Arta si arhitectura

Romana
De Fabian-Smolievski Alexandru
 Arta romană
Arta romană este arta dezvoltată pe
teritoriul Imperiului Roman. Este o expresie a
societății romane, a puterii statului, având ca scop
principal propaganda în favoarea politicii oficiale
a statului roman. De asemenea, arta exprimă și
pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor
pentru fastuos, dorința de a-și înfrumuseța
locuințele, palatele, templele și locurile publice.
 Caracteristici generale
La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești (încât
unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să devină o artă
originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a lungul istoriei,
exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare având un caracter statal,
este o artă unitară, bazată pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul
practic al romanilor.De la Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile,
pentru a se extinde apoi în toate provinciile.
 Arhitectura romană
Romanii au adoptat multe elemente arhitectonice de la
greci transformându-le pentru scopurile lor. Viziunea
lor asupra spațiilor era, totuși foarte diferită față de cea
a Greciei și formele arhitectonice reflectă perfect acest
concept. Diferența principală este de tip politico-social:
statul grec era format dintr-o multitudine de orașe-stat,
deseori în război între ele; romanii, în schimb, cucereau
teritoriile și le asimilau, din acest motiv aveau nevoie
de mai multe construcții publice și de control (ca de
exemplu străzile romane sau apeductele).
 Materiale folosite
Stilul arhitectural roman a folosit o mare varietate de materiale, deoarece au
căutat să se adapteze la resursele găsite în teritoriile pe care le-au ocupat.
Printre aceste materiale se remarcă sarmă, zidărie și zidărie combinate cu
mortar de beton.
Cărămizile erau inițial noroi uscat la soare, dar când a început imperiul, erau
făcute din lut ars. Le-ar putea face pătrate, dreptunghiulare, triunghiulare
sau rotunjite.
În ceea ce privește betonul roman, acesta avea, de asemenea, caracteristicile sale
particulare, care îl făceau mai rezistent decât cel al altor culturi. A fost produsul
unui amestec de mortar de var, agregat, pozzolana, apă și pietre.
Cimentul, pietrele și marmura erau de asemenea prezente. Acesta din urmă, în
principal, ca pardoseală pentru cărămidă sau beton.
Un alt material caracteristic al Romei Antice era stucul, care era compus din trei
straturi de mortar amestecat cu marmură pulverizată. Acesta a fost folosit mai ales
pentru acoperirea tavanelor și a pereților interiori ai camerelor.
 Construcții romane remarcabile
Colosseumul:
Cunoscut și sub numele de Amfiteatrul Flavian, este o
structură din epoca imperială construită în orașul
Roma.
În antichitate avea o capacitate de 65 de mii de
spectatori cu 80 de rânduri de tribune. Este cel mai
mare amfiteatru construit de romani. A fost declarat
Patrimoniu Mondial de către UNESCO și este
considerat una dintre Noile Șapte Minuni ale Lumii
Moderne.
 Forumul roman
Cunoscut ca "Forum Magnum" Este situat în zona
centrală a orașului Roma și a fost destinat să
reunească instituțiile guvernamentale, de piață și
religioase.
Este alcătuit dintr-o cale cunoscută sub numele de Via
Sacra care o traversează și se leagă de Colosseum.
Include o serie de monumente și clădiri din Roma
antică, printre care se remarcă Arcul lui Septimius
Sever, Arcul lui Tit, aproximativ 9 temple și trei
bazilici.
 Arcul lui Constantin
Este un arc de triumf situat între Colosseum și
Dealul Palatin, în Roma și care a fost construit
pentru a comemora victoria lui Constantin I cel
Mare. Măsoară 21 de metri înălțime, 25,7 metri
lățime și 7,4 metri adâncime. Are trei arcuri
centrale și partea sa principală este formată din
coloane atașate și o mansardă cu o inscripție
deasupra.
 Panteonul din Agrippa
Este un vechi templu roman format dintr-o clădire
circulară cu un portic de opt coloane mari în stil
corintic și două grupuri de patru în spate.
Vestibulul dreptunghiular se alătură porticului cu
rotunda, unde se ridică o cupolă de beton cu o
deschidere centrală înaltă de patruzeci și trei de
metri. A devenit un templu iconic al culturii
romane și, prin urmare, a fost copiat în
numeroase ocazii de alți arhitecți.
SFARSIT