Sudan

Moise Diana Andrea

Sudanul:
Suprafaţă:
1861 484 km² Capitale: Khartoum -
executivă; Omdurman - Formă de stat: republică
legislativă prezidențială islamică, stat
Populație: 37 federal
345 935 loc.
Vecini: Egipt, Marea Roşie, Diviziuni admi- nistrative:
Etiopia, Eritrea, Sudanul 18 state
de Sud, RD Congo, R.
Centrafricană, Ciad, Libia Sărbătoare națională: 1 ianuarie
(aniversarea proclamării
independenței - 1956)

Situare: în NE Africii Limbi oficiale de lucru:

araba şi engleza
Nume oficial: Republica
Sudan (Al-Jumhuriyat as- Culte: islamism 68,4%, animism
Sudān) 10,8%, catolicism 9,5%,
protestantism 8,5% ş.a.
Capitala: Din Khartoum, capitala Sudanului, avem Palatul
Poporului/Qasr ash-Shaab, Parlamentul, Marea Moschee
Al-Kabir, cele două catedrale (catolică şi anglicană), mai
multe biserici (greacă, maronită ş.a.), Muzeul Național,
Khartoum este capitala Sudanului și se află în partea Muzeul Etnografic și Hotelul Al-Fatih (o clădire modernă).
centrală a țării. Orașul este situat la confluența În Omdurman, un oraș situat pe malul stâng al Nilului Alb,
Nilului Alb cu Nilul Albastru și are o altitudine de se găsește clădirea Parlamentului, construită de o firmă
aproximativ 400 de metri. În Khartoum trăiesc românească în anii '70 și care adăpostește lucrările
aproximativ 1,4 milioane de oameni, iar în legislativului sudanez.
aglomerația urbană, care include și orașele
Omdurman și Khartoum-North, locuiesc aproximativ
5,13 milioane de oameni. Orașul a fost fondat în
1824 ca o tabără militară egipteană și a devenit
reședința Sudanului în 1830, când Sudanul era sub
autoritate egipteană. Khartoum a fost distrus în
timpul răscoalei madhiste în 1884, dar a fost
reconstruit în 1898. A devenit capitala Sudanului
independent în 1956. Khartoum este un important
centru economic, financiar, comercial și industrial al
țării, cu activități precum rafinarea petrolului,
construcția de nave fluviale, producția de sticlă,
încălțăminte, textile și alimente. De asemenea, este
un important nod de transport.
 • Groupies etnice principale sunt negrii (52%), arabi

Populatia: (39%), beja (6%) și altele.

Sudanul a fost afectat de un conflict intern în

• Populația Sudanului în 2017 era de aproximativ regiunea Darfur, care a generat aproximativ 2
37.345.935 de locuitori. În ultimii ani, populația a crescut milioane de refugiați și până la 400.000 de morți. În
semnificativ, de la 10.260.000 în 1956 la 15.503.000 în ceea ce privește religia, majoritatea populației este
1970 și 18.371.000 în 1980. musulmană (68,4%), dar există și practicanți ai
• Rata de natalitate era de 27,9%, rata de mortalitate de animismului (10,8%), catolicismului (9,5%),
7,3%, iar sporul natural era de 20,6%. protestantismului (8,5%) și altele.
• Speranța de viață la naștere era de 62,3 ani pentru bărbați
și 66,7 ani pentru femei.
• Aproximativ 34,2% din populație trăiește în zone urbane.
Principalele orașe includ
◇Omdurman/Umm Durman (1.849,6 mii locuitori),
◇Sharg en-Nil/fost Khartoum North (1.012,2 mii locuitori),
◇Nyālā (493,0 mii locuitori),
◇Port Sudan/Bür Sudān (394,6 mii locuitori),
◇El Obeid/Al-Ubayyd (345,1 mii locuitori), Kassalā (298,5
mii locuitori) și
◇Wad Medani (289,5 mii locuitori).
 După prăbușirea regatului Méroé în secolele
Istorie: IV și V, au apărut noi formațiuni statale în
Sudan. Regatele Makuria și Alwa s-au
remarcat și au adoptat creștinismul în secolul
al VI-lea. Chiar și după cucerirea Egiptului de
În sec. 19, Sudanul era cunoscut ca fiind teritoriul către arabi în secolul al VII-lea, aceste două
locuit de populația neagră la sud de Sahara, între regate creștine au reușit să supraviețuiască
Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. În Antichitate, încă șapte secole până la cucerirea finală
Sudanul era numit Țara Kuș sau Nubia și avea relații
islamică - Makuria în 1314 și Alwa în 1504. În
comerciale intense cu Egiptul faraonic. Egiptul
controla Valea Nilului în Sudan sub forma unui secolul al XV-lea, sultanatul Fung, cu reședința
viceregat. Apoi, în sec. 10 î.Hr., a fost înființat la Sennar, a devenit un important centru
Regatul Nubian cu reședința la Napata, care a comercial între Egipt, Etiopia, Africa Centrală
stăpânit și Egiptul pentru o perioadă de timp. și Arabia. Sultanatul de la Darfur, care a
Descendenții dinastiei nubiene au domnit asupra contribuit la răspândirea islamului, a fost
Nubiei timp de aproximativ un mileniu după ce au cucerit de egipteni în 1874. Muhammad Ali
fost izgoniți din Egipt în anul 650 î.Hr. Pașa, conducătorul Egiptului (1805-1848), a
început cucerirea Sudanului în 1820-1822,
finalizată în 1874.
• Războiul civil din Sudan a creat premisele
pentru intervenția forțelor armate în politică.
Guvernele civile și cele militare s-au alternat în
conducere. În 1969, un Comitet Revoluționar
condus de generalul Gaafar Muhammad
Nimeiri a preluat puterea. El a încheiat un
acord de încetare a focului în 1972, dar politica
de islamizare declanșată în 1983 a reaprins
războiul civil. O nouă lovitură de stat militară a
avut loc în 1985, iar regimul condus de
generalul Omar Hassan Ahmad al-Bashir a
preluat puterea.
Ceremonia oficială de semnare a
tratatului de pace final, care pune
capăt lungului război civil, are loc la
9.1.2005 la Nairobi. Referendumul
organizat în perioada 9-15.1.2011 în
provincia meridionale decide, cu
voturile a 98,8% dintre participanți.
Un adevărat război civil izbucnește
cu violențe în februarie 2003 între
autoritățile centrale, milițiile de
origine arabă (așa-numitele miliții
Djandjawid) susținute de Khartoum
și mișcarea de eliberare sudaneză
SLM a pop.
• La 07.09.2011, în orașul Juba, în prezența
secretarului general al ONU și a președintelui
al-Bashir, s-a născut al 54-lea stat independent
african, Republica Sudanul de Sud. Statul
sudanez pierde astfel 644.329 km² cu 10,6
milioane de locuitori, 1/4 din suprafața sa.
Întrucât majoritatea câmpurilor petroliere
exploatate din 1978 se află în Sudanul de Sud,
iar conductele, rafinăriile și instalațiile portuare
de export din nord, în orașul Port Sudan statele
învecinate depind de armonizarea intereselor
legate de împărțirea redevențelor petroliere.