Sudan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

‫جمهورية السودان‬
Jumhūrīyat al Sūdān
Republic of the Sudan
Sudan

Drapel Stemă[*]

Deviză: ‫النصر لنا‬ 

Imnul național: ‫ نحن جند هلل جند الوطن‬  ar

We are the Soldiers of God and of Our Land

Geografie

Suprafață  

 - totală 1.886.068 km² (locul 16)

Cel mai înalt
Deriba Caldera[*] (3.042 m) 
punct

Cel mai jos punct Marea Roșie (0 m) 

Cel mai mare oraș Omdurman

Vecini Sudanul de Sud

Ciad
Republica Centrafricană
Etiopia
Eritreea
Egipt
Libia
Kenya
Uganda
Republica Democrată Congo
Bir Tawil 

Fus orar East Africa Time

Ora de vară Neobservat

Populație

Populație  

 - Recensământ 20
30.894.000
08

Densitate 16,4 loc/km²

Limbi oficiale Araba, Engleză

Etnonim (masc.) sudanez, (fem.) femeie
sudaneză, (pl.) sudanezi

Guvernare

Sistem politic Federal prezidențial democrație repu

blică

Președintele
Consiliului Militar Abdel Fattah Abdelrahman Burhan
de Tranziție

Prim-ministru Abdalla Hamdok

Legislativ National Legislature(d) 

Capitala Khartoum

Istorie
 Fondare

Regatele din
2000 ÎHr
Nubia

Dinastia Sennar 1504

Unificarea cu
1821
Egiptul

Independența de
la Egipt și Regatul 1 ianuarie 1956
Unit

Actuala
9 ianuarie 2005
Constituție

Economie

PIB (PPC) 2010

 - Total $98,926 miliarde[2]

 - Pe cap de
$2.464,901[2]
locuitor

PIB (nominal) 2010

 - Total $65,742 miliarde[2]

 - Pe cap de
$1.638,065[2]
locuitor

IDU (2007) ▲ 0,531[3] (medium) (locul 150)

Monedă Liră sudaneză ( SDG )

Coduri și identificatori

Cod CIO SUD 

Cod mobil 634 

Prefix telefonic 249

ISO 3166-2 SD 

Domeniu Internet .sd

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text 
 Sudan este unul dintre cele mai mari state din Africa și al șaisprezecelea stat din lume
ca mărime. Cu cât se înaintează spre nord, cu atât vegetația este mai săracă. La sud,
în depresiunea Nilului Alb, se întind pădurile tropicale și marea mlaștină Sudd. La
granița cu Egiptul, în nordul Sudanului, pe ambele maluri ale Nilului se află deșerturi în
continuă expansiune și un teritoriu nerevendicat de nicio țară, Bir Tawil.
Conform referendumului din ianuarie 2011, acceptat de președintele Sudanului, Omar
al-Bashir, Sudanul de Sud s-a desprins și a devenit țară independentă pe 9 iulie 2011.
Sudanul se învecinează la nord cu Egipt, la est cu Eritreea, la sud-est cu Etiopia, la sud
cu Sudanul de Sud, la sud-vest cu Republica Centrafricană, la vest cu Ciad și la nord-
vest cu Libia.

Cuprins

 1Istorie
 2Politică
 3Diviziuni administrative
 4Geografie
 5Economie
 6Demografie
 7Educație
 8Cultură
o 8.1Patrimoniu
 9Sănătate
 10Apărare
 11Alte subiecte
 12Referințe
 13Vezi și
 14Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Sudanului.
Denumirea de Sudan desemna inițial în secolul XIX ansamblul teritorilor locuite de
populația neagră la sud de Sahara cuprinse între Oceanul Atlantic și Oceanul Indian.
Statuia unui rege nubian

Cunoscut în antichitate sub numele de Țara Kuș sau Nubia, teritoriul Sudanului întreține
din mileniul III î.Hr. intense relații comerciale cu Egiptul faraonic. În timpul Regatului
Nou (sec. XVI - XII î.Hr.), Egiptul înglobează valea Nilului între prima și cea de-a patra
cataractă a fluviului sub forma unui viceregat. Regatul Nubian cu reședința la Napata,
constituit în secolul X î.Hr., stăpânește în timpul dinastiei a 25-a egiptene (numită
și dinastia nubiană), între 745 și 650 î.Hr., și Egiptul. După izgonirea
ultimului faraon nubian din Egipt (650 î.Hr.), descendenții dinastiei domnesc asupra
Nubiei încă un mileniu - în Regatul de la Napata, apoi în Regatul Meroë (secolul IV î.Hr.
- secolul IV d.Hr.). Sub loviturile Regatului Axumit, statul Meroë se destramă
între 320 și 350. Dintre noile formațiuni statale constituite acum se impun regatele
Makuria (cu reședința la Dongola) în nord și Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care
adoptă creștinismul.
După cucerirea Egiptului (641/642) arabii pătrund și în Sudanul septentrional, dar cele
două regate creștine, deși izolate, reușesc să se mențină încă șapte secole până la
definitiva cucerire islamică - Makuria în 1314 iar Alwa în 1504.
În secolul XV se constituie puternicul sultanat de la Darfur cu reședința la Sennar, pe
Nilul Albastru, care joacă un rol important în comerțul dintre Egipt, Etiopia, Africa
Centrală și Arabia. Sultanatul de la Sennar, care contribuie la răspândirea islamului, se
destramă după 1750.
Muhammed Ali Pașa, conducătorul Egiptului (1805 - 1848), începe
în 1820 - 1822 cucerirea Sudanului, închiată în 1874. Este pentru prima dată în istorie
când întreg teritoriu sudanez este reunit sub o unică autoritate. Transformat de
facto într-o colonie a Egiptului, Sudanul ia acum contact cu lumea modernă, sunt
construite primele căi ferate, este introdusă cultura bumbacului, se deschid primele
școli. Izbucnită în 1881, răscoala antiegipteană condusă de predicatorul
religios Mohammad Ahmed, numit și al-Mahdi (1844 - 1885) reușește să dobândească,
după cucerirea orașului Khartoum în 1885, controlul asupra întregii țări, pe care îl
păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase
în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea
Sudanului (1896 - 1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de
la Omdurman (1898), Sudanul este proclamat condominion anglo-egiptean
(1899 - 1955), fiind administrat de facto ca o colonie a Marii Britanii.
Harta Sudanului înainte de independența Sudanului de Sud

La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între forțele expediționare

franceze și engleze, care aduce cele două puteri coloniale în pragul războiului.
Administrația britanică izolează sudul (treimea meridională a Sudanului), populat de
triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul
conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării.
După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1
ianuarie 1956 independența.
Devine membru ONU din 12 noiembrie 1956. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul
marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros
război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează
premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile
(1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare
(1958 - 1964, 1969 - 1986, 1989 - 1993).
Vezi și:

 Campania din Africa de est (al Doilea Război Mondial)

 Imperiul colonial francez
 Imperiul britanic
 Atacul asupra Omdurmanului și Khartoumului din 2008
 Lista misiunilor de menținere a păcii a Națiunilor Unite
 Mohammad Ahmed (politician)

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Sudanului.
Din timpul Războiului din Golf, când Sudanul s-a declarat de partea
dictatorului irakian Saddam Hussein, țara traversează o perioadă de izolare politică.
Din 1983, aici se desfășoară un război civil tragic între nordul dominat de musulmani și
sudul care urmărește obținerea independenței. Sudanul este condus de fundamentaliști
islamici din nordul populat de arabi. Prin intermediul a două dictaturi militare, aceștia și-
au supus cu cruzime minoritățile religioase de creștini și de animiști, care locuiesc în
sud. După un război civil care a durat aproape douăzeci de ani și a făcut aproape două
milioane de victime, în 2003 - 2004 negocierile pentru pace au înregistrat progrese.
La 5 ianuarie 2005 s-a semnat Tratatul de pace de la Naivasha.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

      Sudanul de Nord

      Darfur

      Frontul de Est

      Abyei

      Kurdufanul de Sud și Nilul Albastru

Articol principal: Diviziuni administrative ale Sudanului.

Sudanul este împărțit în 26 de state.
Vezi și:

 Lista diviziunilor administrative ale țărilor din Africa

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Sudanului.
Sudanul are un relief relativ monoton: în partea centrală o vastă câmpie continuată spre
vest cu podișul Kordofan (altitudine în jurul a 500 m) și spre sud cu o regiune
mlăștinoasă în mare parte (numită Sudd). Partea nordică are și ea un relief relativ plat,
parte a Deșertului Libian și a Deșertului Nubian, ultimul separat de Marea Roșie printr-
un lanț muntos (cu altitudini ce trec de 2400 m). Munți mai semeți se află în
extremitatea vestică, în regiunea Darfur și în cea sudică unde, în munții Imatong se
găsește altitudinea maximă din țară (vârful Kinyeti, 3187 m).
Pe aproape întreg teritoriului Sudanului curge Nilul Alb, care la nord de Khartoum se
unește cu Nilul Albastru pentru a forma cel mai important si cel mai impunător fluviu
al Africii, Nilul. Datorită Nilului, câmpurile agricole sunt irigate din belșug.
Vezi și:

 Lista țărilor după punctul de maximă altitudine

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Sudanului.
Principalul produs de export al Sudanului este bumbacul. Această țară asigură 80% din
cererea mondială de gumă arabică, o masă densă obținută din scoarța unor plante
rășinoase. Aceasta este folosită pe post de clei de adeziv.
Deși aici au fost descoperite zăcăminte de petrol, care au început să fie exploatate
în 1999, țara se află în pragul falimentului economic.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Sudanului.

Evoluţia demografică între 1961 şi 2003 (conform FAO, 2005). Populația în milioane locuitori.

Educație[modificare | modificare sursă]
 Rata analfabetismului la cei peste 15 ani (1995): 54% (bărbați :42%; femei
65%)
 Rata de înscriere în instituții de învățământ:
o primar 55% (1993)
o secundar 21% (1991)
o superior 3% (1990)

Cultură[modificare | modificare sursă]
Patrimoniu[modificare | modificare sursă]
Între 2003-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 2 obiective
culturale sau naturale din Sudan.

Sănătate[modificare | modificare sursă]
 Mortalitate infantilă (1995): 75%
 Un medic la 11 110 locuitori (1990)
 Cheltuieli pentru sănătate (1990): 3,3% din PIB
 Acces la apă potabilă: nu se cunosc date

Apărare[modificare | modificare sursă]
 Buget militar (1994):3% din PIB
 Forțe armate (1995) 89.000 oameni

Alte subiecte[modificare | modificare sursă]

 Listă de șefi de stat și de guvern care au murit în accidente aviatice
 Manute Bol (jucător de baschet și activist)
 Asociația Sudaneză de Fotbal
 Echipa națională de fotbal a Sudanului
 Joseph Serrousi (om de afaceri stabilit în România)

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ „Discontent over Sudan census”. News24. 21 mai 2009. Accesat în 8 iulie 2011.
2. ^ a b c d Database (aprilie 2010).  „Report for Selected Countries and Subjects — Sudan”.  World
Economic Outlook Database April 2010  of the International Monetary Fund. Accesat în  8 ianuarie
2011.
3. ^ „Human Development Report 2009. Human Development Tndex Trends: Table G”  (PDF).  United
Nations. Accesat în 5 octombrie 2009.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
 Leila Aboulela (scriitoare)
 Tayeb Salih (scriitor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sudan

 ro  Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României

 ar  Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
 en  Site oficial
 ro  Îndrumar de afaceri Document elaborat de Ministerului Comerțului din
România
 ro  Despre Sudan
 ro  Sudanul cea mai vulnerabilă țară din lume
 ro  Impresii de călătorie
 ro  Sudan: Referendum pentru secesiunea celei mai mari tari africane. Adus la 9
ianuarie 2011