Arcuri de triumf 

•  Arcul de Triumf este un tip special de monument, a

cărui semnificație reprezintă cea mai înaltă formă de
comemorare a unui/unor eveniment/e istoric/e.
Specificul său în formă de poartă permite posibilitatea
trecerii triumfală pe sub arcada monumentului a
personalității/personalităților astfel onorate.
•  Apărut în Antichitatea romană în perioada imperială
târzie (284 – 486 d.Chr.), edificarea arcelor de triumf la
Roma s-a realizat pentru cinstirea imperatorilor romani,
în scopul reflectării măreției și puterii absolute pe care o
dețineau și pentru promovarea valorilor imperiului (ex.:
Arcul lui Titus, Arcul lui Constantin, Arcul lui Septimius
Severus). De asemenea, edificarea arcelor de triumf în
provinciile cucerite au avut ca scop  manifestarea puterii
imperiale și celebrarea triumfului Imperiului Roman (ex.:
Arcul de Triumf din Orange, Galia [Franța]).
•  În perioada modernă, acest tip de monument este
reprezentat de Arcul de Triumf de la Paris, edificat între
1806 și 1836 și care a fost luat ca model de o serie de
astfel de monumente ridicate de-a lungul timpului (ex.
Londra, Barcelona, New York, St. Petersburg, București
etc.)
• În București, apariția acestui tip de monument este în strânsă
legătură cu influențele francofone, manifestate după
Revoluția de la 1848 care au condus la schimbarea structurii
societății, de tip bizantin-orientală și au stabilit cursul întregii
vieți românești pe coordonate de factură occidentală.
• Astfel, de-a lungul timpului, au fost edificate în București o
serie de arce de triumf în vederea celebrării diverselor
evenimente istorice, considerate de mare valoare pentru
epoca respectivă: 1848 – în cinstea adoptării noii Constituții
revoluționare; 1859 – pentru celebrarea alegerii lui
Alexandru Ioan Cuza ca domn comun pentru Valahia și
Moldova; 1866 – în cinstea proclamării primei Constituții a
Principatelor Unite; 1878 – pentru cinstirea eroilor
triumfători din Războiul de Independență; 1896 – cu ocazia
vizitei împăratului Franz Josef în Regatul României; 1906 –
pentru sărbătorirea a 40 de ani de domnie glorioasă a regelui
Carol I.
• O caracteristică comună a acestor monumente a fost
perisabilitatea lor, fiind realizate pentru folosință temporară,
doar pentru durata desfășurării evenimentului respectiv.
Astfel, acestea erau construite fără fundație, pe o structură
de lemn îmbrăcată în pânză și decorate somptuos cu
ornamente din ipsos, fiind dezafectate după consumarea
• În 1918, după realizarea Marii Uniri, în urma luptelor grele duse în ”Mar
ele Război” (cum a fost denumit până în 1941 Primul Război Mondial),
a fost realizat, pe actualul amplasament de pe Șoseaua Kiseleff, un arc
de triumf tot
din lemn, în vederea desfășurării paradei ostașilor biruitori. Acesta,
din cauza perisabilității materialelor constitutive nu
a rezistat în timp, degradându-se din cauza condițiilor meteo.
• Peste patru ani, în 1922 s-
a luat hotărârea înlocuirii arcului de triumf din 1918 cu unul realizat tot
din lemn, până la găsirea fondurilor necesare edificării unui monument 
permanent
care să comemoreze eroismul ostașilor români și totodată să aminteasc
ă de semnificația deosebit de importantă pentru istoria națională al ace
stui act politic. După încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria
ca primii suverani ai României reîntregite, comisia desemnată pentru re
alizarea serbărilor dedicate încoronării l-a însărcinat pe arhitectul Petre
Antonescu în vederea realizării unui arc de triumf impunător pe măsura
 importanței evenimentului. Însă,
din cauza timpului scurt, monumentului i s-
au realizat doar baza și scheletul din beton armat, exteriorul fiind îmbră
cat în pânză și decorat cu statui și basoreliefuri din ipsos. Această stare
a determinat o degradare progresivă în timp a monumentului care ajun
sese în 1930 o ”construcție incomodă” pentru imaginea orașului.
Cele mai
celebre arcuri
de triumf
 1. Poarta Indiei, Mumbai
   Poarta Indiei este unul dintre cele mai
importante simboluri ale oraşului
Mumbai şi a fost construită pentru a
comemora vizita Regelui George V şi a
Reginei Maria. Construcţia a început în
anul 1911 şi a fost dată în folosinţă 13
ani mai târziu. Cu o înălţime de 26
metri, Poarta Indiei are un stil ce îmbină
arhitectura hindusă şi musulmană:
arcada este în stilul musulman, iar
decoraţiunile hinduse. Ultimele trupe
britanice care au părăsit India au avut
parte de o ceremonie memorabilă la
Poarta Indiei, pe 28 februarie 1948.
2. Arcul lui Caracalla,
Djemila
  Localizată în Algeria, arcul lui Caracalla
a fost construit în secolul I d.Hr, de
romani şi a primit numele de Cuicul.
Iniţial, aici a fost o colonie de soldaţi,
care s-a transformat într-un oraş bazat
pe comerţ. În timpul domniei
Împăratului Caracalla, un nou forum a
fost construit, iar noua arcadă a apărut
în anul 216 d.Hr, pentru a-i onora pe
părinţii săi, Julia Domna şi Severe
Septime. În 1839, ducele d’Orleans a
dezmembrat arcada pentru a o
transporta la Paris. Moartea sa a dus la
abandonarea proiectului, un nou arc
fiind construit în 1922.
 3. Arcul
Patuxai, Laos
   Patuxai este un monument de război,
situat în centrul oraşului Vientiane, din
Laos. Arcul de triumf este dedicat celor
care au luptat pentru ca ţara să îşi
capete independenţa faţă de Franţa.
Patuxai a fost construit între anii 1957 –
1968 şi are 5 turnuri ce reprezintă
principiile co-existenţei între naţiunile
lumii. Totodată, turnurile exemplifică
cele 5 principii budiste: precauţie,
amabilitate, flexibilitate, cinste, onoare
şi prosperitate.
4. Arcul lui Septimius
Severus, Libia
   Lucius Septimius Severus a fost un
împărat roman, care s-a născut în Leptis
Magna, în prezent Libia, care a domnit
între anii 193 – 211. Deşi nu se ştie data
la care a fost construit, se bănuieşte că
arcul de triumf a fost ridicat de cetăţeni
odată cu începerea domniei lui Severus.
Arcul are o scenă centrală ce îi arătă pe
împărat şi pe fiii săi, Caracalla şi Geta, în
timp ce îşi dau mâinile. Se presupune că
acest moment este de la inaugurarea
arcului de triumf, în jurul anului 200.
5. Arcul lui Titus, Roma
Arcul lui Titus se află în Roma şi a
fost construit în anul 82 d.Hr, de
împăratul roman Domiţian, la scurt
timp după moartea fratelui său,
Titus. Arcul de Triumf a fost ridicat
pentru a comemora victoria lui
Titus de la Ierusalim din anul 70.
Arcul lui Titus a servit ca model
pentru numeroase construcţii de
gen, inclusiv Arcul de Triumf din
Franţa.
6. Arcul Timgad,
Algeria
  Timgad a fost un oraş-colonie din
Algeria, fondat de împăratul
Traian, în jurul anului 100 d.Hr. În
partea de est a oraşului se afla un
arc de triumf de 12 metri înălţime,
intitulat Arcul lui Traian. Cunoscut
şi sub numele de Arcul Timgad,
monumentul a fost parţial renovat
în 1900. Arcada a fost construită
din gresie, iar coloanele mai mici
din marmură colorată.
7. Arcul lui Adrian,
Jerash
   Situat în partea de nord a Iordaniei,
Jerash a fost unul dintre cele mai
importante oraşe romane din provincia
Arabia. Romanii au asigurat siguranţă şi
pace în acest oraş, ceea ce a permis ca
Jerash să devină prosper. Împăratul
Adrian a vizitat Jerash între anii 129 –
130 d.Hr, iar arcul de triumf a fost ridicat
în cinstea vizitei sale. Planul era ca arcul
de triumf Adrian să devină principala
poartă de acces a oraşului, însă planurile
de expansiune nu au fost nicioadată
realizate.
8. Arcul lui Constantin,
Roma
  Situat chiar lângă Colosseum, Arcul lui
Constantin a apărut în 315 d.Hr, pentru a
comemora victoria împăratului
Constantin I asupra împăratului
Maxentius. Bătălia a marcat începutul
trecerii împăratului Constantin la
creştinism. Potrivit cronicilor, împăratul a
avut o viziune în care Dumnezeu i-a
promis victoria dacă armata sa îşi va
imprima pe scuturi forma crucii. Deşi
arcul de triumf este dedicat intervenţiei
divine, pe el nu există simboluri ale
creştinismului.
9. Arcul de Triumf, Paris

  Arcul de Triumf este unul dintre simbolurile de

marcă ale oraşului Paris şi se afla în Place de
l’Etoile, la extremitatea vestică a bulevardului
Champs-Elysées. Arcul de Triumf a fost ridicat
în 1806, pentru a comemora victoria lui
Napoleon la Austerlitz. Arcul de Triumf a fost
finalizat în 1836, la mult timp după moartea lui
Napoleon. Inspirat de arhitectură romană,
Arcul de Triumf are o înălţime de 50 metri şi are
4 statui, care simbolizează: Triumful din 1810,
Rezistenţa, Pacea, La Marseillaise. Pe zidurile
interioare sunt scrise numele celor 558 de
generali ai Imperiului. Numele celor care au
murit în luptă sunt subliniate.