Colosseum

Colosseumul este un monument turistic aflat in centrul Romei vizitat de

foarte mulți turiști din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă
clădire-ruină a Imperiului Roman. Colosseumul era cea mai mare construcție
a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi
vizitat in Italia.

Luptele de gladiatori:

Prizonierii din războaie erau puși să lupte între ei sau cu animale sălbatice.
Spectatorii se delectau privind luptele dintre gladiatori si sclavi, uneori chiar si
intre gladiatori si animale.

Amfiteatrul Flavian sau Colosseumul:

Împăratul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane, a început construcția

Colosseumului[1] în anul 72 d.Hr.. Aceasta a fost încheiată în anul 80 d.Hr., la
un an după moartea lui Vespasian.

Uriașul amfiteatru a fost construit în locul unui lac artificial, parte din marele
parc construit de Nero în centrul Romei, care includea de asemenea și Domus
Aurea cât și statuia Colossus. Această gigantică statuie a lui Nero, de 36 de
metri înălțime, care îl prezenta pe împărat în chip de zeu al soarelui a dat
numele actual al construcției - Colosseum. Statuia, amplasată lângă
amfiteatru, a fost demolată ulterior. Nu numai statuia, dar și amfiteatrul
ofereau o priveliște grandioasă. În formă de elipsă, cu axa mare de 186 m, axa
mică de 150 m, avea un perimetru de 520 m si o înălțime de 55 m, oferind
locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundația pe care a fost construit
avea 12 metri grosime.

Descrierea fizică:

Exterior: Spre deosebire de amfiteatrele construite anterior între două

dealuri, Colosseumul este o structură autonomă, în întregime construită.
Planul său este eliptic, având 189 m lungime și 156 m lățime, aria sa fiind de 6
ha. Înălțimea zidului exterior este de 48 m. Perimetrul originar măsoară 545
m. Arena centrală este ovală, având 86 m lungime și 156 m lățime, înconjurată
de un zid de 4,5 m înălțime, care se ridică până la nivelul primelor rânduri
pentru spectatori.Capacitatea enormă a Colosseumului necesita un sistem de
acces și de evacuare eficient, pentru care arhitecții au conceput soluții similare
celor care există la stadioanele moderne. La parter existau 80 de intrări, dintre
care 76 erau destinate spectatorilor de rând. Fiecare intrare era numerotată,
precum și fiecare scară. Nordul intrării principale era rezervat împăratului și
apropiaților săi, pe când celelalte trei intrări axiale erau destinate elitei. Cele
patru intrări axiale erau bogat decorate cu picturi și reliefuri din stuc, dintre
care s-au păstrat unele fragmente. Spectatorii primeau bilete sub formă de
bucăți de ceramică, pe care erau indicate prin numere secțiunea și rândul.
Ajungeau la locurile lor prin mai multe vomitorii care dădeau în tribună. La
sfârșitul jocurilor, sau în caz de urgență, evacuarea se putea face pe acolo în
câteva minute.