Participă la concursul de fotografie Wiki Loves Earth: încarcă imagini cu monumente naturale ale Moldovei, ajută Wikipedia și

câștigă premii!

Republica Moldova
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Acest articol se referă la Republica Moldova. Pentru principatul istoric, vedeți Principatul Moldovei. Pentru regiunea geografică din România,
vedeți Moldova Occidentală. Pentru alte sensuri, vedeți Moldova (dezambiguizare).

Republica Moldova
Moldova

Drapelul Republicii Moldova Stema Republicii Moldova

Imnul național:
Amplasarea Republicii Moldova în cadrul Europei

Geografie

Suprafață

- totală 33.846 km² (locul 102)

Apă (%) 1,4

Cel mai înalt punct Dealul Bălănești (430 m)

Cel mai jos punct Nistru (2 m)

Cel mai mare oraș Chișinău

Vecini Ucraina
România

Fus orar EET (UTC+2)

Ora de vară EEST (UTC+3)

 Populație

Populație

- Recensământ 2017 2.550.900

Densitate 102 loc/km²

- Estimare (2014) 2.998.235 (fără teritoriul din stînga

Nistrului și
municipiul Tighina)(locul 138)

- Estimare (2015) 3.473.900 (inclusiv

Transnistria)(locul 132)

Limbi oficiale limba română[1][2][3][4]

Limbi
rusă, ucraineană și găgăuză[5]
regionale/minoritare

Etnonim moldovean (masc.),

moldoveancă (fem.),
moldoveni (pl.).

Grupuri etnice 82,06% băștinași (dintre care

75,07% declarați moldoveni și
7,0% declarați români)
6,57% ucraineni
4,05% ruși
4,57% găgăuzi
1,88% bulgari
0,83% alte minorități etnice

Guvernare

Sistem politic Republică parlamentară

Președinte Igor Dodon

Prim-ministru Pavel Filip

Președintele
Andrian Candu
Parlamentului

Legislativ Parlamentul Republicii

Moldova

Capitala
Chișinău

Istorie

Independență față de Uniunea Sovietică

declarată 27 august 1991

Economie

PIB (PPC) 2016

- Total ▲17,693 miliarde $[6]

- Pe cap de locuitor ▲4.973 $[6]

PIB (nominal) 2016

- Total ▼6,740 miliarde $[6]

- Pe cap de locuitor ▼1.926 $[6]

Gini(2011) 38 (mediu)

IDU(2015) ▲0,693[7] (mediu) (locul 107)

 Monedă Leu (MDL)

Coduri și identificatori

Cod CIO MDA

Cod mobil 259

Prefix telefonic 373

ISO 3166-2 MD

Domeniu Internet .md

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text

Portal Republica Moldova

Republica Moldova[8][9] (abreviată RM sau R.M.) este un stat localizat în sud-estul Europei, care se învecinează cu România la vest și
cu Ucraina la nord, est și sud. Republica Moldova este un stat fără ieșire directă la mare, însă are ieșire la Dunăre pe o fâșie de 430 de metri[10]la
extremitatea sa sudică,[11] prin intermediul căreia are potențial acces la Marea Neagră. În procesul dezmembrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a
declarat independența pe 27 august 1991. Pe 29 iulie 1994 a fost adoptată prima constituție a Moldovei. Începând cu anul 1990, teritoriul Moldovei situat pe
malul estic al fluviului Nistru este sub control de facto a regimului separatist din Transnistria.[12][13]
Republica Moldova este o republică parlamentară cu un președinte în calitate de șef al statului și un prim-ministru în calitate de șef al guvernului. Moldova
este stat membru a Organizației Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Parteneriatului pentru Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN și a altor organizații
internaționale. Republica Moldova aspiră pentru aderarea la Uniunea Europeană,[14] și a implementat deja primul Plan de Acțiune de 3 ani în cadrul Politicii
Europene de Vecinătate.[15]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Republicii Moldova.
Antichitate[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Dacia.

Teritoriul actual al R. Moldova a fost populat în antichitate de triburile dacice ale costobocilor și tyrageților (Hartă a Europei de sud-est în secolul I î.Hr, întocmită de istoricul
german Johann Gustav Droysen în 1886.).

În antichitate pe teritoriul Republicii Moldova, României (partea central nord-estică) și Ucrainei (partea sud-vestică) s-a format civilizația Cucuteni, una dintre
cele mai vechi civilizații din Europa. Civilizația a dispărut misterios după migrările popoarelor indo-europene prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Astfel s-a
format civilizația dacilor.
Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii, iar dacii aceeași limbă cu geții.[16] Totuși, prima relatare despre geți aparține
lui Herodot.[17][18] Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoșii poporului român.[19] După
ce Dacia a devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii
române.[20][21][22] Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis[23][24][25] și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele
preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac.[26][27] În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.[28] După moartea lui, statul geto-dac
se va destrăma în 4, apoi în 5 regate.[29] Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc
succesiv Deceneu, Comosicus și Coryllus.[30] Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal.[31] În această perioadă se mențin o serie
de conflicte cu Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian.[32] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea
aureliană.[33]
Dacia în timpul lui Constantin cel Mare

Împăratul Constantin cel Mare a construit în 328, podul lui Constantin cel Mare peste Dunăre, în vederea recuceririi Daciei. În 332 pornește o campanie
împotriva vizigoților, îi înfrânge și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre inclusiv sudul Moldovei reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană. Limita
de nord din Dacia a imperiului este marcată de Brazda lui Novac[34]. Limesul continua apoi spre sudul Moldovei (probabil pe râul Buzău) mergând pe la nord
de actualul oraș Galați apoi spre Prut pe la Vadul lui Isac, Cahul si se termina la lacul (limanul) Sasîc, aproape de Nistru, pe valul de pământ numit uneori
și valul lui Athanaric [35] Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și titlul de Dacicus Maximus.
Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale
de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti: sarmați, goți (germanici), huni (mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial,
apoi slavofoni), ruși kieveni, maghiari (ugro-finici), pecenegi și cumani (turcofoni), și tătari.[36]
Moldova medievală[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Principatul Moldovei.
Stema simplă a Moldovei, la mănăstirea Cetățuia (România)

Portal Moldova

După marea invazie mongolă (1241), întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur.[36] Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea
secolului al XIV-lea, include în hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră. Odată ce popoarele migratoare
au trecut, s-au asimilat sau așezat (în Europa sau/și Asia), populația băștinasă, vorbitoare de limbă română, reușește să fortifice frontiera răsăriteană (de
est) a Moldovei cu mai multe cetăți românești: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Chilia,[36] ș.a. citate în cronicile cavalerilor Teutonici ca
fiind cnezate vasale ale Haliciului și ale Volîniei.[necesită citare] După ocuparea cetăților Cetatea Albă și Chilia în 1484, Imperiul Otoman transformă în 1538, la
sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, Tighina și Basarabia în raia turcească (în Evul Mediu Dezvoltat, după apariția țărilor române
medievale, Basarabia era denumirea românească a regiunii cunoscută de Turci ca Bugeac).[36]
În secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să plătească tribut la Poarta Otomană fără însă să-și piardă suzeranitatea. Devenit în vremea
domniei Ecaterinei a II-a, vecin răsăritean al Moldovei, Imperiul Rus anexează (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic aflate atunci în vigoare[37])
prin Pacea de la București din 1812, teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte componentă a Țării Moldovei (45.600 km2, cu o populație de cca 500.000 de
locuitori, în proporție de 86% români), denumindu-l Gubernia Basarabia.[36]
Perioada țaristă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Gubernia Basarabia.
Vezi și: Colonizarea Basarabiei.

Republica Democratică Moldovenească, proclamată în Gubernia Basarabia.

După anexarea către Imperiul Rus în 1812, Basarabia este colonizată în cursul secolului al XIX-lea cu ruși, ucraineni, polonezi, germani, evrei, iar populația
băștinașă este supusă unui proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este interzisă în școlile din Basarabia.[36][38] Dezvoltarea
economică a guberniei Basarabia (după dezlipirea de Moldova), sub adminstrația rusească, s-a efectuat în perspectiva unei economii de export de grâne și
vite spre portul Odesa și în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda în toate zonele de populație ne-rusă din imperiul
țarist rus. În acest cadru au fost construite căile ferate și zonele urbane noi din Chișinău și Bălți, care au devenit (demografic) orașe preponderent rusești în
mijlocul autohtonilor români-moldoveni.
Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din 1856, care încheie războiul Crimeii, i-au
restituit Principatului Moldovei trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Țării
Românești sub domnia unică a românului moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului național modern român (care cuprindea
atunci și sudul Basarabiei).[36]
Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să cedeze înapoi Imperiului Rus cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și
Ismail) în schimbul Dobrogei și a recunoașterii, de jure, a independenței României față de Imperiul Otoman.[36]
Prima independență[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Republica Democratică Moldovenească.
Vezi și: Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească.
În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu. Congresul ostășesc de la Chișinău (23-
27.10.1917)[36] proclamă autonomia teritorială și politică a Basarabiei, și ia inițiativa constituirii din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor
profesionale și culturale, a unui parlament – Sfatul Țării.[39] Acesta proclamă la 2 decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească în frunte cu Ion
Inculeț, iar la 24 ianuarie 1918 votează independența republicii.
Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandate, la 22 decembrie 1917 Sfatul Țării cere guvernului român să trimită armata pentru a restabili
ordinea. Trupele aliate au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori, iar în câteva zile să elibereze complet
Basarabia.[40] Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă
pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia.[41]
Unirea cu Regatul României[modificare | modificare sursă]
Județele și regiunile istorice ale României Mari după 1926.

Articole principale: Unirea Basarabiei cu România și România Mare.

Întrunit la Chișinău la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul
României. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri.[36][42] Tratatul de la Paris (1920), semnat de Marea
Britanie, Franța, Italia și Japonia recunoaște unirea Basarabiei cu România.[36]
Pactul germano–rus[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Pactul Ribbentrop-Molotov și Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord.
În iunie 1940, în virtutea punctului 3 al protocolului adițional secret al pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939), Uniunea
Sovietică adresează României notele ultimative din 26 și 27 iunie 1940, somând-o să cedeze Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța, chiar dacă
ultimile două regiuni nu făcuseră niciodată parte din Imperiul Rus.[43][44] La 28 iunie 1940, trupele sovietice invadează și ocupă aceste teritorii.[36][45] La 2
august 1940, Uniunea Sovietică proclamă pe o parte a teritoriului ocupat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea șase dintre cele
nouă foste județe ale Basarabiei, între Prut și Nistru, și un teritoriu în stânga Nistrului. Printr-o hotărâre a Kremlinului din 4 noiembrie1940, ținutul
Herța, Nordul Bucovinei, județele Hotin la nord și Cetatea Albă, Chilia și Ismail la sud - au fost încorporate în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.[36]
Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Operațiunea München și Operațiunea Iași-Chișinău.
Ordinul lui Ion Antonescu către armata română de a trece Prutul și a elibera Basarabia de sub ocupația rusă, 22 iunie 1941

Pe 22 iunie, 1941, unități ale armatelor română și germană au început campania din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se
„Operațiunea München”, de recuperare a Basarabiei, Bucovinei de Nord și Ținutului Herța. Armata română a început lupta împotriva forțelor sovietice în
dimineața zilei de 22 iunie 1941 pe un front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră. Ofensiva s-a dat pe jumătatea de nord a frontului, de la sectorul
Ungheni-Sculeni în sus pe cursul râului Prut, pentru a îndrepta linia curbată spre vest a garniței URSS în zona de sus. La 5 iulie în orașul Cernăuți au intrat
primele trupe române. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de către Divizia blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălți pe care o
eliberează la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unități din Divizia 5 infanterie română. Pe 16 iulie, ca urmare a acțiunilor
întreprinse de Corpul 3 român și Corpul 54 german, este eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului frontului
germano-român transmite că odată cu victoria pentru cucerirea masivului Cornești, “cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” și
că Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia
Nouă, Vâlcov și continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.[46]
La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub
supraveghere teritoriul dintre Nistru și Bug. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în nordul Basarabiei (Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944, ele
ocupă sudul Basarabiei.
După război, propaganda sovietică a încercat să demonstreze și o anumită mișcare de partizani în Basarabia, în spatele trupelor române. În realitate,
mișcarea de partizani sovietică în Basarabia, în cel de al doilea război mondial, n-a existat. Unele acțiuni armate răzlețe care au fost semnalate în spatele
frontului român au constituit acțiuni ale trupelor speciale sovietice parașutate într-o formă sau alta.
Perioada sovietică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945, Basarabia revine sub ocupație sovietică, situație în care se va afla până în 1991. Uniunea
Sovietică organizează aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care se subordonează autorităților de la Moscova. În perioada 1940 - 1941 și 1944
- 1953, sute de mii de locuitori sunt uciși, închiși în lagăre sau deportați în Siberia, politica de deznaționalizare continuând și după această dată.[36] În anii
1946 -1947 a avut loc foametea generată de un complex de cauze: distrugerile din timpul războiului; seceta din anii 1945 și 1946; politica statului prin
sechestrarea abuzivă a producției agricole aparținând gospodăriilor țărănești, colectările de grâu la stat fiind exagerate și necorespunzătoare proporțiilor
recoltei.[47]
Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii:

 Între iunie 1940 și iunie 1941, 300.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care 57.000 au murit[48];
 Între martie 1944 și mai 1945, 390.000 de de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care 51.000 au murit[49];
 Între mai 1945 și decembrie 1953, 1.654.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care 215.000 au murit
(majoritatea în Gulag și pe drum)[50].

Nicolae Ceaușescu și Ivan Bodiul (în dreapta) celebrând la Chișinău, pe 2 august 1976, a 36-a aniversare a RSS Moldovenești.

În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, în mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în
dauna României, din care 703.000 au fost ucise. Aceasta reprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe lună, ceea ce înseamna aproximativ
un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi.
Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King[51], diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959(sovietic),
ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august 1944, arată că
deficitul demografic a fost compensat prin colonizare, dar, simultan, populația băștinașă a românilor moldoveni s-a menținut la fața locului în proporție de
59% (pentru tot teritoriul anexat, dar fără Transnistria) față de proporția de 74% înainte de război. Procentul de 15% din o medie de trei milioane de
persoane reprezintă aproximativ 450.000 de persoane. Mulți locuitori români, ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în
România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu, au fost capturați de către forțele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceștia au fost
împușcați sau deportați[52].
În noile condiții istorice create după 1985 de politica „glasnost”, în RSSM, în 1986 se formează Mișcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul
Popular din Moldova. Acesta organizează la 27 august 1989 o mare adunare națională care impune adoptarea, la 31 august 1989 a limbii române ca limbă
de stat și revenirea la alfabetul latin. La 23 iunie 1990 parlamentul de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS Moldova, iar Mircea Snegur este ales
președinte al republicii. La 23 iunie 1991 este adoptată noua denumire a statului – Republica Moldova. Iar în partea stângă a Nistrului, la 16
august 1990 este proclamată Republica Moldovenească Nistreană, cu reședința la Tiraspol, care nu recunoaște apartenența sa la Republica Moldova.[36]
A doua independență[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Republica Moldova după independență.
Vezi și: Războiul din Transnistria, Conflictul din Găgăuzia, Protestele de la Chișinău din 2009 și Controversa identitară în Republica Moldova.

Gheorghe Ghimpu arborând Tricolorul românesc pe clădirea Parlamentului.

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a Uniunii Sovietice în state naționale, Republica Moldova și-a declarat independența. La doar
câteva ore după proclamarea independeței, România recunoște oficial independența Republicii Moldova, devenind astfel prima țară care face asta. La 21
decembrie 1991 Republica Moldova semnează actul de constituire a Comunității Statelor Independente. În 1992 Republica Moldova devine stat-membru
al Organizației Națiunilor Unite.
Înainte de proclamarea independenței, în țară a apărut o mișcare a băștinașilor majoritari, care sprijinea reunificarea Republicii Moldova cu România, dar și
mișcări secesioniste care pledau pentru despărțirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă, forțe separatiste, au proclamat
unilateral independența teritoriilor respective. Au urmat o serie de ciocniri armate între trupele de ordine ale Republicii Moldova și milițiile rusofone ale
Tiraspolului. Prima bătălie cu morți și răniți s-a produs pe podul peste Nistru de lângă Dubăsari, la 2 noiembrie 1990 (3 morți, peste 30 răniți din ambele
părți). A urmat altă ciocnire sângeroasă în decembrie 1991 (3 morți, peste 5 răniți din ambele părți). De la 2 martie 1992 luptele în zona Nistrului au luat un
caracter permanent, această data fiind considerată (cu unele contestări) începutul Războiul din Transnistria. Republica Moldova a fost nevoită să lupte
pentru menținerea suveranității asupra teritoriului din stânga Nistrului, întâmpinând rezistență din partea Rusiei și Ucrainei, care au susținut armat forțele
locale separatiste. La 21 iulie 1992, conflictul a fost aplanat printr-o convenție semnată între Republica Moldova și Federația Rusă.
Noul parlament ales la 27 februarie 1994, ratifică tratatul din 1991 de aderare la CSI, renunță la imnul național „Deșteaptă-te, române!” și stabilește limba
moldovenească drept limbă de stat.[36] Prin noua Constituție din 1994 și Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Transnistria
și Găgăuzia devin regiuni autonome în cadrul Republicii Moldova. La 25 iunie 1995 Republica Moldova este admisă în Consiliul Europei. După alegerile
parlamentare din 22 martie 1998 se constituie o alianță de centru-dreapta Alianța pentru Democrație și Reforme, care formează guvernul, iar Partidul
Comuniștilor, obținând 40 din cele 104 mandate, trece în opoziție.[36]
La 21 iulie 2000, Parlamentul Republicii Moldova adoptă un amendament la constituție, prin care Republica Moldova devine republică parlamentară,
președintele statului urmând să fie ales de către parlament cu o majoritate de 3/5 din voturi. Incapacitatea parlamentului de a alege un nou șef al statului îi
permite președintelui Lucinschi să dizolve la 31 decembrie 2000 organul legislativ, și să fixeze alegeri anticipate pentru 25 februarie 2001. Din 17 formațiuni
politice înscrise în cursa electorală doar trei acced în parlament, Partidul Comuniștilor obținând 50,7% din sufragii, la redistribuirea mandatelor îi revin 71 din
cele 101 de locuri în parlament. „Alianța Dumitru Braghiș” obține 13,3% din voturi și 19 mandate, iar Partidul Popular Creștin Democrat – 8,2% și 11
mandate. Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, este ales la 4 aprilie 2001 în calitate de nou șef al statului. Astfel, Republica Moldova este primul stat
desprins din fosta Uniune Sovietică, în care Partidul Comunist nereformat revine la putere.[36]

Arborarea drapelului UE pe clădirea Parlamentului la 7 aprilie 2009

În martie–aprilie 2002, la Chișinău au loc ample manifestații populare împotriva deciziei de a introduce limba rusă ca a doua limbă oficială a statului.
La reuniunea de vârf a OSCE de la Istanbul din 1999, Rusia se angajează să-și retragă forțele din Transnistria, promisiune reiterată și la reuniunea de
la Porto din 2002, fără a respecta însă nici unul din aceste angajamente până în prezent.
În alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Partidul Comuniștilor obține 46% din sufragii și 56 din cele 101 mandate ale parlamentului; Blocul „Moldova
Democrată” – 28,5% (34 de mandate), iar PPCD – 9,1% (11 mandate). La 4 aprilie 2005 Vladimir Voronin este reales de parlament în funcția de
președinte.[36]
În urma alegerilor parlamentare de la 5 aprilie 2009, Partidul Comunist a câștigat scrutinul cu 49,48% din voturi, obținând 60 din cele 101 de mandate în
parlament; urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13,13%, Partidul Liberal Democrat cu 12,43% și Alianța Moldova Noastră cu 9,77%.
La 7 aprilie 2009, zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat la Chișinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele
pașnice au degenerat în violențe datorită provocatorilor, infiltrați în mulțime. Au fost atacate și ocupate clǎdirile Parlamentului și Președenției.[53] Actele
violente au fost condamnate de cǎtre OSCE.[54]. Peste 100 de polițiști au fost răniți în confruntări. Iar în noaptea de 7 spre 8 aprilie sute de tineri au fost
reținuți de poliție și maltratați în comisariate. Potrivit Ministerului de Interne, circa 270 de persoane au fost torturate atunci.[55]
Partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcția de președinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului și organizarea
de alegeri anticipate pe 29 iulie 2009, la care Partidul Comuniștilor se plasează din nou pe primul loc cu 44,69% (48 de mandate), dar partidele de opoziție
(PL, PLDM, AMN și PDM) fac o coaliție numită Alianța pentru Integrare Europeană, și având majoritatea cu 53 din cele 101 de locuri în parlament formează
un guvern. Alianța a încercat să aleagă președintele, unicul candidat la funcția de președinte fiind Marian Lupu, actualul președinte al PDM. PCRM nu a
înaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de a alege președintele și ambele boicotate de către PCRM și soldate cu eșec din imposibilitate de
acumulare a celor 3/5 din voturi pentru candidatură. A urmat trei perioade de interimat la funcția de șef al statului, Mihai Ghimpu (2009–2010), Vlad
Filat (2010), Marian Lupu(2010–2012), ca în martie 2012 componentele Alianței să ajungă la un numitor comun numind în funcția de președinte o persoană
apolitică, magistratul Nicolae Timofti.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Republicii Moldova.
Harta fizică a Republicii Moldova

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei,în apropiere de centrul geografic al acestui continent, învecinându-se cu România la vest
și Ucraina la nord, est și sud. Lungimea totală a frontierelor este de 1.389 km, 450 km cu România care se întinde aproape integral pe rîul Prut,pîna la gura
de vărsare a acestuia în fluviul Dunărea și 939 km cu Ucraina ea se desfășoară predominant pe uscat și doar un sector mic-pe fluviul Nistru. Se răspândește
între 45º28' și 48º28' N latitudine nordica (aproximativ 350 km) și între 26º40' și 30º6' E longitudine estica (aproximativ 150 km). Țara ocupă o suprafață de
33.843 km², din care 472 km² sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii Moldova, cele destinate culturii cerealiere — 14%, pășunile —
13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând terenuri neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire la
mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim.
Relief[modificare | modificare sursă]
Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și câmpii relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de
la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele din podișurile de nord-vest și centru (300–400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse
(100–200 m). Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al Nistrului.
Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o câmpie ușor ondulată având o înclinare spre sud. Altitudinile variază între 240 și 320 m. În
partea de vest, în zona Prutului, se evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul Moldovei continuă cu Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia
Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini absolute de 220–250 m.
Peisaj tipic centrului țării

În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu altitudinea maximă de 349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de văi și vâlcele. Între
Răut și Nistru este situat Podișul Nistrului având aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați, altitudinea maximă - 350 m (d. Vădeni). În
partea de est, pe malul Nistrului, s-au format văi adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului.
În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite, care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m.
Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți.
În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt
plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele Tigheciului - regiune
deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d. Lărguța).
La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului Podoliei cu un relief fragmente de o rețea de văi adânci în
formă de canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la 175
m.
Geologie și tectonică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Platforma Moldovenească.
O stâncă calcaroasă din lanțul stâncos numit Toltrele Prutului, în preajma satul Fetești, Edineț.

Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-vest al Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei
Moldovenești apare la suprafața fundamentul cristalin denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de
vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare.
Partea de de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La
periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și Precarpatică.
Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de cutremurele de adâncime intermediară Vrancea.[56] În
funcție de îndepărtarea de focarul Vrancea, seismicitatea variază între 7 și 9 grade pe scara de 12 grade MSK. Cel mai distrugător cutremur a avut loc la 30
august 1986, care nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat mari pierderi materiale.[57]
Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși.[58][59] Cel mai dens situați vulcani noroioși au fost observați în
lunca râulețului Delia.[59] Aici pe o suprafață de aproximativ 2 ha se află 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și stadii de activitate. Alt vulcan noroios s-a
format în valea râului Camenca lângă satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de localnici.[59] Vulcani noroioși au mai fost semnalați în
valea Răutului în amonte de Bălți, în valea râului Larga (comuna Constantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în valea râului Nârnova.[58]
Substanțe minerale utile[modificare | modificare sursă]
Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria materialelor de construcție. În 2011 erau luate la evidență
circa 400 de zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc.
și 1.500 de milioane de metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilăetc.[60]
În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni, Cahul), gaz natural (Victorovca, Cantemir) și cărbune brun (Etulia,
Găgăuzia). Potrivit estimărilor efectuate conform datelor din perioada sovietică rezerve de petrol sunt de circa 2,1 milioane de tone și de gaze naturale - 960
de milioane m3. Totodată, se prognoza existența altor zăcăminte la adâncimi mai mari.[61]
Sol[modificare | modificare sursă]
Cernoziom cultivat cu ceapă în nordul țării.

Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii Moldovei. Fondul funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2010 constituie 3,384 mln ha. Terenurile
agricole ocupă circa 2 mln ha (59,0 la sută)[62], inclusiv: terenuri arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha (12,1 la sută),
pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la sută) [63].
Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune, care predomină pe Podișul Moldovei Centrale (în zona Codrilor), solurile cenușii răspândite în
regiunile deluroase, și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile cu altitudini mai joase.[64] Aceste tipuri de sol sunt reprezentate de 11
subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul solurilor zonale sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale, formarea cărora este condiționată
de particularitățile specifice ale rocilor (soluri litomorfe), influența apelor freatice (hidromorfe) sau a sărurilor solubile (halomorfe). În văi și lunci pe
sedimentele recente se forează solurile deluviale și aluviale (dinamomorfe).
Cele mai fertile sunt cernoziomurile caracterizate prin culoare închisă și o grosime mare a stratului de humus, având o structură bine pronunțată, ce conțin 3-
7% de humus în funcție de subtip.
Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Republicii Moldova.
Distribuirea radiației solare în țară

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influențat de apropierea de Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din
zona mediteraneană, cu umiditate insuficientă, ceea ce determină o frecvență mare a secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-2007, în țară au fost
înregistrate nouă secete.[65] Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei
de cele mai multe ori este din partea Atlanticului de Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală a aerului din nord spre sud variază între 8,0 °C
(Briceni) și 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o încălzire a climei,[66] iar a solului între 10 °C și 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de
ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitațiile variază între 370–560 mm/an și aproape 10% din ele cad
sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe iarnă.
Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în
cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar până la -35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și temperatura
medie a aerului este în creștere. În mai temperatura se stabilește în jurul gradației 15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de
lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, deseori depasind aceasta medie iar in unele zile
temperaturile pot atinge 32 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte și abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și
lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele ninsori și înghețuri.
Hidrografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Hidrografia Republicii Moldova.
Peisaj. Nistrul.

Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621 râuri și pârâuri cu lungimea totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu lungimea de peste
100 km, 247 - de peste 10 km; pe un sector de 700 m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug.
Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,48 km/km2. Cel mai mare debit al râurilor se înregistrează primăvara, când se topesc zăpezile. Resursele
de apă transfrontaliere ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din totalul resurselor de apă din țară.[67]
Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile râurilor Prut (Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi, Cuciurgan). În
proprietate publică sunt circa 4350 acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km2 și o capacitate totală de păstrare a apei de circa 1,5 km3, din
acestea 126 cu un volum mai mare de 1 mil. m3[67]. Apa din aceste lacuri este destinate pentru irigație, pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția contra
nundațiilor. În Moldova există două rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678 mil. m3), gestionat în comun de România,
și Lacul Dubăsari (235 mil. m3) pe râul Nistru.[68]
Floră[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Flora Republicii Moldova.
Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența vegetației. În ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate
circa 5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani, au dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua
ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1 gimnospermă, 9 pteridofite, 10 briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele
specii subendemice - Genista tetragona, Centaurea thirei, Centaurea anngelescui, Euonymus nana.[69]Există 2 zone vegetație în Republica Moldova,
acestea fiind: Zona stepei și cea a silvostepei.
Un desiș forestier din raionul Strășeni

Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului Codrilor și la sudul și estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului, întâlnindu-se de
asemenea și la Nord, în stepa Bălțului, aceste zone sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația
caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din
familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul (Festuca), colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța
(Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia (Taraxacum), salvia (Salvia), jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia).
Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord
pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar
pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete,
mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii.
Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27 genuri. Cel mai numeros gen este Potamogeton – 15 specii,
răspândite sunt stufărișurile (Phragmites australis) și păpurișurile (Typha latifolia, Typha angustifolia).
Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel (Ephedra distachya). În parcuri, fâșii forestiere au fost
plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru Moldova.
O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996 s-au determinat 26 specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri
(Dryopteris filix-mas, Salvinia natans, Asplenium trichomanes).[70] Din ecvizetofite au fost semnalate 8 specii (Equisetum telmateia, Equisetum pratense etc.).
Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni crustoși (Verrucaria fuscella, Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii
foliacei (Peltigera canina, Xanthoria parietina, 80 sp.) și fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata, 18 sp.).[71] De asemenea, în flora Moldovei s-au
identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila asplenioides, Marchantia polymorpha, Funaria hygrometrica).
În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în special alge verzi, diatomee, alge albastre verzi, euglenofite, alge
heteroconte etc.
Faună[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Fauna Republicii Moldova.
Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și siguranță. Fauna Moldovei cuprinde circa 17 mii specii de animale dintre
care 16,5 mii sunt nevertebrate și 460 vertebrate. Fauna vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de
amfibieni și 82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16 specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai vulnerabile și periclitate cele
răpitoare [72], 8 reptile, 1 amfibian, 12 pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3 moluște.[69] În pădurile Moldovei se pot distinge unele specii de animale
ca: căprioara, mistrețul, vulpea, bursucul, veveriță, jderul sau pisica sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În zonele de
stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele, popândăul, de păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai
rar, dropia și alte animale precum bursucul și vulpea.

Saturnia pyri – cel mai mare lepidopter din Moldova

Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și lebede. În mediul acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se întâlnesc următoarele
specii de pești: crapul, știuca, șalăul, somonul ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii din 28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2
mii de specii: rădașca (Lucanus cervus, 75 mm), gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc.,
și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor →150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În
entomofauna republicii se mai întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere, isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a.
Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii, și acarieniidin sistemele agricole.[73].
Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase fiind filopodele, copepodele, podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt
reprezentate de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (Helix pomatia, Carychium minimum) și bivalve - 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna
vitrea).
Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania invalida), oligochete - întâlnite în mediul acvatic și terestru (Achaeta
bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee(Hirudo medicinalis, Helobdella stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito și
zooparazite.
Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții, briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și spongierii.
Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de specii), mastigofore (cca. 200 de specii), sporozoare, ciliofore (cca. 650 de
specii).[74]

Politică[modificare | modificare sursă]

Republica Moldova

Acest articol face parte din seria:

Politica și conducerea
Republicii Moldova

Constituția[arată]
Legislativ[arată]
Judiciar[arată]
Executiv[arată]
Diviziuni[arată]
Alegeri[arată]
Politica externă[arată]

Politica altor țări •

Acest infocasetă: v • d • m
Articol principal: Politica Republicii Moldova.
Politică internă[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Președintele Republicii Moldova, Parlamentul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Moldova.
Președintele Igor Dodon; și prim-ministrul Pavel Filip

Parlamentul Republicii Moldova este unul unicameral și are 101 de locuri (majoritatea simplă, conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar membrii
săi sunt aleși prin vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului). Președintele propune prim-ministrul(șeful guvernului) care la
rândul său întemeiază un cabinet guvernamental, ambele cu acordul Parlamentului.
După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri.
Opoziția este reprezentată de patru formațiuni politice - Alianța „Moldova Noastră” - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular
Creștin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum și de 14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai Partidului Democrației
Sociale și 2 deputați membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005).
Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul „Moldova Democrată” (BMD), aflat în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile
din 2005. Această formațiune s-a dezintegrat însă în decurs de câteva săptămâni de la alegeri, după ce PDM și PSL s-au despărțit de Bloc, lăsând doar
Alianța „Moldova Noastră” (AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat la putere, PSL a retras în mod
public sprijinul acordat anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru dreapta constă în principal din Partidul Social-Democrat din Moldova (PSDM),
Partidul Democrației Sociale (PDS), Partidul Popular Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este reprezentată în principal
de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina” (PSRM) și de Mișcarea Social-Politică „Ravnopravie”.

Componența Parlamentului R. Moldovaconform situației de la 21 ianuarie 2016:

PSRM (24) PCRM (7)

PDM (20) PL (13)

PLDM (11) Independenți (26)

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova – 60 locuri, acesta fiind acuzat de opoziție
că a fraudat masiv alegerile, urmat de Partidul Liberal – 15 locuri, Partidul Liberal Democrat – 15 locuri și Alianța Moldova Noastră – 11 locuri. Aceste alegeri
nu au fost validate niciodată, fiind organizate alte alegeri repetate mai târziu.
La acest scrutin, 5 aprilie 2009, s-au desfășurat alegeri la nivel local pentru a patra oară de când Moldova a obținut independența în 1991, și al treilea scrutin
național de la venirea la putere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile parlamentare din 2005 PCRM a obținut 46%
din voturi și 56 dintre cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a ajuns la o înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul
Democrat din Moldova (PDM), Partidul Social-Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au acordat susținerea necesară pentru
realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4 aprilie 2005.
În martie 2012, Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană a fost ales președinte al Republicii Moldova în Parlamentul de la
Chișinau.[75] La 22 mai 2012, Nicolae Timofti a promulgat Legea cu privire la modificarea și completarea Legii 100 privind actele de stare civilă; ca urmare a
acestei legi, cetățenii Republicii Moldova pot să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se auto-identifică români.[76]
Politică externă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Relațiile externe ale Republicii Moldova.
Vezi și: Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană și Relațiile dintre Republica Moldova și Statele Unite ale Americii.

Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova în strǎinǎtate

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene este organul central de specialitate al administrației publice, abilitat să promoveze și să realizeze politica
externă a statului. Aparatul central al Ministerului, oficiile consulare, misiunile diplomatice, reprezentanțele și misiunile de pe lîngă organizațiile internaționale,
precum și personalul, care activează în cadrul acestora, constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Republicii Moldova.
În domeniul integrării europene, dialogul bilateral cu Uniunea s-a intensificat după 2007 în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, după ce, la 22 februarie
2005, la Bruxelles, se semnase un Plan de Acțiuni RM-UE; Republica Moldova a deschis în mai 2005 o misiune diplomatică pe lângă Comunitățile Europene
(mai 2005), iar Comisia Europeană a deschis la rândul său Oficiul Delegației Comisiei Europene în Republica Moldova în octombrie 2005. Uniunea
Europeană desemnează un Reprezentant Special pentru Republica Moldova și participă în formatul de negocieri extins privind conflictul transnistrean, cu
alături de SUA, Rusia și autoritățile transnistrene (5+2).
În noiembrie 2013, la Vilnius, Republica Moldova a parafat cu Uniunea Europeană un Tratat de Asociere și un Tratat de Liber Schimb, ca urmare produsele
moldovenești au căpătat acces liber pe piața comunitară,[77] iar din 28 aprilie 2014 cetățenii țării pot circula fără vize în țările Schengen și în țările care
folosesc regimul Schengen.[78]
O evoluție pozitivă au avut relațiile Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică. Nivelul calitativ nou al acestor relații a fost definit în Planul Individual de
Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO (IPAP), implementarea căruia va contribui la intensificarea dialogului politic și aprofundarea cooperării
RM cu statele aliate și cele partenere, va asigura modernizarea și reformarea sectorului național de securitate și apărare.
Forțele armate[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Forțele armate ale Republicii Moldova.
Soldați din cadrul Batalionului 22 de menținere a păcii în cadrul unor exerciții de pacificare

Conform articolului 11, punctul 1, din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova este un stat neutru, acest statut având un caracter
permanent. Forțele armate ale Republicii Moldova sunt constituite din Armata Națională și Trupele de carabinieri. Armata Națională, la rândul său, constă
din Forțele Terestre și Forțele Aeriene ale Republicii Moldova. În țară este valabil serviciul militar obligatoriu, conform căruia toți tinerii ce au atins vârsta de
18 ani sunt înrolați în cadrul armatei, excepție fiind doar pentru studenți sau cazuri speciale de boală, situație familiară grea, convingeri personale sau
religioase. În prezent durata satisfacerii serviciului militar în termen este de 12 luni. Alternativ, populația, în special studenții pot face pregătirea militară la
catedre militare.
În iunie 1995, parlamentul a adoptat Doctrina militară a Republicii Moldova, care este determinată de politica ei externă și internă, de neutralitatea
permanentă a țării proclamată constituțional și care poartă un caracter exclusiv defensiv. Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este
asigurarea securității militare a poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin mijloacele de drept internațional.[79]
La 16 martie 1994 Republica Moldova și NATO au semnat Parteneriatul pentru Pace. În prezent armata Republicii Moldova are un program de colaborare cu
forțele NATO, adesea efectuând exerciții militare și traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat
la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au
lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze și alte muniții.[80] În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții
NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere a păcii în Kosovo,[81] iar la 8 martie 2014 un contingent de 41 militari
moldoveni au plecat în Kosovo.[80]

Organizare administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Împărțirea administrativă a Republicii Moldova.
 Anenii Noi
Basarabeasca
Briceni
Cahul
Cantemir
Călărași
Căușeni
Criuleni
Cimișlia
Dondușeni
Drochia
 Dubăsari
Edineț
Fălești
Florești
Glodeni
Hîncești
Ialoveni
Leova
Nisporeni
Ocnița
Orhei
Rezina
Rîșcani
Sîngerei
Soroca
Strășeni
Șoldănești
Ștefan Vodă
Taraclia
Telenești
Ungheni
Găgăuzia
CHIȘINĂU
Comrat
Bălți
Tiraspol
Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unități administrativ-teritoriale: raioane, orașe și sate. Statutul satului (comunei),
sectorului, orașului (municipiului) se elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlamentul Republicii Moldova, și se aprobă de consiliul local.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe 2 niveluri: satele (comunele), sectoarele și orașele (municipiile) constituie nivelul
întâi, raioanele, municipiul Chișinău și municipiul Bălți constituie nivelul al doilea.[82]
Satul este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin teritoriu, condiții geografice, relații economice, social-culturale, tradiții și
obiceiuri. Două sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice, se pot uni formând o singură unitate
administrativ-teritorială, numită comună. Comuna este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și
tradiții.[82]
Orașul este o unitate administrativ-teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere economic și social-cultural care cuprinde populația urbană, cu
structuri edilitar-gospodărești, industriale și comerciale corespunzătoare, a cărei populație în mare parte este încadrată în industrie, în sfera deservirii publice
și în diferite domenii de activitate intelectuală, în viața culturală și politică.[82]
Municipiul este o localitate de tip urban cu un rol deosebit în viața economică, social-culturală, științifică, politică și administrativă a țării, cu importante
structuri industriale, comerciale și instituții din domeniul învățământului, ocrotirii sănătății și culturii.[82]
Raionul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită din sate (comune) și orașe, unite prin teritoriu, relații economice și social-culturale.[82]
În urma adoptării legii privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (2006) au fost înființate regiunile de dezvoltare, care vor avea scopul de a stimula
atragerea de fonduri și investiții și de a asigura o dezvoltare durabilă.[83][84]
Astfel Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane, 5 municipii și 2 regiuni cu statut special:
Municipiile Republicii Moldova: Raioanele Republicii Moldova:
 Anenii Noi  Dubăsari  Rezina
 Chișinău
 Basarabeasca  Edineț  Rîșcani
 Bălți
 Briceni  Fălești  Sîngerei
 Tighina
 Cahul  Florești  Soroca
 Tiraspol
 Cantemir  Glodeni  Strășeni
 Comrat
 Călărași  Hîncești  Șoldănești
Regiunile cu statut special:  Căușeni  Ialoveni  Ștefan Vodă
 Cimișlia  Leova  Taraclia
 Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia  Criuleni  Nisporeni  Telenești
 Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului, cunoscute mai generic ca Transnistria(disputat)  Dondușeni  Ocnița  Ungheni
 Drochia  Orhei

Transnistria este de jure o parte a Republicii Moldova, de facto însă, regiunea nu este controlată de guvernul acesteia. Așa-numita Republica
Moldovenească Nistreană și-a autoproclamat independența în 1990, care nu i-a fost recunoscută de niciun stat. Municipiul Tiraspol este capitala de fapt a
Transnistriei, care cuprinde 5 raioane (Camenca, Rîbnița, o parte din Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia) și două municipii (Tiraspol și Tighina).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Demografia Republicii Moldova.
Dinamica populației[modificare | modificare sursă]

Piramida populației în anul 2013

Conform datelor recensământului populației din 2004, populația republicii pe malul drept al Nistrului constituia 3.383.332 persoane (fără Transnistria). În
același an, în Transnistria s-a desfășurat un recensământ propriu la care au fost înregistrate 555.347 persoane. Însumând aceste două rezultate vom obține
o populație totală de 3.938.679. Față de recensământul din 1989, populația republicii s-a redus cu 396.681 persoane sau cu 9,14% (7,5% în Moldova și 24%
(după unele date 18,1%) în Transnistria). Cea mai mare parte a populației este concentrată în Regiunea Centrală (inclusiv Chișinău), unde locuiesc 50% din
totalul populației pe 34% din suprafață țării. Conform statisticilor Republica Moldova se află în declin demografic pe o perioadă de 24 de ani
consecutiv.[85] Acestor factor e cauzat și de faptul că în țară se nasc tot mai puțini copii. În 2013 numărul nou-născuților a scăzut cu 4%, în comparație cu
2012.[85]
Mișcarea naturală[modificare | modificare sursă]
Rata natalității în Moldova s-a aflat într-o scădere continuă până în 2002 când a constituit 9,9‰, după care se observă o tendință de creștere neesențială
până la 11,0‰ în 2011. Nivelul ratei este mai mare în mediul rural fiind de 11,8‰ și în cel urban de 9,8‰. Din numărul total de nou-născuți de 39182 copii,
51,5% au fost băieți, raportul de masculinitate fiind de 106 băieți la 100 fete. In 2012, 22,4% din numărul copiilor s-au născut în afara căsătoriei.[86][87] În
ultimul deceniu, 68-70% din nou-născuții vii revin mamelor din grupa de vârstă de 20-29 ani. În general, vârsta medie a mamelor a crescut de la 25,5 (2001)
ani la 26,7 ani (2010).[88] Cauzele ratei scăzute a natalității sunt complexe: nivelul social-economic scăzut, în special în familiile tinere; costul mare al nașterii
copilului în Moldova; sporirea rolului economic al femeii, amânarea primei nașteri și reducerea fertilității feminine.[89]

Evoluția populației Republicii Moldova în perioda anilor 1960–2008 (fără Transnistria)

În 2011 rata mortalității a egalat rata natalității și constituia 11,0‰ [90]. În același an rata mortalității infantile a fost de 11 decese la 1000 născuți vii.[91] Cele
mai multe decese (57,5%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (14,5%), bolile aparatului digestiv (9,1%), accidentele, intoxicațiile și
traumele (7,8%), bolile aparatului respirator (4,8%).[92] Decesele copiilor în vârstă sub 1 an sunt cauzate de stările ce apar în perioada perinatală, care
constituie 42,2% din totalul copiilor, malformațiile congenitale, deformațiile și anomaliile cromozomiale – 27,1%, bolile aparatului respirator – 11,8%,
accidentele, intoxicațiile și traumele – 7,0%. Speranța de viață în Moldova este de 70,97 ani, pentru bărbați - 67,10 ani și femei - 75,00 ani. Durata medie a
vieții locuitorilor din mediul urban constituie 73,55 ani, cu 4,05 ani mai mult decât în mediul rural.
Rata nupțialității constituie 7,3‰. Cei mai mulți bărbați care s-au căsătorit în 2011, aparțin grupei de vârstă 25-29 ani (37,2%), iar femeile din grupa de vârstă
20-24 ani (46,7%). Vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbați și 24 ani pentru femei.
Aproximativ 80-85% din numărul căsătoriilor au fost încheiate de persoane celibatare, restul de persoane divorțate sau văduve. Rata divorțialității este de
3,1‰. Peste 30% din numărul divorțurilor reprezintă căsniciile de până la 5 ani.
Migrație[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Emigrația din Republica Moldova.
În prezent Moldova se află în topul țărilor afectate de procesele migraționale. Migrația are loc în două direcții: internă (de la sat la oraș) și externă (pentru
muncă, scop educațional, afaceri sau turism). Conform datelor statistice oficiale înregistrate circa 370.000 de emigranți (cifra neoficială constatând circa
800.000 de cetățeni) au plecat în străinătate numai cu scopul angajării în câmpul muncii, iar volumul remitențelor în urma migrației atinge proporții
considerabile de 33%-37% față de PIB.[93][94] Peste 60% din lucrează în Federația Rusă, datorită cheltuielilor relativ mici pentru deplasare, intrarea fără viză,
cunoașterea limbii ruse. Majoritatea celor plecați la lucru în Rusia provin din mediul rural (64,6% din numărul total al acestora). Dintre țările UE cea mai
populară destinație este Italia, în care lucrează 18,3% din migranți.[95] Alte destinații importante includ Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia.
Aproximativ jumătate din toți migranții sunt angajați în construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor, servicii și comerț.[96]
Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%. Această grupă de migranți este formată de
ingineri, medici, învățători, juriști și economiști.[97]
La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în Moldova, constituie 1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii
persoane/an. Cei mai mulți imigranți au venit din Ucraina, Turcia, România, Rusia, Israel și alte state. Majoritatea au imigrat cu scopul muncii și din motive
familiare, restul pentru studii. Jumătatea din repatriați provin din Rusia, un sfert le revine celor din Ucraina.
Structura etnolingvistică[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Comunități etnice în Republica Moldova și Limbile Republicii Moldova.

Structura etnică (recensământul din 2014):

 băștinași declarați «Moldoveni» (75,1%)

băștinași declarați «Români» (7%)

Ucraineni (6,6%)

Găgăuzi (4,6%)

Ruși (4,1%)

Bulgari (1,9%)

Celelate etnii (0,8%)

În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului populației din 2014, minoritățile etnice reprezintă 17,9% din populație (fără
regiunea transnistreană). Cele mai numeroase grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (6,6%), rușii (4,1%), găgăuzii (4,6%) și bulgarii (1,9%). Predomină
băștinașii (82,1%) care se pot declara fie « moldoveni » (75.1%), fie « români » (7,0%). Denumirea de «moldoveni» are înțelesuri diferite în funcție de:

 Dreptul internațional, conform căruia « moldoveni » sunt toți cetățenii Republicii Moldova indiferent de etnia lor;
 Dreptul Republicii Moldova și al celorlalte foste republici unionale sovietice conform căruia « moldovenii » sunt numai
vorbitorii limbii daco-române cetățeni ai acestor state, ei constituind o « etnie diferită de Români », inclusiv de Românii
din Moldova românească;
 Dreptul României, după care « moldovenii » sunt o parte din poporul român (definit prin vorbirea limbii daco-romane),
anume partea originară din teritoriile fostului Principat al Moldovei, pe ambele maluri ale Prutului.
Sfera academică consideră, în totalitate în România și în majoritate în Republica Moldova și în țările apusene, al treilea înțeles ca fiind cel conform datelor
științifice (istorice, geografice și lingvistice); o minoritate din Republica Moldova și din țările apusene, dar o majoritate din țările foste sovietice (cu excepția
țărilor baltice) susține însă al doilea înțeles (vezi sursele articolului « Controversa identitară în Republica Moldova »).
Conform recensământului (2004), separat în teritoriul controlat de guvernul moldovean și în Transnistria, situația este[98]:

# Naționalitate Republica Moldova % Transnistria % Total %

1. băștinași (declarați Moldoveni 69,62%
declarați Români 1,86%)
2.638.125 77,97 177.888 32,03 2.815.760 71,48

2. Ucraineni 282.406 8,34 160.069 28,82 442.475 11,23

3. Ruși 201.218 5,95 168.678 30,37 369.896 9,39

4. Găgăuzi 147.500 4,36 4.096 0,74 151.596 3,85

5. Bulgari 65.662 1,94 13.858 2,49 79.520 2,02

6. Romi 12.271 0,36 507 0,09 12.778 0,32

7. Alții 36.150 1,07 30.251 5,45 66.401 1,69

8. Total 3.383.332 100 555.347 100 3.938.679 100

Notă:[99]
Harta etnică a Republicii Moldova, conform datelor oficiale ale recensământului din 2004 din Republica Moldova și autoproclamata RMN

Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt
majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.
Etnicii găgăuzi reprezintă 4,4% din numărul populației, în creștere cu 0,3% față de 1989, fiind al patrulea ca și dimensiune grup etnic din
țară. Găgăuzii unicul grup etnic din Moldova care dispune de o autonomie administrativ teritorială (UTA Gagauz-Yeri), în care locuiesc 86,7% din cetățenii
găgăuzii. Limba găgăuză este utilizată ca limbă vorbită în familie de 54% din populația autonomiei.[100]
În Moldova locuiesc cca. 12.800 de țigani (catalogați sub numele respectiv la recensământul din 2004), reprezentând 0,3% din populație. Conform unor
surse populația romă ar fi mai numeroasă de la 15.000 până la 20.040, precum susțin unii lideri ai comunității rome. În același timp, nu există date exacte
care să confirme faptul că numărul populației roma este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale.[101]
La recensământul din 2014,[102] 54,6% din cei 2.998.235 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba
moldovenească ca limbă maternă, și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 24,0% din locuitorii statului au afirmat că au limba română ca limba
maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei.[103] Cele două sunt de fapt denumiri diferite ale aceleiași limbi.[104]
Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și
bulgară. Limba rusă este considerată neoficial limba de comunicare interetnică, iar fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea
găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă.
435 000 de cetățeni ai Republicii Moldova (14.5 % din cetățeni) au declarat limba rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară
moldoveni (români), ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu recensământul din 1989, folosirea zilnică al limbii ruse a scăzut semnificativ
din cauza emigrației multor ruși din Republică, precum și din cauza diminuării politicii de rusificare, în administrație fiind mult mai mulți vorbitori de limbă
română (« moldoveni »/« români»).
Religie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Religia în Republica Moldova.

Structura religioasă în 2014

Ortodocși (90,13%)

Baptiști (0,9%)

Martorii lui Iehova (0,62%)

Adventiști (0,32%)
 Penticostali (0,35%)

atei (0,2%)

nedeclarată (6,83%)

Alte religii (0,65%)

Mănăstirea Căpriana

Tradițiile creștine din Moldova au rădăcini adânci și își au originea în secolele III-VIII, conform unor teorii. La august 2007, pe teritoriul Moldovei activau 23
de culte religioase înregistrate, care dețin în total 2319 părți componente (parohii, mănăstiri, instituții teologice, misiuni etc). Cultele religioase cu cele mai
multe părți componente sunt: Mitropolia Moldovei (1281 părți componente), Mitropolia Basarabiei (309), Uniunea Bisericilor Creștine Evanghelice
Baptiste(273), Organizația Religioasă a Martorilor lui Iehova (162), Adventiștii de Ziua a Șaptea (151), Cultul Penticostal (40), Episcopia Romano-Catolică
din Chișinău (33), Uniunea Bisericilor Creștine Libere (Cultul Harismatic) (19), Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi ș.a.[105][106]
Conform recensământului din anul 2014:

 De religie creștin-ortodoxă s-au declarat 2.528.152 persoane din populație, dintre care:
 Ortodocși aparținând de Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove (subordonată Patriarhiei Moscovei) – 65%
 Ortodocși aparținând de Mitropolia Basarabiei (subordonată Patriarhiei Române) – 25,2%
 Ortodocși aparținând direct de Biserica Ortodoxă Rusă – 6,6%
Celelalte culte au un număr redus de adepți:
  Creștină Evanghelic Baptistă - 25.380 persoane;
 Martorii lui Iehova - 17.341 persoane;
 Biserica Penticostală - 10.049 persoane;
 Adventistă de Ziua a șaptea - 9.063 persoane;
 Creștini după Evanghelie - 4.812 persoane;
 Catolică - 2.745 persoane;
 Evanghelică de Confesiune Augustană (Luterană) - 2.291 persoane;
 Creștini de rit vechi (lipoveni) – 2.535 persoane;
 Islamism - 2.009 persoane;
 Iudaism - 584 persoane;
 Altă religie – 856 persoane;
 Agnostici - 427 persoane;
 Atei – 5.515 persoane;
 N-au declarat religia – 193 042 persoane.
Structura pe grupe de vârstă și sexe[modificare | modificare sursă]
Conform ultimelor 3 recensăminte, populația țării de sex feminin este dominantă. Astfel în 2014 numărul persoanelor de sex feminin era 51,8%,în 2004 era
de 51,9% din populația totală, iar în 1989 de 52,3%. Numărul femeilor înregistrate la ultimul recensământ a fost de 1.452.702 de persoane, depășind cu
peste 100.000 numărul bărbaților. Astfel, la 100 de persoane de sex feminin reveneau 93 de persoane de sex masculin, față de 92,7 în 2004 și 91,2 în 1989.
În pofida faptului că scăderea numărului populației feminine în această perioadă a fost mai mare decât cea a populației masculine, decalajul numeric între
sexe s-a păstrat. Femeile sunt mai numeroase după vârsta de 30 de ani. Aceasta se datorează supra-mortalități masculine înregistrate la populația activă,
mai ales a bărbaților de peste 40 de ani.[107]
În numărul total al populației țării, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 60 ani constituie 17,4%, crescând fata de 2004 când era 14,3%,constând o
îmbătrânire accentuata și accelerata a populației Republicii Moldova.
Populația ce se încadrează în categoria de vârstă aptă de muncă în 2004 (bărbați: de la 16 la 61 ani, femei: de la 16 la 56 ani) a înregistrat o pondere de
63,9 % din populația totală, majorându-se cu 8,8 puncte procentuale față de 1989. Această majorare a fost cauzată de completarea acestei categorii de
populație cu persoane născute în anii optzeci, caracterizați printr-un înalt nivel de natalitate și de majorarea vârstei de pensie cu câte doi ani atât pentru
femei, cât și pentru bărbați.
În Moldova se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, în primul rând, prin reducerea numărului persoanelor tinere cu vârsta sub
15 ani și, concomitent, prin creșterea numărului populației vârstnice (de 60 de ani și mai mult). Deși ritmul procesului de îmbătrânire în Moldova este mult
mai înalt în comparație cu cel din țările europene, totuși se află printre țările cu niveluri scăzute de îmbătrânire din punct de vedere
demografic.[107] În 1989 aceste categorii de populație constituiau respectiv 29,6% (populația mai tânără de 15 ani) și 12,6% (populația mai bătrână de 60), iar
în 2004 - 21,0% și 14,3% respectiv. La recensământul din 2004 au fost înregistrate 97 persoane în vârstă de peste 100 de ani, 85 din acestea fiind femei, iar
79 persoane locuitori ai mediului rural. Procesele de îmbătrânire a populației sunt mai pronunțate în mediul rural. Totodată, ponderea femeilor în vârstă de
50 ani și peste este mai mare decât a bărbaților de aceeași vârstă. În totalul populației feminine persoanele în vârstă de 50 ani și peste reprezintă 30,8%, pe
când ponderea în rândul bărbaților este cu 6% mai mică - 24,8%.[108] Evoluția procesului de îmbătrânire demografică a populației este determinată, în primul
rând, de scăderea ratelor de natalitate și reducerea fertilității, cauzate de situația social-economică instabilă.[107][109]
Așezările umane[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Listă de localități din Republica Moldova.

Populația Republicii Moldova pe medii (2017)[110]

Urbană (42,7%)

Rurală (57,3%)

Repartizarea teritorială a localităților este relativ uniformă datorită condițiilor naturale prielnice. În 2017 populația rurală număra 2.034.100
persoane,[110]majoritatea în sate mari și mijlocii de peste 2.000 locuitori fiecare. În total, în țară sunt 1612 localități rurale (5 sate/km2), media de locuitori fiind
de 1.286 de persoane/sat.[111]
În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat printr-o intensitate mare a procesului de urbanizare. În anii 1950-1990 numărul populației urbane
s-a mărit de 5,4 ori datorită migrației de la sate, repartizarea în orașe a specialiștilor alolingvi din republicile unionale, natalității înalte etc. În ultimii 20 ani,
populația urbană s-a micșorat de la 47,4% în 1990 până la 40,9% în 2002, de aici crescând până la 42,5% în 2016.[112] În prezent, Republica Moldova are
unul dintre cele mai scăzute nivele de urbanizare din Europa.
Orașele mici și mijlocii au pierdut din importanța lor din cauza unui șir de factori: crizei economice, dezindustrializării, creșterea șomajului și reducerea
venitului populației; degradarea infrastructurii de utilități publice (drumuri, sisteme de apă și canalizare) din cauza lipsei resurselor financiare pentru
reabilitare; stoparea bruscă a prestării unor servicii publice (asigurarea cu energie termică sau prestarea serviciilor de transport public). Aceasta a favorizat
reducerea populației urbane și “ruralizarea“ modului de viață orășenesc.[113][114]
S-a menținut la un nivel înalt atractivitatea orașului Chișinău, în calitatea sa de capitală și mare centru economic, politic și cultural, precum și într-o măsură
mai mică orașul Bălți. Astfel, peste 48,5% din populația urbană locuiește în Chișinău, iar dacă adăugăm aici și mun. Bălți, atunci circa 60% din populația
urbană a Republicii Moldova locuiește în două orașe, în celelalte 63 orașe locuiesc circa 40% din locuitori.[113] Un impact pozitiv în dezvoltarea celor două
urbe a avut prezența unei infrastructuri dezvoltate, forța de muncă califică, o piață de desfacere mai mare, care au atras investiții, în special în capitală.[114]
Pe lângă problemele social-economice, există și impedimente politico-legislative. Orașele, cu excepția mun. Chișinău și Bălți, au același statut ca și satele,
unități adminstrativ teritoriale de nivel I. Deși unele orașe, cum ar fi Ungheni, Orhei, Soroca, Cahul ș.a., dispun de suficient potențial și pot influența zona
rurală adiacentă prevederile legale limitează aria lor de acțiune. De aceea, în prezent se discută și s-au publicat proiecte privind acordarea statutului de
municipiu unor orașe, reșediță de raion.[113][114][115][116].
Principalele orașe[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista orașelor din Republica Moldova.

Cele mai mari orașe din Republica Moldova

# Oraș Unitate administrativă Populație (2004; Populație (2014;

recensământ)[117] estimare)[118]
1 Chișinău mun. Chișinău 589.446 ▲674.500
2 Tiraspol UTA din stînga Nistrului 144.199 ▼133.800
3 Bălți mun. Bălți 122.669 ▲144.900
Chișinău 4 Tighina UTA din stînga Nistrului 97.027 ▼91.900 Rîbnița
5 Rîbnița UTA din stînga Nistrului 53.648 ▼47.900
6 Cahul r-ul. Cahul 35.488 ▼39.600
7 Ungheni r-ul. Ungheni 32.530 ▲38.400
8 Soroca r-ul. Soroca 28.362 ▼37.500
Tiraspol 9 Orhei r-ul. Orhei 25.641 ▲33.600 Cahul

10 Dubăsari UTA din stînga Nistrului 23.650 ▼25.100

 11 Comrat UTA Găgăuzia 23.327 ▲26.000
12 Ceadîr-Lunga UTA Găgăuzia 19.401 ▼22.800
13 Strășeni r-ul. Strășeni 18.320 ▲20.600
14 Căușeni r-ul. Căușeni 17.757 ▬19.900
15 Drochia r-ul. Drochia 16.606 ▲20.500
Bălți Ungheni
16 Slobozia UTA din stînga Nistrului 16.062 ▼14.600
Tighina
17 Edineț r-ul. Edineț 15.624 ▬18.400
18 Vulcănești UTA Găgăuzia 15.462 ▬16.700
19 Durlești mun. Chișinău 15.394 ▲19.800
20 Hîncești r-ul. Hîncești 15.070 ▲17.400
Soroca

(▲▬▼ = față de anul precedent; Cu italic sunt marcate orașele din stînga Nistrului, sau controlate de separatiști.)

In Cahul, Dubasari, Ceadir Lunga populati acrescut, dar sageata este incorecta.

Economie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Republicii Moldova.
Creștere Creștere Creștere
An An An
economică economică economică
1991 -7,5% 2001 +6,1% 2011 +6,4%
1992 -29,0% 2002 +7,8% 2012 -0,7%
1993 -1,2% 2003 +6,6% 2013 +8,9
1994 -30,9% 2004 +7,4% 2014 +4,6
1995 -1,4% 2005 +7,5%
1996 -5,9% 2006 +4,8%
1997 +1,6% 2007 +3,0%
După 1990, Moldova a intrat într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în 1998 -6,5% 2008 +7,8%
anul 2000. Ponderea cea mai importantă în economie o deține sectorul agricol. Principalele produse
moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul. Moldova importă petrol, cărbune și gaze 1999 -3,4% 2009 -6,5%
naturale, în principal din Rusia. 2000 +2,1% 2010 +6,9%
[119][120][121][122]
Note:

Bancnotă de 1 Leu moldovenesc

Construcția Terminalului petrolier de la Giurgiulești, care urmează să mărească accesul Moldovei la piața internațională de petrol și să micșoreze
dependența sa energetică cronică față de Rusia, a fost finalizată la sfârșitul anului 2006.
Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat
acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat
dobânzile. Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei, rolul major în creșterea economică revine populației
plecate peste hotarele republicii. Datele Băncii Mondiale arată că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care lucrează în străinătate (cca. 1,7
miliarde dolari legal).[123]
Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France Telecom (Orange[124]), TeliaSonera (Moldcell), Lafarge, Société Générale[125], Veneto
Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, Lukoil, GazProm, RAO EES, Petrom, Rompetrol, BCR[126], Banca Transilvania, Alpha Bank
România, Südzuker, METRO AG, Raiffeisen Bank, etc.
Salariul mediu în Republica Moldova a înregistrat o creștere pozitivă constantă dupa anul 1999, fiind de 4882 lei sau 218 euro in 2015.

Țara Salariul mediu (în euro) 2015 Decalaj

R. Moldova[127] 218 1

România[128] 569 2.6

Ucraina[129] 171 0.8

Rusia[130] 453 2.1

Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2.1% în 2000 până la 7.5% în 2008. Deși economia Moldovei este puțin integrată în economia mondială,
consecințele crizei financiare și economice au fost resimțite. Factorul, prin care s-a propagat criza în Moldova, este legat de dependența țării de remitențele
transmise de peste hotare, care au scăzut în 2009 cu 30,0%, precum și de competitivitatea redusă a produselor autohtone.[131]
În anul 2010 situația economico-financiară s-a stabilizat. PIB a crescut în termeni reali cu 6,9%, exporturile au crescut cu 12.%, iar importurile cu 13.7%.
Descreșterile înregistrate în anul 2009 au fost recuperate în toate sectoarele, cu excepția producției industriale, construcțiilor și a transporturilor.[132]
Actualmente, în Moldova își desfășoară activitatea 15 instituții financiar-bancare, dintre care în 2010 9 erau cu capital străin. Sistemul bancar din Republica
Moldova are o pondere relativ mică a băncilor cu capital de stat. Ponderea statului în sistemul bancar constituie 13,1% din totalul activelor, ponderea
băncilor cu capital străin în totalul activelor din sistemul bancar este de 41.5 %.[133]
Industrie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Industria Republicii Moldova.
Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este industria alimentară. În Moldova se produc anual circa 550 - 600 mii tone de
lapte, dintre care aproximativ 28 % se achiziționează pentru procesare. Industria de prelucrare a laptelui este reprezentată de 23 de întreprinderi, viabile fiind
doar 12 întreprinderi, majoritatea cărora se află în partea de nord a republicii.[134] Industriei zahărului din ultimii zece ani a fost marcată prin venirea pe piață
a concernului german Sudzucker care a achiziționat pachetele de control în patru fabrici de zahăr –
din Drochia, Fălești, Dondușeni și Alexăndreni.[135] Producția anuală de zahăr se află în scădere, a coborât de la 149,0 mii tone în 2006 până la 87,6 mii tone
în 2011.
Republica Moldova este asigurată cu 4-5% de resurse energetice și de combustibil proprii, restul fiind importate.[136] Principalul furnizor de carburanți
este Federația Rusă, urmată de Ucraina și România.[137] Gazul natural este principalul tip de combustibil în balanța energetică a țării și cota lui în prezent
constituie 42% (inclusiv gaz lichefiat). Consumul de combustibil lichid (ex. benzină, motorină ș.a.) constituie 40% din volumul total al resurselor energetice
utilizate și consumul combustibilului solid (cărbunele și lemnele) - mai puțin de 10%.[138][139]
Cea mai mare colecție de vinuri din Europa se afla in pivnițile de la Mileștii Mici(este inclusă în Guinness World Records )

Balanța energiei electrice în Republica Moldova include producerea proprie plus importul și consumul energiei electrice. Centrala electrică de la
Cuciurgan (privatizată de către grupul rus Inter RAO UES) asigură aproape 75% din consumul de 4,1 mlrd kWh (anterior energia electrică era importată din
Ucraina).[137] Producția internă a constituie cca 1 miliard kWh, inclusiv 95% produsă la termocentrale, 4,9% la hidrocentrale și 0,1 % la alte instalații[139]. În
partea dreaptă a Nistrului funcționează 3 centrale electrotermice CET-1, CET-2 (în Chișinău) și CET-Nord (în Bălți) cu puterea sumară electrică instalată
334,5 MW și capacitatea termica de 1.796 Gcal/h.[138][140] Rețelele electrice au o lungime totală de cca. 63,4 mii km, lungimea totală a gazoductelor este de
cca. 15,8 mii km, capacitatea de stocare a produselor petroliere constituie 600.000 tone.[140]
Pentru a ameliora situația prezentă în sectorul energetic, Republica Moldova a aderat la Tratatul Comunității Energetice în 2010 care prevede integrarea
pieței energiei electrice și a gazelor naturale la piețele energetice regionale din Europa de Sud-Est.[141][142]
O componentă importantă a sectorului industriei prelucrătoare al Republicii Moldova este industria ușoară. Această ramură industrială cuprinde: fabricarea
produselor textile (articolelor tricotate și covoare); fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; producția pieilor, articolelor din piele și fabricarea încălțămintei
(inclusiv fabricarea articolelor de voiaj și de marochinărie). În industria ușoară își desfășoară activitatea aproximativ 330 întreprinderi, cu capitalul autohton,
străin sau mixt. În total, la întreprinderile din industria ușoară activează mai mult de 26 mii angajați.[143]
Agricultură[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Agricultura Republicii Moldova.
Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 16,2% la PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50%
din veniturile provenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de producători agricoli individuali.
Suprafața terenurilor cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă 43,8% din suprafața republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa
60,6% sunt destinate culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu, care reprezintă 18,5% din terenul arabil și porumb, care reprezintă 22,1%), floarea
soarelui (25,7%) și furaje (5,2%).[144]

Transport și telecomunicații[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Transportul în Republica Moldova.

Rețeaua de drumuri din Republica Moldova

Plasarea geografică a Republicii Moldova reprezintă un avantaj în dezvoltarea transportului datorită căilor de tranzit ce traversează teritoriul țării, asigurând
schimburile comerciale dintre Est și Vest. Principalele mijloace de transport în Republica Moldova sunt căile ferate 1.138 km (707 mile) și un sistem de
autostrăzi (12.730 km / 7.910 mile total, inclusiv 10.937 km / 6.796 mile de suprafețele pavate).
Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Calea Ferată din Moldova.
Tren modernizat

Lungimea totală a căilor ferate este de 1.232 kilometri, inclusiv 1.218 km cu ecartament larg (1524 mm) și 10 km - ecartament normal (1435 mm), densitatea
rețelei de căi ferate 8,4 km la 100 km.
Principalele noduri feroviare sunt Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Cele mai importante linii de cale ferată sunt: Razdel'naia (Ucraina) –
Tighina-Chișinău – Ungheni-Iași (România), parte din Coridorul IX al Rețelei Paneuropene de Transport care leagă Europa de Est de Balcani; Ungheni –
Bălți – Ocnița – Lipcani – Cernăuți (Ucraina); Tighina–Basarabeasca–Reni (Ucraina).
Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în 2004 până la 3 852,1 mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară
creștere în 2011 cu 18,2%. Cea mai mare pondere în structura mărfurilor transportate au cereale și produse de panificație, metale feroase și fier vechi,
materiale de construcție și ciment etc. În transportul de pasageri, de asemenea, s-a înregistrat o scădere de la 485,6 mii pasageri în 2008 (max) până la
363,1 mii pasageri în 2011. Unicul operator în domeniul transportul feroviar este întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova" (CFM), cuprinzând 40 de
subdiviziuni și 105 gări și stații, 154 locomotive diesel, 7940 vagoane de marfă și 416 vagoane de pasageri.
În 2012, CFM și-a propus modernizeze trenurile și infrastructurii,[145] electrificarea căilor ferate cu scopul majorării vitezei de tranzit pe calea ferată, planifică
să construiască linia de cale ferată Mărculești - Soroca, cu o lungime de 54 de kilometri, cu suport financiar de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și
Dezvoltare.[146] Primul tren diesel, modernizat la Remar Pașcani în 2012, circulă pe linia Chișinău-Ungheni-Bălți-Ocnița.[147]
Transportul aerian[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Aeroportul Internațional Chișinău.
Un avion Airbus A320 al companiei Air Moldova

Transportul aerian a devenit în ultima decadă mult mai solicitate, numărul de pasageri transportați a crescut de la 220,9 mii persoane în 2000 până la 700,4
mii persoane în 2011.[148] Flota aeriană civilă este alcătuită din 1924 aeronave din care 47,4% dețin certificat de navigabilitate la zi. Parcul de aeronave este
compus în proporție de 80% din aeronave produse în fosta URSS, care în mare parte nu corespund standardelor europene și Organizației Aviației Civile
Internaționale.[149]
Pentru cursele regulate și cele internaționale există un singur aeroport: Aeroportul Internațional Chișinău. Mai există 4 aeroporturi ce ar putea primi curse
regulate însă necesită investiții în infrastructură. Aeroportul din Tiraspol nu este sub controlul administrativ al autorităților din Republica Moldova, Aeroportul
Cahul este în proces de certificare și doar aeroporturile din Bălți și Mărculești sunt operaționale, dar se folosesc doar pentru curse neregulate și curse cargo
ocazionale.[149][150]
În 2010, la Aeroportul Chișinău se efectuau zboruri internaționale și charter spre 28 de destinații de către 4 companii naționale și 13 internaționale. Principalii
operatori din Republica Moldova sunt Air Moldova (45-50% din numărul total de pasageri), Moldavian Airlines (2-3%), Tandem Aero (2%). Din transportatorii
aerieni străini cei mai reprezentativi sunt S7 Airlines, Turkish Airlines, Carpatair și Meridian Airways.[148][150]
Transportul naval[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Portul Giurgiulești.

Portul Giurgiulești
În Republica Moldova sunt două căi navigabile interne de importanță internațională - Nistru (categoria E 90 - 03) și Prut (E 80 - 07). Nistru este navigabil pe
o distanță 228 km de la portul Cetatea Albă (Ucraina) pâna la portul Tighina, Prutul - 407 km, de la estuar până la or. Ungheni. De asemenea, Republica
Moldova dispune de un sector pe fluviul Dunărea, cu o lungime de 430 m.[151]
În anii '90, transportul naval din Republica Moldova a suferit o criză esențială. O bună parte din flota fluvială a fost vândută sau predată la fier uzat. Ca
urmare a conflictului militar provocat de separatiștii transnistreni, cea mai mare parte a infrastructurii navale de pe Nistru a fost distrusă.[152]

Sediul central al Moldtelecom

În acest moment autoritățile Republicii Moldova depun eforturi de creare a condițiilor pentru reanimarea și dezvoltarea transportului naval intern.[152] Sunt
necesare investiții imense în schimbarea flotei și reamenajarea porturilor. În Republica Moldova există 5 porturi: Portul Internațional Liber Giurgiulești pe
Dunărea; Portul Ungheni pe Prut; Portul Fluvial Bender, Portul Fluvial Râbnița și sectorul de mărfuri Varnița, toate pe Nistru. În 2011, companiile de transport
fluvial au transporta 149,1 tone de mărfuri și 122,6 mii pasageri.[153] Serviciile de tranport fluvial sunt oferite de către Instituția Publică ”Căpitănia portului
Giurgiulești”, Întreprinderea de Stat ”Portul Fluvial Ungheni”, Întreprinderea de Stat ”Registrul Naval” și Întreprinderea de Stat ”Bacul Molovata”. Dintre
companiile private se evidențiază ÎCS ”Danube Logistics” SRL operatorul portului Giurgiulești.[154]
Comunicații electronice[modificare | modificare sursă]
Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul comunicațiilor electronice și al tehnologiei informației este Agenția Națională pentru
Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației.[155]
În Moldova activează patru furnizori autorizați de telefonie mobilă: trei în standardul GSM: Orange, Moldcell, Eventis Mobile și unul în
standardul CDMA, Unité. Încă un furnizor neautorizat activează pe teritoriul Transnistriei, Interdnestrcom. Rata de penetrare a telefoniei mobile în 2013 a
fost înregistrată de 120% sau 4.296.000 de abonați (fără Transnistria).[156]
Pe piața de telefonie fixă activează: operatorul național Moldtelecom, dar și companii private ca Sun Communications, Sicres ș.a.
În domeniul internetului, cei mai mari furnizori de Internet din țară sunt: Moldtelecom, StarNet, Sun Communications, etc. În intervalul 2007–2011, viteza de
acces la internet în țară a crescut cu 690%, Moldova fiind pe locul doi în lume într-un asemenea clasament.[157][158] Începând cu anul 2010 până în prezent
Republica Moldova se află pe poziții variabile în top 15 mondial al țărilor cu cele mai mari viteze la internet.[159]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Casă-muzeu în Dolna, Strășeni

Arhitectura Moldovei este influența de amplasarea geografică, de prezența anumitor materiale de construcții (calcare, argile, lemn), de cultura statelor
învecinate.
În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-dacice, iar arhitectura este reprezenată de cetățui defensive, case de locuit din carcasă din
lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru sau două pante.
În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice populare. Casele
locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, cu pereții construiți din nuiele și lut. Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada domniei lui Ștefan cel
Mare, arhitectura se caracterizează prin individualizarea unui nou stil pentru Țara Moldovei. Aceste se deosebește prin prezența elementelor arhitecturale de
influență străină, ce se îmbina cu tradiția locală. Are loc îmbinarea arhitecturii bizantin-orientale cu cea occidentală. Majoritatea edificiilor construite în acele
vremuri se caracterizează printr-o arhitectură de model popular românesc combinat cu elemente decorative de factură gotică și bizantină.
S-au reconstruit principalele cetăți menite să apere țara, în special a celor de pe Nistru: Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă. S-au fortificat și cetățile din
interiorul țării: Baia, Chilia, Neamț, Roman, Suceava (toate fiind astăzi pe teritoriul Moldovei din România).
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, s-au construit peste 40 de lăcașuri noi de închinare. Bisericile moldovenești sunt construite în plan triconc (formă
trifoidală, de la trifoi). Ele se deosebesc prin faptul că au mai puține ferestre și metereze, iar influențele stilului gotic se remarcă la forma ușilor și ferestrelor,
iar picturile pereților interiori și exteriori le aseamănă cu bisericile bizantine din Grecia, Serbia sau Bulgaria.[160]
În perioada modernă, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, se edifică clădiri administrative, financiar-bancare, întreprinderi industriale, spații
comerciale, instituții de învățământ, case de raport, teatru, restaurante. Planificarea noilor teritorii urbane a vechilor orașe și a localităților nou fondate are loc
cu utilizarea sistemului ortogonal cu cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice rusești, cu străzi largi rectilinii, care se intersectau sub un unghi
drept. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea, se alcătuiesc planurile urbanistice pentru mari orașe ale regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca, Bender, Cahul.
În perioada sovietică, construcția clădirilor se realizează în stilul realismului socialist. Până la sfârșitul anilor 1950, în arhitectura monumentală din
orașele RSS Moldovenești se utilizau așa numitul stil empir sovietic sau stalinist, decorat cu forme și ornamente din moștenirea istorică locală. În a doua
perioadă, care a urmat după decizia privind surplusul de plasticitate în arhitectură, formele spațiale ale clădirilor, cu excepția celor monumentale, au fost
simplificate, manifestând structură constructivă. Această situație a durat câteva decenii, arhitectura fiind limitată la repetarea unor soluții spațial-volumetrice
considerate optime pentru diverse tipuri de clădiri: publice, locative, industriale, etc. Complexele locative, noi apărute în această perioadă, nu se deosebesc
de cele ale altor orașe de pe cuprinsul URSS.[161]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Mihai Eminescu, născut la Botoșani, este un poet național atât al României cât și al Republicii Moldova
Articole principale: Cultura Republicii Moldova și Lista celor mai importanți moldoveni.
Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activități culturale: literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia, radiodifuziunea
și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele și bibliotecile, editarea de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural și altele.
Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice: Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră
simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național (Organizația Concertistică
și de Impresariat „Moldova-Concert”: formații artistice de muzică și dansuri populare, de muzică ușoară).
Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și cuprinde un sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate
în muzicăși dans, în poezia și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un
domeniu amplu, de o valoare deosebită, al artei naționale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă,
asigurînd culturii profesioniste substanța originalității ei etnice.
Republica Moldova are un total de 22 instituții de spectacol: 18 teatre dramatice, un teatru de operă și balet, un teatru etno-folcloric și 2 teatre de păpuși. 17
teatre sînt situate în capitala țării și 5 în alte localități. Cele mai importante teatre participă cu succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri
internaționale acasă, întreprind turnee în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări.
Patrimoniu cultural[modificare | modificare sursă]

Palatul Național „Nicolae Sulac”

Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de valori și bunuri culturale (materiale și spirituale, mobile și imobile) de importanță locală,
națională și mondială, constituite pe parcursul istoriei: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală,
monumente și instalații tehnice, ansambluri de construcție – piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională.
Actualmente, în republică are loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul cultural și natural, față de diversitatea expresiilor culturale.[162]
Patrimoniul cultural mobil este deținut de către peste 100 de muzee din țară, dintre care 5 muzee și 7 filiale sînt subordonate direct Ministerului Culturii și
Turismului, iar 66 – organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și
cea universală.
Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost depistate mostre de sculptură încă din perioada
paleoliticului tîrziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada eneolitică este atestată în mai multe localități ale Republicii Moldova și posedă valențe artistice
incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.
Mass-Media[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Mass media în Republica Moldova.
Vezi și: Listă de canale de televiziune în limba română și Listă de ziare din Republica Moldova.

Radio Basarabia în 1940

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala
Mitropolitană.[163] Prima televiziune, TV Moldova 1, și-a început emisia pe 30 aprilie 1958.
Mass-media din Republica Moldova s-a dezvoltat în perioada post-sovietică. După declararea independenței, situația pieței media din Moldova era
dezastruoasă atunci. Presa moldovenească era constituită numai din televiziunea națională (moștenită de la URSS), alte 2 canale ale societății naționale de
radiodifuziune, mai multe posturi de radio, precum și câteva ziare. Situația s-a schimbat însă, în bine, începând cu mijlocul anilor 90' când se lansau primele
televiziuni private. Astăzi piața media este dominată de posturi de televiziune regionale cât și de canale cu difuzare în limba română și mai ales în rusă.
Conform unor documente semnate la Geneva în 2006, Moldova își pune ca scop să treacă complet la televiziunea digitală, suspendând toate semnalele în
analog pe tot teritoriul țării după noaptea zilei de 17 iunie 2015, asigurând populația țării cu echipamente corespunzătoare de recepție.[164]
Tradiții[modificare | modificare sursă]
Mărțișorul se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii

Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de
moldoveni (români), dar și de diverse etnii precum ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi etc. Aici s-au păstrat multe tradiții multiseculare care
se regăsesc și în jumătatea vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din estul Europei.
Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care
în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.
Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei”
etc.), parade și manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele
noastre prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de
artizanat, etc.
Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri.
Tradiționale în Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare parte, sărbătorile din Republica Moldova și cele din
România, sunt identice.

Educație[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Educația în Republica Moldova.
În Moldova funcționează peste 3000 instituții de învățământ, la care sunt angajate circa 47 100 de cadre didactice. În ultimii 15 ani învățământul din Moldova
a fost supus unei reformări care continuă și în prezent.[165]. Conform datelor recensământului populației din anul 2004, rata alfabetizării era de 99,87%.
Sistemul educațional din dreapta Nistrului și din Transnistria diferă, cel din urmă urmând modelul rusesc. Actele de studii din învățământul secundar,
secundar-profesional, mediu de specialitate și universitar eliberate în UTA din Stânga Nistrului, cu excepția specialităților de profil medical, militar și cele ce
țin de protecția ordinii publice și securității statului, sunt recunoscute de către oficialitățile din Chișinău. Posesorii acestor diplome pot continua studiilor la
nivelurile următoare, precum și la se angaja în câmpul muncii, pe tot cuprinsul țării.[166]
Învățământ preșcolar[modificare | modificare sursă]
În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește înrolarea copiilor în instituțiile preșcolare. În 2011 numărul grădinițelor era de 1400,
cu 19% mai mult decât în 2000, frecventate de 135427 copii. În 2006, în jur de o treime din copii din mediul urban și mai mult de jumătate din copii în vârstă
de 1-6 (7) ani nu frecventau grădinița. Această situație se datorează plecării părinților peste hotare, lipsa grădinițelor în mediul rural, lipsa locurilor la
grădinițele existente. Însă rata brută de cuprindere în învățământul preșcolar a crescut de la 66,1% în anul 2004 până la 81,8% în 2011. Cuprinderea copiilor
mai mari de 5 ani în instituțiile preșcolare atinge cote mai înalte, iar copiii în afara sistemului rămân în proporție de 10-15% la nivel de republică.[167]

Gimnaziu în Onițcani, Criuleni

Învățământ primar și secundar general[modificare | modificare sursă]

Învățământ primar și secundar general 1460 de instituții, inclusiv 83 școli primare, 829 de gimnazii, 497 de licee și 3 școli primare. Liceele includ în
activitatea sa și nivelurile primar și gimnazial. Numărul de elevi încadrați în învățământul primar și secundar constituie 381.418 persoane (2011/2012),
79,3 % își desfășoară studiile în limba română, 20,2% în limba rusă și 0,2% în altă limbă. Gradul de înrolare variază în limite reduse și este în jur de 88%.
Accesul redus determinat de distanțele lungi până la instituțiile relevante de învățământ și lipsa mijloacelor de transport constituie contribuie la ratele joase
de înmatriculare în regiunile îndepărtate care nu au propriile lor școli și la abandonul timpuriu. O treime din absolvenții gimnaziilor optează pentru studii
secundare profesionale și colegii, restul continuă studiile la licee. Peste 80% din absolvenții liceelor manifestă interes pentru universități.
Majoritatea instituțiilor de învățământ secundar general în Transnistria o constituie școlile medii cu trei niveluri: primar (clasele I-IV), secundar inferior
(clasele V-IX) și secundar superior (clasele X-XI). De asemenea există și un număr redus licee și gimnazii, dar diferă radical de cele moldovenești. Rețeaua
de instituții de învățământ preuniversitar de stat din zona transnistreană include 192 instituții de învățământ general preuniversitar cu un efectiv de peste
92.500 elevi și circa 7.000 cadre didactice.
Învățământ secundar profesional și mediu de specialitate[modificare | modificare sursă]
Sistemul de învățământ secundar profesional și mediu de specialitate este constituit din 23 de școli de meserii, 49 de școli profesionale, 2 licee profesionale
și 46 de colegii. Școlile de meserii și profesionale sunt frecventate peste 20 000 de persoane, dintre care 85,1% în limba română și 14,9 în limba rusă. Cele
mai solicitate meserii sunt lăcătuș repararea automobilelor, bucătar, tencuitor, electrogazosudor-montator, operator calculatoare electronice, croitoreasă,
tâmplar etc. În colegii își fac studiile peste 31000 de elevi, 85,7% în limba română și 12,8 în limba rusă. Numărul mai mare a elevilor este înregistrat la
specialitățile din domeniile industrie, învățământ, ocrotirea sănătății, economie etc.
În regiunea transnistreană învățământul profesional primar este asigurat de 8 licee și o școală profesională; iar instruirea profesională medie este realizată
de – 7 tehnicumuri, 2 tehnicumuri-sovhoz, 5 colegii și și 2 școli profesionale.
Învățământ superior[modificare | modificare sursă]

Clădirile Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău

Învățământul superior se realizează în 2 cicluri de studii, studii superioare de licență, cu o durată de 3-4 ani și studii superioare de masterat cu o durată de 1-
2 ani. Învățământul profesional superior în Transnistria este organizat în două niveluri: nivelul I – pregătirea bacalaureaților (bacalavriat), cu durata de cel
puțin 4 ani și nivelul II – pregătirea specialiștilor, cu durata de cel puțin 5 ani, și pregătirea magiștrilor, cu durata de cel puțin 6 ani.
Rețeaua învățământului superior se compune din 31 de instituții, inclusiv 17 de stat subordonate mai multor ministere și 14 instituții private. Instituțiile
universitare (inclusiv filialele) sunt amplasate în Chișinău (26), Bălți (3), Cahul (1), Taraclia (1) Comrat (1), la care se adaugă și instituțiile transnistrene
din Tiraspol (6), Tighina (1) și Râbnița (1). Instituțiile de învățământ superior din partea stângă a Nistrului nu sunt acreditate de Ministerul Educației al
Republicii Moldova.
Studiile universitare au devenit din ce în ce mai accesibile, iar limitările de vârstă au fost excluse. Popularitatea învățământului superior este înaltă,
comparativ cu numărul mult mai mic al persoanelor care își fac studiile în învățământul secundar profesional și mediu de specialitate. La universitățile din
Moldova învață peste 10300 de studenți, circa 90 mii la Ciclul I și 14 mii la Ciclul II. Sistemul universitar asigură pregătirea specialiștilor la circa 170 de
specialități. Din numărul total de studenți 20% învață la profilul juridic; 24,2% la profilul economic; 2,92 % la medicină.[168] Abiturienții transnistreni preferă
instituțiile din regiune, circa 60%, alți 20% vin la Chișinău și Bălți, restul pleacă în Ucraina sau Rusia.[169].
În 2005 Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna și a început reforma învățământului superior care în prezent stagnează, persistă o serie de
neclarități legate de școlile doctorale, alegerea disciplinelor opționale, însăși sistemul de credite funcționează cu deficiențe, programele de studii rămân a fi
foarte teoretizate, ponderea orelor practice nefiind suficientă pentru a achiziționa abilitățile profesionale necesare, lipsa unei corelări dintre cererea pieței
forței de muncă și oferta educațională.[170]
Sport[modificare | modificare sursă]

„Sportul Național Trânta”, timbru moldovenesc din 1999.

Articol principal: Sportul în Republica Moldova.

Sportul național în Republica Moldova este trânta. Totuși cel mai popular sport din țară este fotbalul. Cu toate astea, pe plan internațional reprezentanții
Republicii Moldova nu au reușit mari performanțe, echipa națională de fotbal a Republicii Moldova nereușind să se califice la niciun turneu al Campionatului
Mondial sau Campionatul European de Fotbal. La nivel de club, cele mai mari performanțe le-a înregistrat FC Sheriff Tiraspol, care a ajuns de trei ori în
grupele Europa League, realizând asta în sezoanele 2009–10, 2010–11 și 2013–14 2017-2018(reusind locul 1 in grupa).
Alte sporturi populare în țară sunt în general sporturile de forță și atletică grea, cum ar fi boxul, halterele, judo, luptele greco-romane, kickboxingul ș.a. Tot în
aceste genuri Republica Moldova a obținut și cele mai mari performațe ale sale, prima mare performanță fiind medalia de aur a lui Tudor Casapu la haltere,
obținută la Jocurile Olimpice de vară din 1992 de la Barcelona.[171] Tot Tudor Casapu a mai cucerit pentru Republica Moldova medalii de bronz la
Campionatele Europene și Mondiale de haltere din 1991.[172] Cu puțin timp mai devreme, în 1988, înainte ca Moldova să obțină independența, un alt
moldovean devenise campion olimpic. E vorba de Nicolae Juravschi, care fiind în componența echipei URSS a câștigat medalia de aur la proba caiac-
canoe la Jocurile Olimpice de vară din 1988 din Seul, Coreea de Sud.[173]
Printre rezultatele mai recente, Veaceslav Gojan, a devenit medaliat cu bronz la box la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing. Iar surorile Zalina și
Marina Marghieva s-au clasat în multiple rânduri pe podium la Campionatele Mondiale și Europene la aruncarea discului și aruncarea ciocanului.
Mai slab dezvoltate sunt sporturile de masă și de sală. Astfel, genuri ca biliardul sau pokerul sunt practicate doar la nivel de amatori, nu și profesionist.
Totuși, în șah, Republica Moldova are câțiva maeștri internaționali, printre care pot fi menționați Viorel Iordăchescu și Viorel Bologan. De asemenea sunt
slab dezvoltate sporturile de iarnă. În ultimii ani Republica Moldova a naturalizat o serie de sportivi străini pentru a reprezenta țara la probele de iarnă pe
plan internațional. La sfârșitul anilor 2000, un om de afaceri moldovean a fondat clubul de hochei Platina Chișinău, care devenit campioana României la
juniori. Ulterior echipa a fost transferată în campionatul Rusiei, unde însă nu s-a remarcat. Echipa își joacă meciurile de acasă pe patinoarul din Tiraspol,
urmând ca în 2014/15 să fie deschis un patinoar modern lângă Chișinău.

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Sănătatea în Republica Moldova.

Spitalul Clinic Municipal Bălți

În urma reformării, în perioada 1998 – 2009, rețeaua spitalicească a fost redusă de la 276 de spitale cu o capacitate de 42000 de paturi până la 82 de unități
cu capacitatea de 20500 de paturi. În 2010 sistemul de sănătate cuprindea 34 de spitale raionale, 10 spitale municipale (în Chișinău și Bălți), 18 spitale de
nivel republican și 10 spitale private. Continuă să existe servicii de sănătate paralele, organizate de alte ministere Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor
Interne, Ministerului Justiției, Ministerului Transportului și Poliția de frontieră, în total 10 spitale și 91 instituții de ambulator. Asigurarea populației cu paturi
este de 5,6 la 1000 de locuitori. Peste 50% din spitale (16 spitale republicane, 9 spitale municipale, 8 spitale departamentale și 8 spitale private) cu o
capacita cu o capacitate de 9369 de paturi, sau 46,8% din numărul total de paturi, se află în municipiul Chișinău.[174]
Rețeaua de asistență medicală primară constă din patru tipuri de prestatori: Centrele Medicilor de Familie (în baza policlinicilor raionale din trecut); Centre de
Sănătate Rurale, Oficii ale Medicilor de Familie (în baza punctelor medicale rurale din trecut); și Puncte Medicale pentru asistenții medicilor de familie
(felceri) care acoperă sate/regiuni cu o populație mai mică de 1000.[175]
Serviciile de asistență medicală urgentă sunt presate de Centrul Național Medicină de Urgență divizat 5 zone autonome - Chișinău, zona Centru, zona Nord,
zona Sud și Gagauzia. În afară de cele patru stații zonale de asistență urgentă există 41 substații și 84 puncte de asistență medicală.
În 2004 a fost introdus sistemului de Asigurări Medicale Obligatorii, bazat pe contribuțiile obligatorii ale populației angajate în cîmpul muncii și a patronilor.
Fondurile colectate prin intermediul sistemului de asigurări medicale obligatorii sunt automat divizate în patru sub-fonduri: Fondul Principal (94%), Fondul de
rezervă, Fondul de Prevenire și Fondul de Administrare. În 2006, 52% din Fondul Principal au fost alocate asistenței spitalicești; 31% – asistenței primare;
9% – asistenței urgente; 6,5% – asistenței specializate de ambulator; 1,4% – asistenței medicale înalt performante și 0,1% – asistenței medicale la domiciliu.
Turism[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Turismul în Republica Moldova.

Satul Trebujeni de-a lungul Răutului

Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, întâi de toate, de aspectul geomorfologic al
teritoriului – o neobișnuită diversitate de rezervații peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană și mondială.
Formele prioritare ale turismului practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sunt turismul rural, vitivinicol, cultural, de sănătate și frumusețe.
Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniți
din Rusia, Ucraina și România. Totodată, numărul moldovenilor plecați peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat față de anul 1997, depășind cifra de
67 000. Dintre aceștia, cei mai mulți au vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.[176]
Pe 1 iunie 2006, în cadrul unei conferințe internaționale, Organizația de Promovare a Exportului din Moldova (OPEM) a anunțat finalizarea proiectului de
creare a brandului Republicii Moldova, care va fi prezentat peste hotare cu sloganul „Discover us”. Brandul Republicii Moldova va fi prezentat în șapte state:
România, Italia, Germania, Regatul Unit, Elveția, Franța și Polonia.[177]

Turismul rural[modificare | modificare sursă]

Comunitățile agricole și pitoreștile noastre sate pot oferi diferite servicii turiștilor care doresc să se odihnească în sînul naturii:

 Cazare în case tradiționale de tip rural;

 Posibilitatea de încadrare în activități și preocupări rurale;
 Familiarizarea cu folclorul, distracțiile și tradițiile locale;
  Familiarizarea cu meșteșugurile practicate în localitatea dată, precum și posibilitatea de participare a doritorilor la procesul
meșteșugăritului;
 Posibilitatea de procurare a produselor meșteșugărești.
Turismul vitivinicol[modificare | modificare sursă]
Podgoriile moldovenești, de asemenea, constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural. De secole, în Moldova s-au format bogate tradiții de
cultivare a viței de vie și de producere a vinului. În prezent, în țară funcționează 142 fabrici de vinuri. 23 dintre acestea dispun de condiții și experiență în
ceea ce privește primirea vizitatorilor. Aici turiștii au posibilitatea de a lua cunoștință de tehnologia producerii vinurilor, de a urmări cum sînt îmbuteliate și,
desigur, de a gusta produsul finit. Prin calitatea lor, multe dintre vinurile produse în țara se bucură de o bună reputație pe plan internațional.

Sărbători oficiale[modificare | modificare sursă]

Plăcinte moldovenești, imagine de Ion Chibzii, anii '80.

 1 ianuarie – Revelion[178];
 7 și 8 ianuarie – Nașterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil vechi);
 8 martie – Ziua internațională a femeii;
 Prima și a doua zi de Paști conform calendarului bisericesc; (dată variabilă)
 Ziua de luni la o săptămână după Paști (Paștile Blajinilor); (dată semi-variabilă; depinde de data Paștelui propriu-zis)
 1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor muncii;
 9 mai – Ziua comemorării victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial[179] și Ziua Europei[180]
 27 august – Ziua Independenței[181];
 31 august – Sărbătoarea „Limba noastră”[182];
  25 decembrie – Naștererea lui Isus Hristos (Crăciunul pe stil nou)[183];

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Textul Declarației de Independență prevalează în raport cu textul Constituției (Sesizările nr. 8b/2013 și 41b/2013 referitoare la
Articolul 13 al Constituției RM. – „Limba de stat, funcționarea celorlalte limb. Alin.(1) «Limba de stat a Republicii Moldova este limba
moldovenească, funcționînd pe baza grafiei latine»”.) Curtea Constituțională a Republicii Moldova. Accesat la 5 decembrie 2013.
2. ^ „Chișinău Recognizes Romanian As Official Language”. Radio Free Europe/Radio Liberty. Associated Press. 5 decembrie 2013.
Accesat în 6 decembrie 2013.
3. ^ Roudik, Peter (23 decembrie 2013). „Moldova: Romanian Recognized as the Official Language”. Law Library of Congress. Accesat
în 13 iunie 2014.
4. ^ „The text of the Declaration of Independence prevails over the text of the Constitution”. Constitutional Court of Moldova. 5
decembrie 2013. Accesat în 13 iunie 2014.
5. ^ Limbile găgăuză și rusă sunt de asemenea oficiale în Găgăuzia, iar rusa și ucraineana sunt oficiale în Transnistria.
6. ^ a b c d „World Economic Outlook Database, April 2015”. IMF. Accesat în 18 decembrie 2015.
7. ^ „2015 Human Development Report” (PDF). United Nations Development Programme. 2015. Accesat în 15 decembrie 2015.
8. ^ Horia C, Matei, Silviu Neguț, Ion Nicolae (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. București: Editura Meronia. p. 323.
9. ^ Pagina Oficială a Republicii Moldova în rețeaua Internet.
10. ^ Ce beneficii aduc Moldovei cei 430 de metri de ieșire la Dunăre? voceabasarabiei.net
11. ^ Tur.md - Despre Moldova
12. ^ Regimul separatist de la Tiraspol interzice unui europarlamentar român accesul în Transnistria
13. ^ Regimul separatist din Transnistria a anunțat MOBILIZAREA parțială evz.ro
14. ^ „Moldova will prove that it can and has chances to become EU member,”. Moldpress News Agency. 19 iunie 2007. Arhivat
din original la 30 aprilie 2008.
15. ^ „Moldova-EU Action Plan Approved by European Commission”. moldova.org. 14 decembrie 2004. Accesat în 2 iulie 2007.
16. ^ Scribd - Geografia de Strabon, pag 22 - Accesat la data de 15.03.2009
17. ^ Herodotus - The Ancient History of Herodotus By Herodotus, pag. 213–217, Derby & Jackson.
18. ^ „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după acel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege
între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile după socotința mea... Tracii au mai multe nume, după
regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți, afară de geți, trausi și de acei care locuiesc la nord de crestonai.” - Herodot, Istorii,
V, 3.
19. ^ „Europa celor 27 - Bun venit Bulgariei și României” (PDF). Uniunea Europeană. Accesat în 15-03-2009. Verificați datele
pentru: |access-date= (help)
20. ^ Learn Romanian - Istoria României - Accesat la data de 15.03.2009
21. ^ Matley, Ian (1970). Romania; a Profile. Praeger. p. 85.
22. ^ Giurescu, Constantin C. (1972). The Making of the Romanian People and Language. Bucharest: Meridiane Publishing House.
pp. 43, 98–101,141.
23. ^ „Cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia” - Inscriptia cetățeanului grec Acornion din Dionysopolis.
24. ^ Observatorul - Publicat in Toronto, Canada - România, stâlp oriental al latinității - Accesat la data de 01.05.2009
25. ^ Dacia - Dacia în timpul lui Burebista - Accesat la data de 15.03.2009
26. ^ MAE - Istoria României - Accesat la data de 15.03.2009
27. ^ Hadrian Daicoviciu, Dacii - Capitolul III - Burebista, Editura pentru Literatură, București, 1968.
28. ^ Buresbita and his time - Ion Horațiu Crișan, Bibliotheca Historica Romaniae, Bucharest, 1978
29. ^ România, istorie - Despre România - Accesat la data de 15.03.2009
30. ^ Istoria Daciei - Dacia între Burebista și Decebal - Accesat la data de 15.03.2009
31. ^ Mică enciclopedie de istorie universală - pag. 284 - Marcel D. Popa, Horia C. Matei - Editura Politică, București, 1988.
32. ^ De Imperatoribus Romanis - An Online Encyclopedia of Roman Emperors - Battle of Sarmizegetusa (Sarmizegetuza), A.D. 105 -
Accesat la data de 15.03.2009
33. ^ „Britannica Encyclopedia, History of Romania - Antiquity - The Dacians”.
34. ^ Madgearu, Alexandru(2008). Istoria Militară a Daciei Post Romane 275-376. Cetatea de Scaun. ISBN: 978-973-8966-70-3,p.64-
126
35. ^ Costin Croitoru, Sudul Moldovei in cadrul sistemului defensiv roman. Contributii la cunosterea valurilor de pamant. Acta terrae
septencastrensis, Editura Economica, Sibiu 2002, p.111.
36. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Horia C, Matei, Silviu Neguț, Ion Nicolae (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. București: Editura
MERONIA. pp. 325–326.
37. ^ Flux, 23 mai 2008 Mihai Adauge: - Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecințe grave resimțite și peste sute de ani.
Moldova integrală (dintre dintre Nistru și Carpați) avusese până atunci, între sec. XVI÷XIX, statut de suzeranitate față de Imperiul
Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu devenise o provincie a Imperiului Otoman, și turcii fuseseră nevoiți să încheie anumite
tratate cu acest stat medieval românesc. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, în care era menționat faptul că Țara Moldovei
este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat, nici să-i cedeze Imperiului
Rus teritorii ale Moldovei. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost
un act criminal, o fraudă care vine în contradicție cu practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci
toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.
38. ^ Cum a ajuns Basarabia în componența Imperiului Rus?, historia.ro
39. ^ Charles Upson Clark - The creation of Bessarabian Republic.
40. ^ Pr. Cezar Vasiliu: Unirea Basarabiei cu Patria Mamă.
41. ^ Charles Upson Clark - ANARCHY IN BESSARABIA
42. ^ Charles Upson Clark - ORGANIZATION OF THE DIET
43. ^ Constantiniu, Florin: Op. cit. România și pactul Ribbentrop - Molotov.
44. ^ Constantiniu, Florin: op. cit. - România și geneza Operațiunii „Barbarossa”
45. ^ Poziția oficială a Academiei de Științe: 28 iunie 1940 a fost zi de ocupație sovietică, Unimedia, 7 iul 2010
46. ^ Magazin istoric, iunie 1991, România în al doilea război mondial, Alesandru Duțu, Mihai Retegan, Marian Stefan, p.35-37.
47. ^ Pasat, V. Foamete postbelică în RSS Moldovenească. Politica de stat în condiții catastrofei.Akademos, nr. 2(25), iunie 2012, pp.
45-54.
48. ^ en R. J. Rummel, Table 6.A. 5,104,000 victims during the pre-World War II period: sources, calculations and estimates, Freedom,
Democracy, Peace; Power, Democide, and War, University of Hawaii
49. ^ en R. J. Rummel, Table 7.A. 13,053,000 victims during World War II: sources, calculations and estimates, op.cit.
50. ^ en R. J. Rummel, Table 8.A. 15,6133,000 victims during the Postwar and Stalin's twilight period: Soviet murder: sources,
calculations and estimates, op.cit.
51. ^ Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, Hoover Institution Press, 2000
52. ^ Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, Hoover Institution Press, 2000, p.96
53. ^ "REVOLUȚIE LA CHIȘINĂU
54. ^ OSCE Press release - OSCE Mission to Moldova condemns post-election violence and appeals to all sides for restraint
55. ^ 5 ani cu intrebari, dar fara raspunsuri, pentru familia Boboc "A luptat pentru libertate, a luptat pentru noi", protv.md
56. ^ Ilieș, Ion. Sistemul integrat de monitorizare seismică România-Republica Moldova. Akademos, nr. 1(20), 2011, pp. 62-69.
57. ^ Drumea, A., Alcaz, V. [E posibilă oare astăzi predicția unui cutremur de pământ puternic?]. Akademos, nr.1-2 (9), 2008, pp. 88-90.
58. ^ a b Boboc, Nicole; Castraveț, Tudor. Potențialul turistic și recreativ al reliefului. Mediul ambiant, nr. 6 (36),Chișinău, 2007, pp. 10 -
13 ISSN 1810-9551
59. ^ a b c Ursu, A. Vulcani noroioși în văile bazinului Prutului. Buletinul Științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a
Moldovei, Nr. 4 (17), Serie nouă, Științe ale naturii, pp. 41-46. ISBN 9975-940-84-6 ISSN 1857-0054
60. ^ Preasca, Ion. Bogățiile țării rămân ascunse în pământ. Subsolul Moldovei conține importante zăcăminte naturale. Adevărul, 7
octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.
61. ^ Preasca, Ion. Ucrainenii au găsit și petrol în Republica Moldova. Adevărul, 18 octombrie 2011. Accesat 24 decembrie 2012.
62. ^ Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Resursele naturale și mediul în Republica Moldova: Culegere
Statistică. Chișinău, 2010. p. 17. Accesat 23 octombrie 2011.
63. ^ Andrieș, S.; Cerbari, V.; Filipciuc, V. Starea de calitate a învelișului de sol și măsuri de remediere. Akademos, nr. 3(18),
septembrie 2010, p. 80-87. Accesat 23 octombrie 2011.
64. ^ Ursu, A. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și protejare. Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și
muzeologie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 2 (15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005:
14-16. ISBN 9975-940-84-6; ISSN 1857-0054
65. ^ Schimbările climatice în Republica Moldova: Impactul socio-economic și opțiunile de politici pentru adaptare. Raportul Național de
Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010
66. ^ Cazac, V.; Daradur, M.; Nedealcov, M. [Clima actuală în Republica Moldova și tendințele ei de schimbare (temperatura aerului)].
Mediul ambiant, Nr. 4 (22), 2005, pp. 39-41.
67. ^ a b Chirică, L. et al. Apele de suprafață: probleme și soluții. Mediul ambiant, nr. 2(56), 2011, pp. 7-10.
68. ^ Schimbările Climatice și resursele de apă. Raportul Național de Dezvoltare Umană în Moldova, 2009-2010. - 64 p.
69. ^ a b Cartea Roșie a Republicii Moldova. - ed. a 2-a. Ch.: Știința, 2002. - 288 p. ISBN 9975-67-311-2
70. ^ Chirtoca, Vasile; Pînzaru, Pavel. Ferigele interfluviului Nistru-Prut. Mediul ambiant, nr. 2 (20), 2005: pp. 11-14
71. ^ Begu, A. Contributions to study of lichens in the Republic of Moldova and their application in air quality monitoring. // Contribuții
Botanice, Vol. XLIV, 2009: pp. 93-106.
72. ^ Xeneofontov, Ion. Ornitofauna Moldovei: dimensiuni istorice și culturale. Buletinul Științific al Muzeului Național de Etnografie și
Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 13 (26), Serie nouă, Fascicula Etnografie și Muzeologie, Chișinău, 2010: pp. 210-222, ISSN 1857-
0054
73. ^ Eliseev, Serghei. Spiders (Arachnida, Aranei) from the Republic of Moldova. Solurile Moldovei: probleme actuale de folosire și
protejare. Buletin Științific - revistă de etnografie, Științele naturii și muzeologie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală
a Moldovei, Nr. 2 (15), Serie nouă, Științele naturii. Chișinău, 2005: 54-56. ISBN 9975-940-84-6; ISSN 1857-0054
74. ^ Toderaș, I.; Vladimirov, M., Niculisean, Z. Lumea animală a Moldovei, Vol 1: Nevertebrate. - Ch.: Î.E.P. Știința, 2007. -198 p. ISBN
978-9975-67-597-0
75. ^ ro Wall-Street.ro "Republica Moldova si-a ales presedintele"
76. ^ Cere-ți dreptul, fii român!, jurnal.md, 26 mai 2012
77. ^ „Acordul de Asociere Moldova - UE a fost parafat”. Deutsche Welle. 29 noiembrie 2013. Accesat în 29 aprilie 2014.
78. ^ Suciu, Ovidiu (3 aprilie 2014). „Nimic nu mai poate împiedica liberalizarea regimului de vize pentru Moldova”. Deutsche Welle.
Accesat în 29 aprilie 2014.
79. ^ HOTĂRÎRE Nr. 482 din 06.06.1995 privind Doctrina militară a Republicii Moldova (domeniul public)
80. ^ a b 41 cei mai buni militari moldoveni au plecat în Kosovo, jurnal.md
81. ^ Se va alătura Moldova forțelor NATO din Kosovo, KFOR?, Europa Liberă
82. ^ a b c d e Legea Nr. 764, din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova
83. ^ http://www.basarabeni.ro/stiri.php?action=read&pagina=18
84. ^ http://www.acsa.md/public/publications/434179_md_49.doc
85. ^ a b Moldova la al 24-lea an consecutiv de DECLIN DEMOGRAFIC. Ce spun specialistii despre viitorul tarii noastre, Protv.md
86. ^ Victoria Dodon (1 iunie 2013), „În anul 2012, în Republica Moldova s-au născut mai mulți băieței decât fetițe. Rata natalității la sate
este mai mare”, Adevărul, accesat în 20 februarie 2015
87. ^ http://www.trm.md/ro/social/creste-numarul-copiilor-nascuti-in-afara-casatoriei/
88. ^ Cartea Verde a Populației Republicii Moldova
89. ^ Iulia Sîrghi. Politica de stimulare a natalității în Republica Moldova: realizări și riscuri. Asociația pentru Democrație Participativă, nr.
5, 2 aprilie 2009, pp. 1-5.
90. ^ http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp
91. ^ Tabelul 2, p. 4, Mortalitatea infantilă în România – Anul 2012, Ministerul Sănătății – Institutul Național de Sănătate publică –
Centrul Național de statistică și informatică în Sănătate publică
92. ^ Rata mortalității generale în Republica Moldova: 11 decese la 1000 de locuitori. Flux Ediția de Vineri, Nr. 201215, 26 aprile 2012.
93. ^ Lăsați în urma migrației: persoane în etate și copii din Moldova. Studiu național realizat de HelpAge International și UNICEF. Ch.:
Pontos, 2010. -40 p.
94. ^ Cholamali Mohammadifard. Fenomenul migrației în Republica Moldova. Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor
internaționale. VOLUMUL II, Iași, 2006,pp. 19-34.
95. ^ Migrația Forței de Muncă.Chișinău, Biroul Național de Statistică (Labour Force Survey). -48 p.
96. ^ Migrația la propriu: O retrospectivă a migrației in Republica Moldova. Chișinău, Organizația Internațională pentru Migrație Misiunea
în Moldova, 2007. -18 p.
97. ^ legăturii dintre migrație și dezvoltare în Moldova. Chișinău, CIVIS și IASCI, 2010. -57 p.
98. ^ rezultatele oficiale ale recensământului din Republica Moldova
99. ^ Autoritățile din Transnistria au publicat doar procentajele grupurilor etnice, numărul corespunzător de persoane a fost calculat pe
baza acestor procentaje. Numărul sau procentajul persoanelor din Transnistria care s-ar fi declarat drept „români” n-a fost publicat,
fiind inclus inclus în categoria „alții”.
100. ^ Nantoi O., Iovu A., Boțan I., Cantarji V., Reabcinschi V., Gremalschi A. Integrarea grupurilor etnice și consolidarea națiunii civice
în Republica Moldova. Chișinău, Institutul de Politici Publice, 2012. -220 p.
101. ^ Cace, Sorin; Cantarji, Vasile; Sali, Nicolae; Alla, Marin. Romii în Republica Moldova. -Ch.: „Bons Ofices” (PNUD Moldova), 2007.
-118 p. ISBN 978-9975-80-098-3
102. ^ „Recensămîntul populației. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale” (ZIP). Biroul Național de Statistică. Accesat
în 29 octombrie 2012.
103. ^http://www.statistica.md/public/files/Recensamint/Recensamintul_populatiei/vol_1/8_Nation_Limba_vorbita__materna_ro.xls
104. ^ „Moldovan court rules official language is 'Romanian,' replacing Soviet-flavored 'Moldovan'”, Foxnews.com, 5 decembrie 2013,
accesat în 3 octombrie 2017
105. ^ În Republica Moldova activează 23 de culte religioase. Curierul ortodox, Nr. 10 (195), 16 octombrie 2007, p. 1. Accesat 8
octombrie 2012.
106. ^ Biserici, confesiuni și culte înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova. Moldova creștină, 9 noiembrie 2012. Accesat 8 octombrie
2012.
107. ^ a b c Paladi, Gheorghe. [Considerații privind procesul de îmbătrânire demografică în Republica Moldova]. Akademos, nr.3 (10),
2008, pp. 64-69
108. ^ Alic Bârcă, Viorica Craievschi-Toartă, Olga Gagauz, Maria Vremiș, Olga Poalelungi, Ghenadie Țurcanu, Mariana Buciuceanu-
Vrabie. Îmbătrânirea populației în Republica Moldova.Chișinău, 2012. -236 p.
109. ^ Gheorghe Paladi, Olga Gagauz, Olga Penina. Îmbătrînirea populației în Republica Moldova: consecințe economice și sociale. –
Ch.: Inst.Integrare Europeană și Științe Politice, 2009 (Policolor SRL). – 222 p. ISBN 978-9975-9742-2-6
110. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile
numite pop-2017
111. ^ Populația stabilăa, la începutul anului după ani, vârste, medii și sexe la 1 iauarie 2012. Biroul Național de Statistică al Republicii
Moldova. Accesat 27 decembrie 2012
112. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile
numite pop-2016
113. ^ a b c Conceptul de atribuire a statutului de municipiu unor orașe reședință de raion (proiect). 2012. -37 p. Accesat 27 decembrie
2012.
114. ^ a b c Propunerea de politică publică privind dezvoltarea urbană echilibrată în Republica Moldova]. Chișinău, Ministerul Dezvoltării
Regionale și Construcțiilor, 2012. -46 p. Accesat 27 decembrie 2012.
115. ^ Soroca vrea statut de municipiu. Publika TV, 10 septembrie 2012. Accesat 27 decembrie 2012.
116. ^ Patru orașe vor statut de municipiu. Adevărul, 18 septembrie 2012. Accesat 27 decembrie 2012.
117. ^ BNS: Recensamîntul populației 2004 / Populația pe naționalități și localități, în profil teritorial
118. ^ BNS: Populația stabilă pe orașe și raioane, la 1 ianuarie, 2005-2014
119. ^ Cum a evoluat economia Republicii Moldova în ultimii 20 de ani.. Accesat la 27 iunie 2011.
120. ^ BNS: Produsul intern brut în anul 2012, date actualizate
121. ^ BNS: Produsul intern brut în Republica Moldova în anul 2013, date actualizate. Accesat la 17 martie 2014.
122. ^ Economia Moldovei a înregistrat o crestere de 4,6%, în 2014, și constituie 111 miliarde de leiUnimedia.info; Accesat la
17.02.2015
123. ^ Moldova iese din epoca Voronin, evz.ro, accesat la 2 septembrie 2009
124. ^ Orange Moldova
125. ^ Mobias Banca (Groupe Société Générale)
126. ^ Banca Comercială Română
127. ^ [1]
128. ^ [2]
129. ^ [3]
130. ^ [4]
131. ^ Gîrbu, Viorel. Economia Republicii Moldova în lumina recentei crize economice mondiale. Akademos, nr. 4(19), 2010 , pp. 8-10.
132. ^ Raport anual al Băncii Naționale a Moldovei-2010.
133. ^ 2020: Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020
134. ^ Bostan, I.; Todos, P.; Carabulea, B.; Ciumac, J. Centrul universitar științific, de instruire și transfer tehnologic în industria
alimentară. Akademos, nr. 1(24), 2012, pp. 127-130.
135. ^ Chișlea, Ion. Încotro va merge industria zahărului după o ascensiune de zece ani?. Economist, 12 mai 2011.
136. ^ Bostan, I. et al. Utilizarea surselor regenerabile de energie - eoliană, hidraulică și solară. Akademos, nr. 4(23), 2011, pp. 54-59.
137. ^ a b Preasca, Ion. În anul 2010, circa 20,5% din valoarea importurilor în Republica Moldova a revenit resurselor
energetice. Adevărul, 19 februarie 2011. Accesat 28 decembrie 2012.
138. ^ a b Duca, Gheorghe. Propunerile Academiei de Științe a Moldovei privind eficientizarea sectorului energetic. Akademos, nr. 1(16),
2010, pp. 34-41.
139. ^ a b Spoială, L. et al. Balanța energetică a Republicii Moldova: Culegere statistică. Biroul Național de Statistică al Republicii
Moldova, Chișinău, 2012. -73.
140. ^ a b Canțer, Valeriu. Sectorul energetic al Republicii Moldova. Akademos, nr. 1(12), 2009, pp. 49-51.
141. ^ Mihailescu, Virgiliu. Securitatea energetică a Republicii Moldova în contextul aderării la Comunitatea Energetică. -Ch.: „Bonn
Office”, 2010. - 64 p. ISBN 978-9975-80-338-0
142. ^ Surugiu, Sergiu. Pachetul energetic III și implicațiile acestuia asupra sectorului energetic al Republicii Moldova. - Chișinău,
Expert-Grup./ADEPT, 2012. - 23 p.
143. ^ Industria ușoară a Republicii Moldova
144. ^ Evaluare comprehensivă pentru aprecierea impactului secetei din 2012 în Moldova
145. ^ CFM pregătește modernizarea trenurilor din Moldova. Unimedia, 6 martie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.
146. ^ Modernizarea CFM: 400.000.000 de dolari pentru electrificarea căilor ferate din țară. Publica TV, 06 martie 2012. Accesat 30
decembrie 2012.
147. ^ Primul tren european în Gara Chișinău. Moldova 1, 5 iunie 2012. Accesat 30 decembrie 2012.
148. ^ a b Bezniuc, Radu. Rezervele pieței de servicii de transport aerian de pasageri din perspectiva reducerii prețurilor la bilete de
avion: Studiu. -Ch. „Bons Office”, 2010. -36 p. ISBN 978-9975-80-481-3
149. ^ a b Hristev, Eugen. Convergența sectorului de transporturi al Republicii Moldova către standardele Uniunii Europene. -Ch.: „Bons
Offices”, 2008. -62 p. ISBN 978-9975-80-206-2
150. ^ a b Bezniuc, Radu. Perspectivele de reformare a sectorului serviciilor de transport aerian din Republica Moldova în contextul
negocierii Acordului de liber schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană. -Ch.: „Bons Office”, 2010. -52 p.
151. ^ Guvrenul intentioneaza sa dezvolte transportul naval in Moldova. moldova.org, 8 aprilie 2012. Accesat 28 decembrie 2012.
152. ^ a b Zaharia, Igor. Reanimarea flotei fluviale moldovenești. Revista apelor, nr. 5, 2009, p. 13-16. ISSN 1857-2774
153. ^ Transportul de mărfuri și pasageri în Republica Moldova, în anul 2011. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
Accesat 28 decembrie 2012.
154. ^ Transportul naval în Republica Moldova. Site-ul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor al Republica Moldova.
Accesat 28 decembrie 2012.
155. ^ ANRCETI
156. ^ Rata de penetrare a telefoniei mobile a depășit nivelul de 120% Jurnal
157. ^ Viteza de acces la internet în Moldova a crescut cu 690% în ultimii patru ani
158. ^ Paraguay’s Internet speed up 715% in 4 years
159. ^
 2010: Uimitor! Moldova este a treia în topul țărilor de pe glob cu cea mai mare viteză de acces la Internet
 2011: Moldova campioană la viteza internetului. Vezi care țară este pe primul loc
 2013: Republica Moldova se numără printre liderii mondiali după viteza de acces la Internet
 2014: Moldova, în primele 15 țări din lume la viteza internetului
160. ^ Roca, George. Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.
161. ^ Document Word: Arhitectura în Moldova — BP-Soroca
162. ^ Xenofontov, Ion. Patrimoniul cultural al Republicii Moldova în ediții enciclopedice. Repere teoretice și metodologice. Buletinul
științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei, Nr. 11 (24), Serie nouă, Fascicula Etnografie și
Мuzeologie, Chișinău, 2009: 233-244.ISSN 1857-0054
163. ^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
164. ^ http://www.publika.md/moldova-va-trece-de-la-televiziunea-analogica-la-cea-digitala-din-2015_208681.html
165. ^ Arcadie Barbăroșie, Anatol Gremalschi, Ion Jigău. Educația de bază în Republica Moldova din perspectiva școlii prietenoase
copilului. – Ch.: S. n., 2009 (Combinatul Poligr.). – 128 p. ISBN 978-9975-901-94-9
166. ^ Svetlana Cojocaru. Ministerul Educației: Diplomele de studii din regiunea transnistreană sunt recunoscute de Chișinău din
2004. Moldova 1, 14 septembrie 2012. Accesat 3 ianuarie 2012.
167. ^ Vlădicescu, Natalia. Educația preșcolară în Republica Moldova din perspectiva incluziunii și a echității sociale. Chișinău (IDIS
„Viitorul”), 2006. -34 p.
168. ^ STRATEGIA învățământului superior din Republica Moldova în contextul Procesului Bologna. Chișinău (Universitatea tehnică din
Moldova)
169. ^ Наталия Барбиер. Приднестровские вузы «играют» по новым правилам. «Панорама», 8 декабря 2012.
170. ^ Ciurea, C.; Berbeca, V., Lipcean, S., Gurin, M. [Sistemul de învățământ superior din Republica Moldova în contextul Procesului
Bologna: 2005-2011]. Chișinău (Fundația Soros-Moldova,IDIS-Viitorul), 2011. -94 p.
171. ^ Tudor Casapu la Olimpiada din Barcelona 1992 (clip pe youtube)
172. ^ Campionul olimpic la haltere Tudor Casapu împlinește astăzi 50 de ani
173. ^ http://www.vipmagazin.md/profil/Nicolae_Juravschi
174. ^ Pîsla, M et al. Evaluarea siguranței spitalelor din Republica Moldova. Raport sumar. - Ch.: Centrul Republican Medicina
Calamităților, 2010- 64 p.
175. ^ Republica Moldova: Evaluarea securității sănătății și capacităților de management al crizelor. Chișinău, (Organizația Mondială a
Sănătății: Biroul Regional pentru Europa) 2008. -106 p.
 176. ^ Activitate turistică în Republica Moldova 1997-2004, publicat de Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova la 16
februarie 2006
177. ^ „Oamenii de afaceri critică noul brand al Republicii Moldova” publicat de Reporter.md la 3 iunie2006
178. ^ Calendar Național
179. ^ 9 mai – Ziua comemorării victimelor celui de-al doilea război mondial TRM.md
180. ^ https://archive.is/20121209175424/87.248.191.115/bnrm/publicatii/files/5/2005_01.pdf
181. ^ Parlamentul a decis: “27 august – Ziua Independenței” | UNIMEDIA - portalul de știri nr. 1 din Moldova
182. ^ HOTĂRÎRE parlamentului cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă în Republica Moldova
183. ^ 25 decembrie declarată prin lege Zi de Sărbătoare unimedia.info

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Ion Țurcanu, Moldova antisovietică. Aspecte din lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice, 1944-1953, Chișinău, Ed.
Prut Internațional, 2000.
 Ion Țurcanu, Republica Moldova independentă (1991-2001). Studii, reflecții, mărturii, Ed. Știința, Chișinău, 2001.
 Ion Țurcanu Republica Moldova: a fi sau a nu fi, Ed. Labirint,, Chișinău, 2012.
 Matei Cazacu, Nicolas Trifon. La République de Moldavie : un Etat en quête de nation. Paris : Non Lieu, 2010.
 Arbore, Zamfir. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Ch.: Museum, Fundația Culturală
Română, 2001. 235 p. ISBN 9975-906-33-8
 Capcelea, A.; Osiiuk, V.; Rudko, Gh. Bazele geologiei ecologice a Republicii Moldova. Ch.: Știința, 2001. 256 p. ISBN 9975-
67-202-7.Cartea Roșie a Republicii Moldova. -ed. a 2-a. Chișinău: Știința, 2002. 288 p. ISBN 9975-67-311-2.
 Cazac, V.; Mihăilescu, C.; Bejenari, G. Resursele acvatice ale Republicii Moldova. Vol. 1: Apele de suprafață. Ch.: Știința,
2007. 248. ISBN 978-9975-67-294-8.
 Dicționar de istorie a României. Meronia, 2007. pag. 42, 226.
 Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială în 4 volume. Ch.: Statistica, 1994.
 Duca, Gh. et al. Republica Moldova: Ediție enciclopedică. Ch.: Institutul de Studii Enciclopedice, 2011. 800 p. ISBN 978-
9975-9520-4-0
 Eb. Beckherrn. Uniunea Sovietică. Un butoi cu praf de pușcă/Conflictul naționalităților. Editura Knaur, 1990. pag. 241–258.
 Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 8. Ch.: Redacția Principală a ESM, 1981. 502 p.
 Gothold Rhode. Istoria Poloniei. Wiss: Buchgesell, Darmstadt, 1966. pag. 117–119, 195-196.
 Lazari, A. et al. Buruiene larg răspândite pe teritoriul Republicii Moldova. Ch.: Cuant, 1999. 266 p. ISBN 9975-62-050-
 Postolache, Gheorghe. Vegetația Republicii Moldova. Ch.: Știința, 1995. 340 p. ISBN 5-376-01923-3.
 Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. Ch.: Statistica, 2006. 492
p. ISBN 978-9975-9786-4-4.
 Ursu, Andrei. Solurile Moldovei. Ch.: Știința, 2011. 342 p. ISBN 978-9975-67-647-2.