1

BĂTĂLIA DE LA MARATHON
490 î.H.r
 2

HARTA MARATHONULUI ÎN ANTICHITATE ( APROX. 500 î.H.r)

 3

Bătălia de la Maraton a avut loc în anul 490 î.Hr.,

între armata persană care invadase Grecia continentală și o
alianță a orașelor-stat (polisuri) grecești.

A fost un episod hotărâtor din cadrul Războaielor medice, fiind

prima dată când perșii au fost înfrânți decisiv într-o bătălie
deschisă. Bătălia de la Maraton a marcat sfârșitul primei invazii a
perșilor în Grecia, aceștia fiind siliți să se retragă în Asia. Deși
războaiele dintre greci și perși au continuat, cu unele întreruperi,
încă mulți ani, bătălia de la Maraton a demontat mitul
invincibilității persane, pregătind terenul pentru următoarele
bătălii victorioase ale grecilor, de la Salamina și Plateea.
 4

Batalia de la Maraton s-a desfasurat in 490 i.Hr pe un camp situat la

nord-est de Atena si s-a incheiat cu victoria fortelor grecesti care s-au
opus unei invazii persane, in timpul razboaielor medice

Generalii atenieni si-au plasat oamenii in pozitii strategice: stiind ca

armata persana era puternica in centru si slaba pe flancuri, atenienii
s-au hotarat sa-i infrunte intarindu-si propriile flancuri mai mult
decat centrul. Acestia au coborat usor de pe dealurile din jurul

Maratonului, 9.000 de barbati puternici, majoritatea hopliti (soldati

pedestri cu armament greu) si s-au indreptat spre Maraton pentru a-
i ataca pe persi. In cele din urma 6.400 de persi au fost ucisi; in
randul grecilor nu au existat decat 192 de victime.
5
FORȚE
COMBATANTE
6
ARMATA PERSANĂ
Principala sursă pentru Războaiele Greco-
Persane, istoricul grec Herodot,
supranumit și „părintele Istoriei”, spune că
flota persană era compusă din 600 de
trireme. El nu dă indicații exacte
referitoare la mărimea armatei persane,
spunând doar că „[perșii] erau în număr
foarte mare”. Alți autori antici, ca poetul
Simonides și autorul roman Cornelius
Nepos (care a scris într-o epocă mai târzie)
estimează că perșii aveau 200.000 soldați
pedeștri și 10.000 de călăreți. Plutarch și
Pausanias dau amândoi, independent, cifra
de 300.000 pentru efectivele persane.
ARMATA GREACĂ
În fața pericolului care o amenința,
Atena ceruse ajutor Spartei. Spartanii
însă, reținuți de scrupule de natură
religioasă, nu s-au pus în mișcare
înainte de a fi lună nouă, adică șase zile
mai târziu: când ei au ajuns la locul
bătăliei, aceasta se terminase deja.
Dintre celelalte polisuri grecești, numai
fidela aliată a Atenei, Plateea, a avut
curajul să trimită un efectiv de circa
1000 de oameni. Herodot nu dă
informații concrete referitoare la
efectivul armatei ateniene, dar istoricii
de mai târziu consideră că Atena
trimisese la Maraton între noua și zece
mii de hopliți. La aceștia se mai adăuga
probabil un anumit număr de soldați
ușor înarmați și de sclavi (Pausanias
susținea că la Maraton au luptat pentru
prima oară și sclavii, alături de oamenii
liberi)
7

Arcași persani

Hopliți greci
8
 DESFĂȘURARE
9

Herodot ne-a lăsat o descriere destul de lacunară şi imprecisă o operaţiilor militare

de la Maraton, încât din ea cu greu ne putem da seama asupra felului cum s-au
petrecut lucrurile. Se pare că perşii se hotărâseră să atace Atena concomitent, pe
mare şi pe uscat. În acest sens, o bună parte dintre trupele lor, în primul rând
cavaleria, primi ordinul să se reîmbarce. Ele urmau să ocolească capul Sunion şi să
debarce în portul Faleronului de lângă Pireu, ca de acolo sa atace direct Atena.

Planul lui Miltiade urmărea angajarea unei lupte corp la corp, urmată de o acţiune
de învăluire a inamicului, prin aripile puternice ale frontului.

Ostaşii lui Miltiade au trecut însă repede prin zonă periculoasă (corpul arcașilor) şi
au ajuns la o luptă corp la corp, în care hopliţii, protejaţi de platoşe şi mânuind cu
pricepere lancea sau sabia, i-au dat peste cap pe invadatori. Este drept că lupta a
fost lungă şi chiar nesigură, mai ales atunci când la centrul frontului presiunea
persană i-a silit pe atenieni să dea înapoi, dar aripile lor i-au pus pe barbari în
derută, ca apoi ele să se abată asupra centrului liniei de bătaie. Linia întregului
front persan a fost ruptă şi „barbarii bezmetici” au luat-o la fugă spre corăbii… dar
elenii porniră pe urmele lor, lovindu-i din spate…”
 Descrierea lui Herodot
10

După ce atenienii se rânduiră pentru bătălie... s-a dat

semnalul. Atenienii porniră în fugă și se năpustiră asupra
barbarilor... Când perșii i-au văzut pe vrăjmași atacându-
i în fuga mare, s-au pregătit să primească atacul,
cumpănind numărul neînsemnat al atenienilor și atacul la
care porniseră aceștia - fără cavalerie și arcași. Ei au
crezut că i-a cuprins nebunia, închipuindu-și că această
sminteală a lor îi va pierde cu siguranță. Atenienii însă,
când se încleștară strâns cu barbarii, se luptară în chip
vrednic de pomenit. Bătălia de la Maraton a ținut mult...
După ce perșii au fost puși pe fugă, atenienii îi urmăriră...
până ce, ajungând la mare, cerură să li se pună la
îndemână foc și atacară chiar corăbiile acelora.
11
12
 CONSECINȚE
13

Victoria de la Marathon a avut unele urmări de

mare însemnatate. Astfel , ea a acordat orașelor
grecești un timp de răgaz pentru a se pregăti în
vederea viitoarelor și inveitabilelor lupte cu perșii,
care nu renunțaseră la planul lor de a cuceri
Grecia. Pe de altă parte .în urma victoriei de la
Maraton , Atena s-a ridicat la rangul de mare
putere militara în lumea grecească rivalizând cu
Sparta.
 LEGENDA ASOCIATĂ BATALIEI DE LA MARATHON
14

O legendă relatează faptul că Fidipide, un mesager atenian,

a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă
de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria
asupra perșilor. În momentul în care a ajuns, a strigat:
Nenikikamen (am învins!), după care a murit pe loc.

În amintirea acestui erou, la inițiativa baronului Pierre de

Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost
inclusă proba de Maraton, care se aleargă pe o distanță de
42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din
Atena).