COLOSSEUM

Referat

Tarascu Darius
Clasa a IX- a D
An scolar 2022-2023
 INTRODUCERE
La aproape 2000 de ani de la construirea sa, Colosseum-ul a fost ales ca
minunea lumii moderne, alături de Machu Picchu, Taj Mahal, Petra, Marele Zid
Chinezesc,Chichen Itza şi Statuia lui Isus din Rio de Janeiro. Cel mai mare
amfiteatru al Antichităţiia rezistat vremurilor şi ruinei, în centrul aglomeratei
Rome, la adăpostul dealurilorEsquilin, Palatin şi Caelian.
Fără el, măreţul oraş imperial de odinioară ar fi greu de închipuit: splendoarea
arhitecturală a Colosseum-ului a depus mărturie pentru geniul constructorilor
romani şi pentru sofisticata cruzime a unui popor cuceritor
 ISTORIC
Împăratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane, a început
construcțiaColosseumului în anul 72 d.Hr.. Aceasta a fost încheiată în
anul 80 d.Hr., la un an dupămoartea lui Vespasian.
Uriașul amfiteatru a fost construit în locul unui lac artificial, parte din
marele parcconstruit de Nero în centrul Romei, care includea de
asemenea și Domus Aurea, cât șistatuia Colossus. Această gigantică
statuie a lui Nero, de 36 de metri înălțime, care îlprezenta pe împărat
în chip de zeu al soarelui a dat numele actual al construcției
Colosseum. Statuia, amplasată lângă amfiteatru, a fost demolată
ulterior. Nu numaistatuia, dar și amfiteatrul ofereau o priveliște
grandioasă. În formă de elipsă, cu axamare de 186 m, axa mică de 150
m, avea un perimetru de 520 m si o înălțime de 55 m, oferind locuri
pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundația pe care a fost construit
avea 12 metri grosime.

O harta cu centrul Romei din timpul Imperiului roman, cu

Colosseumul în colţul din dreapta sus.
Colosseumul, o clădire colosală şi un centru de divertisment
impresionant, ne aminteste şi astăzi de succesul incredibil al
romanilor în ceea ce priveşte arhitectura. Clădirea poseda
caracteristici uimitoare arhitecturale, atât în privinta designului
interior, cât şi cel exterior, detalii care uimesc oamenii moderni. Cu
toate acestea,nimeni nu ştie cui trebuie să mulțumim, pentru că
numele arhitectului este necunoscut. Având în vedere faptul că aici
urmau să aibă loc evenimente sportive, arhitecțil au ales forma
eliptică tocmai pentru a împiedica jucătorii, mai exact gladiatorii, să
se retragă în colţuri în timpul luptelor şi pentru a le permite
spectatorilor să fie cât mai aproape de centrul acţiunii. Inițial, clădirea
a avut trei etaje, însă Marcus Aurelius a mai adăugat unul când a
renovat-o în anul 230. Primele trei aveau câte 80 de arcade fiecare, ce
au fost împărţite prin piloni.
În ceea ce priveşte materialele de construcție, s-au folosit tuf (o piatră
calcaroasă, formata prin acumularea şi consolidarea cenuşii provenite
dintr-un vulcan), cărămida din argila roşie (un tip de cărămidă mai
mică şi mai subţire decat cea folosită în vremurile noastre), opus
Cementicium (un fel de beton), ce a reprezentant un "adeziv"
Pentru interiorul Colosseumului s-a folosit un anumit fel de marmură,
travertine,
lar pentru podeaua arenei scanduri din lemn. Podeaua era din lemn,
însă deasupra era nisip adus din dealul Monte Mario,astfel încât
sângele luptătorilor să fie absorbit înainte de a ajunge la scânduri.
Materialele au fost foarte bune, având în vedere că, deşi se observă
trecerea timpului, Colosseumul este în picioare şi astăzi. De
asemenea, la etajul arenei existau uşi secrete pentru a permite
animalelor şi gladiatorilor să intre în arena prin surprindere. Când
existau animale în arenă, în jurul podiumului se ridica un gard de
lemn pentru a proteja privitorii.
Spectatorii primeau bilete sub formă de bucăți de ceramică, pe care
erau indicate prin numere secțiunea şi rândul. Ajungeau la locurile lor
prin vomitoria (la s ingular vomitorium) care dădeau în tribuna.
La sfârşitul jocurilor sau în caz de urgenta, evacuarea se putea face în
câteva minute.Publicul era aşezat pe mai multe niveluri, în funcție de
rangul fiecăruia. La primul etaj se aflau împăratul şi apropiatii sai, la
următorul cetatenii bogaţi şi abia apoi stăteau săracii. Cel care veneau
la aceste spectacole prezentau la intrare un fel de card şi apoi erau
redirectionați către locurile lor. Spectacolele preferate in arena
romană erau munera, sau luptele până la moarte, duse de către
gladiatorii profesionişti în fața multimilor încântate de bataliile crude.
Patronii bogați plăteau preţuri uriaşe pentru ele, câştigând în acest fel
faima pentru propriile familii sau atrăgând voturile cetățenilor.
Organizarea luptelor se facea după reguli de stat stricte, iar odată cu
trecerea anilor, spectacolele erau din ce în ce mai grandioase. Alte
"show-un" desfăşurate in Colosseum erau navalia proelia,simularea de
bătălii navale (când arena era inundată probabil printr -un canal
central),sylvae, recrearea unor scene din natură (erau aduse în arena
centrală tufişuri, copaci şimulte animale), şi venatio, vânătoarea de
animale sălbatice. Uneori, chiar execuţiile unor condamnaţi luau
aspectul unor spectacole cu personaje mitologice, care ucideau la final
victim.Deşi este atât de vechi, Colosseumul are un succes la fel de
mare acum ca şi atunci când a fost construit.
 LUPTELE CU GLADIATORII
Principalul mijloc de distracţie al romanilor
Macabrul unor confruntări cumplite, nisipul înroşit de sânge, moartea
încătuşând trupuri, strigătele disperate după gustul libertății, loviturile
de săbii furibunde, glasurile tulburi de plebe confuză, emoțiile
violente räsuflând agresiv...Umbra morții era savuratā din plin in
arenele romane, atât de combatanţi, cât şi de spectatori, care aveau
ocaziaBde a se dezlantui plenar la aceste evenimente.
1. Cel mai probabil jocurile de gladiatori îşi au originea in tradiția
etruscă de a onora morţii prin sacrificii umane rituale.
2. Primele competiții de la Roma au loc în anul 264 1.Hr. ca parte a
unuia dintre aceste ritualuri funerare, numit munus. Marcus şi
Decimus Junius Brutus au organizat un concurs de gladiatori în
Forum Boarium pentru a-l onora pe tatăl recent decedat, întrucât se
credea că astfel de manifestaţii păstrau vie amintirea celui trecut în
nefiinţă. Ele erau organizate la intervale de 5 ani sau chiar un an, dar
munera se generalizează ca jocuri publice in a doua jumătate a
secolului întâi d.Hr.
3. Jocurile aveau loc în amfiteatre după luptele cu animale
(venationes) şi execuțiileBpublice (noxii). La început se organizau
sub patronajul unor cetăţeni din clasa patriciană sau ecvestră pentru a
dobândi unele favoruri politice. Organizatorul se numea munerator
sau dominus şi avea însemnele unui magistrat. În perioada imperială
însă doar împăratul îşi rezerva dreptul asupra acest or ludi circenses.
4. Până la finele Republicii se estimează că jumătate din gladiatori nu
erau sclavi sau criminali, ci oameni liberi care au renunţat de bună
voie la statutul lor (auctorati), pentru a se pune în slujba unui patron
de şcoală de gladiatori (I anista) printr-un contract de ucenicie care ii
cobora în starea de sclavie şi în dizgrația socialà (infamia). Aceste
aspecte negative erau compensate însă de posibilitatea de a obţine o
glorie militară similară celei obţinute de soldați pe câmpul de lupta.
5. În Roma existau patru şcoli (ludi), cea mai cunoscută fiind Ludus
Magnus, legată de Colosseum printr-un tunel subteran, dar Capua o
întrece in celebritate prin episodul revoltei lui Spartacus din 73 1.Hr.
6. La fel ca boxeurii, gladiatorii nu obişnuiau să lupte mai mult de 2-3
ori pe an, iar dacă îşi câştigau destulă faimă şi avere, îşi putea
răscumpăra libertatea. Mulți mureau însă după un an (ad gladium),
dar la fel de mulţi se emancipau din starea servilä după trei ani (ad
ludum).
7. Se luptau de obicei in perechi singulare (ordinarii), dar la cererea
unor personaje importante se puteau realiza şi combinații de tipul: mai
multi gladiatori luptând împreună (catervarii) sau anumiţi gladiatori
chiar şi din afara trupei stabilite (postulacii). Uneori lanista trimitea in
competiție substitutes dacă un titular era ranit. În ra imperială
impăratul beneficia de propria trupă de gladiatori: fiscales.
8. Competiţiile de gladiatori se sfârşeau destul de rar cu moartea
participanţilor, pentru că aceştia erau greu de întreținut sau înlocuit,
dar şi pentru că păstrarea animatorilor mulţimii se dovedea o soluție
pragmatică şi benefică pentru cei ce urmăreau ascensiunea politică.
9. Sursele istorice au reținut aspecte mai puțin obişnuite referitoare la
abordarea jocurilor de către împărați: Lui Commodus îi plăcea să
organizeze lupte între pitici şi femei, dar el însuşi şi-a făcut apariţia in
arena de nu mai puţin de 735 de ori sub chipul lui Hercule, cu
măciuca şi pielea de leu...in Annalele lui Tacitus Nero punea în scenă
spectacole inedite, la care un mare numar de senatori şi femei de vază
au căzut în dizgrație ca urmare a participării la lupte...La Suetonius
Domitian ordona lupte noctume între femei gladiator, care erau se
pare o prezenţă destul de comună, după cum relatează şi Petronius,
Dio Cassius sau Martial...Septimius Severus a emis un edict în 200
d.Hr. care interzicea femeilor intrarea în arena... Cel mai grandios
spectacol la care participă 5000 de perechi de gladiatori avea loc în
timpul lui Traian, în 107 d.Hr., în cinstea victoriei asupra dacilor.
10.Competițiile au fost interzise de Constantin in 325 d.Hr., dar au
continuat până prin mijlocul secolului al 5-lea. Honorius se pare că le-
a pus definitiv capât, pe măsură ce Imperiul se apropia de colaps.
Ultima competiție din Roma este datată la 1 ianuarie.
 ARHITECTURA
Spre deosebire de amfiteatrele construite anterior între două dealuri,
Colosseumul este o structură autonomă, în întregime construită.
Planul său este eliptic, avand 189 m lungime şi 156 m lățime, aria sa
fiind de 6 ha. Înălțimea zidului exterior este de 48 m. Perimetrul
originar măsoară 545 m. Arena centrală este ovală, având 86 m
lungime şi 156 m latime, înconjurata de un zid de 4,5 m înălțime, care
se ridică până la nivelul primelor rânduri pentru spectatori.
Se estimează că zidul exterior era construit din 100.000 m² de
travertin, nu zidit cu mortar, ci fixat cu scoabe de fier. Ansamblul
structurii a suferit pagube însemnate în decursul veacurilor, prin
prăbuşirea unor părți mari, în urma unor cutremure. S-a păstrat partea
de nord a zidului de incintă. În secolul al XIX-lea au fost adăugate la
extremitatile sale rampe de cărămidă pentru a-l consolida. Restul
exteriorului actual al Colosseumului este de fapt zidul interior de la
origine.
Partea păstrată a zidului exterior al faţadei monumentale se compune
din trei niveluri de arcade suprapuse, având deasupra o platformă pe
care se înalţă un atic foarte înalt, prevăzut cu ferestre la intervale
regulate. Arcadele sunt încadrate de semi-coloane dorice, ionice şi
corintice, în timp ce aticul este împodobit cu pilaştri corintici
Fiecare arc de la al doilea și al treilea etaj era omat cu statui, probabil
reprezentând divinităţi şi alte personaje ale mitologiei greco-romane.
În jurul părţii de sus a aticului se aflau 240 de catarge dispuse în
corbel. Acestea susțineau un acoperiş mare retractabil, cunoscut sub
numele de velarium, care ferea spectatori de arşița soarelui sau de
ploaie. Era o pânză foarte mare, susținută de o plasă din frånghii, cu o
gaură în mijloc. Acoperea două treimi din arenă, în pantă către centru,
pentru a capta vântul şi a-l dirija către spectatori. Velarium-ul era
manevrat de marinari inrolati în acest scop la sediul marinei din
Misenum şi cazați la cazarma Castra Misenatium din apropierea
Colosseumului.
Capacitatea enorma a Colosseumului necesita un sistem de acces și de
evacuare eficient, pentru care arhitecții au conceput soluții similare
celor care există la stadioanele moderne. La parter existau 80 de
intrări, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rând. Fiecare
intrare era numerotată, precum și fiecare scară. Nordul intrării
principale era rezervat imparatului și apropiaţilor săi, pe când celelalte
trei intrări axiale erau destinate elitei. Cele patru intrări axiale erau
bogat decorate cu picturi şi reliefuri din stuc, dintre care s-au păstrat
unele fragmente. Un mare număr de intrări au dispărut prin prăbuşirea
zidului exterior, dar intrările de la XXIII la LIV mai există.
 STRUCTURA UNUI AMFITEATRU
Primele amfiteatre au fost construite din lemn şi erau demontate după
încheierea spectacolelor. În toată lumea romană s-au identificat peste
200 de amfiteatre. La Roma, cel mai vechi, din lemn, a fost construit
în anul 53 i.Hr. de către C. Scribonius Curio pentru lupte de
gladiatori. A fost urmat de amfiteatrul lui Cezar (In for) pentru
venationes (46 1.Hr.) şi apoi de unul din piatră, ridicat de C. Statilius
Taurus (29 1.Hr.), distrus de incendiul neronian (64 d. Hr.). Cel din
Pompei, din piatră, este insa mai vechi (79 1.Hr.). Amfiteatrul cel mai
mare şi reprezentativ rămâne însa Colosseum.
Din Italia amfiteatrul s-a răspândit în intreaga lume romană. În Dacia
au funcţionat amfiteatrele de la Sarmizegetusa, Porolissum şi
Apulum.
 CURIOZITATI
1. Numele de "Colosseum" a devenit popular din două
motive: arena avea proporții uriaşe, iar poziția ei era
apropiată de Colosul lui Nero, o statuie enormă a
fostului împărat, al cărui palat de alături (Domus Aurea)
a fost distrus de succesori pentru a face loc unor edificii
noi
2. În anul 435, ultima luptă de gladiatori se dădea în
interiorul Colosseum-ului, pentru ca un secol mai târziu
să se încheie şi luptele cu animale. În secolul VI, o mică
biserică se construieşte în incinta amfiteatrului, apoi
locuinţe şi magazine vor putea fi închiriate în corpul
edificiului, deja afectat de distrugeri şi modificari. După
marele cutremur din 1349, o parte din Colosseum s-a
prăbuşit, iar piatra a fost reutilizată la construcția altor
clădiri publice, palate şi biserici din Roma. Intrat după
1749 sub protecţia bisericii catolice, fiind considerat un
loc sacru, unde primii creştini au fost martirizaţi,
amfiteatrul va fi supus unor restaurari succesive, ce vor
culmina in 1930 cu expunerea publică a sitului.
3. Colosseumul a fost afectat de fulgere și cutremure în
timpuri medievale, dar şi de vandalism.
4. Colosseum-ul, împreună cu Forul Roman (biletul este
valabil pentru amândouă siturile), este cel mai vizitat
monument din Italia. Un bilet întreg costă 12 Euro, iar
gratuit intră tinerii până în 18 ani şi persoanele peste 65
de ani, dacă sunt cetăţeni europeni. 5. Doar două zile pe
an arena este închisa: 25 decembrie şi 1 ianuarie. 6. In
interiorul Colosseum-ului au fost amenajate o mică
expoziție cu obiecte şi arme ale gladiatorilor şi un
magazin cu cărţi şi suveniruri. [3] 7. Locurile din
marmură şi decorațiunile au dispărut aproape in
totalitate deoarece amfiteatrul a fost folosit pe post de
cariera de piatră pentru mai bine de 1000 de ani.
8. Restul exteriorului actual al Colosseumului este, de
fapt, zidul interior de la origine
9. Conservarea amfiteatrului a demarat la inceputul
secolului al 19-lea prin eforturile depuse de către Pius al
VIII-lea şi proiectul de restaurare a început în anii 1990.
10. Colosseum a devenit o destinație populară pentru
botanişti un catalog de flora a început să fie realizat încă
din 1643, cuprinzând astăzi peste 300 de specii de
plante, crescute între ruine;
INFORMATII PRIVIND VIZITAREA COLOSSEUM-
ULUI
Adresă:
Piazza del Colosseo 1, 00184 Roma
Cum ajung: Staţia de metrou "Colosseo", autobuzele 60, 75, 85, 271,
571, 175,186,810, 850, c3 sau tramvaiul 3
Telefon: +39 06 3996 7700
Web:http://www.rome.info/colosseum/
Prețuri:
Seniori (peste 65 ani), Persoane cu dizabilități: Gratuit
Copii (sub 18 ani): Gratuit
Tineri (18-24 ani) membri UE: 7.50 Euro
Adulţi: 12 Euro Studenţi: Gratuit
Orar: 1 Octombrie - 31 Octombrie: 08.30-18.30
1 Septembrie - 30 Septembrie: 08.30-19.00
1 Aprilie 31 August: 08.30-17.15
16 Martie 31 Martie: 08.30-17.30
16 Februarie-15 Martie: 08.30-17.00
2 lanurie - 15 Februarie: 08.30 - 16.30
1 Noiembrie - 31 Decembrie: 08.30 - 16.30
1 lanuarie, 25 Decembrie: Inchis
Alte informaţii:
Biletul de intrare este valabil 2 zile şi permite intrarea şi la forumul