BiB U gTEfA

M TăH AB Â
ŞTMNŢtFMÂ

A L. O PO BESCU

ARTELE
IN R0MAMA
Lucrare p^iicată sub în
grijirea d—tui profesor
PETRE V. HANEŞ

WiTBMBE^
WHJWMtW
 \

Gărti peiRrif Scoiari ş! Tinerime

s c ^ e ş/ po^est/r/.
B-
Mth. Lungianu.' * Mucenicii neamuiui . . 20.—
,. . Poveşti . . . . . . 20.—
i Dragosiav. Nuveie şi povestiri
pentru copiii % . . . 25.—
ffote ş/ /<77]pye5//
Virg. ti. i5.-
Fr. Ni $'
tt. 40 -
'537177U
< . 22.—
Fr._H,..
Q. Brupo. Copiii iui Mareei, îiu s-
t r a t ............................i5 .—
(tiTeaf/'i/.
^ ..—.
!. N. Sion. Nici pe aicia nu se trece 10.—
i, W.^pcsttt-McNtiinii. Teatru ia sate, 2 voi
* a m b e te.................. 2.—
 ..C A M !N U L "
: : B ! B L < O T E € A : :
LITERARĂ Ş! ŞTlINŢIFfCĂ

AL. ODOBESCU

ARTELE IN ROMANIA
Lucrare publicată sub îngrijirea d-lui profesor

PETRE V. HANEŞ

BUCUREŞTI
Editura, Librăriei H. 8TEINBER& & FIU
94, Strada Lipscani, 94
 LĂMURIRI INTRODUCTIVE

Afare^e wosZfM prosofor DL O Jo&egcM a

/o.sZ pz MW .sw/ZeZ /zw zwawzora^ & arfă.
Dzw gcrzerRe Iwz re^z/Z/ă că-^z propzz^ege
.să .s'ZzzDz'esc zw.sL'??cL^ arZzgZzc aZ poporzz-
Lzz wo.s'Zz"zz ^z wazzz/egZărRe Lzz zw ^reczzZ
yz ww popor. C/zMz* z$z /za?o^e Zz'ZZzz^ aceyZez
ecrceZarz aD/ei!.- „RăpezZe ocAzre asMpra
proJzzc^wwDor arL'.sZzce Jzzz Zreczz^ zzz Ro
zo woo.sfră pz agzzpra zzz.s'Lzz?.cf!z7zzz arfz.sZzc
oZ pzopoz'zzLzz rowzazz" cu zzrzzzoZoareR .SM&-
Jzvz^zzzzzz ;
JZ) Cow^zWero^z'Mzzz pezzoraR o.s*Mpra o-r-
Ze?' zw Rzră woz. — DrZeR zzz perzoJzzZ
preLsZorR.
^) DoA'p/'g arZeR &'w Rozzzazzza zzz epoca
rozzzazzo ^z zm fz/zzpM Rar&arRor. — Cow-
^z^ora^zzzzzz agzzpra R^azzrzzi!zzz Je<!a Pze-
Zocc^a.
DrZo &^aaL'wă zzz Rozzzazzza.
/zz^L'zzc^MJ e.ţRfz'c oZ poporzzlMz ro-
wzozz. — Orr o w ea faLzzzzzYe poporazze zzz
,s/z7 ropzawe^c.
4

ace-s^ra, a 7ra7a7, 3?/^ /a /a a / c7e co??-

/ ' ' ' " ^ ' ^ - ! / '" < " / Pawaa r7/a 7??/caresf/
pe ce7e &'wVr?,; Joaă. A^'a
c/eca7 pe cea jcaM?.
Propraw a a ^ 7 c d a t-Mr^M,' r7c L/;a-
/w. R cw aaa cere ^ c7. F-a. e77/rea
-Fa,&a, H pv7^7caa/, a/r7, ca c7er/7 w-7 a/'F/
/a "a/ca<aaa 7r/r'a /oraa? p a ///r/7 a ca
/c/ cr/a7c/'ea /a/- ^-7 pe ?y??, p/yp /r.

P . V. H.
AMcare^77, 7^77e 7.*F4.
 Artele din România in periodul
preistoric

Puţina deprindere ce am de a vorbi în

pul)!ic, şi mai ales înaintea unui public
aşa de numeros şi care, cu drept cuvânt,
cere ca toate câte i se spun depe aeea,stă
tribună a luminilor să fie tot aşa de lim­
pede şi lămurit rostite, caşi sănătos cu­
getate, acea lipsă, zic, de deprindere în
arta retoricească mă sileşte să vă cer voie
a ur-mări cu ochii pe notele mele şirul
ideilor ce prin binevoitoarea d-voastră
prezenţă m'aţi autorizat astăzi a vă ex­
pune. Şi dacă fac aşa, cauza — trebue
să v 'o mărturisesc — este numai teme­
rea ce am ca nu cumva, prin desbinurile
neînstrunate ale unei cuvântări rău mă­
iestrite, să nu pot nici eu cumpătă cu o
dreaptă balanţă însemnătatea cugetări­
lor şi observaţiunilor ce voesc a desvol-
6 A!. Odobescu

tă acţ, nici d-voastră să nu mai puteţi

cuprinde cu gândul întregimea scopului
ce-mi propu n ; mai ales când vin a vă
vorbi despre o materie aşa nouă, aşa pu­
ţin studiată, aşa îndoioasă —- v or zice
mulţi -—- ca apariţiunea mai multor serii
de producţiuni artistice în România pe
timpii furtunoşi ai trecului ei, ca exis­
tenţa unui adânc simţ artistic, unui pu­
ternic instinct estetic, ce caracteriză,
printre alte popoare ale E u ropei întregi,
pe poporu l nostru românesc.
îm i este teamă, în adevăr, ca păşind
cu d-voastră într'un câmp de investiga-
ţiuni atât de puţin explorat, să nu mă
expun, p rin lipsa de -o form ă bine ţăr-
murită a ideilor, de a risipi dinainte-vă,
în vorbe neroditoare, atâtea cugetări, a-
tâtea iscod iri, atâtea cercetări, atâtea ob-
servaţ.iuni şi comparări, ce în timp de
douăzeci de ani aproape le-am cules cu
osteneli, dar cu dor şi cu plăcere ; le-am
plămădit cu ce brumă de ştiinţă am pu-
tut şi eu să adun din studii şi din că­
lătorii, spre a netezi oarecum drumul ce­
lor ce v o r descrie îmtr'o zi, cu mână si­
gură şi măiastră, originile artei în istoria
şi în obiceiurile zilnice ale poporului nOL
stru românesc.
 Artele in România 7

A ş dori, domnilor, ea şi cel căruia nu

i-a venit niciodată gândul cum că s'ar fi
ivit şi în trecutul nostru cel mult tu! bu­
rat m anif estaţiuni estetice cari, în felu­
rite ramure ale artelor, constitue până
la -oarecare punct un adevărat std ro-mâ-
%ege ,* ea acela care n'a băgat niciodată
de seamă cu cât poporul nostru, şi mai
ales cel câmpenesc, se deosebeşte din ce­
lelalte naţiuni vecine sau depărtate prin-
tr'o înfăţişare armonică specială, prin
oarecare semne eminamente artistice, ti­
părite în portul şi uzurile sale; ca acela
chiar, zic, să iasă de aici cu întemeiată
convicţiune că şi în domeniul /rtoKOSM-
ÎMÎ Românii pot fi, mai mult decât ei în­
şişi cred, mândri de trecutul şi de pre­
zentul lor !
Această convincţiune, domnilor, acea­
stă credinţă eu am dobandit-o nu sub
form a nelămurită de iiuziuni prezumţi-
oase, de aspiraţiuni him erice ale unuit
patriotism exagerat, ei ea a ajuns a se
depune şi a se întemeia în mintea mea
astfel precum o materie organica, supu­
să la un proces de formaţiune^ îşi pără­
seşte cu încetul natura sa fluidă şi mini­
mă, spre a se concentra, pe ici pe colea,
în cristaluri cu unghiuri solide şi corect
8 A). Odobescu

precizate. E u am dobândit-o după ce,—

purtat prin aplecări fireşti, — am dat o
atenţiune continuă tuturor rămăşiţelor
trecutului nostru, tuturor descoperirilor
ce s'au putut face, sau în rărunchii pă­
mântului, sau în bolţile umede şi împă-
injenite ale vechilor noastre mănăstiri.
Am colindat mult, şi totdeauna cu o
vie plăcere, unghiurile ţării unde timpii
trecuţi au lăsat tipărită vreo urmă a lor
mai m ult sau mar puţin distinctă; am stat
cercetând şi cugetând, şi dinaintea mii­
lor de m ovile risipite pe câm piile noas­
tre, şi dinaintea păreţilor surpaţi sau îne-
griţi de secoli ai cetăţilor străbune şi ai
anticelor biserici ; n'am dispreţuit nici
hârburile de oale vechi, de ca ri lopata
muncitorului se ciocneşte sub brazdă, nici
odăjdiile; roase de molii în sorinele din ,
proţseomidie, nici veehile bucoavne pă­
răsite de m ai toţi literaţii ţării, niei chiar
aşehiile de cremene, pe cari astăzi noma
ştiinţă a arheologiei preistorice le aşter­
ne, cu oarecare trufie, pe p ra gu l temple­
lor înălţate în onoarea artelor şi a măies-
triilor omeneşti.
Şi în toate aceste cercetări, domnilor,
în aceste studii cari adesea m 'au depăr­
tat mult din sânul patriei, sau prin citi­
 Artele in România 9

rea rezultatelor ce ştiinţa arheologiei a-

ducea prim alte ţări, sau prin călătorii în
care voiam să mă încredinţez cu ochii
despre aspectul şi formele producţinni-
lotr artistice depe aiurea, în totdeauna
ideia ce mă frământă fără preget, dorin­
ţa de a descoperi şi de a preţui ce rol a
ocupat şi ocupă neamul românesc în! rân­
dul popoarelor cari au contribuit să dea
forme plastice simţului moral al frumo­
sului, neîncetat, zic, ţelul acesta a stat
în faţa mea.
Dar cum puteam oare să-l pierz din
vedere, când pe tot momentul noui des­
coperiri, noui manifestări ale artei na­
ţionale veniau să-l întărească în mintea
mea, să-i dea o formă mai determinată
şi mai atrăgătoare, şi să deştepte în mi­
ne o nesecată plăcere d e a pătrunde mai
adânc în acea misterioasă regiune, unde
producţiunile geniului artistic al naţiu­
nii române îmi încântau neîncetat sim­
ţurile, când ca o tămâie sfinţită izvorîtă
din cădelniţele de argint cu formele ma­
gistrale ale vechilor noastre biserici ;
când ca un orofum proaspăt şi înviitor.
ieşit din miile de flori ce acoper câmpia
românească, şi cari prin farmecul artis­
tic al ţărancelor românce se reflectă eu
10 At. Odobescu

o nouă graţie pe vestmintele tradiţionale

ale poporaţiunii noastre şatene.
Astfel dar — şi iertaţi-mă dacă v'am
făcut aci oarecum confidenţele mele, şi
de iubitor din fire al frumosului şi al be-
lelor-arte, şi de pasionat cercetător al tu­
turor datinelor bătrâneşti, şi în fine de
Român, mereu muncit de o în grijită ge­
lozie patriotică şi doritor de a află în
sânul patriei şi al naţiunii noastre toate
darurile naturii, toate nobilele instincte,
toate măiestreţele îndemnuri, într'un cu­
vânt toate perfecţiunile, .—- astfel dar,
s'a form at cu încetul în m ine nişte con­
vicţiuni din ce în ce mai întemeiate, şi
adică : pe deoparte, că există, în stare
latentă, un instinct artistic propriu no-
porului român, şi mai desvoltat la dan- ,
sul decât la cea mai mare parte din na­
ţiunile culte m oderne; p e de alta, că
chiar din puţinele monumente ce păstrăm
dela străbunii noştri putem distinge în j
acele produeţiuni ale trecutului nişte ca­
ractere cari oonstitue un stil artistic ro­
mânesc, stil ce, în unele epoce mai feri­
cite, dar din nenorocire prea scurte, ale
istoriei noastre, s'a învederat iu, onereeu
cari ne putem încă şi acum mândri.
Aceste două faze ale convicţiunii mele,
 Artele în Ramânâa 11

întru eeeaee priveşte artele în istoria şi

în uzanţele poporului român, aceşti doi
articoli de credinţă ai esteticei româneşti,
din oare unul se referă la arăeoiopie, iar
cellalt se poate numi etwoiogic, aceste
ambe rezultate ale observaţiunilor şi ale
cercetărilor ce am putut face prin înfun­
dăturile întunecate ale trecutului şi pe
luminoasele câmpii şi plaiuri ale ţării
noastre ; aceste două grupe de cugetări,
de observaţiuni şi de descoperiri, daţi-mi
voie, domnilor, a le schiţă într'o serie de
convorbiri, în cari voiu căută a supune
la cunoştinţa şi la preţuirea dv. faptele
pe cari ele se întemeiază.

Temerea de a vă obosi luptandu-se in

mine cu dorinţa de a vă prezentă un ta­
bel cât se poate mai com plet şi mai bine
ordonat al producţiunilor esteticei româ­
neşti, mi-am permis a luă hotărîrea de
a împărţi subiectul meu în patru secţiuni,
cari, deşi lănţuite între dânsele prin rân­
dul timpilor şi prin uniform itatea mate­
riei, vor face subjectul a patru osebite
conferinţe. Intr'insele sper să reuşesc a
rezumă mai toate câte m i-am propus a
spune, când am cutezat a înscrie titlul
conferinţei mele pe program a primitivă
a Ateneului. Dar luând pana în mână,
12 Al. Odobescu

uram încredinţat iute că, orişcât aş voi

să mă restrâng în faptele cele mai prin­
cipale, oricât aş trece cu repeziciune a-
supra fazelor artistice cari s'au manifes­
tat la locuitorii României, tot u'aş izbuti,
în timpul mărginit ce pot reclamă dela
bunăvoinţa dv. în astă seară, ca să spun,
eu oarecare folos pentru scopul prozeli-
tic ce m ă preocupă, câte nesecate izvoare
de plăzm uiri ale frumosului oferă celui
ce le caută şi vechiturile aşa puţin cu­
noscute aţe ţării noastre, şi imaginaţiu-
nea în veci fecundă a unicului şi mare­
lui nostru artist, a poporului rom ân.
Nu p ot avea pretenţioasa speranţă de
a vă insinua, numai prin ale m ele cuvin­
te, aceleaşi credinţe ce eu am câştigat
prin lungi studii şi investigaţiuni. Voiu
fi însă destul de fericit, dacă v o iu reuşi
a atrage atenţunea mai m ultora din dv.
asupra unor materii nu fără importanţă
pentru ţară, dar cari până acum pot zice
că au fost cu totul trecute cu vederea.
In sdruncinările şi în luptele noastre
politice, în febrila şi nu în totdeauna bi­
ne cumpătata noastră dorinţă de a ajun­
ge în p rip ă pe popoarele înaintate în
toate ram urile culturii, iar pe de altă
parte în lenevirea şi în nepăsarea noas­
 Artele în România 13

tră, pe care trebue, între noi, să le măr­

turisim, — am uitat eu toţii sau mai toţi,
că o naţiune nu este adevărat mare şi ci­
vilizată numai când are instituţiuni po­
litice foarte liberale, şi m ijloace de co-
municaţiune din cele mai practice, şi iz­
voare active de o bogată producţiune in­
dustrială, şi chiar spirite dedate celor
mai adânci speculaţiuni ştiinţifice, pe
când îi lipseşte cultul /i'M wosidw, al ace­
lui ideal de perfecţiune care face să bata
sângele în inimă, care exaltă cu nobleţă
mintea şi răspândeşte un farm ec învictoi
peste toată vieaţa omeneasca.
Elenii, acea naţiune de filozofi şi de
artişti, rezumaseră toate aspiraţiunile o-
mului în cele două cuvinte : EfMWOgMi -Ş
Vttwcbi / Şi în adevăr, ce poate dori mai
mult omul decât a trăi într'o lume u n d e
totul ar fi unde totul ar fi priiwos.
Şi ce putem cere mai m ult chiar şi noi
Românii E . . Ne-am mulţumi ca ia noi
in ţară să meargă toate ; ca la noi
să fie tot /twMOS. .
Nu este treaba mea aci sa cercetez cel
dintâiu punct al problemei; ma mărgi­
nesc în al doilea ; şi de frica, chiar m ^
cest punct, să nu găsesc toate aşa de in i­
moase pe cât le-am dori, îm i veţi permi-
14 At. Odobescu

te, domnilor, să vă spun numai ce m i s'a

părut mai frumos în rămăşiţele trecutu­
lui nostru şi ce ştie încă frum os să lucre­
ze la noi poporul.

Cei cari nu şi-au dat niciodată bine

seama de înrâurirea binefăcătoare ce are
simţimântul frumosului asupra unei so­
cietăţi, nu v or şti să preţuească de câtă
necesitate poate fi desvoltarea acestui
simţimânt la o naţiune ce aspiră a se bu­
cură de toate bunurile civilizaţiunii. A-
ceia sunt detractoru, sau cel puţin -Me-
păsătorM artelor, oameni că rora le lip­
seşte una din cele mai sublime şi m ai fe­
cunde însuşiri ale firii om eneşti : pute­
rea imaginaţiunii şi palpitul in im ii !
Vorbind aci în lauda artelor, şi din a-
eeastă tribună pe care artele o susţin de­
opotrivă ou ştiinţele şi eu literele, pu­
tem zice despre acei oameni, împreună
eu poetul italian :
„N on ragioniam di lor, m a guarda e
passa !"
Sunt însă pretutindeni, d a r m ai ales
la noi, şi oameni cari iubesc artele, cari
le mânuesc chiar eu amoare şi cu talent,
cari ştiu bine că ele sunt o pârghie mo­
ralizatoare a omenirii, cari doresc şi lu­
crează a răspândi gustul lor în societa-
 15
Artele în România

tea noastră, dar pentru cari simţi mân tu!

estetic este un ce fără patrie, o facultate
colectivă, eclectică, cosmopolită, un ce m
felul politicii comunarde şi umanitare
a adepţilor Zafef%a%io??a^ef. . , -
E i zic că /rMiwosMi este pretutindeni
/nim os, că arta este pretutindeni arm,
şi, cu aceste principii, le_ pare cu totul
indiferent d'a introduce în sanm unei
naţiuni gustul artelor astfel precuiu le
pricepe şi le execută un alt popor, m ia
chiar de a se îngriji dacă uzurile, daca
tradiţiumle acelei naţiuni n ar prezenta
ele înşele caractere mai apropiate de in­
stinctul ei firesc, mai conform e cu gustu­
rile ei, mai originale în fondul lor, m-
tr'un cuvânt, mai uapuumc. ^ , ,
Pentru aceia aş dori să găsesc, m e-
serierea obiectelor de artă .ce au pica
până la noi din mantia sfayata a frec
tului, în amintirea priveliştnor de o ti
museţe plastică, când măreaţa, când gin
gaşă, ce prezintă şi natura şi popor
României ; aş don să găsesc accente
convingătoare, ca să le dovedesc ca
o artă nu poate să prezinte mai mu
demenire ochilor romaneşti, ca ^
producţiune estetică nu va face g,
mai cu mândrie inima Romanului,
16 A). Odobescu

acelea cari se vor inspiră din norocitele

instincte ale poporului, din cele mai glo­
rioase trudiţi uni străbuneşti.
Acelea singure, primind forma lor în
creieri şi sub mâna unor oameni de ger
niu sau chiar unor talente de frunte, în­
lesnite apoi şi prin practicele mai înde­
mânatice ale ştiinţei moderne, acelea sin­
gure v o r put A să constitue acea dorită
artă, cu adevărat naţională. A ş zice dar
artiştilor noştri : „Studiaţi rămăşiţele,
oricât ar fi de mărunte, ale producţiu-
m r artistice din trecut, şi faceţi din-
tr'însele sorgintea unei iurte măreţe şi
avute, precum pârâul ce picură printre
stâtheile dhla munte devine Dunăre în
lunca cea rasleţată a şesului * —_nu pier­
deţi n ici o ooaziune d'a vă fo lo si de ele­
mentele artistice ce vă prezintă monu­
mentele româneşti rămase din vechim e:
dar prefaceţi-le, desvoltaţi-lc, dacă ştiti
puteţi, schimbaţi bolovanul în stân­
ca, şi bobul de ghindă în stejar frumos!"
Le-aş zice în c ă : „Contemplaţi adesea
şi va patrundeţi simţurile de natura aşa
variată a tărâmului românesc, de contu-
rele maiestoase ale munţilor, de orizon-
tul nem ărginit al câmpiilor ; aşterneţi
pe a voastră paletă toată scara de cn-
 Artele în România 17

lori ce soarele revarsă, când pe verdea­

ţa, când pe holdele daurite, când pe al­
ba zăpadă, ce învăluesc pe rând solul
României ; reproduceţi şi formele plasj
ţice, şi coloritul armonios ce va prezintă
poporul, în timpurile, în pozele, in poi-
td şi în imeltele lui ! Lucraţi dar ca
din vechile monumente să iasă, precum
fhiturul din crisalidă, monumente mai
măreţe, dar eu acelaş caracter de oiigi
nalitate locală ; faceţi ca gloria naţiu­
nii să resai-ă, sub aspectul ei vendic,
din pensula şi din ciocanul vostru; m-
tipărţi în operele voastre toata maiesta­
tea şi tot farmecul ce ochiuil Romanului
vede şi ce inima i simte dinaintea pri­
veliştii naturii şi dinaintea şinelor po­
porane; spicuiţi cu o pletoasa îiigi'ipie
rămăşiţele artei străbune; culegeţi cu ar
doare impresiimi vii din tot ce poai a,
sub o formă estetică, o înfăţişare adeva
rat românească; traduceţi în opcie 111
merite acele studii laborioase şi acele îm­
bietoare întipăriri; deşteptaţi cu o pii-
ternică suflare de vieaţa, aprini cti v*
voare din scânteia artistica ce a icurn
odinioară şi care acum încă arde la no
înfundat. în adâncul gem ului pop ^ *
Stndiaţi, lucraţi, producidi, fara de a
18 AJ. Odobescu

pierde un minut din vedere nici simţi-

mântul nici conştiinţa, pa-
tWea,- şi atunci veţi fi n\ut nemuritoarea
glorie de a desvoltâ nobilele instincte ce
stau latente în poporul român, şi care
nmeori,^ în trecut, s'au destăinuit prin
producţiuni demne de ndmiraţiune !"
Din parte-mi, în neştiinţa şi în nepu­
tinţa mea de a crea pe desfătătorul câmp
M artelor, mă mărginesc, dom nilor. în
tr un rol mai modest : acela de a urmări
m trecut rămăşiţele artei străbune şi de
a înregistra rezultatele cercetărilor mele,
cari pot fi de vreun folos pentru arta
viitoare.
Aceste sarcine ce mi-am im pus mai
presus de toate, ca o datorie eătre ţara
pe care cu toţii o onorăm şi o iubim, a-
ceste sarcine mă îndeamnă şi acum, dom­
nilor, a încercă să schiţez dinaintea dv.
laptele ce am putut culege. M ă voiu sili.
spre a v i le putea nrezentă într'im med
mai clar şi spre a vă înlesni m ijlocul de
a preţuu înşivă importanţa cugetului ce
m a manat de a le grupa într'o ordine ca-
ie să desfăşure gradat şirul, adesea în­
tunecat şi uneori cu totul întrerupt, al
istoriei artei în România.
Mă voiu grăbi însă a trece la expune-
 Artele în România

rea faptelor, eu atât m ai mult că consi-

deraţiunile generale asupra importanţei
artelor trecutului, pe eari aveam a le des-
volta, m'au dus fără cte voie a vă vorbi,
mai mult poate decât trebuia, despre vii­
torul artelor în România. Dar de vreme
ce am atins acest subiect, — deşi cam în
treacăt, — însă voiu aiirm â ca numai
astfel mţeleg eu viitorul artelor în R o­
mânia, astfel îl doresc, numai astfel crez
că ar putea o norocită predispoziţiune
instinctivă a poporului nostru să devină
o adevărată glorie a patriei ! ^
Nu-mi faceţi dar, vă rog, o vina de a
fi căutat să descoper depe zarea amur­
gită a trecutului, din ceaţa brumoasă a
prezentului, o falnică lumină pentru vii­
torul artelor române ! . . . .
Dela acest splendid orizont, uni întorc
acum iute privirile spre întunerecul ce­
lui mai afundat trecut, şi voiu căuta, prin
gradaţiuni cronologice, a reveni cu ctv.
împreună până la pragul epocei contim­
porane.
Dar spre a putea urm ări cu oareeai
folos, progresele sau scăderile ce se ivesc
în producţiunile artistice ale locuitorii
ţării noastre din vechime şi pana acum,
20 A!. Odobescu

trebue mai întâi de toate să căutăm a

stabili o ordine a timpilor, o clasifica-
ţiune, precât se va putea de sumară, a e-
poeeior istoriei noastre, t a să judecaţi
msă, domniilor, greutăţile ce prezintă azi
la noi clasificarea unei părţi considerabi­
le a antichităţilor ce sunt semănate pe
tărâmul şi sub pământul Rom âniei, tre-
bue să vă aduc şi aci aminte că istoria
politică, cu începere deia originile ei în
liuii'opa şi până in mijlocul m ediului ev,
abia aruncă asupra ţărilor din josu l Du­
nării nişte slabe licăriri adesea precur­
mate, astfel încât ea lasă tim pu rilor în­
tunecate un câmp foarte întins, ale că­
rui ultime margini ajung, p en tru ţara
noastră, până la al X f 1-lea secol al erei
creştine, intr'adevăr, pe de o parte pu­
ţinele ştiinţe ce ne-au lăsat scriitorii e-
ieni şi latini despre vechii locuitori ai
luncei n ordice a Dunării de jos, pe cari
şi ei abia i-au văzut şi i-au cunoscut la
soroace rare şi scurte ; pe de altă parte,
învălmăşeala ce a domnit în aceste părţi
d'alungui acelui period de zece secuii, cat
ţările noastre au fost pe rând năpădite
de toate bordeie barbare ce veniau, ve-
niau m ereu din Asia, aceste două cauze
fac de ne îndoim la tot pasul, când este
 Artele in România 2t

vorba de a hotărî un leat, o dată cel pu­

ţin probabilă, pentru cele mai multe -
bi^cS antice cari răsar la lumina de sub
S t p S - d cHcat de atâtea pepmiie

'S t U te ri ea " noaatră, cate m aen"-

aSs&t
c S ^ a n i mm în P*gJ
vaâr. de neamuri mai c a
trebue să măi-turisim ca nu este luc
uşor de a grupă, de pre
naţionalităţi, raniaşiţele S 'S -
chii arheologului dni iu y m ej m

p° a j e a cari ..a r tă
ţiimi enneeente, unei ^ j g g T g ,
dintre acele cart trebue sa P
popoare despre cari rstoii c menţio-
nlciodată sau pe care abia le-a menţio
nat într'un mod cu totul
Acele puncte luminoase, ^'o-
tem numi şi . )
mâneşti, sunt: pe de o parte, rămăşiţei
22 A). Odobescu

numeroase ee au lăsat pe tărâm ul nostru

legiunile şi coloniile romane, cari au sta­
bilit, aci cultura latină, îndată după qua-
sibarbaria Dacilor şi bieţilor, la al ii-lea
secol după H ristos; sunt încă monu­
mentale religioase şi civile, edificate de
naţiunea creştină a Rom ânilor, cu înce-
pere din epoca în care ea a izbutit să re­
câştige şi să supună unor D om ni pămân-
teiu porţiunea patriei care rămăsese de-
şeai-tă de cotropitorii barbari şi în care,
depe la al X ll-lea secol, se întemeiaseră
staturile romaneşti.
Aceste două puncte ale istoriei noas­
tre fiind determinate mai m ult sau mai
puţin m tr'un mod cronologic, adică aşe­
zarea Rom anilor în Dacia în al 11-iea
secol, şi ăfewăiicăfcarea, precum z ic cro-
meiţle dom niilor româneşti, cam p e la al
A iii-ie a , a fost lucru firesc de a împărţi
monumentele noastre arheologice ore
cum şi analele politice, în patru grupun,
corespunzătoare, nu fără de oarecare si­
guranţa, cu perioadele istorice.

* ^ t â iu d n aceste perioade, cel mai

p ţţu sigur, cel mai necunoscut şi cel mai
^ u i , s'ar începe
deodată cti ivirea fiinţei omeneşti pe poa-
 23
Artele in România

lele Carpaţilor ; el s'ar prelungi prin ne­

numărate secole de întunecime, m care
popoare străveclii. ridicate dm Asia, se
vor fi prefirat cu încetul către Apus; ei
s'ar sfârşi la epoca memorabilă, când pu­
ternicul neam al Dacilor fu nevoit să fa­
că aici loc şi să-şi înfrângă tăria dina­
intea armelor romane, învingătoare sub
ordinele lui Traian. Acest period, pe ca-
re-1 putem cu adevărat chema preistoric
şi nu numai Jacic, şi care, în nemărgini­
ta sa întindere, a trebuit să prezinte iaze
multe şi felurite, stă încă cufundat m-
tr'un adânc întuneric.
A l doilea este periodul roman, care
se deschide cu al 1 1 -lea^seool al erei creş­
tine ; el a depus pe tărâmul României,
urme numeroase, al căror caracter nu a-
să nici o îndoială desnre aradul de cul­
tură, relativ înălţat, ce colonii romani se­
duseră în ţara noastră. Monumente, cari
aparţin grupei distinctive a acestui pe­
riod, par a se fi înălţat pe mai multe
puncte ale Daciei, eu mult în urma pără­
sirii acestei provm cn de către guvernul
imperial al Romei ; cceacc dovedeşte stă­
ruinţă oolonilor lăţimi pe ţărmul stâng
al Dunării, chiar, m timpul eotiopiriloi
barbare.
 24 Al. Odobescu

Ai treilea, period ne dă iarăşi înapoi

depe calea civiflizatiunii şi ne cufundă
între adancă învălmăşeală ; îl numim
periodul &ar&nr, şi făeându-1 să înceapă
deodată eu ivirea Goţilor în Dama. la,
274 după Hristos, el ne înfăţişează, în
curs de aproape o mie de ani, o clătire
neîncetată de neamuri inculte, îmbrân-
cmdu-se pe acest inieuorocit păm ânt ce-1
drsnutau pe toată ziua cotlonilor romani
cari se înyăinânteniseră aci. Putinele
spuse ce găsim în isterie despre feluriţii
Barbari, nu ne sunt de ajuns sure a pu­
tea statornici caracterele tuturor rămă­
şiţelor plastice, ce au putut lăsă, p e so-
lul nostru, popoare precum erau V izigo­
ţii, Hunii, Genizii. Avarii, B u lgarii. Sla­
vonii. U ngurii. Paeinatii, la zig ii Cu­
manii şi câţi alţii.
In fine, dela înienieierea staturilor ro­
mane încoace, adică depe la finitul se­
colului al X I I lea, noi începem a socoti
un ai patrulea period pe carc-1 putem
numi curat şi ale cărui monu­
mente^ cu atât mai rare, cp câ t sunt mai
vechu au un caracter foarte bine lămu-
ut. bde prin urmare constitue o grupă
de arheologie adevărat care,
împreuna cu aceea a periodului roman,
 Artele îti România 26

sunt singurele mai mult sau mai puţin

explorate până în ziua de astăzi.
(Ja să ajungem dar a determină limi­
tele şi caracterul artei curat româneşti,
ca să putem descrie, m ai cu înlesnire şi
mai cu folos, produeţiunile geniului es­
tetic al Românilor, în tim pii când naţiu­
nea noastră ajunsese a-şi căpătă un cu­
get, o fiinţă, o limbă ale sale proprii, se
cade, credem, să aruncăm mai întâi o re­
pede privire asupra rămăşiţelor de mo­
numente ce ni s'au păstrat sau în rui­
nele existente, sau în povestirile scriito­
rilor celor mai vechi, din cele trei pe­
rioade anterioare. A stfel vom putea a-
şeză arheologia naţională pe o bază mai
solidă, şi nu ştim dacă într'o zi, când
nouă descoperiri, eând nouă cercetări vor
fi elucidat mai bine regiunile antice ale
istoriei şi ale artei dn ţara noastră, nu
ştim dacă atunci nu vom da peste_ unele
urme cari vor legă geniul clasic al anti­
chităţii greeo-ramâne şi fantazia aspra
a barbarilor, cu spiritul care a domnit şi
domneşte încă în estetica poporului) no-

Negreşit că mult-puţinul ce an lucrat

Românii în domeniul artelor n'a fost nu­
mai şi numai invenţiuni ale lor. Aceasta
26 A!. Odobescu

pretenţiune n'o pot avea n ici popoarele

cele mai puternic creatoare. Destul este
ca împrumuturilor făcute dela străini şi
dela vecini, să ştie un p op or a le da un
caracter de originalitate, ca re să le dis­
tingă de operele eterogene, cu mai mult
sau mai puţin farmec.
„Je premds mon bien ou je le trouve",
a zis cu veselie pătrunzătorul geniu al
iui Moliere, şi acest principiu de indivi­
dualism comunist este o m are şi spornică
lege a naturii.
Acest dar de fecundă însuşire, eu sunt
încredinţat că Românii l-au avut, şi mă
voiu sili a o dovedi.

Pentru aceasta însă să cercetăm acum,

precât se va putea, ce a fo s t arta la po­
poarele, multe şi felurite, cari au ocupat
ţara ^noastră pe când ea în că nu eră a
Romanilor.
Au fo st multe, au fost felurite acele
popoare ce s'au euireerat p e aci, în pri­
mitivele trei perioade ale istoriei noas­
tre. A u fost atât de multe, încât nici nu­
mele tuturor nu-1 cunoaştem şi nici l-a
cunoscut v reo dată cineva. A u fost fe­
lurite, căci chiar din puţinele fărâmituri
ale trecutului cari s'au p ripăşit la noi,
pana m vremea de acum, înţelegem că
 Artele în România M7

multe neamuri au demis prin oasele în­

chipuirii şi măiestriei lor pe acest pământ
adesea şi mereu preînoit.
Fiece popor, din câte au venit ne rând
aci, şi-a adus cu sine m ult puţina sa cul­
tură. Dar oare toate avut-au ele o cultu­
ră artistică ? Lăsat-au ele urme de pro-
ducţiuni estetice ?
Cei mai mulţi ar răspunde îndată :
Nu!
Eu însă nu cutez a mă h oţărî aşa lesne
într'acest caz. pentru negativ.
Daţi-mi voie să mă explic.
Sunt două chipuri de a p rivi şi de a
studia artele.
Unii, plutind într'o atmosferă psiho­
logică, cred că arta e numai reprezenta-
ţiunea plastică a frumosului. Ceeaee nu
este cu totul conform, zic ei, unui ideal
estetic convenţional, nu se mai poate nu­
mi artă. Iiiitr'un cuvânt, oeeace nu ne
place nouă oameni culţi, eeeace trece ne-
ste hotarele în cari noi am îngrădit ideia
frumosului, aceea nu m ai este artă. Tată
punctul de vedere ced vom găsi mai pre­
tutindeni, ia artiştii cari înşişi practică
o artă.
Oamenii însă cari îşi poartă cugetările
pe un orizont mai întins, aceia cari stu­
28 Ai. CMob eseu

diază spiritul omenesc în toate fazele ac­

tivităţii lui. recunosc în tot geniul rumeni­
rii, luându-1 din aradul cel mai înjosit
al sălbăticiei şi până în culm ea celei mai
înaintate culturi, o trebuinţă providen­
ţială, un instinct firesc de a produce, cu
mai multă sau mai putină măiestrie, o-
bieute cari) nu sunt cu totul de o necesi­
tate practică, cari nu pot servi la uu uz
indispensabil pentru existenta untului,
obiecte cari sunt inventate de imagina­
ţia ne, numai si numai pentru satisface­
rea unei idei de ordine morală. Cum oare
vom chemă acele protductiuni fie ele ori-
icât de monstruoase, în tochii n oştri?
Cum vom chemă instinctul ce poartă pe
om a da p reahtate plastică tpturor olu-
eubraţiunilor închipuirii sale ?
Oare num ai acelea, ce sunt conforme
jegul clor esteticei noastre contemporane
"L j/xxd.T) se v o r putcă numi r/r cr-
C e nume să dăm atunci celor cari
noua m se p ar astăzi urîte, şi cari ncsrc-
şit erau capete de opere artistice în ochii
celor ce le-au executat 1
L im bile moderne n'au găsit un ter-
mon, greueric special spre a denumi toate
acele întrupări ale închipuirii omeneşti,
toate acele supeifetatiuni plastice, cari
 Artele în România 29

nu sunt după gustul m odern. Arheologii

se văd dur siliţi a le chem ă şi pe dânseie
oidocte de artă şi ei fa c bine, căci şi a-
celea purced din acelaş instinct al spiri­
tului omenesc. Dab%e??fde şi wewăirde,
acei colosali bolovani d c piatră grămă­
diţi do Ce^i în codrii Arm oricei, au a-
ceeaş sorginte psihologică cu Partxsno-
nul lui Tctinus şi al lui Didias ; ciolanele
do animale sgăriate, îu tim pii preistorici,
cu figurile de urşi şi de cerbi, ce s'au
găsit îngTopate sub straturi adânci îm
cavernele Dordoniei. sunt şi ele l'rati_ de
cruce cu ..Apolonul" din Belvedere şi cu
„Moise" al lui Michel A ngelo.
Ce să mai zic *? Sălbaticul dm insulele
Viti ce-şi mâsgăleşte şi-şi tatovează cor­
pul cu colori pestriţe, o face şi el dintr'nn
cuget analog eu acela care a îndemnat
pe Rafael să zugrăvească nemuritoarea
sa frescă, a ^cwde?' din AAwu.
Tu toate aceste lucrări, grosolane sau
sublime, aceeaş intentiune, acelaş spirit
domneşte: dorinţa de a face un ce care
să dea o înaltă ideie despre măiestria o-
menească.
Tnsă. f'eee enoeă. fiece nopor chiar, se
pricepe într'alt fel a pune în lucrare acea
nobilă d&rintă. Do acolo provin gradunle
30 At. Odobescu

în perfecţiunea artelor; de acolo provine

ceeace numim .sbÎMrdc.
Este un fapt netăgăduit că fiecare
seminţie omenească — am outeă ch-ar
zice, fiecare ramură a seminţiilor, fieca­
re popor distinct, — are în geniul său
un mod special de a concepe şi de a pro­
duce frum osul nlastic.
Acea originalitate a simţului estetic se
vădeşte în producfiunile unui popor, de
la unealta casnică până la cel m ai monu­
mental edificiu.
Există dar o caracteristică a popoare­
lor sub raportul artistic.
Aceea, bine explorată, bin e studiată,
bine explicata, poate fi cel mai puternic
auxiliar al ştiinţei etnografice, precum
chiar şi al istoriei.
Pentru timnul desime care analele scri­
se nu ne-au lăsat nici o pr.edanie, pentru
popoarele cari au pierit cu lim ba lor, sin­
gure monumentele existente încă pe nă-
mânt p o t să ne desvălue şi să ne afirme
si tendinţa ingeniului lor şi treapta lor
de măiestrie.
Cât este însă de greu a face asemenea
distinctiuni în haosul lumii primitive !
Negreşit că în timpul a m iilor de se-
eoli cari au precedat în omenire arta de
 Artele in România 31

a păstră prin graiu sau prim scris memo­

ria faptelor, înalte popoare, deosebite
prin origină, deosebite prin limbă, deo­
sebite prin uzuri, şi-au succedat unul al­
tuia pe fata pământului. E le au lăsat mai
puţin, în straturile de pământ pe cari
ele calcau, dovezi pipăite ue ingeniozi­
tatea lor şi de dibăcia lor manuală.
Astăzi ştiuta arheologică cearcă să a-
fle un fir, spre a da de căpătâiul acelui
labirint; dar ea abia cutează până acum,
cu ajutorul antropologiei, sa iaca, prin-,
tre rămăşiţele preistorice, distinctiuni de
seminţii de neamuri; ea mai mult se
mărgineşte deocamdată a clasifică pro-
ductiunile primitive ale omenirii într'o
ordine cronologică, depe natura mate­
riilor cari au venit succesiv la cunoş­
tinţa şi la întrebuinţarea omului.
Astfel ea socoteşte, — după- o epocă
embrionară, în care omul, sălbatic încă,
s'a servit numai eu tuiprne de copaci şi
cu bolovani de stâncă — un period în
care el s'a învăţat să cioplească prin cioc-
nifuri piatra şi osul, şi-apoi iar, prin fre­
cături, să le lustruească.
După aceea, el a scos din pământ ara­
ma ; a dibuit prin depărtări cositorul, şi
topindu-le împreună, a nimerit bronzul,
32 AL Odobescu

un metal care cu înlesnire primeşte for­

me mlădioase, păstrând şi o tărie dura­
bilă.
Epoca, zisă de bronz, dom nilor, are
fără tăgăduială o însemnătate mare din
punctul de vedere artistic ; ea ne prezin­
tă, în toate productele ei, form e şovăite
de o graţie originală, suprafeţe oable,
mlădiate cu dungi şi ornate cu săpături
uşoare arme delicate ce abia le pot mir
nui palme foarte mici, podoabe trupeşti
formate din mari spirale elastice, îinr un
cuvânt, o colectivitate de obiecte, tot a-
celeaşi din Bretaniei până în tm -
buri^e Livoniei, din fundul Seandinaviei
până sub Carpaţii Bastarnici, obiecte
cari destăinuesc până la evidenţă răspân­
direa peste mai toată E u ropa a unei se­
minţii înzestrate cu înalte facultăţi este­
tice şi cu un mare geniu de expansiune.
Oamenii din epoca de bronz se înfrân-
seră, în tim pi mai apropiaţ i de noi, di­
naintea seminţiilor mai aspre cari adu­
ceau cu sine liei'ui. . . .

Dar aci suntem pe limitele timpilor is­

torici. Să ne întoarcem iar înapoi, ea să
aruncăm o ochire asupra patriei noas­
tre, p e vremea când clocotiau în lume
poporaţiunile, mai mult sau mai puţin
 Artele în România 33

sălbatice, ale epopei de piatră, şi celqfmai

debile şi mai industnoase, ale epocei de
bronz.
Pe cât cineva ar voi să-şi poarte aten­
ţiunea asupra diverselor timpuri când
poporaţiunea continentului nostru euro­
pean s'a simţit expusă la clătiri mai mult
sau mai puţin violente, prin năvălirea în
mijlocul ei a nouă contingente etnice,
va băga neapărat de seamă cumcă, la
ieşirea lor din Asia, toate popoarele cele
mari cari au avut misiunea providen­
ţială' de a crea sau de a reînoi civiiijga-
ţiunea Europei, au trebuit intr'un mpd fa ­
tal să intre intr'această nouă ţară a fă­
găduinţei printr'o poartă comună. Aces­
te Propilee ale Europei au fo.st, — cutez
a o spune, — întinsele şi avutele câmpii
ce stau dealungul ţărmului stâng al Du­
nării, aproape de vărsătura ei în mare;
a fost ţara noastră.
Privind acum din punctul de vedere
istoric înfăţişarea acestei părticele a Eu­
ropei răsăritene, ar crede cineva că Du­
nărea, principala arteră fluvială a Apu­
sului, îndată ce intră într'aceâ regiune,
închipueşte, cu ajutorul celor două şire
de munţi, Balcanii şi Carpaţii, cari dela
graniţa României încolo apucă direcţiuni
3
34 Al. Odobescu

divergente, închipueşte, zic, un fel de

mare pâinie căscată, care părea a se des­
chide fireşte dinaintea anticilor căutători
de pământuri.
Latele pustii ale Seiţiei, cu orizontu­
rile lor îndoielnice, cu goliciunea lor ne-
ospătoasă, par'că vin să se în fundeze în
acea bogată ţarină, unde naturii — ea
ş: cum ea ar fi voit să iniţieze într'insa
pe om despre toate avuţiile răspândite
in oontinentul răsăritean, — unde natu­
rii i-a plăcut a înconjură o câm pie rodi­
toare şi scăldată de inii de râuri, cu o
şiră de munţi măreţi, pe cari cresc codrii
vârtoşi şi în cari stau ascunse comorile
mineralogice cele mai variate.
Pe tim pii marilor băjenii ale semin­
ţiilor omeneşti, cârduri de popoare, pri­
begite din Asia, sau că urm aseră d'ahin-
gul râurilor scitice şi pe ţărm urile mării
interioare In care ele se revarsă sau că
umblaseră pe sub poala orientală a mun­
ţilor ce înconjură acele pustii, a trebu't
neapărat să izbucnească în t r această vale.
Calea însemnată de natură îi ducea ne­
strămutat în acea pâlnie, de unde li se
deschideau apoi trecătorilor spre Miază­
zi şi spre Apus.
D ea.ee ea, îndată ce so si au în acest
 Arteie în Românită 35

punct de întâlnire comun, noroadele cari

aveau odată să cotropească Europa se
opriau în valea Dunării-de-jos şi stau la
îndoială, până când, îm brâncite de alte
hor de năvălitoare, ele apucau cari de-
cindea Istrului şi dincolo do Balcani, că­
tre frumoasele ţări ale m ării Meridiona­
le, cari în sasul Dunării, pe unde li se
însemnă drumul părţilor apusene.
Aşa dar, cât de departe ar voi istoricul
să ,se urce pe tscara vârstelor, el este sin­
gur de a întâlni. la un moment oarecare
al existentei lor. pe fiecare din marele
familii de popoare europene — ehema-
s'ar ele Pelasgi şi Diguri, Celti şi Daeli.
Sciţi şi D<^+i. (foţi şi D enum i. Sarmati şi
Slavoni, şi chiar neamuri altaice ca Un­
gurii şi Turcii. — istoricul este sigur,
zic, de a le întâlni ocupând, eu o stator­
nicie mai mult sau mai puţin dăinuitoa-
re, malul stâng al Dunării de jos. Afară
de locuitorii aborigeni ai Europei, — da­
că asemenea oameni au fost vreodată.—
si de câteva ramuri aşezate în înfundă­
turile ei septentrionale, se poate, cred,
afirmă că toate ponoarele. câte an eu-
prinş în trecut şi câte locuesc astăzi faţa
Europei, toate, intrând într'însa, au pă­
şit acest prag comun.
36 At. Odobescu

D ar oare lăsat-au ele toate vreo urmă

d'a lor pe aici' ? Anticarul si antropologul
găsesc ei cumva să spieuească pe aci do­
vezi de acelea netăgăduite, care vin să
sprijine atât de puternic spusele şi bă­
nuielile istoriei ?
Iată întrebări oe se pot cu drept cuvânt
face exploratorilor României şi a căror
deslegare, întrbm mod afirm ativ, ar sinii
spre a descurcă foarte tare antichităţile
prim itive ale continentului nostru euro­
pean.
Feluritele seminţii cari s'au grămădit
într'aoost cuprins mărginit, spre a se re­
vărsa apoi la diferite epoce ueste ţările
occidentului, p'ar arătă aici în fată una
eu alta, purtând fiecare însimiri distinc­
tive, depe cari ele s'ar putea grupă şi
coordona cu mai multă înlosnire decât se
poate face prin ţările unde ele se răspân­
diră mai târziu.
^ A r fi fără îndoială nn frum os rezultat
când am găsi astfel, întrunite în aceeaş
tară, în natria noastră, urmele celor mai
multe din anţicile seminţii cari au ocu­
pat. 'birop a. şi ar fi negreşit meritul ma-
î'e al acelora cari, în m ijlocul atâtor ră­
măşiţe felurite, ar putea să statornicească
o ordine, o clasificaţiune, întemeiată şi
 Artele în România 37

pe deosebiri etnografice şi pe urmarea

cronologică a timpilor.
Treime însă să mărturisim, eu toată
umilinţa, că noi, Românii, suntem încă,
departe de a fi atins acest scop înăltat:
abia dacă până acum s'au făcut la noi
oarecari dibuiri destul de puţin fericite
în domeniul epoeelor preistorice.
Pentru ca să putem reuşi a avea re­
zultate solide, pe cari să se întemeieze
cu siguranţă ştiinţa, ar trebui ca cerce­
tările arheologice ce facem în ţară să pro-
ceadă dună un sistem bine raţionat. în
care să fie prevăzute de mai înainte toa­
te faptele ce experienţa a înregistrat prin
alte ţări, neutru ca astfel să avem în
veci în vedere onncfole do comnarnfnmo
şi să, putem constată totdeodată şi ana­
logia rezultatelor dobândite aci, cu ace-
h a, obţinute aiurea, si elementele adevă­
rat nouă ce se vor ivi pe solul nostru.^
Este o tură unde cultul arheologiei a
intrat în uzurile poporane. Acea tara e
Danemarca. Acolo, oricând un ţăran a
răsturnat cu fierul plugului o cala ve­
che, un ciocan de piatră sau o custura
de bronz, el o duce eu mândrie la muzeul
din Copenhaga, unde descoperirea lui e
aşezată eu onoare în dulapuri, alatun
38 A], Odobescu

cu numele dăruitorului. O rice Danez as-

niră la fericirea de a vedea productul a-
flărilor sale arheologice înavuţind tezau­
rele artistice şi istorice ale tării.
Şti ti că aceasta- este un nobil mod dc
a-şi iubi patria. El dovedeşte că o natiu
ne care ştie aşa de mult să-şi respecte
datinele părinteşti nu voeşte şi nu poate
să moară !
Suflarea, trecutului e încă atât de vi-
\ace în inima ei, încât o v a conduce me­
reu cu aripile destinse către v iitor !
Aş dori să putem şi noi să deşteptăm
un astfel de simtimând în poporul nos­
tru ; aş d o n să facem ca rol ipi un ea tre­
cutului sa se manifeste la dânsul printr'o
preocupatiuue constantă despre eeeace
au fost străbunii noştri.
Col care pune preţ în onoarea părin-
plor săn nu va scăpată niciodată !
Dar dorinţele mele, trebue sA mărtu-
i Lsasc,^ nu se traduc totdeauna în fapte,
şi mai adesea. în visurile mele de fală
naţională, trebue să. mă mulţumesc eu
stihul oontuis^&nt
uite îm i permit să dau realizării lor. Aşa
spre exemplu, ca să cercăm a adună ele-
mente de statistică arheologică şi să do-
bandtm tan ă la oarecare punct mijloace
 Artele în România 39

de a clasifică, cel puţin progso-MMJo, mo­

numentele antice din ţara noastră, am
redactat acum vreo doi ani un fel de
âsumi in limba poporană, un căesiioimf
arAeoiopic, care prin intermediul oificial
al ministerului de instrucţiune publică,
dirijat pe atunci de instruitul şi activul
nostru coleg Esarcu, s'a împărţit pe la
învăţătorii comunelor urbane şi rurale din
ţară.
Au răspuns mulţi din învăţători la în­
trebările ce li se făceau în privinţa ve­
chilor monumente locale, şi răspunsurile
multora sunt pline de interes.
Dacă prin stăruinţa autorităţii s'ar fi
continuat această instrucţiune arheologi­
că a ţării, rezultatele până astăzi sunt
încredinţat că ar fi fost foarte însem­
nate.
Dar nu totdeauna instrucţiunea dom­
neşte în instrucţiune la noi, nici cultura
la culte şi nu totdeauna autorităţile ştiu
să preţueaseă ideile de ştiinţă şi foloasele
intelectuale ale naţiunii.
Astfel însă, precum stăm astăzi cu cu­
noştinţele noastre arheologice, asupra e-
pocei preistorice din Rom ânia, noi avem
rumai a constată deocamdată ca apar­
ţinând probabilmente acelei epoee: mo-
40 A!. Odobescu

\ile multe, mari şi mărunte, risipite pe

câmpia romaneasca; ,— ulcele şi nat bun
de form ă şi de materie grosolana ; — câ­
teva custure de cremene şi mai multe cio­
cane de piatra rare, aunjiate m aceşti doi
trei din urmă ani, de câţiva colectori, mai
cn seama de B ollia c; apoi câteva cu­
minte şi câteva sculpturi descriind şi re­
prezentând, in operele autorilor şi artiş­
tilor greco-latini, unele obiecte de artă
industrială şi sumptuarie ale predeceso­
rilor imediaţi ai Romanilor, adică ale na­
ţiunii dacice ; şi în fine, un câmp ne­
mărginit, deschis im aginafiunii pentru
a şi închipui cum oamenii prim itivi s'au
pitit în peştereie Garpatiior şi in colibe
de lemn, aşezate pe taraei în mijlocul la­
curilor^ spre a se feri de fiarele sălbatice,
oe elefanţi, de urşii speluncilor, de cer-
bu gigantici, de zimbrii uriaşi, oarj pus
tiau cod rii seculari din lunca răsfaţă
a IJ un ar ii şi cari bolbosiau în băltile-i
revărsate.
Mărginindu-ne însă în cercul mai re­
strâns al obiectelor existente, vom recu­
noaşte — precinn a făcu t tot aci mai
ue unazi şi Bolliac, — că seria de unelte
cc piatră ce sa adunat la noi, în puţin
unp, şi m ai ales toporaşcle, ciocanele şi
 41
Artele In România

-1-Utile multiforme de pietre dure, de ser

Ş i n ă de diorit, de ofit si
orezintă o varietate de forum s per
focţinne de lucrare, cari ne fae a socotr

preistorică a dat paim acum

splendide ale ei prinoasc. . Pmiz
' Cât despre oamcnu e]iccei - ^j
trolme să vă mărturisesc ca nam avu

copent agrafe de ale ' g^stice

ca nişte petelor şi al
cari se rasuciau d e a t m g

Dar pe coasta m ciidicnai ^

lor — trebue ş o ciinsfa , ^ . gp,r,pă-
caţii oameni ai stan ascunse
tut de loc, sau ca uium 1 ^ p t ă ge-

gM3A*&<*'
din România^ ^ ^ /timorăm. Tara nua-
Nu trebue însă sa disperam, r
43 A!. Odobescu

stră e aşa plină de movile de toate for­

mele şi de toate dimensiunile, pe cari noi
încă nu le-am explorat, încât se poate
foarte bine ca multe din ele sa cuprindă
com ori ascunse din epoca de bronz. ,
In acele movile se v o r găsi negreşit
multe alte lucruri preţioase pentru ar­
heologie, pe care noi acum nici că le bă­
nuim. Movilele sunt. fără îndoială. ar- !
hive tăcute cari păstrează în negrul lor
pământ, documente istorice ale ţării noa­
stre din timpii pe când istoria nu se scria
cu condeiul.
Cercetarea lor este una din datoriile
cele mai însemnate, cele m ai curioase,
dar totdeodată şi din cele m ai anevoioase
ale arheologilor români. Im sând la o par­
te greutăţile curat materiale, — căci tre­
ime să asude muncitori m ulţi cu sapa şi
cu lopata, şi salaori cu roaba, ca să des­
pice una din cele mai m ărunte moviie,—
apoi cu câtă răbdare treim e aţintită a-
tenţiunea, spre a nu se trece cu vederea 1
nici una din dispoziţumile interioare ale
cuprinsului, spre a se înregistra cu scru-
pulozitatc şi cu inteligenţă până şi aşter-
nuturile de pământuri felurite, de bolo-
vani, de nisip, de humă, de cărbuni, de
pietriş, de cenuşă, cari întocm esc o mare
 Artete în România 43

parte din acele edificii rudimentare dar

massive, unicele monumente poate âle
multor seeoli străvechi
btu în preumblări de câteva ore, eu oa­
meni adunaţi in pripa de vătâşelul saţu­
lui, prin ademenirea bacşişului şi a cm-
zicei de racinu, nu in zorul unei văratice
călătorii de plăcere, se studiază o movila,
astfel încât rezultatele dobândite sa poa­
tă fi de folos ştiinţei, să ponta servi de
bază neindoioasă la comparaţium etno­
logice şi ia teorii de istorie primordiala.
Mărturisesc că eu unul u'am putut pa­
nă acum să cercetez interiorul mei uneia
din numeroasele m ovile ale ţăin şi nu
vă voiu putea dar spune dacă ele^ trebue
despicate d'adreptul ori pieziş, m per-
ghei sau in răsciuee. Atâta ştiu mimai
că am auzit depe la arheologi, cari au
tăcut şi fac incă explorări înseninate n
movilele din Crimeia şi Rusia meridio­
nală—aşa de asemănate cu ale noastre—-
conică conţinutul pământnlui ce eons r-
tue movila este adesea neînsenmator, ac
vreme ce mai în totdeauna acel pama
a fost grămădit la un loc ca sa acopere
un obiect oarecare, clădire sau smipm
sicriu mortuar, aşezate pe suprafaţa sau
dedesubtul solului. Aceasta ne este
44 AL Odobescu

firma t şi de autorii antici oari au vorbit

despre uzul foarte V' chiu al movilelor,
întrebuinţate ca monumente comemora­
tive ce se ridicau d'asupra cadavrului u-
nui şef de popoare, unui erou, sau chiar
totalităţii luptătorilor căzuţi într'o bă­
tălie.
Când vede însă cineva mulţimea de
movile, cari stau grămădite pe largi în­
tinderi m unele părţi, — şi printre ele,
şi ţara noastră, — nu-i vin e a crede că
sub fiecare dintr'însele are să fie câte
un mort, şi că popoarele vechim ii şi-au
făcut o petrecere de a presără răposaţi,
astfel încât să împestriţeze o ţară întrea­
ga cu mormintele Jor. A poi iar uncie din
acele clădiri de pământ, făcute de mâna
oamenilor, au proporţiuni atât de uriaşe,
meat nu s'ar putea crede că, pentru a a
ooperi ţărâna unui singur om, ar fi lu­
crat m ii de oameni în mii de zile.
Asem enea îndoieli ne conduc a crede
ca nu toate movilele câte le vedem pe
canipi şi pe dealuri, sunt m orm inte ome­
neşti şi nu tuturor se aplică cu justeţă
apeiaţiunea de mordu, care este un ter­
men slavon, spre a Însemnă un moriw&h.
h oaţe chiar că cele cari mai cu drept
cuvânt ar purtă acest nume sunt movi
 15
Artele in România

lele acelea cari la noi se chiamă go? pane,

iarCoraane
în Rusiasunt multe prin Hnmânia
Romania, §'
de c & ă " î vreun cdutător d . e.m .r,
tSrd?
faţa uuui gorgan, s. a
. 4-,"-g; *s
^ ^ d'd
pă eât de puţin adanca m ti insu , .
neapărat peste oseminte de om. Fa _
tul din care ele sunt compus P
" " S s S e h ^ ' d a r adevărate osuare,
u n t f a ^ e r a ţ i u n i antice
la vecie, au păstrat pana azi tamuite, şi
numele şi epoca vieţuim oi. /i\
Când 'veţi ieşi dm aceasta ^sala W
aruncaţi-va ochii la d ^ P C g^ăeile
tunericul nopţii, veţi zai 1 ^ ^ eg ţu ,
despuiate ale m om oi Temeliile acelui

^ n n ,m n r d .u n .^ v d ^ ^
^orpun caie a locuitori ai
niuirii. Se vede ca sti^!Ş[,,,hovitci, săi-

'Si-
— -------------
"
' :n Ateneul vechm dtu Bucu-
j) Odobescu YOtbnt m Ate Liric,
reşti, pe 'ocul unde acum
 46 A], Odohesou

mângâietoarea speranţă că ea va şti să*

deştepte în noi o cuvioasă amintire.
i\u uitap dar, doamnele mele,' — căci
d-voasţră aveţi mima miloasă, — de câte
ort veţi purtă paşii sub um bra răcoroasă
a aleeior dm Cîşmegiu, de a salută cu un
„t/MnumseM Ro-i ierte pe rapasaţii pre­
istorici ai gorganului deia Sf. liie !
Această pletoasă datorie împlinită, să
ne reîntoarcem iarăşi privirile către aee-
e m u de movile semănate p rin câmpiile
iietaimurite, prm băraganele pustii aie
luncii dunărene. Vedeţi colo un şir de
movitiţc gemene, cari aşezate câte două,
dm distanţă ni distanţă, se prelungesc m
pe m aiu D-unarn pana dincolo de bălţile
lalpuiiului ? In toate direcţiunile ele îşi
mtiiid ramure, alcătuite de alte movile,
m ici, presărate
piste tot întinsul ţâ r ii!
^ ! S unt ele hotare
n'm m ultor nca-
*' ^ ^ 1 '" " V sunt ele senmele ce

^ înălţat dc-
S , , " ^ şerpueşte pe o matcă
nrnm " " ^ i l ă uriaşa ce do­
mina toata imprejinuirea.
 47
Artele In România

Ca sfincşn de grauit m " j?

poase ale Africei, aşa îşi ridica capetele
l?i pleşuve acel fruntaşi ai movilelor
nofdând de-almignl secolilor conturul
lor gârbovit, peste lunce şi P ^ e ^ u r i
Si ele conţin o enigma m sânul lor. y
ele cer o deslegare, care neaparat va vai-
să lumină asupra vieţu omenirii.
ceicati-vă dar isteciunea mmţu, arheoio
a-i!or î-crnâni! Deslegati enigma, modei ni
irtflii-ni ai acestor noi simoşi
^ E^i umil mă dau în lături, căci ammpai-
mă de a înfruntă ^ ^şurm^ mamno,
cuiul, cu atât mai mult ea imma not mea,
lăudă că am găsit iarba y r ^inte că
Si eu toate acestea msa, ţm nimte ca
acum vreo zece ani, că g torm d prm Mol­
dava şi mergând dela
câni, dmmul meu ma duse d asupra u ^
coaste foarte înalte, pe a cărei c u ^ ^
sind, mă anal la poalele mim mam m ^
vile, de unde ochii m ei
privelişte măreaţă, ce mi-a
Llânc, întipărită în
acelei răpezi coaste ce d es aşur am
S ir llu i^ a r e îşi rostogoba
volburoase pe un nisip aririt- m c^ ^
înveselită, cât puntea cup ^ pajişte
dumhrave, şi prm acea întinsa paj A
43 AL Odobesou

smălţuită eu toate nuanţele unei bogate

vegetaţiuni, râul îşi răsleţiă suprafaţa sa
alburie, spumegând şi prăvălind fără în­
cetare undele şale adânci şi pripite.
Malul opus eră foarte depărtat ; abia
se zăriâ sub linia 'orizontului râpa sur-
pată care îngrădiâ de cealaltă parte lun­
ca. L a o asemenea vedere statui câtva
timp înmărmurit dinaintea acelui maies-
tos tabel al naturii.
Im presiuni ca acestea am încercat a-
desea în călătoriile mele p rin ţară, şi su-
venirea lor nu este cel mai slab legământ
ce străhge inima mea de patrie !
^Dar revenind din acel farm ec şi cuge-
tând la trebuinţa şi la posibilitatea prac­
tică de a-mi urmă calea, m i se păru un
lucru cu neputinţa ca. să m ă cxnun a Pr-
ee d'aourmezi.şul aceă luncă intrând d'a
dreptul în apele umflate şi arţăgoase ale
biretului. Drept în faţa mea nu eră drum,
^md. nu eră trecătoare.
Plim bându-m i însă ochii pe depărtata
tune care însemnă pe cer coasta opusă,
zarn cu m ult în susul apei, departe, foar­
te departe, o altă movilă, întocm ai ca a-
ceea lângă care mă aflam. E a domină
malul dm potnvă, precum aceastălnltă în­
cununa coasta de dincoace. Atunci, ur-
 Artele in România 49

mahd eu ochii linia care se întindea/prin

lrnpă între aceste două movile, văzui că
pe icolo trecea drumul, străbătâd a p e l e /
Siremlui, nrin locuri unde ele erau -l-ait
răsfirate d'asupra unui prund /d .
MovAple erau dar semnele căii'sem nc
aşezate ^col o de mii de ani şi pe cari na­
tura le-a respectat, păstrând acel㪠mirs
apelor dbi luncă. Ele au fost şi sunt în­
că — precum şi multe altele de aeeeaş
soecie, — \stAlpi militari ai drumurilor
şi ai vadurilor; printre dâaselo aujtre-
cut sutimile de popoare cari au străbă­
tut din adânca vechime şi până acum ţa­
ra noastră.
Vă întreb, oare. după astfel do servic'i
făcute omenirii, în timp de atâtea secole
nu merită, şi ele titlul de wnwi/meMtr ?
Mai mult decât atâta ! Cei cari le-au
înălţat şi cari, dacă s'ar f: gândit numai
la îndenlinirea ^mbuintcldr zdnme olo
mărgi niţei lor vieţi, n'ar fi ostenit atâta
spre a ridică movile, ci s'ar fi mulţumit
a pune, drept semne, simple prăpni sau
momâi — oamenii aceia, zic, clăditorii
movilelor, au avut negreşit în cugetul lor
de a face, pentru minunarea postorităt'j-
hicrări măreţe, adevărate obiecte de artă.
Intru aceste lucrări însă au ştiut şi au
30 At. Odobescu

putut, ei să eoncentre cea m ai întinsă con-

cepţiune a esteticei lor. Să nu nesocotim
astăzi nici operele lor, nici mai ales ideia
ce i-a îndemnat a le execută. Dacă odi­
nioară n'ar fi păşit omenirea pe treapta
unde s'au aflat dânşii, ea n'ar fi astăzi
la culmea de unde noi îi privim .
Am putea preţui şi mai bine înaintă­
rile progresive ale artei la popoarele pri­
mitive, aruncând o privire asupra unei
serii de monumente străvechi, mult mai
lesne de fabricat şi de un uz casnic mult
mai ueanărat decât gorganele mormân-
tale şi movilele militare. Numeroase dos
coperiri întâmplătoare şi câteva săpături
de amatori ce s'au făcut pe ia noi. an scos
foarte des la lumină obiecte de lut, oale,
vase şi mai adesea hârburi. Unele din n-
ccstea poartă în formele , în pasta, în co­
loritul, iar mai ales în ornamentele şi le­
gendele lor, caractere netăgăduite ale in­
dustriei romane. Dar altele sunt cu mult.
mai grosolan lucrate decât olar ia ce au
lăsat Rom anii prin ţările unde ei s'au
aşezat : acelea au forme cu totul străine,
ba chiar şi desemne gravate pe ele, cari
nu se găsesc pe vase romane. Acelea sunt
negreşit olarii ale popoarelor hnrhare,
cari au precedat aci pe legionarii şi pe
 Artele în România 51

colonii Romei. A se clasifică, după nea­

muri şi epoce, este până acum im^ lucru
foarte temerar, f^u nu cutez a intră pe o
astfel de cale, unde mă tem că voiu ir si-
irt sa ^nr recurs la iinaginaţiunea mea
mai adesea, decât la cunoştinţe pozitive.
Va veni nisă timpul când clasificarea
va fi posibilă şi suntem în drept de a aşj
tcptă dela. dânsa rezultate de cea mai
mare însemnătate pentru etnologia antica
a ţării noastre. Dar trebue nrai uitai sa
explorăm mult, să studiem cu atenţiune
condiţiuniie şi natura descoperirilor, sa
le comparăm cu obiectele analoage aliate
'p rin alte ţări. ^
Deocamdată mă v o m margini a tace
menţiune numai despre două descoperii 1
cari mie unuia mi s'au părut ca oferă,
printre toate, un caracter de origmairta-
te marcantă. ^ ^ .
Sunt vreo doi ani, depe îndemnul iui
Bold ac, urnele D. Butculeacu a făcut ca­
tetă săpături într'o localitate depe malu
lalomiţei, numită Piscul-Crasamn, pro­
prietate a iui LeMiu. Dimineâ ui a adus
de acolo mai multe vase de Irit negru,
ale căror forme şi ornauientaţumi nu
le-ani mai văzut la alte olărn antice dm
ţări celtice, ca Bretam a şi Irlanda.
,1 ,1 . PP
52 Ai. Odobeseu

Mai toate vasele dela Piscul-Crăsani sunt

reduse în cioburi; cu toate acestea se
recunosc pe dânsele buze tari resfrânte,
pântece de oale cu fon n e unghiulare,
înalte scaune conice, m ânere subţiri şi
foarte încovoiate, găurele dese ea de ciur
ornamente cu linii în zig-zag, în fine toa­
tă caracteristica unei arte ce n are nimic
banal, nim ic imitat depe form ele cu cari
ne-au obişnuit popoarele, cu ale căror u-
zuri plastice suntem mai d e mult familia­
rizaţi.
Olăria dela Piscul-Crăsani merită dar
o băgare de seamă specială printre cele
ce am văzut până acum ca provenind din
ţara noastră, şi ar fi bine ca, prin nouă
exploraţiuni, să se înzestreze şi Muzăul
nostru iraţional cu o câtime de acele cu­
rioase hârburi, cel puţin egaiă cu aceea
ce posedă Bolliac.
-Nu mai puţin importante sunt vasele,
tot ale lui Bolliac, despre care ne-a spus
aci m ai deunăzi că le-ar f i găsit într'o
necropolă antică din preajm a Zimnieei.
Printre dânsele este o urm ă de lut
gros, cenuşiu, de o dimensiune mare, a-
proape un metru înălţime, care înfăţi-
şeazâpe partea superioară a pântecelor
ei un ornament de şase ori repeţit; intre
 Artele în România 53

două brâuri de steluţe, adânc tipărite m

el, se deosebesc şase călăreţi de o înfă­
ţişare stranie, stampaţi cu un relief des­
tul de uşor. Toţi sunt identici în form ă ;
calul are corpul prelung şi rotunjit la
extremităţi, iar capul mic. Călăreţul, foar­
te mărunt m proporţiune cu animalul,
este de o structura cu totul rudimentara
şi pare a nu purtă nici un vestmânt.
Acest ornament este fără îndoială un
ce care merită toată atenţiunea. Se pare,
vazându-1 şi luând în seamă stilul luci a-
rii şi provenienţa obiectului, că din cea
mai adâncă vechime ţărmuremi Marii
Regre, cari au fost totdeauna vestiţi pi m
caii lor, au adoptat ca ornament favorit
al vaselor, reprezentaţi unea de scene ue
călărie. Astfel, sunt vreo câţiva am, la
1862, s'a descoperit în Rusia meridionar
lă, în movila zisă Certamlâc-Gurgan, lan-
ga orăşelul Nicopoi, m ai multe obiecte
antice de mare preţ, printre cari şi un
vas magistral de orf aurărie elena, pe a e
cărui pântece se văd reprezentaţi cu
perfecţiune iară Sciţi ocupaţi a pi in
cu arcanul şi a împiedică cu emosteci pi­
cioarele dinainte ale unor căluşei saiba-

Arta greacă a dat acestor scene o gra

 54
A!. Odobesot

ţie naturală, pe oare nu o putem cere de

ia meşterii antici din R om ân ia; voim
numai să constatăm că o idee analoga a
inspirat pe argintarul elen oare va i'i iu-
cim vasul deia Certamlâk-Kurgan du,-
cerei-ea vreunui rege scit, şi p e olanii
oaroar dela Zu tini cea.
Călăreţul care face ornamentul princi­
pat! al vasului lui Boii iac, - ba şi ste-
iuţa de ianga dansul, — nu ne sunt cu
totui necunoscute. In m ai multe rândri
no încredinţează
tot Boii,.ac, acum vreo câţiva ani, pe

rnonete de argint m form a stateiilor ma­

cedoniei, pe ai căror revers se vede în
m tr f' r ^ ^ ^
lut ^ ^ acele de pe vasul de
Insa — să ne grăbim a o spune — a-
^ ^ ^ x c l u s iv particulare
m P rn ^ ^ ; s'au găsit
mt^rn ? ^ mofete cu ace laş tip; ba chiar
' galice dm Franţa şi cele celti-
prezintă o figură de
călăr eţ tot aşa de grosolan lucrată.
tu V ^ f a preumblat acest
tip m onetar dm Răsăritul până în Apu-
 Artele în România 65

sul Europei 1 Şi ducă ar fi aşa, care este

acel popor %
Unii îşi înehipuese că D acii au iost o
seminţie celtică.
Alţii ne amintesc că vechii Gali au ia-
cut în mai multe rânduri incursiuni prin
Orient; ei, ppate, au lăsat numele lor o-
raşului Galaţi, şi fără tăgăduiala l-au dat
provinciei Galatia din Asia-Mica.
Monetele de care vorbim aci nu sunt
în stare de a rezolvi singure eestiunea ,
daaceea ne mărginim a constata acel tip
al călăreţului în arta plastică a anticdot
locuitori ai României şi alături cu eansu
ne simţim datori a menţiona şi unele mo-
nete de argint ce se găsesc în bun La moi
şi pe cari se văd imitate, eu foarte pu­
ţină dibăcie, tipurile ce figurează pe sta-
terii macedoniei, lia chiar şi mscnotm
nile depe dânşii. Insă, ea unii ce se ve e
că nu ştiau ce scriu, imitatorii sau in -
pMsarni dela noi au scris pe m ontele or
numai primele litere ale numelui lui
Naeedonieul şi, obosiţi de a junta
terele până la sfârşitul cuvântului, ^ ţ
mulţumiţ a înlocui literele următoare prin
simple linii. ^
Dacă am voi să cercetam cuie au iost
acei calpuzani, cari aci la noi au c
 AI. Odobescu

intr un mofl ^rosol-nu f i umon-

sa monetă macedonică, ar trebui să re­
cunoaştem că naţiunea depe malul stâng
al D unării care a stat în contact eu Ma­
cedonenii, au fost Geţii.
) să zică, dună toată probabilitatea,
noi posedăm moneta Geţilor, şi prin a-
ceasta cunoaştem, după tipurile ce sunt
imprimate pe acei bani, gradul în care
a.iunsese la dânşii cultura artelor plas­
tice.
D upă toată aparenţa, acei Geţi cari bă-
eau monetă de argint, nu aparţineau
generaţiumlor din epoca de piatră, nici
chiar poate din aceea a bronzului
Cu greu ar veni dar să le atribuim lor
uneiţele ele serpentină şi mai puţin încă
aşchiile de cremene, cari s'uu găsit în
ţara Iu noi ; şi ar fi, credem, a face o a-
uevarata^ con fuziune de a nrelune'i pâră
m tim pii la cari am ajuns industriile
p iim itiv e practicate de om enire, pe când
ea mea nu cunoştea metalurile.
A ceasta am putea-o fa ce cu atât mai
Puţiib cu cat aflăm, tot în ţările noastre,
nai înainte chiar de Geţi, două popoare
despre ale căror aplecări şi m od .le vie­
ţuire ni g au pastrat curioase traditiimi.
Agiatirşii, cari locuiau în câmpiile de-
 Artele în Românca 57

la poalele Carpaţilor, erau oameni desfă­

taţi şi trăiau o vieaţă moleşită, zugrăvin-
du-şi o parte din trup eu v ii colori şi a-
eoperind restul cu vestminte aurite, cu
pietre nestemate.
Şiginii, vecinii lor, — în cari unii au­
tori au avut comica ideie de a vedea pe
străbunii Ţiganilor de astăzi, — biginii,
zic, îşi petreceau vieaţa crescând herghe­
lii de cai şi niânându-i atât bărbaţii cât
şi femeile din căruţele lor, cu cari stră-
Imteau ţara în toate părţile.
Nici rătăcitorii Sigilii (băgaţi bine de
seamă că nu este aci vorba de Ţiganii de
şatră), nici luxoşii A gatirşi nu par a fi
popoare de acelea cari stau să lustrueas-
că cremenea spre a o face cuture, ori să
se mândrească cu modeste podoabe de
bronz.
Când un popor s'a deprins a preface
aurul şi pietrele scumpe în obiecte de
lux, când a învăţat a face căruţe, el fără
îndoială a dobândit o cultură mai presus
de aceea a timpilor curat preistorici. A r­
ta, la dânsul, a ajuns la un grad mai
înalt şi, cu toată că până azi nici un_ mo­
nument existent nu ne poate da o- ideie
exactă despre artele Siginilor, şi mai a-
les ale Agatirşilor, noi ne socotim în
58 AL Odobescu

drept de a induce din puţinele spuse ale

scriitorilor vechi, că. aceste popoare se
puteau asemui în cultura lor artistică eu
popoarele cele mai înaintate ale Seiţiei,
iar mai cu seamă cu urm aşii şi cu ve­
cinii lor, cu Dacii.
Putem oare zice, când ajungem a vorbi
despre arta Dacilor, că ei se aflau mea
în epoca de piatră, sau să ne închipuim
că ei nu cunoşteau decât bronzul, la mo­
mentul când îi vedem în faţa Romanilor*?
Asem enea alegaţiuni nu pot aduce de­
cât eonfuziune în puţinele cunoştinţe ce
avem despre artă la acel popor, care în­
chide periodul preistoric al analelor ar­
heologiei noastre.
A m f i ştiut mult despre starea de cul­
tura a Dacilor, dacă atâtea cărţi câte s'au
am-is în vechime despre dânşii ni s'ar. fi
păstrat. Dar soarta, care pare c'ar fi voit
să ne recuze orice altă origine decât pogo-
rîrea, noastră din neamul roman, ne-a
redus la foarte puţine cunoştinţe despre
acel p op or din Carpaţi, care îngrijase
tare pe împăraţii "Romei.
Câteva scurte pasaje în puţini autori
vechi şi baso-reliefurile columnei traia-
ue, iată la ce se reduc azi documentele
istorice, ale limbii, ale artelor la Daci.
 Artele în România 59

Ştim însă că ei iubiau cultura şi cău­

tau prin toate mijloacele a se folosi de
dânsa. Când Decebal, rebele Dacilor, în­
vinse armata împăratului Dominitian, el
impuse ca oondiţiuni de pace răspunde­
rea unui tribut în bani şi trimitera în
Dacia a mai multor meşteri romani, cari
să instruească pe locuitori în artele răs-
boiului şi ale păcii.
Deaceea poate când, cu câţiva ani în
urmă, Traian veni în D acia să răsbune
onoarea armelor romane, el cu si ne Daci
preparaţi pentru o rezistentă puternică,
apăraţi în cetăti de piatră şi în metereze
de pământ încinse în ţarcuri de pari, bine
muniti cu maşine de răsboiu construite
depe modul roman ; astfel ni se arată
tara si armata Dacilor p e mai multe din
scenele ce întocmesc spirala de sculptu­
ră a columnei traiane.
Insă, pe lângă clădirile de piatră cu­
bică, pe lângă colonadele si frontoanele
de istil roman ce decorează unele cetăti
dacice, ni se arată, tot p e columnă, şi u-
nele oonstrueţinni de un caracter inai
local. ' ''
Pe la începutul prim ului răsboiu da­
cic, vedem o scenă în care ostaşii romani
dau foc eu tortele la nişte colibe făcute
60 A!. Odobescu

de scânduri şi aşezate p e nişte faraci

înalţi cari ies din apă. A i zice că vezi pe
columnă pichete de ale grănicerilor ro­
mâni din insulele Dunării.
A p o i într'alte locuri, clădiri izolate
stau împrejmuite cu uluce formate de
blăni retezate pieziş la v â r f. Cine din noi
n'a văzut asemenea îm prejm uiri la curţi­
le locuinţelor muntene de peste Olt 1
Suuit. încă pe columnă şi ziduri de ce­
tăţi dace. care se recunosc a fi clădite cr
pământ bătut, amestecat cu paie şi nu­
iele, şi aşezat între doi păreţi de scân­
duri ; se văd şi oameni aducând cu co­
şurile pământul spre a um ple acel pa-

M i s'a întâmplat şi m ie a vedea rămă­

şiţe de ale unor asemeni cetăti: la <lan-
sele pali sad el o de lemn au pierit negre­
şit, mistuite de incendiu, iar pământul
bătut dintre ele s'a întărit,^ s'a pârjolit
şi a form at o massă compactă, roşcată no
* care abia a putut-o m ăcină până astazi
acţiunea distructoare a timpului.
E ra m cu Bolliac acum vreo trei am,
când, punând să sape în iurul unei
cetăti ee domină valea Prahovei mtre
P ucheni şi Tinosu, am dat peste^ aseme­
nea ziduri şi ne-am m irat de dăinuirea
 Artele în România 6t

unor clădiri ce par a, fi fost atât de fra­

gile.
Nu mai puţin durabile însă se par a
fi fost si unele uzuri, a căror origină
antică arta singură ne-a năstrat o. (lând
vedem pe columnă vestmintele ce poartă
Da ci i : cămaşa lor cu mânece, strân s
m ijloc şi crestată la poale de ambele
p ă rţi: iţarii şi onincile ce le acoperă pi­
cioarele ; gluga lăfoasă sau sarica, atâr­
nată de umeri; chica pletoasă a luptăto­
rilor, si mai cu seamă ce acopere
capetele şefilor, ale precum îi
numeşte Iornandes, nu ne putem opri de
a recunoaşte într'însele chiar portul mun­
tenilor noştri.
Vălurile ce îmbrobodesc capul femei­
lor dace sunt încă maramele săteneelor
noastre.
Vom aveă ocaziunca altă dată, sper,
de a. vorbi mai ne larg de costumul na­
ţional al Românilor şi de originile lui.
Deocamdată ne m ărginim a pune în
comparatiune portul Mocanilor, şi mai a-
les al Moţilor din valea Haţegului, cu
îmbrăcămintea, vechilor Daci.
Dacii, după. toată probabilitatea, au
fost mai cu seamă un o onor de munte;
din stâncele şi depe plaiurile Vrdealu-
62 At. Odobescu

lui ei îsi întindeau domnia neste tara

Mureşului, peste Oltenia, peste ţinutu!-
rile Timişului şi mai departe. Pe şesu-
rile despre Răsărit şedeau Geţii, pe cari
ei îi supusese domniei lor.
La munte dar, şi mai ales în jurul a-
celei Sarmisegetuze. pe care columna
traiană o reprezenta p rin tr'o vastă îm­
prejm uire de piatră cubică, în lăuntru!
căreia stau grămădite m ulte şi înalte e-
difieii, ta munte a rămas tradiţiunea por­
tului dacic mai stăruitoare ; şi aceasta,
nu num ai în forma îmbrăcămintelor. dar
cu toată probabilitatea şi in culoarea lor.
D acii n'au purtat haine poleite şi tato-
vag'ii pestriţe ca Agatirşii, predecesorii
lor ; hainele erau la dânşii de lână albă,
de cânepă albă, şi tot astfel sunt şi acum
ale muntenilor români.
N u vreau să anticipez asupra subiec­
tului unei viitoare convorbiri, cu atât
mai mult că timnul este înaintat; dar
nu m ă pot opri de a vă atrage băgarea dc
seamă chiar aci, unde a fost vorba de
albele straie hte Dacilor, asupra unui
caracter distinctiv al portului românesc.
P op oru l la noi se îm bracă în alb, atât
vara cât şi iarna ; albul la dânsul e co-
 Artele în România 63

loare predomnitoare ; şi băgaţi de seamă

eă nici un alt popor european nn are a-
ceastă predilecţiuue pentru coloarea caa-
Joareî, cum zicea, acum câţiva ani, un
mare poet al României.
D ar să grăbim.
Arm ele ce poartă Dacii pe columna
traiană ne arată învederat că ei nu se
luptau nici cu topoare de piatră, nici cu
paloşe de bronz. Pietrele de praştie le
mânuesc numai auxiliarii germani ai le­
giunilor. Dacul ţine m ai auesea in mână
un- mare cuţit în forma unei secere puţin
încovoiate, pe care cu nedrept cuvânt u-
nii autori au seuiuit-o cuţitoaei cu cârlig
a lui Hristos, obiect de uz casnic ce se
numiâ arpe la Eleni. Cuţitul Dacilor
seamănă mai mult, la tăiş şi la mâner, cu
âawţyertd persian; cu Cerkejilor.
Dar luxul cel mare ,al Dacilor se arată
în scuturile ovale ce poartă ei la braţul
stâng. Pe acele scuturi, ornamentele sunt
atât de variate, cât şi graţioase, şi acest
lux al pavez' lor dacice a dat ccaziune u-
nui învăţat francez de Dasteyrie ca să o-
mită, în Academia Inscripţiunilor şi
Belelor-litere din Paris, opiniunea că
acele arme defensive ale Dacilor, cari în
aşa mare câtime au îm podobit triumful
64 AL Odobescu

lui Traian în Roma, erau nişte bogate

obiecte de artă, îmbrăcate cu aur, deco­
rate cu ornamente sculpturale şi cu pie­
tre scumpe.
Dela această ipoteză, vom trece la un
fapt atestat de scriitorii antici, adică ia
sumptuozitatea ce Dacii depuneau în fia-
murele sau praporele lor de răsboiu, în
acei Jrupoweg, pe cari şi Romanii, din
cauza aspectului lor măreţ şi Îngrozitor,
îi adoptară pentru armată, îndată după
răsboaiele dacice. DrapoMM erau lungi
prăjine, d'asupra cărora sta fâlfâind un
balaur, cu capul de bronz aurit şi cu tru­
pul m obil de o stofă purpurie. Când în
mişcările ordiilor vântul u m flă acei ba­
lauri, ei păreau ca un stol de smei fan­
tastici, ameninţând fioros pe duşmanii
din faţa lor.
D acii, în fine, preţuiau şi luxul unel­
telor casnice ; ei aveau bogate vase de
argint şi de aur ; pe colum na traiană se
vede cum Romanii mcarcau căinţe şi de-
sage cu asemeni despuieri, luate depe
la D aci : şi Dione Gasiu, istoricul iui Tra-
ian, ne povesteşte etnn Decebal, desperat
de a vedea capitala şi ţara iui cotropite
toate de Romani, mai 'unirile de a se u-
cide eu propria sa mână, puse să abată
 Artele în România 65

apele râului Sargeţia, şi prin Romanii

robiţi, pe cari apoi îi ucise, îngropa în
albia râului şi acoperi cu bolovani de
pietre, toate comorile lui, compuse din o-
biecte de aur, de argint şi din multe ne­
stimate. Se vede că mai târziu un prizo­
nier dac destăinui lui Traian secretul, şi
avuţiile lui Decebal fură duse în Roma,
unde serviră la edificarea măreţei co­
lumne, a arcului de trium f şi a forului
divului împărat.
Insă, printre odoarele luate dela Daci
erau mai ales două vase de argint şi un
corn de zimbru îm podobit cu pietre
scumpe. Se zice că Traian le luă cu sine,
şi mergând mai târziu în Siria, le depuse
cu propria sa mână în templul lui Jupi-
ter Casiu, din cetatea Seleuciei.
Negreşit că vor f i fost preţioase o-
biccte ale artei indigene, acele vase şi
acel corn al unei fia re din codrii Româ­
niei, pe cari gloriosul împărat le alese
dintr'atâtca avuţii, ca să le închine zeu­
lui oe-1 ocrotise în uriaşele sale lupte cu
Dacii. împreună cu cornul răpit din co­
morile lui Decebal, pieriră şi puterile şi
artele acelui mâini tgr popor. Geloşi până
la sălbăticie de libertăţile jşi de bunurile
lor, Dacii simţindu-se înfrânţi, deferă m-
6! Al. Odobescu

şişi fo c la cetăţile şi la colibele lor, pră­

văliră în prăpastie vitele ce-i hrăniau,
şi-şi căutară scăparea, cari sorbind din
cupa de otravă, cari părăsind ţara lor
subjugată.
A stfel se stinse în România, trufaşa
naţiune a Dacilor, cufundând în pieirea
ei şi monumentele ce ea putuse înălţă.
De aci înainte soarele R om Pi răsare pe
malul stâng al Dunării !

t FINE
 De PETRE V. HANEŞ

I. Studii :
1. Scriitorii Basarabeni . .................... Lei 25
2. Un Englez despe R o m â n i...................* 15
3. Istoria Literaturii Româneşti . . . . B 60
4. Studii literare (sub tip a r)...................a 40

H. Cărţi de şcoală:
!. Carte de Limba Română p ntrucl.I secundară
2 . Yt 9 B it

3. * 9 1) .111

4. 9 D) 9 9 . IV
5 . B D a a 9 . V *

ti. " 9 9 w 0 B VI i)

7. r * 9 9 t) . v n B

8 . B 9 .) . . « v m B

III. In colaborare :
!. Carte de citire pentru d . 11 primarăm
sub
2. B )) & 9 BM
tipar
3. B D 9 )) . IV

A se c e r e ia L ib r ă r ia S t e l n b e r g — B u cu re şti
 f/ yefw/.
ie a
Anton Parm. P ovestea vorbei şi Nas-
tratin Hogea, iiustrat !5 —
C. Rădulescu-Codin C hira Chiratina . . . 15.—
Cântece bătrâneşti, Mustrat
Tii. D Sperantla. Anecdote cu Noroc . . 1 5 —
^ Anecdote cu Minuni . 15.—
Sev. Dumitriu. 200 poezii pentru copii 8.—
/J O/Tefoc câr^/ ut/Ve

I. M. PoiiHC'j-MsitMirŢ! Povăţuitoru! copiiior "

pentru iucru) manual !.—
Gr. Teodosiu. Recreaţtuni şcclare,
cânturi . . . . . 1 25
D. G. Kiriac. Carte de religie . . 1.—
L Leist Proverbe şi expresiuni
proverbiale . . . . 2.—

S ib iio t^ ă de popuiarizar^,
„C Ă M Z X W tH ,".
No. L E ! 2.

2 şi 2 bis. Constanţa
Marino Moscu
40 43 şi 40-44 bis.
Edmondo de Amicis
4 5 şi4 5 b .C Negtuzzî.
40-şi 46 b. PeiM V. tianeş.
47 şi 47 b.V Alexandri
5O ş i 5 0 b. C. Negruzzl
Nataliţa. nuveie.
Cuore. traducere de d-na
Sofia Nădejde;
Nuvele istotice.
Poveşti d'n diferite ţinu­
turi româneşti.
Barbu Lăutarul.
Nuveie de moravuri.
 54 şi 54 b %i Mc^rn
58-60 $'5^-6H b.f.ii :am:f
54-65 ş< 64-&5 b. Th.
Speranţa.
68-69 şi 68-6t< bis <h.
Sperantia.
8!-85. Q. Bruno.
!t3-M 4 A sa ..M C
!)5 -!!6 .
!!7 - t '8 ispirescuP.
! 9-i20. Ai Odobescu.
i21-)2^. 'on Barac.
!22-)24. A! Odobescu.
i25 !26. Asachi.
!2?-i28. „ Vaica Atbă . . . . !M.
!29-i^0. Aiexandri V.
!3i-i33. iicund' :i tiassu.
i33-!34. A sathi C.
i.35-)3H. Ai Odobescu.
<37 )38. Sion.
!39-!40. Ai Odobescu.
t4-!42 .
i43-!44 Asachi C.
i45-i4H- Ai. Odobescu.
!47-!4S. ^ Ntc. C ă 'c s c u
i49-!50 „ Cordiţiuntie unei
!5i-<52. ^
<51-!SA
i55-)5& Aiexandri V.
)57- 58 AsacM C-
M9-i60.
tb!-i62. Ai. Odobescu.
i6S-i64. .
Doamna Cbiajna
Lordui cei miti<e{!^
Anecdote cu Noroc.
Anecdote cu Minr*A .
Copiii iui M areei.
Bogdan Voevod . ci. i.
Dragoş . . . i.
M ihai-Vitearu . . ii.
ioana D 'A rc , . . ii.
Atghir şi Eiena . . iii-
Alexandria . . . . iii,
Atexandru ce! Bun . i i.
Citiei-Cinei . . . . iii.
Poezia poouiară . !V.
Penu R a reş . . . iV
Cântece popuiare iV.
Em anciparea Ţ ig a ­
nilor . . . . . V.
Arteie in România V.
Biserica Curtea de
Argeş . . . . . . V.
Sidrigheio . . . V.
Vasiie A iexand ri . Vi.
. Vi.
bune trad uceri . . VL
Peire isp irescu . . V).
Văcăreşti, poezii . Vii.
Dumbrava R oşie . Vii.
Mazepe in Motdova Vii.
Ruxendra D o a m n a . V)i.
Psatt'rea . . . . . Viii.
Poeţii V ă că re şti . Viii.