Republica Sudan

‫جمهورية السودان‬
 Sudan este a doua ţară ca mărime din Africa şi se
află pe locul al 16-lea în lume, fiind situată în nord-
estul Africii.

Se află la frontiera dintre Asia şi Africa, având o

suprafaţă de 2.500.000 km², de 4 ori mai puţin decât Europa
şi o populaţie de aproximativ 37 de milioane locuitori.

Se învecinează cu următoarele state:

în nord: Egipt în nord-vest: Libia
în vest: Republica Ciad în sud: Kenya, Congo şi
Republica Africa Centrală Uganda
în est: Etiopia şi Marea Roşie
 Capitala: Khartoum ‫الخرطوم‬
Khartoum, fondat în anul 1823, este capitala Sudanului si
cel mai mare oras din ţară, cu o populatie de 2 milioane
locuitori al 4-lea oras din Africa, ca mărime. Este
reședința guvernului, centrul comercial, bancar și cultural al
țării.

Khartoum inseamna trompa de elefant , datorita formei

ciudate a vechiului oras. A fost intemeiat in 1821 de către
Pașa Ibrahim, fiul lui Muhammad Ali Pasha,
conducătorului Egiptului si cel care a anexat Sudanul.
Impreuna cu vechea capitala Omdurman si Khartoum Nord,
Khartoum formeaza o singura unitate numita “ Capitala celor
trei orase”.
 Khartoum-Nord este un orașel cu 79.000 locuitori.
Aici se afla una dintre cele mai frumoase grădini din
Sudan.

Omdurman deține cea mai mare piață locală din

Sudan ( Piata Suk) si este cel mai mare
oraș musulman din țară. Pana la victoria lui Al- Mahdi
asupra englezilor din 1885 orasul era putin cunoscut.A
avut o dezvoltare rapida dupa ce a fost declarant
capitala si a fost cucerit de trupele anglo-egiptene in
189, dar a continuat sa se dezvolte ca un centru
cultural, religios si comercial.
KHARTOUM
 Cea mai mare parte a Sudanului este formată din
câmpii vaste traversate de Nil şi afluenţii săi. Zona de
nord este majoritar deşertică, cu stânci sau cu
suprafaţă acoperită cu un strat subţire de un sol fertil.

Sudul este caracterizat de mlaştini şi păduri

tropicale.
Oraşele din deşert sunt caracterizate de străzi largi,
prăfuite, care rămân pustii in cea mai mare parte a
zilei, din cauza căldurii.
Seara, străzile prind viaţă, animate de femeile cu
haine colorate si mâinile pictate cu henna şi de
bărbaţii ce poarta kaftane si turbane.
 Sudan (în arabă=ţara negrilor) este cercetat si islamizat de către
negustorii arabi dinspre N si E, începând din secolul VII.
Puternic legat de Egipt pe plan religios, comercial si cultural,
Sudanul era cunoscut acestora in antichitate sub numele de Kus. De-a
lungul istoriei Sudan a servit ca legatura intre Africa de sud a negrilor cu
zonele de la Mediterana si sudul Saharei cu Marea Rosie. In jurul anului
2000 IHr Egiptul a colonizat Nubia (astazi Sudanul de est), de unde a luat
sclavi si soldati, fildes, aur si pietre pretioase. Nubia a adoptat
Crestnismul, pana ce au fost colonizate de musulmani in secolul XV.

După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudan, dar cele

două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă șapte
secole până la definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa
în 1504.
Denumirea de Sudan desemna inițial în secolul XIX ansamblul
teritorilor locuite de populația neagră la sud de Sahara cuprinse
între Oceanul Atlantic și Oceanul Indian.
 Muhammed Ali Pașa, conducătorul Egiptului (1805 -
1848), începe în 1820 - 1822 cucerirea Sudanului, încheiată
în 1874. Este pentru prima dată în istorie când întreg teritoriu
sudanez este reunit sub o unică autoritate. Transformat într-o
colonie a Egiptului, Sudanul ia acum contact cu lumea
modernă, sunt construite primele căi ferate, este introdusă
cultura bumbacului, se deschid primele școli. Izbucnită in
1881, răscoala antiegipteană condusă de predicatorul religios
Muhammed Ahmed, numit şi Al-Mahdi (1844-1885) reuşeşte
să dobândească, după cucerirea Khartoumului in 1885,
controlul asupra întregii ţări.
 Marea Britanie, care își instaurase
în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază,
sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea
Sudanului (1896 - 1898). După înfrângerea
mișcării mahdiste în bătălia de
la Omdurman (1898), Sudanul este proclamat
condominion anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind
administrat ca o colonie a Marii Britanii.
 La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident
între forțele expediționare franceze și engleze, care
aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului.
Administrația britanică izolează sudul (treimea
meridională a Sudanului), populat de triburi africane
(încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de
nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel
prăpastia dintre cele două părți ale țării. In 1924 a aparut
o lege care interzicea locuitorilor din nord sa se
deplaseze in sud, precum si celor din sud catre nord;
scopul acestei interdictii era prevenirea raspandirii bolilor
tropicale, dar si impiedicarea raspandirii islamului in zona
de sud de catre cei din nord, unde acesta devenise o
religie predominanta Efectul pe termen lung al acestei
legi a fost insa cresterea izolarii dintre cele doua
diviziuni.
 După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul
vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența.

Din timpul Războiului din Golf, când Sudanul s-a declarat de

partea dictatorului irakian Saddam Hussein, țara traversează o
perioadă de izolare politică. Din 1983, aici se desfășoară un
război civil tragic între nordul dominat de musulmani și sudul
care urmărește obținerea independenței. Sudanul este condus
de fundamentaliști islamici din nordul populat de arabi. Prin
intermediul a două dictaturi militare, aceștia și-au supus cu
cruzime minoritățile religioase de creștini și de animiști, care
locuiesc în sud După un conflict care a durat peste două decenii.
Al Doilea Război Civil Sudanez s-a terminat prin acordul de pace
din 2005 de la Naivasha, şi a fost unul dintre cele mai
sângeroase din istoria omenirii, ducând la moartea a peste 2
milioane de oameni, partea sudică a Sudanului a căpătat statut
de regiune autonomă, urmând ca, la data de 9 iulie 2011, să
devină un stat independent, cu capitala la Juba.
 La referendumul privind despărţirea de Republica
Sudan şi constituirea unui stat separat,
independent, 98.8 % dintre locuitorii regiunii
autonome Sudanul de Sud au votat pentru separare.

Preşedintele Republicii Sudan, Omar Hassan al-

Bashir, a acceptat rezultatele referendumului,
confirmându-le printr-un decret.

Statul nou înfiinţat va purta, cel mai probabil

denumirea de Republica Sudanul de Sud, deşi au
fost propuse şi alte nume: Azania, Republica
Nilotică, Republica Nilului, Republica Kush (după
numele unui regat străvechi) şi Juwama.
 Presedintele Sudanului,
Omar Hasan Ahmad al-
Bashir
 Sudanul de Sud concentrează peste 80% din
rezervele de petrol ale Republicii Sudan, având şi
bogate zăcăminte de fier, cupru, crom, zinc, aur şi
argint. Zona este renumită şi pentru flora şi fauna sa,
adăpostind populaţii importante de animale africane,
inclusiv erbivore mari, maimuţe şi lei.
Populaţia zonei este estimată la cca. 8 milioane de
locuitori. Cei mai mulţi dintre locuitori sunt creştini
sau animişti (adesea îmbinînd cele două credinţe), în
contrast cu nordul Republicii Sudan, predominant
musulman unde nici o formă de cult diferită de islam
nu este oficial acceptată. Muncitorii ne-musulmani
sunt consideraţi de mâna a doua; nu li se permite nici
măcar să fie îngropaţi în aceste ţări.
 INDUSTRIA
• Principalul produs de export al Sudanului
este bumbacul. Această țară asigură 80% din
cererea mondială de gumă arabică, o masă densă
obținută din scoarța unor plante rășinoase.
Aceasta este folosită pe post de clei de adeziv.
Aici se gasesc, de asemenea, zacaminte de gaze
naturale, aur, argint, crom, nichel, magneziu, zinc,
fier etc.
Deși aici au fost descoperite zăcăminte de petrol,
care au început să fie exploatate în 1999, țara se
află în pragul falimentului economic.
• Sudanul este impartit in 26 de state, care sunt impartite, la randul
lor, in 133 de districte
• Populatia Sudanului este in proportie de 70% islamica, 5% crestina,
25% apartinand altor religii indigene
• Limba oficiala a Sudanului este limba araba
• Sudanul a devinit membru ONU din 12 noiembrie 1956.
• In Sudan sunt peste un milion de refugiati.
• 70% din polpulatie sunt musulmani suniti.
• Regiuni mari ale tarii sunt putin populate, majoritatea oamenilor
traind in valea Nilului si in capitalele regionale.
• Este tara cu cele mai multe piramide din lume. Pe teritoriul acestui
stat au fost descoperite cel putin 233 de piramide, pe cand in Egipt
sunt cunoscute un numar de 110 piramide.