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime
susțineau acoperișul. În interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis,
acoperită cu aur și argint.
La 22 iulie 356 î.Hr., templul a ars într-un incendiu, se spune că un om numit
Herostratus a aprins focul, și că și el a murit în foc. Legenda spune că în noaptea în care
templul a ars, s-a născut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupată cu nașterea
lui și nu a avut grijă de templu. Alexandru a oferit oamenilor din Efes bani pentru a
reconstrui templul, dar aceștia nu au acceptat. Construcția noului templu a început în
anul
323 î.Hr, din banii efesenilor și a continuat timp de mai mulți ani. Acest templu era
mult mai mare decât precedentul: 69 m lățime, 137 m lungime, dar numărul de coloane
și înălțimea lor a rămas aceiași. Cultul zeiței Artemis era unul extrem de viu de aceea
orașul a beneficiat de fonduri pentru a construit un mare templu.
Statuia lui Zeus este una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, sculptată după
tehnica criselefantină, în fildeș ornată cu aur și având o structură internă din lemn.
Statuia, cu o înălțime estimată la aproximativ 12 m, a fost realizată de către sculptorul
Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în orașul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea
statuii a fost construit un templu. Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată
la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475.
Statuia avea înălțimea de aprox. 12 m, iar soclul nu depășea 14 m, înfățișându-l
pe Zeus așezat pe un tron cu un spătar înalt, bogat decorat. În mâna dreaptă ținea o
Victorie, lucrată în fildeș și aur, capul era încununat cu ramuri de măslin. În mâna
stângă, Zeus ținea un sceptru pe care stătea un vultur de aur. O mantie îi cădea de pe
umeri peste torsul
gol și-i acoperea picioarele. Părțile corpului neacoperite erau de fildeș, picioarele erau
rezemate pe un taburet, susținut în cele patru colțuri de sfincși de aur.
Tronul era bogat decorat, policrom, cu abanos, bronz, fildeș, aur, pietre prețioase
și picturi. Pausanias descrie în amănunt toate picturile care împodobeau tronul și care
reprezentau lupte legendare, figuri de zei și chiar scene din jocurile olimpice.
Statuia era construită din bronz și întărită ulterior cu fier și piatră. Se spune că au fost
Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.Hr. în Egipt pe insula
Pharos de lângă orașul antic Alexandria. La început farul a fost doar un simbol al
portului, apoi a devenit indicator pentru marinari. Farul avea o înălțime între 115 și 135
de metri.
Țărmul Alexandriei era prea periculos pentru navele care treceau pe acolo, așa
s-a născut ideea de a construi ceva care să indice drumul corect către port.A fost
construit din blocuri uriașe de marmură albă și avea trei nivele separate. Baza farului
avea o formă pătrată și era înaltă de 55.9 m. În mijloc secțiunea farului era de formă
octogonală, era gol pe dinăuntru și avea o înălțime de 30 de metri. Din interior ieșeau
flăcări care nu se stingeau niciodată, luminând atât noaptea cât și ziua și făcând vizibil
drumul spre port. Partea de sus avea o formă de cerc și era înaltă de 7 metri. Se spunea
că flacăra se vedea de la 50-60 km depărtare. Deasupra farului era o statuie. Nu se știe
sigur dacă era statuia lui Poseidon sau a lui Zeus. În 956 un cutremur a zguduit farul,
dar nu a făcut mari stricăciuni. Apoi în 1303 și 1323 două mari cutremure au distrus
farul. În 1480 mamelucul Qaitbay a construit o fortăreață pe locul farului, folosind
structurile și pietrele rămase.