editorial

DEPARTAMENTUL REGIONAL DE STUDII

PENTRU
MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APĂRARE
– 15 ANI DE EXCELENŢĂ –

L
a data de 25 septembr ie 2015 se
împlinesc 15 ani de când, prin Hotărârea
G u v e r n u l u i n r. 4 6 6 / 1 9 9 9 , a l u a t
fiinţă Centrul Regional pentru Managementul
Resurselor de Apărare din Brașov, sub directa
s u b o rd o n a re a s e c re t a r u l u i d e s t a t p e n t r u
integrare euroatlantică și politică de apărare.
U l t e r i o r, î n b a z a H o t ă r â r i i G u ve r n u l u i
n r. 9 6 9 / 2 0 0 5 C e n t r u l R e g i o n a l p e n t r u
Managementul Resurselor de Apărare trece din
subordinea secretarului de stat pentru integrare
euroatlantică și politică de apărare în subordinea
nemijlocită a comandantului (rectorului)
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2006
a fost schimbată denumirea Centrului
Regional pentru Managementul Resurselor
de Apărare în Departamentul Regional
de Studii pentru Managementul
Resurselor de Apărare (DRESMARA).
În cei 15 ani de la inaugurare, DRESMARA a
pregătit peste 1.600 de cursanţi, români și străini,
în domenii strategice, precum managementul
resurselor de apărare și managementul resurselor
informaţionale, formând specialiști capabili
să gestioneze situaţii complexe generate de
actualul mediu de securitate, caracterizat prin
instabilitate și resurse insuficiente de ordin
financiar, uman, informaţional și logistic.
De asemenea, DRESMARA a fost implicat în
numeroase activităţi de colaborare cu prestigioase
instituţii de învăţământ din ţară și străinătate,

document 2015 4 (70) 1

editorial
precum: Institutul pentru Managementul
Resurselor de Apărare din Monterey, California,
Universitatea Naţională de Apărare din
Washington DC, Universitatea Bloomfield din
S.U.A., Școala NATO din Obberammergau,
Centrul George C. Marshall din Garmisch-
Pa r t e n k i rc h e n , G e r m a n i a , U n i ve r s i t a t e a
„ Tr a n s i l v a n i a” d i n B r a ș o v, a c a d e m i i l e
categoriilor de forţe, Academia Tehnică Militară.
În primăvara anului 2007, în concordanţă
cu decizia politică a României de a
contribui activ la Consiliul Parteneriatului
Euroatlantic și la Parteneriatul extins pentru
Pace, Departamentul a devenit membru al
comunităţii Centrelor NATO/PfP de pregătire
și educare, fiind acreditat de către Consiliul
Parteneriatului Nord-Atlantic la data de
15.05.2007. În prezent această comunitate
cuprinde 29 Centre de Educaţie și Instruire
din Parteneriatul NATO (NATO P TEC).
În luna februarie 2011 s-a încheiat un acord
tehnic cu Școala NATO de la Oberammergau,
Germania, pe linia cooperării în domeniul
învăţământului avansat la distanţă (Advanced
Distributed Learning – ADL), în urma căruia
instituţia oferă militarilor și civililor interesaţi,
un curs desfășurat integral în sistem on-line.
În vara anului 2011 Comandamentul
S u p r e m A l i a t p e n t r u Tr a n s f o r m a r e /
Divizia de învăţământ și pregătire personal
(Supreme Allied Command Transformation/
Education and Individual Training Division)
SECRETAR GENERAL
CODRIN-DUMITRU MUNTEANU
2 4 (70)
a acreditat la nivel „NATO SELECTED” cinci
dintre cursurile desfășurate la DRESMARA.
Începând cu anul universitar 2011-2012
DRESMARA organizează programul de studii
universitare de master „Managementul resurselor
organizaţiei” la care pot participa absolvenţi cu
diplomă de licenţă ai ciclului de studii universitare
de licenţă și absolvenţi cu diplomă de licenţă sau
echivalentă ai studiilor universitare de lungă durată.
Apreciez că toate acestea nu ar fi fost posibile
fără o implicare nemijlocită și devotată a întregului
personal militar și civil, cadre didactice și personal
administrativ cu înaltă calificare și un grad ridicat de
profesionalism, dobândit prin experienţă și educaţie
în instituţii de învăţământ din ţări și străinătate.
Doamnelor și domnilor ofiţeri, maiștri militari,
subof iţeri și personal civil,
La ceas aniversar, gândurile noastre se
îndreaptă către personalul DRESMARA, care
în tot acest timp a dat dovadă de devotament
și profesionalism și doresc să aduc un prinos
de recunoștinţă tuturor celor care, de-a lungul
anilor, au trudit și trudesc pentru propășirea
acestei importante structuri.
Cu prilejul aniversării a 15 ani de la inaugurare,
felicit călduros întregul personal, vă doresc
mult succes în realizarea obiectivelor propuse,
sănătate, realizări profesionale și personale,
dumneavoastră și celor dragi!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
2015 document
 studii/documente

PENSIILE MILITARILOR ROMÂNI

ÎN LEGISLAŢIA SECOLULUI AL XIX-LEA

Dr. Veronica BONDAR1

Î
n actuala societate, guvernată de organizaţii, servicii, pe care se cuvenea ca statul să le răsplătească,
nu se mai concepe, în decursul evoluţiei erau numai acelea care interesau societatea, în întregul
personale a individului, etapa de bătrâneţe, ei. Sacrificiile, al căror preţ, naţiunea avea datoria să le
fără remuneraţia numită pensie. Mai mult, noile plătească, erau acelea care se nășteau din pierderile, pe care
reglementări începând cu anul 2007, permit o nouă cineva le încerca apărând patria, sau aducându-i servicii
opţiune numită pensie privată. Dar cum orânduirea reale și bine constatate. Orice cetăţean, care a servit, a
socială nu a fost guvernată de la apărat, a ilustrat, sau a luminat patria
început de stat, problema pensiilor lui, ca și acela, care a dat strălucite
a evoluat împreună cu acesta. De exemple de devotament și de sacrificiu,
aceea, schimbarea majoră în acordarea pentru binele public, căpăta, sau avea
acestui drept a survenit odată cu drepturi, la recunoștinţa naţiunii și
noile viziuni despre stat și cetăţean, poate, după natura, însemnătatea și
adoptate în urma Revoluţiei Franceze. durata serviciilor aduse, să pretindă
Un scurt istoric al evoluţiei recompense3.
modului de acordare al acestui drept, La nivel naţional Domnitorul era
am regăsit în lucrarea Pensiunile stăpân a toate bunurile și el împărţea din
civile și militare, comentariu teoretic acestea, numai celor cărora el voia. Și dacă
și indicator practic, pentru aranjarea la noi, unii mari Domnitori, au răsplătit,
drepturilor de pensiuni a tuturor prin daruri de moșii, pe căpitanii viteji,
funcţionarilor publici, semnată de int. nu este mai puţin adevărat însă, că în
colonel Remus R. Opreanu, licenţiat ultimele vremuri ale domnilor fanarioţi
în drept și căpitan Pascal Georgescu, aceștia împărţeau, din bunurile ţării,
licenţiat în drept, editată în anul numai favoriţilor lor, acelor „obraze
1929, la Tipografia Inspectoratului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) știute sau feţe simandicoase”4 ale epocii.
General al Jandarmeriei Rurale din București, în care Introducerea „Regulamentelor Organice” (1831)
este redat discursul senatorului G.N. Popovici susţinut în cele două principate, relevă faptul că pensia era
în Parlament pentru a stabili proiectul „Legii pensiilor” considerată o recompensă din partea statului.
din anul 1925. Articolele 7 și 8 din anexa literei B, a „Regulamentului
Înainte de acest moment, Revoluţia Franceză, pensia Organic din Moldova”5 relevă faptul că pensiile variau
constituia un act de umanitate, un act de milă, soldaţi după anii de serviciu și după infirmităţile care făceau
care în timpul regilor Franţei și ai Prusiei se eliberau după funcţionarii improprii serviciilor. Drepturile urmașilor
7, 10, 12 ani din serviciu și mai mult chiar, primeau în loc nu erau recunoscute decât cu excepţia văduvelor și
de pensie un brevet, un pitac, care le dădea dreptul de a cerși. copiilor membrilor corpului didactic, măsură care a fost
În unele ţări, noul funcţionar, era obligat a da celui care-l generalizată în anul 1879. „Regulamentul Organic din
înlocuia, o parte din salariul ce primea. În alte ţări, ca și la Moldova” a suferit modificări între anii 1851 și 1863.
noi, exista o „casă sau o cutie a milelor” unde se depuneau În ceea ce privește vârsta de retragere, ea a fost fixată
sume, ce serveau la ajutorarea celor nevoiași, printre care la 60 de ani împliniţi, iar pensiile ce se mai acordau
figurau, în prima linie chiar și vechii și bătrânii slujbași2. erau: de răsplătire pentru acei care aduceau servicii
Conform expunerii de motive din „Legea pensiilor” extraordinare statului și pensii de ajutor, ce se acordau
din 22 august 1790: statul trebuia să răsplătească serviciile familiilor scăpătate ale slujbașilor ţării. Cu începere de
aduse corpului social, când importanţa și durata lor merita la 1864 se făceau reţineri de 10% din salarii și pensii6.
recunoștinţă. Naţiunea trebuia să răsplătească cetăţenilor Conform articolelor 29 și 30, din capitolul III, secţia II
ei sacrificiul ce aceștia au făcut, spre folosul public. Singurele din „Regulamentul Organic al Valahiei”7, condiţiile

document 2015 4 (70) 3

studii/documente

de obţinere a pensiilor, în acest ţinut, erau diferite. În anul 1889, prin Ordinul nr. 4125 din 30 mai, este
Pensia constituia o recompensă pentru cei ce deveneau promulgată „Legea pensiilor militarilor”, publicată în
infirmi, iar dacă mureau, pensia se transmitea întreagă „Monitorul Oastei” nr. 45 din 4 iulie 1889.
văduvei și copiilor. Pensia de vechime de serviciu se Pentru o imagine reală și concludentă, în continuare,
dădea astfel: pentru 8 ani de serviciu – o treime din prezentăm, în integralitate, documentele menţionate
ultima leafă; pentru 16 ani de serviciu – jumătate din referitoare la pensia cadrelor militare.
ultima leafă, iar pentru 24 ani de serviciu efectiv – leafa
întreagă. Funcţionarii care slujeau în slujbele particulare ***
ale Domnului nu primeau pensie și nu era admis nici ORDIN PE TOATĂ OASTEA
cumulul pensiei cu a unei lefi. În privinţa drepturilor nr. 2678
urmașilor erau statornicite reguli prin articolele 35 și
36 din „Regulamentul Organic”. Ostași!
Dispoziţiile acestui regulament au suferit modificări Chemat prin Înalta încredere a Măriei Sale
în anii 1852-1853 aducându-se unele restricţii, în ceea Domnitorul a conduce din nou Ministerul de Război,
ce privește dobândirea pensiei și anume: se cerea vârsta simt toată întinderea datoriilor mele, a veghea ca fiecare
de 50 ani împliniţi; nu puteau beneficia de pensii decât să-și îndeplinească pe ale sale cu energie, cu o conștiinţă
slujbașii numiţi cu Ofis Domnesc și care aveau leafă
adevărat militară, va fi grija și stăruinţa mea cea mai
lunară mai mare de 200 lei vechi.
dintâi.
Această dispoziţie a fost modificată admiţându-se la
Armata noastră a făcut mari progrese, instituţiile
pensie și funcţionarii retribuiţi cu un salariu mai mic de
200 lei vechi, măsură abrogată în anul 1859. militare sunt pe drum de organizare, dar cu atât mai
Pentru cadrele militare, anul 1862 avea să fie cel în mult și îndatoririle noastre devin mai serioase.
care au fost emise primele documente specifice. Ordinul O repet dar, să dăm exemple de virtuţi adevărat
nr. 267 în care este prezentat „Tabloul cu noua organizare militare, din care disciplina e cea dintâi și astfel ţara ne
a Ministerului”, publicat în „Monitorul Oastei” nr. 1 din va privi cu mândrie și vom putea corespunde așteptării
20 octombrie 1862, Anul III, Partea Oficială, este cel și încrederii Măriei Sale Domnitorul.
dintâi document în care regăsim structura Pensii la cea
de-a doua Secţie a Direcţiei Administraţia Generală. Ministrul de Război
Ordinul nr. 288 publicat în „Monitorul Oastei” General Florescu
nr. 2 din 29 octombrie 1862, Anul III, Partea Oficială,
vine să întregească precedentul ordin prin prezentarea TABLOU
unei liste detaliate cu atribuţii ale diferitelor direcţii. de noua organizare a Ministerului
Structura numită Pensii are ca atribuţie lichidarea
pensiilor militarilor în retragere. I
„Legea asupra poziţiei ofiţerilor” publicată în CABINETUL MINISTRULUI
„Monitorul Oastei” nr. 28 din 23 decembrie 1864, un șef al cabinetului, doi adjutanţi,
Anul V, Partea Oficială prezintă o imagine cuprinzătoare un secretar pentru corespondenţa străină
a diferitelor status-uri ale ofiţerului: activitate,
neactivitate, reformă și retragere și a drepturilor cuvenite. II
Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 1002 din 6 iulie 1865 1-a Direcţie
este promulgată „Legea pentru pensiile și ajutoarele Personal și Operaţii Militare
subofiţerilor și soldaţilor în retragere”, publicată în
„Monitorul Oastei” nr. 12 din 12 iulie.
1-a Diviziune
Situaţia determinată de Războiul de Independenţă,
1-a Secţie
duce la emiterea Înaltului Decret nr. 2435 din
- Corespondenţa generală
29 decembrie 1877, relativ la pensiile militarilor rămași
infirmi din cauza rănilor dobândite în război, precum - Operaţii militare
și văduvelor și orfanilor celor morţi în luptă publicat în - Recrutare
„Monitorul Oastei” nr. 29 din 30 decembrie din 1877, 2-a Secţie
Partea Oficială. Acest document a fost completat prin - State majore
Înaltul Decret-lege nr. 1349 din 16 aprilie 1886, publicat - Școli
în „Monitorul Oastei” nr. 14 din 9 mai 1886 și prin - Justiţia militară
Înaltul Decret nr. 2036 din 18 iunie 1886, publicat în - Geodezia, topografia, hartă și planuri
„Monitorul Oastei” nr. 22 din 5 iulie 1886. - Lucrări istorice, bibliotecă

4 4 (70) 2015 document

 studii/documente

2-a Diviziune Atribuţiile diferitelor

1-a Secţie Direcţii, Divizii și Secţii
- Organizarea și efectivul
- Infanteria Cabinetul Ministrului
- Cavaleria Deschiderea, înregistrarea și
- Remonta trimiterea depeșelor Cabinetului.
2-a Secţie Centralizarea lucrărilor cu
- Jandarmeria Măria Sa Domnitorul.
- Artileria Audienţe.
- Geniu
- Trupele neregulate Comunicaţii cu jurnalele.
Afaceri rezervate și secrete.
III Afaceri care nu intră în
2-a Direcţie atribuţiile secţiilor.
Generalul Ioan Emanoil
Administraţia Generală Redacţia și înregistrarea Florescu, ministru de Război
ordinelor de zi. între 28 noiembrie 1859
1-a Diviziune „Monitorul Oastei”. şi 27 mai 1860;
1-a Secţie 14 iulie 1860 şi 17 aprilie 1861;
Centralizarea lucrărilor
- Personalul Intendenţei Militare 30 august 1860 şi 14 aprilie 1861;
- Transporturi de înaintare după lucrările 30 septembrie 1862 şi
- Paturi militare birourilor competente la fiecare 11 octombrie 1863;
secţie. 14 martie 1871 şi 26 aprilie 1876
- Îmbrăcăminte și campament
2-a Secţie
1. Direcţie
- Spitale
- Personalul spitalelor 1. Divizie
- Subzistenţa 1. Secţie
- Materialul Geniului și Artileria Înregistrarea și încunoștinţarea decretelor Domnitorului.
- Serviciul interior al Ministerului
Corespondenţa cu autorităţile civile și militare
2-a Diviziune pentru tot ce privește liniștea interioară a Statului,
1-a Secţie menţinerea ordinii și liniștii publice.
- Solda Afaceri generale.
- Revista de contabilitate
- Administraţia interioară a corpurilor Alegeri.
- Fonduri și ordonanţe Interpretarea regulamentelor ce privesc toate
2-a Secţie armele și modificările pe care trebuie să le aducă aceste
- Conturi generale ale bugetului regulamente.
- Conturi în materiale Operaţiile consiliilor de revizie.
- Pensii (s.n.) Aplicarea în armată a legilor generale ale statului.
- Legi și arhive Ceremonii publice, reviuri și alte solemnităţi militare.
Onoruri și prezentări.
Ministrul de Război
General Florescu Conflicte.
Disciplina trupelor pe drum, în garnizoane, în lagăr
*** și în cartiruiri.
ORDIN PE TOATĂ OASTEA Poliţia și inspecţia ofiţerilor în neactivitate.
nr. 2889 Medalii de onoare.
Pentru o mai repede și o mai ușoară lucrare pentru Operaţii militare.
centralizarea lucrărilor în grupe identice, pe lângă Marșuri militare și manevre.
Tabloul noii organizări a Ministerului de Război, Șederea trupelor în garnizoane și dislocarea lor.
publicat în „Monitorul Oastei” nr. 1 (Volumul legi, Tabere și formarea unei armate active.
ordonanţe, regulamente) se alătură acum o listă detaliată Misii militare.
de atribuţii ale diferitelor direcţii, divizii și secţii. Chemarea claselor.
Cu chipul acesta corpurile vor avea o mare ușurare în Punerea în activitate și încorporarea oamenilor chemaţi.
lucrările lor și vor putea corespunde scopului noii organizaţii. Angajări voluntare și reangajări.
Ministrul de Război Înlocuiri.
General Florescu Darea biletelor de liberare.

document 2015 4 (70) 5

studii/documente

Concedii de reformă. 2. Direcţie

Organizarea, direcţia, întrebuinţarea și vegherea 1. Divizie
oamenilor din rezerva armatei. 1. Secţie
Personalul depourilor de recrutare. Inspecţii administrative.
Dotaţia armatei. Personalul și starea civilă a Corpului de Intendenţă
Împărţirea contingentului între districte. Militară.
1. Divizie Idem Corpului Ofiţerilor de Administraţie.
2. Secţie Idem Corpului Trenului Echipajelor.
Idem Companiei de Uvrieri, Administraţia.
Ofiţeri generali. Transporturi generale.
Corpul de Stat Major. Cheltuieli de misie.
Statul Major al Pieţelor. Materialul de culcat.
Școala militară. Magazie de îmbrăcăminte, de echipament, de
Școlile regimentare: campament etc.
- de tragere în ţintă Atelierul de confecţii.
- de scrimă și gimnastică.
Muzici militare. 1. Divizie
Corespondenţa judiciară. 2. Secţie
Înștiinţarea judecăţilor Consiliilor de Război.
Căutarea și urmărirea dezertorilor. Personalul și stare civilă a ofiţerilor sanitari.
Închisorile militare. Idem a ofiţerilor de administraţie a spitalelor.
Amnistii, iertări și reduceri de pedepse. Administraţia și contabilitatea Serviciului Spitalelor Militare.
Administraţia companiilor de disciplină. Cheltuieli pentru tratamentele militarilor în spitalele civile.
Prizonierii de război, poliţia lor și schimbarea lor. Cheltuieli pentru infirmeriile regimentare.
Naturalizarea militarilor în activitate. Contabilitatea Casei de invalizi.
Pregătirea și descrierea materialelor topografice Hrana, furajele, încălzitul.
pentru hărţi și desene. Luminatul și contabilitatea care rezultă.
Executarea desenelor militare: Materialul magaziilor de geniu.
- tuturor hărţilor. Zidiri, chiria lor și cazarmarea.
Cumpărări de cărţi și documente istorice pentru bibliotecă. Materialul arsenalelor de artilerie.
Istoria regimentelor de la crearea lor și în general
Foii, fonderii și pudriere.
toate lucrările istorice.
Predare de muniţii.
Conservarea bibliotecii.
Armătura trupelor.
2. Divizie Fabricarea capselor.
1. Secţie Importanţa armelor.
Organizarea, efectivul, situaţie și lucrări statistice. Contabilitatea cheltuielilor de material al artileriei
Personalul, organizarea, inspecţia, starea civilă a și geniului.
regimentelor de infanterie, batalioanelor de vânători Personalul Administraţiei Centrale.
și flotilei. Materialul idem.
Asemenea pentru cavalerie. Trebuincioasele de birou.
Școala de echitaţie. Curăţenia zidirilor Administraţiei Centrale.
Organizarea depozitelor de remontă, cumpărarea de
cai pentru toate armele. 2. Divizie
Ţinerea registrelor matricole pentru toate aceste corpuri. 1. Secţie
Corespondenţa în ceea ce le privește. Solda și cereri de tot felul, făcute de statele majore
2. Divizie și corpurile de toate armele.
2. Secţie Datoriile ofiţerilor.
Personalul, organizarea, inspecţia, starea civilă a Contabilitatea interioară a corpurilor de trupă.
jandarmeriei. Verificarea conturilor trimestriale și reviste de contabilitate.
a) Artilerii Masa individuală și masa de întreţinere.
- a geniului și pompierilor Reparaţia fondurilor generale.
- a trupelor neregulate, dorobanţi, gărzi, frontiere etc. Vegherea întrebuinţării creditelor.
Ţinerea registrului matricol pentru toate aceste corpuri. Slobozirea ordonanţelor de plată și de delegaţie.
Corespondenţa în ceea ce le privește. Ţinerea hârtiilor (îndoite).

6 4 (70) 2015 document

 studii/documente

2. Divizie 4. Condamnarea la o pedeapsă corecţională pentru

2. Secţie
Facerea bugetelor.
Revizia și controlul cheltuielilor ale tuturor serviciilor.
Facerea conturilor generale, exerciţiul pentru bugetul
definitiv.
Urmărirea datoriilor corpurilor către stat.
Examen și discuţii asupra afacerilor ce dau loc la
un proces.
Verificarea conturilor de material ale diferitelor
servicii.
Lichidarea pensiilor militarilor în retragere.
Gratificaţiile militarilor reformaţi.
Conservarea, îngrijarea și clasarea legilor, decretelor,
ordinelor, regulamentelor, instrucţiunilor și circularelor.
Conservarea dosarelor și pieselor care nu mai sunt
necesare la lucrul secţiilor.
Arhivele corpurilor de trupă, diviziilor și a intendenţei
militare.
N.B. - Datoriile
- Concediile
- Mutările
- Formulările ofiţerilor în genere intră în
atribuţiile diviziei care se ocupă cu armele din care fac parte.
Ministrul de Război
General Florescu
***
NOI ALEXANDRU IOAN I
Cu mila lui Dumnezeu și voinţa Naţională – Domnul
Principatelor Unite Române
La toţi de faţă și viitori sănătate!
Asupra raportului Ministrului Nostru secretar de
Stat la Ministerul de Război
Văzând jurnalul Consiliului Nostru de Miniștri
Auzind și opinia Consiliului Nostru de Stat
În puterea Statului de la 2/14 iulie trecut
Am sancţionat și sancţionăm, promulgat și
promulgăm ce urmează:
LEGE
asupra poziţiei ofiţerilor10
TITLUL I
Despre Grad
Art. I. Gradul se conferă de Domni; el constituie
poziţia ofiţerului; ofiţerul nu-l poate pierde decât printr-
unul din cazurile următoare:
1. Demisia primită de Domn;
2. Pierderea calităţii de român;
3. Condamnarea la o pedeapsă criminală;
vinile prevăzute prin Condica Penală la articolele 128,
144, 228, 289, 290, 306, 308, 309, 322, 334, 345 și 362;
5. Destituirea pronunţată prin sentinţă de un
Consiliu de Război.
Afară de cazurile prevăzute prin celelalte legi în
vigoare, destituirea va fi anunţată pentru cauzele mai
jos arătate:
1. Pentru ofiţerul în activitate, după o absenţă
ilegală de la corpul său, de trei luni;
2. Pentru ofiţerul în activitate, în disponibilitate
sau neactivitate, pentru rezidenţa afară din Principatele
Unite, fără voia Domnitorului, după 15 zile de absenţă.
TITLUL II
Despre poziţiile ofiţerului
Art. II. Poziţiile ofiţerului sunt:
- Activitatea și disponibilitatea
- Neactivitatea
- Reforma
- Retragerea.
Secţia 1
Despre activitate
Art. III. Activitatea este poziţia ofiţerului care face
parte din cadrele constitutive ale oastei, având o funcţie
și a ofiţerului, afară din cadre, întrebuinţat temporar la
un serviciu special sau cu vreo misie.
Disponibilitatea este poziţia specială a ofiţerului
general sau de stat major, făcând parte din cadrele
armatei și temporale fără funcţie.
Secţia 2
Despre neactivitate
Art. IV. Neactivitatea este poziţia ofiţerului afară din
cadre și fără nicio funcţie.
Art. V. Ofiţerul în activitate nu poate fi pus în
neactivitate, decât în urma vreuneia din cauzele de mai
jos:
Licenţierea de corp;
Desfiinţarea funcţiei;
Întoarcerea din captivitate de la inamic, când ofiţerul
prizonier de război a fost înlocuit în funcţia sa;
Infirmităţi vremelnice;
Retragerea sau suspendarea din funcţie.
Art. VI. Punerea în neactivitate prin retragere sau
suspendare din funcţie se face prin Decret Domnesc,
după raportul Ministrului de Război.
Art. VII. Ofiţerii în neactivitate prin licenţierea
corpului, desfiinţarea funcţiei sau întoarcerea din
captivitate, sunt chemaţi a ocupa jumătatea funcţiilor
din gradul lor ce va fi vacant în arma din care fac parte.

document 2015 4 (70) 7

studii/documente
Timpul în care au stat ofiţerii în neactivitate, le
este socotit drept serviciu efectiv pentru drepturile de
înaintare la comandă, la reformă și la retragere.
Art. VIII. Ofiţerii în neactivitate pentru infirmităţi
temporale și prin retragerea sau suspendarea funcţiei
sunt susceptibili de a fi reprimiţi în activitate.
Timpul ce au petrecut în neactivitate le este socotit
ca serviciu efectiv, numai pentru reformă și retragere.
Secţia 3
Despre reformă
Art. IX. Reforma este poziţia ofiţerului fără funcţie
care, nemaiputând fi chemat în activitate, n-a îndeplinit
condiţiile ce-i pot da drept la pensie de retragere.
Art. X. Reforma se poate pronunţa:
1 Pentru infirmităţi incurabile;
2. Pentru măsuri de disciplină.
I precedent.
Despre reforma pentru infirmităţi incurabile
Art. XI. Reforma pentru infirmităţi incurabile va
fi pronunţată în formele cerute prin Legea asupra
pensiilor.
II
Despre reforma pentru măsuri de disciplină
Art. XII. Un ofiţer nu poate fi trecut în poziţia de
reformă, din cauză de disciplină, decât pentru unul din
motivele următoare:
Purtarea rea din obișnuinţă, greșeli grave în serviciu
sau în contra disciplinei;
Greșeli contra onoarei;
Prelungirea peste 3 ani în poziţie de neactivitate afară
de restrângerile cuprinse în articolul următor.
Art. XIII. Reforma pentru cauză de disciplină a
ofiţerului în activitate și pentru ofiţerii în neactivitate, va
fi pronunţată prin hotărârea Domnească, după Raportul
Ministrului de Război și în urma părerii unui consiliu de
anchetă, a cărui compunere și forme vor fi determinate
printr-un regulament de administraţie publică.
Reforma din cauza prelungirii neactivităţii într-un
curs de 3 ani, nu va putea fi pronunţată decât în privinţa
ofiţerului care, după părerea aceluiași consiliu, va fi
recunoscut nesusceptibil de a fi rechemat în activitate.
Părerile consiliului de anchetă nu se pot modifica
decât în favoarea ofiţerului.
Secţia 4
Despre retragere
Art. XIV. Retragerea este poziţia definitivă a
ofiţerului reintrat în viaţa civilă cu dreptul de a se bucura
de o pensie hotărâtă prin legile în vigoare.
8 4 (70)
TITLUL III
Despre soldă
Art. XV. Solda activităţii este hotărâtă după tarifele
aprobate de Domn.
Art. XVI. Solda disponibilităţii este hotărâtă 4/5 din
solda activităţii.
Art. XVII. Solda pentru neactivitate este fixată:
1. Pentru ofiţerul ieșit din activitate în urma
licenţierii corpului, desfiinţării de funcţie, întoarcerea
din neactivitate sau de infirmităţi temporale, la
jumătatea soldei de activitate, fără alte accesorii sau
cheltuieli reprezentative.
2. Pentru ofiţerul ieșit din activitate prin retragere sau
suspendarea de funcţie la 2/5 din aceeași soldă.
Art. XVIII. Locotenenţii și sublocotenenţii în
neactivitate vor primi 3/5 din solda activităţii fără niciun
alt accesoriu, făcând excepţie [punctul] 1 din articolul
Art. XIX. Niciun ofiţer reformat nu a împlinit timpul
serviciului impus prin legea recrutării.
Orice ofiţer reformat, având mai puţin de 2/3 din
timpul de serviciu, pentru pensia de retragere va primi
pe timp egal cu jumătatea duratei serviciilor sale efective,
soldă de reformă egală cu 2/3 din minimum pensiei de
retragere al gradului său.
Ofiţerul având în momentul reformei sale mai mult
de 2/3 timp de serviciu efectiv, cerut pentru pensia de
retragere, va primi o pensie de reformă a cărei sumă va
fi determinată după minimum retragerii gradului său
socotit câte 1/24 părţi pentru fiecare an din serviciul
efectiv.
Art. XX. Pensiile de reformă date după 2/3 din
timpul serviciului cerut pentru pensia de retragere, vor
fi înscrise în registrul pensiilor tezaurului public.
Ele nu vor fi cesibile nici supuse sechestrului decât
până la 1/3 parte, afară din cazurile de datorii către Stat,
sau în alte cazuri prevăzute prin legi.
Art. XXI. În niciun caz pensia de reformă nu va
fi reversibilă în total sau în parte asupra văduvelor și
orfanilor.
TITLUL IV
Dispoziţii generale
Art. XXII. Dispoziţiile acestei Legi se aplică
Corpului de Intendenţă Militară, ofiţerii Corpului
Sanitar din armată, acelora ai Administraţiei Veteranilor
Militari etc.
Art. XXIII. Orice ofiţer osândit prin sentinţă la o
închisoare mai mult de 6 luni, va fi suspendat din funcţie
sau pus în reformă, conform dispoziţiilor art. VI și XIII
din această lege.
2015 document
 studii/documente

Timpul ce l-a petrecut în LEGE

închisoare nu va fi socotit niciodată pentru pensiile și ajutoarele subofiţerilor
ca timp de serviciu efectiv, nici și soldaţilor în retragere
chiar pentru dreptul de retragere.
Art. 1. Subofiţerii și soldaţii, care vor servi sub drapel
fără întrerupere 25 ani, în care nu intră acei petrecuţi în
TITLUL V
rezervă, vor avea drept la pensie.
Dispoziţii tranzitorii
Nu vor avea drept la pensie în cazurile în care
Art. XXIV. Ofiţerii aflaţi astăzi condicile penale militare îi lipsește de dânsa, întrucât
în neactivitate de serviciu vor însă va urma o sentinţă judecătorească.
Generalul Gheorghe Manu, rămâne în condiţiile ordonanţelor Art. 2. Oricare ar fi timpul serviciului, subofiţeri
ministru de Război între
14 iulie 1869 şi 17 decembrie
anterioare, în virtutea cărora au și soldaţi care vor dobândi blesuri [răni – n.n.] grave,
1870; 12 noiembrie 1888 fost puși în neactivitate și timpul contusiuni [contuzii – n.n.] și orice alte infirmităţi
şi 4 noiembrie 1889; petrecut de dânșii în această incurabile în timp de război, din cauză de devotament
22 decembrie 1904
poziţie, nu li se va considera către serviciu sau pentru salvarea unui cetăţean în pericol,
şi 12 martie 1906
serviciu efectiv. și când acestea îl pun în imposibilitate de a se hrăni sau
Art. XXV. Toate dispoziţiile de mai înainte contrar mai mulţi membri ai corpului, vor avea drept la pensie.
acestei legi sunt și rămân desfiinţate. Art. 3. Subofiţerii și soldaţii care nu în timp de război
Facem cunoscut și ordonăm ca cele de faţă, investite vor dobândii din cauza serviciului blesuri grave sau alte
cu sigiliul Statului și trecute în Monitorul Oficial, infirmităţi incurabile, ce-i vor pune în imposibilitatea
să fie adresate Curţilor, Tribunalelor și Autorităţilor de a hrăni, vor avea dreptul la două-treimi din pensie.
Administrative ca să le înscrie în registrele lor, să le Art. 4. Blesurile și infirmităţile și incurabile dar care
observe și să facă a se observa și ministru Nostru secretar nu pun pe suferind în imposibilitatea de a se hrăni, dau
stat la Departamentul Justiţiei, Cultelor și Instrucţiei dreptul la un ajutor plătit o dată în momentul pornirii
Publice este însărcinat a priveghea publicarea lor. la vatra sa.
Dat în București, la 3 decembrie 1864 Art. 5. Pensiile și ajutorul, menţionate în articolele
precedente se hotărăsc precum, urmează:
Alexandru Ioan a) Pentru serviciul de 25 ani, după art. 1, lei 600 pe an;
L.S. Ministru Secretar de Stat b) Pentru cazurile arătate la art. 2, lei 600 pe an;
la Departamentul Justiţiei, Cultelor și Instrucţiei c) Pentru cazurile arătate la art. 3, lei 400 pe an;
Publice d) Pentru cazurile arătate la art. 4, un ajutor de 600
N. Creţulescu odată plătit.
Ministru Secretar de stat Art. 6. Pensiile și ajutoarele acordate în virtutea legii
la Departamentul de Război de faţă, se vor plăti de către Casa de Dotaţiune a Oastei,
General Manu pe cât fondurile acestei case vor permite.
Nr. 1712 Art. 7. Constatarea blesurilor și a infirmităţilor dând
drept la pensie sau ajutor se va face:
*** 1) Printr-un certificat de origine, eliberat de
Consiliul de Administraţie al corpului din care face
ÎNALT ORDIN DE ZI11
parte militarul.
Nr. 1002
2) Printr-un certificat de vizită și supravizită eliberat
București, 6 iulie 1865
cel dintâi de către medicul principal al corpului, cel
Văzând raportul Ministrului Nostru secretar de stat de-al doilea de către doi medici numiţi de Inspectorul
la Ministerul de Război nr. 4851 General al Serviciului Sanitar Militar.
Considerând votul Adunării Generale a României Zisele certificate vor trebui să arate exact și sub
dat în ședinţa din 16 iunie, anul curent răspunderea celor ce vor subsemna, dacă blesurile sau
Considerând aprecierea Senatului în Ședinţa din 28 infirmităţile sunt de categoria celor prevăzute prin art. 2,
iunie, anul curent 3 și 4 și apoi se va viza de Inspectorul General Militar.
Pe puterea art. 14 din convenţie și art. 3 și 14 din Art. 8. Ministerul de Război va completa instrucţia
statul promulgat la 2/14 iulie 1864 prevăzută prin articolul precedent, apoi va elibera un
Am sancţionat și sancţionăm titlu de pensie sau un mandat de ajutor militarilor admiși
Am promulgat și promulgăm ce urmează: a se bucura de una sau cealaltă favoare.

document 2015 4 (70) 9

studii/documente
Art. 9. Orice militar pensionat sub orice titlu va fi,
precum și acelora cărora s-au dat numai ajutor pentru
blesuri sau infirmităţi conform articolelor precedente,
primesc de la stat mijloace de transport spre a se întoarce
la vetrele lor.
Afară de acestea ei rămân stăpâni pe efectele lor de
micul echipament.
Art. 10 Toate pensiile arătate la art. 1, 2 și 3 se vor
socoti viagere, iar văduvele ostașilor morţi în război
vor primi jumătate pensie pe câtă vreme vor rămânea
necăsătorite.
Dispoziţii tranzitorii
Art. 11. Răniţii aflaţi astăzi pensionaţi se vor înscrie
la Casa de Dotaţie a Oastei cu dreptul acordat de legea
de faţă și se vor bucura pe viitor de pensia aici hotărâtă.
Art. 12. Toate dispoziţiile anterioare contrare acestei
legi sunt și rămân desfiinţate.
Această lege s-a votat de adunarea electivă a
României în ședinţa din 16 iunie anul 1865 și s-a
adoptat cu unanimitate de una sută una voturi.
V. Președinte D. Gusti
L.S. Secretar A. Borănescu
Senatul României
Senatul României a adoptat această lege în ședinţa
sa din 28 iunie anul 1865.
V. Președinte Docan
L.S. Secretar C. Al. Cottescu
Facem cunoscut și ordonăm ca cele de faţă investite
cu sigiliul statului și trecute în Monitorul Oficial să
fie adresate Curţilor Tribunalelor și Autorităţilor
Administrative ca să le înscrie în registrele lor, să
le observe și să facă ale observa și Miniștri Noștri,
secretar de stat la Departamentul Justiţiei, Cultelor
și Instrucţiunilor Publice, și acelea de Război sunt
însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a Legii de faţă
fiecare în ceea ce-i privește.
Dat în Ruginoasa la 3 iulie 1865.
Alexandru Ioan
Ministru secretar de stat la
Ministerul Cultelor și Instrucţiei Publice
D. Cariagdi
Ministru secretar de stat
la Ministerul de Război General Manu
***
10
Nr. 2435
ÎNALT DECRET
relativ la pensiile militarilor rămași infirmi
din cauza rănilor dobândite în război,
precum și văduvelor și orfanilor
celor morţi în luptă12
Prea Înălţate Domn,
Am onoarea a prezenta Măriei Voastre spre
sancţionare alăturatul proiect de lege, relativ la pensia
militarilor rămași infirmi din cauza rănilor dobândite
în război, precum și văduvelor și orfanilor celor morţi
în luptă, votată de Corpurile Legiuitoare.
Sunt cu cel mai profund respect,
Prea Înălţate Domn,
Al Măriei Voastre
Prea plecat și prea supus servitor,
Ministru Secretar de Stat
la Departamentul de Război,
Ad-interim I.C. Brătianu
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat
la Departamentul de Război, sub nr. 19014, pe lângă
care Ne supune spre sancţionare Legea relativă la pensia
militarilor rămași infirmi din cauza rănilor dobândite
în război, precum și văduvelor și orfanilor celor morţi
în luptă, votată de Corpurile Legiuitoare;
În virtutea art. 93 din Constituţie
Am sancţionat și sancţionăm
Am promulga și promulgăm ce urmează:
LEGE
Art. 1. Ofiţerii de orice grad, subofiţerii, caporalii și
soldaţii, oricare ar fi fost durata serviciului lor, vor avea
drept la pensie pe bazele indicate în art. 5, dacă vor fi
răniţi grav și într-un chip incurabil în evenimentele
războiului.
Ei vor avea același drept dacă vor fi dobândit
infirmităţi grave și incurabile, recunoscute a fi provenit
din ostenelile și pericolele campaniei.
Art. 2. Rănile sau infirmităţile, provenite din cauzele
enunţate, deschid implicit dreptul la pensie, dacă ele au
ocazionat orbirea, amputaţia sau pierderea absolută a
usagiului [folosirii – n.n.] unuia sau mai multor membre.
Art. 3. În cauzele mai puţin grave, ele dau loc la
pensie sub condiţiile următoare:
1. Pentru ofiţeri, dacă ele pun în stare a nu mai putea
rămâne în activitate și le ridică posibilitatea de a reintra
mai târziu în armată.
4 (70) 2015 document

2. Pentru subofiţeri, caporali și soldaţi, dacă ele îi
pun în stare a nu mai putea servi și a nu-și mai putea
scoate hrana.
Art. 4. Rănirile și infirmităţile subofiţerilor,
caporalilor și soldaţilor, care vor fi recunoscute incurabile,
dobândite în cursul evenimentelor războiului, dar care
nu pun pe suferind în imposibilitate de a se hrăni, nu
dau drept la pensie, ci la un ajutor de 240 lei, plătit o
dată în momentul pornirii la vatra sa.
Art. 5. Se fixează bazele pensiei precum urmează:
a) Ofiţerii vor avea o pensie egală cu solda întreagă
(fără accesorii), cuvenită gradului ce vor avea în
momentul când au fost răniţi sau deveniţi infirmi;
b) Subofiţerii vor avea o pensie de 360 lei pe an;
c) Caporalii vor avea o pensie de 300 lei pe an;
d) Soldaţii vor avea o pensie de 240 lei pe an.
Art. 6. Aceste pensii vor fi reversibile [transmisibile –
n.n.], după moartea titularului, asupra văduvelor până
la moartea sau remăritarea lor, și asupra copiilor până
la majoratul lor.
Art. 7. Văduvele și copiii militarilor uciși pe câmpul
de bătaie, precum și văduvele și copiii militarilor morţi
din cauza evenimentelor războiului sau din cauza bolilor,
sub influenţa cărora au fost supuși prin obligaţii ale
serviciului lor în campanie, au drept a primi aceiași
pensie care s-ar fi cuvenit soţului sau tatălui lor, dacă ar
fi trăit cu răni sau infirm.
Pensia văduvelor încetează la remăritarea lor. Pensiile
copiilor curg până la majoratul lor.
Art. 8. În toate cazurile arătate mai sus, văduvele fără
copii primesc pensia pe jumătate.
Art. 9. În caz că, militarul nu ar lăsa văduvă sau copii,
ci un tată infirm sau o mamă văduvă și fără mijloace
de existenţă, pensia cuvenită lui, va profita tatăl lui sau
mama cât va trăi.
Dacă militarul lasă o soţie fără copii și care are drept
la jumătate din pensie, cealaltă jumătate din pensie o
vor primi părinţii fără mijloace.
Art. 10. Pensiile datorate tuturor militarilor, în
condiţiile legii de faţă, se vor plăti de Casa Dotaţiunei
Oastei. Statul va reţine din subvenţia ce dă anual Casei
Pensiilor sumele ce se va constata că dânsa datorează
ofiţerilor și urmașilor lor, în momentul rănirii sau
infirmităţii, conform Legii generale a pensiilor și le va
vărsa de-a dreptul în Casa Dotaţiunei Oastei.
Se vor afecta la plata acestor pensii toate veniturile
Casei de Dotaţiune a Oastei, care prin legi speciale n-ar
avea altă destinaţie.
Se va prevedea în bugetul Statului suma necesară
pe fiecare an pentru acoperirea pensiilor acordate cu
legea de faţă.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Art. 11. La 25 a fiecărei luni
Casa de Dotaţiune a Oastei va
ordonanţa casierilor generali
plata pensiilor din judeţ.
Casierii generali vor elibera
imediat mandate individuale și
le vor trimite în comunele unde
domiciliază pensionarii.
Perceptorii comunali vor
achita la prezentare aceste
mandate celor în drept, de la Ion C. Brătianu, ministru
care vor primi chitanţe legalizate de Război între 12 august şi
de primari. 15 noiembrie 1868;
20 august 1877 şi 18 martie
Art. 12. Gradele inferioare 1878; 25 noiembrie 1878 şi
care, pe lângă pensia prevăzută 7 ianuarie 1879; 9 iunie 1881
în această lege, ar fi dobândit şi 24 ianuarie 1882; 1 august
dreptul și la alte pensii, precum 131882 şi 22 iunie 1884;
ianuarie şi 20 februarie
sunt aceia ai Ordinului „Steaua 1886; 5 noiembrie 1887 şi
României” sau aceea pentru 23 martie 1888
serviciul de 12 ani ca sergent, nu
vor putea primi, din acestea din urmă, decât jumătate
din sumele prevăzute de legile speciale.
Art. 13. Copiii militarilor morţi sau deveniţi infirmi
vor avea dreptul a fi crescuţi gratis în institutele de
instrucţie ale Statului. Pentru copiii orfani de tată și
mamă pensia va fi reţinută în favoarea Statului pentru
tot timpul cât ei se vor afla în acele institute.
Art. 14. Pensiile înfiinţate prin prezenta lege nu sunt
supuse la nicio reţinere.
Art. 15. Pensiile acestea nu se pot înstrăina, ele nu
se pot nici urmări sau sechestra de cât numai pentru
cazurile art. 185 și 187 Codul Civil.
Art. 16. Orice militar pensionat sub orice titlu va fi,
precum și aceia cărora s-au dat numai un ajutor, conform
art. 4, primesc de la Stat mijloace de transport spre a se
întoarce la vetrele lor.
Afară de acesta, ei rămân stăpâni pe efectele lor de
mic echipament.
Art. 17. Orice militar, văduvă, orfan sau părinte
care va voi a face să i se valoreze dreptul său la pensie
din cauza de răniri sau infirmităţi, trebuie să adreseze
cerere către Ministerul de Război. Ministerul va proceda
imediat la verificarea drepturilor reclamantului.
Art. 18. Ministerul de Război va constata cauzele
rănilor sau infirmităţilor, fie prin raporturile oficiale și
alte documente autentice, care vor constata faptul sau
prin certificatele autorităţile militare, sau în fine prin o
informaţie sau anchetă ordonată de dânsul.
Art. 19. Ministerul de Război constatând dreptul
la pensie, va elibera un titlu de pensie sau un mandat
de ajutor militarilor, văduvelor, orfanilor sau părinţilor
admiși a se bucura de dispoziţiile legii de faţă.
11
studii/documente

Art. 20. Dreptul orfanilor la pensie se va putea
reclama și de vreuna din rude sau de la primarul locului
unde ei s-ar afla.
Art. 21. Toate cererile, cum și constatările dreptului
la pensie, precum și legalizările chitanţelor care se dau
de pensionari pentru primirea pensiei sunt scutite de
timbru.
Art. 22. Orice dispoziţii de legi și regulamente
anterioare, contrarii prezentei legi, sunt și rămân
abrogate.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor, în
ședinţa de la 4 decembrie anul 1877 și s-a adoptat cu
majoritate de 64 voturi contra a 1, fiind și 1 abţinere.
Președinte, C.A. Rosetti
(L.S.A.D) Secretar, R.C. Pătărlăgeanu
Această lege s-a votat de Senat în ședinţa de la
17 decembrie anul 1877 și s-a adoptat cu majoritate de
26 voturi contra a 2.
Vicepreședinte, D. Brătianu
(L.S.S) Secretar, Ștefan Belu
Facem cunoscut și ordonăm ca cele de faţă investite
cu sigiliul Statului și trecute în Monitorul Oficial, să
fie adresate autorităţilor administrative și judiciare, spre
a le înscrie în registrele lor și a le observa întocmai, iar
miniștrii Noștri secretari de Stat la Departamentele de
Război și acel de Justiţie sunt însărcinaţi cu aducerea la
îndeplinire a decretului de faţă.
Dat în București, la 29 decembrie 1877.
(L.S.St.)
Carol
Ministru de Justiţie, Ministru de Război,
E. Stătescu Ad-interim I.C. Brătianu
***
Nr. 1349
Înalt Decret-lege
CAROL I,
Prin graţia lui Dumnezeu și voinţa naţională, Rege
al României
La toţi de faţă și viitori, sănătate!
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat
la Departamentul de Război cu nr. 5850, pe lângă care
Ne supune spre sancţionare, Legea pentru adăugarea
unor aliniate la art. 1 din Legea pensiilor militare în
timpul campaniei, promulgată la 29 decembrie 1877,
votată de Corpurile Legiuitoare.
În virtutea art. 93 din Constituţie
Am sancţionat și sancţionăm
Am promulgat și promulgăm,
ce urmează:
LEGE13
Articol unic. La art. 1 din Legea
pensiilor promulgată la 4 ianuarie
1878, se adaugă următoarele
aliniate: Carol I (1866-1914)
„Militarii și asimilaţi de orice
grad, rămași infirmi din cauza serviciului comandat în
timp de pace, vor beneficia de aceeași pensie ca și aceia
ale căror drepturi decurg din evenimentele războiului;
fără sporul de a cincea parte, care se dă numai în timp
de campanie”.
„Aceleași drepturi vor avea și familiile celor morţi din
cauza serviciului comandat în timp de pace”.
„În ambele cazuri, infirmitatea sau moartea va trebui
să fie constatată ca provenind în adevăr din cauza
serviciului”.
Această Lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în
ședinţa de la 1 aprilie 1886 și s-a adoptat cu unanimitate
de 50 de voturi, fiind și 10 abţineri.
Vicepreședinte, G. Chiţiu
(L.S.A.D.) Secretar, C. I. Zamfirescu
Această lege s-a votat de Senat în ședinţa de la
4 aprilie 1886 și s-a adoptat cu unanimitate de 49 voturi.
Președinte, D. Ghika
(L.S.S.) Secretar, Ap. Mănescu
Facem cunoscut și ordonăm, ca cele de faţă, investite
cu sigiliul Statului și trecute în Monitorul Oficial, să fie
adresate autorităţilor administrative și judiciare, spre a
le înscrie în registrele lor și a le observa întocmai, iar
miniștrii Noștri secretari de Stat la Departamentele
de Război și Justiţie sunt însărcinaţi cu aducerea la
îndeplinire a acestui decret.
Dat în București, la 16 aprilie 1886.
(L.S.St.)
CAROL
Ministru secretar de Stat
la Departamentul de Război
General A. Angelescu
Ministru secretar de Stat
la Departamentul de Justiţie,
Eug. Stănescu

12 4 (70) 2015 document


Raportul D-lui ministru de Război
către M.S. Regele
Sire,
Corpurile Legiuitoare votând Legea pentru
adăugirea unor aliniate la art. 1 din Legea pensiilor
militare din timpul campaniei promulgată la
29 decembrie 1877, am onoarea a o prezenta Majestăţii
Voastre, spre sancţionare.
Sunt cu cel mai profund respect,
Sire
Al Majestăţii Voastre,
Prea plecat și prea supus servitor,
Ministru secretar de Stat
la Departamentul de Război,
General A. Angelescu
Nr. 5850
1886, 16 aprilie.
***
Nr. 2036
ÎNALT DECRET14
CAROL I,
Prin graţia Lui Dumnezeu și voinţa naţională, Rege
al României.
La toţi de faţă și viitori sănătate:
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat
la Departamentul de Război, cu nr. 3926;
Văzând jurnalul Consiliului de Miniștri cu nr. 3 din
ședinţa de la 10 iunie 1886;
Având în vedere Legea de la 16 aprilie 1886,
Am decretat și decretăm ce urmează:
Art. 1. Ofiţerii și asimilaţii rămași infirmi din cauza
unui serviciu comandat, în timp de pace, au drept la o
pensie egală cu solda întreagă (fără accesorii), cuvenită
gradului ce aveau în momentul când au dobândit
infirmitatea.
Numai infirmităţile care îl fac improprii serviciului
militar, dau drept la această pensie.
Art. 2. Gradele inferioare în aceeași categorie, au
drept la pensie astfel:
Subofiţerii, la 360 lei pe an;
Caporalii, la 300 lei pe an;
Soldaţii, la 240 lei pe an.
Aceia care vor dobândi drepturi și la alte pensii, de
pe decoraţiile sau medaliile acordate, pentru acestea din
urmă vor primi pensiile numai pe jumătate.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Art. 3. Aceste pensii se acordă
și familiilor celor morţi din cauza
serviciilor comandate și sunt
reversibile asupra văduvelor, până
la moartea sau remăritarea lor și
asupra copiilor până la majorat,
astfel:
a) Văduvei cu unul sau mai
mulţi copii, pensia întreagă;
Generalul Alexandru Anghelescu,
b) Văduvei fără copii, jumătate ministru de Război
din pensie; între 21 februarie 1886
şi 4 noiembrie 1887
c) Orfanii când sunt doi sau
mai mulţi, primesc pensia cuvenită tatălui lor; când e
un singur orfan, acesta primește jumătatea pensiei, până
la majorat.
Art. 4. În cazul că militarul nu lasă văduvă, nici copii,
pensia cuvenită, se va servi tatălui infirm sau mamei fără
mijloace de existenţă.
Dacă militarul lasă văduvă fără copii și părinţi fără
mijloace de existenţă, atunci pensia se împarte în două,
între văduvă și părinţi.
Art. 5. Orfanii militarilor morţi din cauza serviciului,
au drept să fie crescuţi în institutele de educaţie și de
instrucţie ale Statului; în acest caz Statul beneficiază
de pensia cuvenită lor, pe timpul cât vor fi întreţinuţi
în institute.
Art. 6. Militarul devenit infirm, văduva, orfanul
sau părintele militarului mort din cauza serviciului
comandat, spre a-și valora dreptul la aceste pensii, vor
îndrepta cererile lor, șefului de corp sau de serviciu, sub
ale cărui ordine se găseau în momentul când a devenit
infirm sau a încetat din viaţă.
Acesta singur sau este îndreptăţit ca, luând avizul
medicului militar al corpului sau al unui serviciu ce s-ar
găsi mai apropiat, precum și informaţiile ce va crede de
la camarazi sau alte persoane, să înainteze și să sprijine
cererea, arătând toate împrejurările din care să reiasă că
infirmitatea sau moartea a provenit în adevăr din cauza
serviciului.
Raportul șefului de corp sau de serviciu, împreună
cu certificatul medical, precum și orice alte acte sau
declaraţii asupra cazului de infirmitate sau deces, le
înaintează pe calea ierarhică comandantului corpului de
armată respectiv, care la rândul său, dacă crede necesar,
completează informaţiile și trimite ministerului, toate
actele dându-și părerea.
Dacă cererea este pentru un infirm, îl trimite
vizitei unei comisii medicale, compusă din medicul
șef al corpului de armată și alţi doi medici militari din
localitate, spre a constata infirmitatea și de a declara
în consecinţă, prin proces-verbal, gradul infirmităţii și
imposibilitatea militarului de a mai continua serviciul
13
studii/documente
în activitate, precum și că nu-și mai poate agonisi hrana,
când este vorba de grade inferioare.
Art. 7. Ministerul de Război cercetând actele și
consultând și Consiliul Superior Medical, în ce privește
certificatele medicale, care constată cauzele morţii sau
ale infirmităţii, acordă pensiile cuvenite militarilor
grade inferioare sau familiile lor, conform art. 2 și 3,
eliberându-le titluri de pensie; iar pentru ofiţeri, dacă
ministerul găsește că pensia este meritată, referă detaliat
cazul Consiliului de Miniștri cerându-le avizul. Când
acest aviz este pentru acordarea pensiei, ministerul
înapoiază actele comandantului Corpului de Armată,
spre a le trimite înaintea Consiliului de Anchetă de
Reformă conform cu dispoziţiile Legii și regulamentului
asupra poziţiei ofiţerilor; dacă Consiliul de Anchetă se
pronunţă pentru reformă, ofiţerul este trecut în această
poziţie prin decret, în urma căruia Ministerul de Război
eliberează titlul de pensie.
Art. 8. Orice procedură, alta, decât cea stabilită prin
acest Regulament, nu dă drept la acordarea pensiei
solicitată.
Art. 9. Ministrul Nostru secretar de Stat la
Departamentul de Război este însărcinat cu executarea
acestui decret.
Dat în București, la 18 iunie 1886.
CAROL
Ministru secretar de Stat la Departamentul de Război
General A. Angelescu
***
Raportul D-lui Ministru de Război
către M.S. Regele
Sire,
Corpurile Legiuitoare votând și adoptând Legea
pentru pensiile militare, subsemnatul are onoarea de
a ruga pe Majestatea Voastră să binevoiască a semna
decretul alăturat, pentru sancţiunea și promulgarea
acestei legi.
Sunt, cu cel mai profund respect,
Sire
Al Majestăţii Voastre,
Prea plecat și prea supus servitor,
Ministru de Război,
General G. Manu
Nr. 4125
1889, mai 30
14
CAROL I,
Prin graţia lui Dumnezeu și voinţa naţională,
Rege al României
La toţi de faţă și viitori, sănătate!
Corpurile Legiuitoare au adoptat
și Noi sancţionăm ce urmează:
LEGE
pentru pensiile militare15
TITLUL I
Despre drepturile la pensie
Art. 1. Ofiţerii, asimilaţii lor și funcţionarii civili în
serviciul armatei au dreptul la o pensie de retragere în
condiţiile următoare:
a) După un serviciu de 18 ani împliniţi, și având
vârsta de 46 ani ofiţerii inferiori, și 50 de ani ofiţerii
superiori și funcţionarii civili;
b) După un serviciu de 30 de ani împliniţi, ofiţerii
și asimilaţii lor, de orice grad, oricare le ar fi vârsta;
c) Ofiţerii și asimilaţii lor, de orice grad, rămași
infirmi, și nu din cauza serviciului, dar din cauze
independente de voinţa lor, oricare le-ar fi vârsta;
d) Retragerea din oficiu se dă în conformitate cu
Legea poziţiei ofiţerilor.
În timp de război, retragerea la pensie este suspendată.
Art. 2. Cuantumul pensiei la care au drept ofiţerii,
asimilaţii și funcţionarii se stabilește astfel:
a) Pentru un serviciu de 18 ani împliniţi, pensia va fi
egală cu 1/2 din solda de mijloc a gradului ce va fi avut
în cei din urmă doi ani de serviciu;
b) Pentru fiecare an servit mai mult de la 18 la 25 de
ani, va primi peste cuantumul fixat un adaus de 1/30 din
solda gradului ce are în momentul retragerii;
c) Pentru un serviciu de 25 de ani împliniţi, pensia va
fi de 3/4 din solda de mijloc a gradului ce a avut în cei
din urmă doi ani de serviciu; iar acei care și după 25 de
ani continuă serviciul, va primi peste cuantumul fixat un
adaus de 1/60 din solda gradului ce avea în momentul
retragerii, pentru fiecare an servit în plus peste cei
25 ani până la 40 ani de serviciu, fără însă să treacă suma
de 900 lei lunar, maximum de pensie.
d) Cuantumul pensiei se stabilește după solda
propriu-zisă, fără accesorii.
Art. 3. Reţinerea pentru alimentarea fondului
pensiilor la pensiile militare se fixează de la 5 la 10%.
Art. 4. Timpul servit în campanie de către ofiţeri,
asimilaţi sau funcţionari se va socoti îndoit la lichidarea
pensiilor.
Art. 5. Ofiţerii, asimilaţii și funcţionarii civili ai
serviciului armatei, care vor demisiona înainte de a
4 (70) 2015 document

împlini termenul de pensie, servind în urmă în funcţii
civile, se vor asimila între pensionarii civili după legea
acestora, socotindu-li-se anii serviţi în armată.
Asemenea și militarii care vor fi servit în funcţii civile
se vor asimila între pensionarii militari conform acestei
legi, socotindu-li-se anii serviţi în funcţii civile.
Art. 6. Ofiţerii, asimilaţii și funcţionarii armatei,
rămași infirmi din cauze independente de voinţa lor și
în neputinţă a mai face vreun serviciu, au drept, dacă au
servit 10 ani, la o pensie egală cu 3/8 din solda gradului
ce aveau în momentul când s-a constatat că nu mai pot
continua serviciul.
Acest cuantum de 3/8 se va mări de la 10 la
18 ani de serviciu cu un spor de 1/70 pe fiecare an din
solda gradului ce avea militarul în momentul când s-a
constatat că nu mai poate continua serviciul.
Art. 7. Deosebit de pensiile cuvenite militarilor în
retragere ca recompensă a unui serviciu credincios,
se va putea înainta odată cu retragerea la gradul
imediat superior în condiţiile legilor de înaintare și a
poziţiei ofiţerilor, fără ca acestea să influenţeze asupra
cuantumului pensiei.
TITLUL II
Despre drepturile urmașilor
Art. 8. Văduva ofiţerului, asimilatului și funcţionarului
în serviciul armatei, încetat din viaţă, și care nu are copii,
va primi jumătate din pensia cuvenită soţului său până
la a ei remăritare sau încetarea din viaţă.
Dacă văduva are copii minori născuţi legitimi cu
soţul ce a avut drept la pensie, ea va primi pensia întreagă
cuvenită soţului ei până la remăritare, încetare din viaţă
sau la majoratul celui din urmă copil.
Dacă văduva cu copii se va remărita sau va înceta
din viaţă, pensia pentru minori se va reduce cu 1/4 dacă
sunt mai mulţi și cu 1/2 dacă este numai unul; aceștia
continuă a primi pensia până la majorat sau până la
căsătorie, dacă aceasta are loc înaintea majoratului.
Art. 9. Când, din diferite cauze, copii minori ai
pensionarului s-ar pune sub o altă tutelă de cât aceea
a văduvei lor mamă, atunci pensia se va împărţi între
mamă și copil când este unul; iar când sunt doi sau mai
mulţi, copiii primesc 3/4 din pensie și mama restul de
1/4, însă în condiţiile stipulate la art. 8.
Orfanii ofiţerilor, asimilaţilor și funcţionarilor
armatei, cu drept la pensie, au drept, dacă sunt mai
mulţi, la 3/4 din pensia tatălui lor, iar dacă este numai
unul, la jumătate.
Copiii din diferite căsătorii au drept egal la pensia
decedatului lor tată, iar văduva în acest caz va lua numai
1/4 din pensie.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Art. 10. Copiii orfani ai ofiţerilor, asimilaţilor și
funcţionarilor armatei, încetaţi din viaţă, au dreptul încă
să fie primiţi de preferinţă în școlile militare ale Statului
gratis, dacă satisfac condiţiile de admitere; în acest caz,
diferenţa ce va prisosi din pensia lor se va capitaliza de
tutore spre a le servi ca dotă dacă sunt fete sau pentru
continuarea studiilor, după încetarea dreptului la pensie,
dacă sunt băieţi.
În regulamentul acestei legi se va prevedea modul de
plată și de depunere a restului de pensie rămas disponibil
de la asemenea orfani.
Art. 11. Văduva ofiţerului, asimilatului și
funcţionarului armatei, căsătorită pe când bărbatul se
afla la pensie, nu are dreptul la pensie decât dacă a trăit
în căsătorie cel puţin 6 ani.
Această restricţie cade când ea are copii legitimi cu
soţul pensionar, intrând atunci în drepturile văduvei cu
copii, căsătorită în timpul serviciului activ.
Art. 12. Văduva și orfanii ofiţerului, asimilatului și
funcţionarului armatei, care a servit 10 ani, are drept la
o pensie de 3/8 din solda gradului soţului său ce avea
în momentul când a încetat din viaţă; iar dacă văduva
n-are copii, pensia ei se reduce la 1/4 din soldă.
Orfanii, dacă sunt mai mulţi, au drept la 3/4 din
pensie, iar dacă este numai unul la o jumătate.
Această pensie se mărește după cum se prevede
la aliniatul II de la art. 6, se reduce și încetează după
cazurile prevăzute prin această lege.
TITLUL III
Fondul pensiilor
Art. 13. Fondul din care se vor plăti pensiile hotărâte
prin legea de faţă se alimentează din venituri astfel:
a) Din reţinerile de 10% ce se fac asupra lefilor
ofiţerilor, asimilaţilor și funcţionarilor armatei, fie plătiţi
și de alte administraţii;
b) Din reţinerile de 5 până la 10% asupra pensiilor
militare;
c) Din reţinerile pe o lună a sporului celor înaintaţi
în grad;
d) Din reţinerea a jumătate solda pe întâia lună de
la ofiţerii nou înaintaţii;
e) Din reţinerea sporului pe întâia lună a ofiţerilor
chemaţi în activitate sau a jumătate soldă în cazul când
a fost în disponibilitate fără soldă;
f ) Din solda și accesoriile rămase disponibile de la
vacanţele [posturile vacante – n.n] de ofiţeri, asimilaţi
și funcţionarii armatei până la ocuparea lor;
g) Din subvenţia ce Statul va da Casei Pensiilor
Militare de 400.000 lei pentru fiecare an;
15
studii/documente
h) Din subvenţia de 400.000 lei ce Statul va da de
asemenea pe fiecare an, scăzând-o din subvenţia ce
Statul dă astăzi Casei Pensiilor Civile;
i) Din procentele capitalului disponibil al fondului
pensiilor;
j) Din reţinerile ce se vor efectua asupra pensiilor
vechi, conform art. 22 din prezenta lege.
TITLUL IV
Administraţia Casei Pensiilor
Art. 14. Se înfiinţează pe lângă Ministerul de Război,
Serviciul Pensiilor Militare, a cărui administraţie, sub
autoritatea ministerului, este încredinţată unui director,
ajutat de personalul trebuincios.
Funcţionarii acestui serviciu și atribuţiile personalului
său se vor prevedea printr-un regulament de administraţie
publică.
Retribuţiile personalului se vor prevedea în bugetul
pensiilor.
Directorul și ajutoarele sale sunt consideraţi ca
funcţionari ai Statului, în serviciul armatei și se numesc
prin Decret Regal, după recomandarea ministrului de
Război.
Art. 15. Casa de Depuneri și Consemnaţiuni este
însărcinată cu încasarea veniturilor ce alimentează
fondul pensiilor militare.
Plata pensiilor și cheltuielilor ce se suportă de fondul
pensiilor se face prin mandate eliberate de ministrul de
Război, în București, la casierul casei de depuneri, și în
judeţe la casieriile generale ale Statului.
Art. 16. Serviciul Pensiilor are un buget separat al său,
pregătit și votat în fiecare an, o dată cu bugetul Statului,
în condiţiile și formalităţile prevăzute pentru acestea. În
buget se vor prevedea alocaţii spre a face faţă pensiilor
acordate eventual în cursul exerciţiului.
Gestiunea bugetară și administraţia fondurilor
Serviciului Pensiilor Militare sunt supuse controlului
Înaltei Curţi de Conturi.
Art. 17. Ministerul de Război va depune la începutul
fiecărei sesiuni legislative un anuar de toţi pensionarii și
un tablou nominal de personalul retras în cursul anului
și cuantumul acordat fiecăruia.
TITLUL V
Despre lichidare și pierderea dreptului la pensie
Art. 18. Înscrierile între pensionarii militari a
ofiţerilor, asimilaţilor și funcţionarilor, precum și a
văduvelor și orfanilor se fac de ministrul de Război, care
16
acordă retragerea și fixează cuantumul pensiei conform
acestei legi. Decizia va fi supusă Regelui prin decretare
și publicată în Monitorul Oficial.
Art. 19. Cererile de pensie vor fi adresate la
Ministerul de Război însoţite de următoarele acte:
a) Certificatul Curţii de Conturi constatator de
numărul anilor serviţi și salariul ce a primit în cei doi
ani din urmă;
b) Certificatul autorităţii respective constatator
motivelor retragerii;
c) Văduva va prezenta, pe lână actul de la lit. a,
extractul de moarte [certificatul de deces – n.n.] de la
ofiţerul civil al soţului, actul de căsătorie, având copii,
actele de nașterea lor și certificatul tribunalului de
reglementarea tutelei;
d) Copiii ce vor cere pensia tatălui vor prezenta
actul de la lit. a), actul de naștere și extractul de moarte.
Actele cerute de la ofiţerul stării civile neexistând,
se vor putea face conform regulilor dreptului comun.
Art. 20. Pensionarul care va primi o funcţie retribuită
de Stat este dator a opta între pensie și solda acelei
funcţiei.
În cazul când ar fi optat pentru solda funcţiei, el
continuă a primi numai acea soldă până la ieșirea din
funcţie, când va reprimi vechea pensie fără drept de
vreo sporire.
Art. 21. Dreptul de a dobândi sau de a se bucura
de pensie se pierde prin împrejurările care fac a ridica
exerciţiul drepturilor politice, precum și cazurile
prevăzute de legea penală.
TITLUL VI
Dispoziţii tranzitorii
Art. 22. Această lege se va pune în aplicare de la
1 iulie viitor. Toţi militarii retrași, înscriși cu orice pensie și
sub orice titlu la Comitetul Pensiilor, trec și completează
de la data de mai sus între pensionarii militari.
Comitetul Pensiilor va înainta Ministerului de
Război controale nominale de acești pensionari, arătând
în dreptul fiecăruia cuantumul pensiei, recompensei
naţionale, ajutoare viagere etc. și menţinând data și
decretul când s-a acordat pensia, recompensei naţionale,
ajutoare viagere etc.
Art. 23. Militarii reglementaţi la pensie înaintea
aplicării acestei legi, cu excepţie pentru acei care au
făcut Campania din 1877-1878, rămânând supuși la
o reţinere de 18%, efectuată asupra pensiei cu care s-a
înscris fiecare.
4 (70) 2015 document
 studii/documente

Art. 24. Ofiţerii retrași la pensie, care au făcut Această lege s-a votat de Senat în ședinţa de la
Campania din 1877-1878, au drept de a-și rectifica 16 mai 1889, și s-a adoptat cu majoritate de 76 de
pensia în condiţiile legii de faţă cu începere de la voturi, contra 1.
aplicarea ei. Președinte, I. Em. Florescu
Art. 25. Cu începere de la 1 iulie viitor, toate sumele Secretar, C.G. Fotin
înscrise în bugetul datoriei publice, ca recompensă (L.S.S.)
naţională etc., pentru persoanele trecute între pensionarii Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în
militari, ca și subvenţiile la art. 13 al. g) și h) se vor vărsa ședinţa de la 26 mai 1889 și s-a adoptat cu majoritate
de 82 voturi, contra 7.
la Casa de Depuneri pe contul Serviciului Pensiilor
Militare. Vicepreședinte, Em. Protopopescu-Pake
Art. 26. Dispoziţiile legii de faţă nu ating, nici nu Secretar, Ulysse Boldescu
(L.S.A.D)
modifică întru nimic drepturile acordate în baza Legilor
de la 29 decembrie 1877 și 16 aprilie 1886. Promulgăm această lege și ordonăm ca să fie investită
Art. 27. Contestaţiile pentru drepturile la pensie cu sigiliul Statului și publicată prin Monitorul Oficial.
Dat la București, la 9 iunie 1889.
după această lege se vor judeca de tribunale conform
dreptului comun. CAROL
Art. 28. Toate dispoziţiile contrare acestei legi de
Ministru de Război, Ministru de Justiţie
faţă sunt și rămân abrogate. General G. Manu N.L. Gherasi

19th Century Legislation regarding the Military Pensions

Veronica Bondar, Ph.D.

Abstract: After the modern army was established, it was needed a legal frame in order to settle
rules regarding the servicemen and their survivors situation in case of infirmities, getting old or death.
Both Alexandru Ioan Cuza and Carol I adopted laws in the military pensions domain.

Keywords: Alexandru Ioan Cuza, Carol I, military pension, survivors, 1862, 1877, 1886, 1889

NOTE

1
Serviciul Istoric al Armatei.
2
Remus Opreanu, Pascal Georgescu, Pensiunile civile şi militare,
comentariu teoretic şi indicator practic, pentru aranjarea drepturilor
de pensiuni a tuturor funcţionarilor publici, Bucureşti, Tipografia
Inspectoratului General al Jandarmeriei Rurale, 1929, p. 4.
3
Ibidem, p. 5.
4 9
Ibidem, p. 6.
5
Analele Parlamentare ale României, Tomul I, Partea II, Obşteasca
Extraordinară Adunare de Revizuirea Regulamentului Organic al
Moldovei-1831, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1893, p. 119.
6 11
Remus Opreanu, Pascal Georgescu, Op. cit., p. 8.
7
Colecţia generală a Legilor şi Regulamentelor de pensiuni, civile,
militare şi eclesiastice, de la anul 1931 până în prezent, însoţită
de diferite formulare de petiţiuni şi certificate, cu instrucţiunile ce
trebuiesc urmate pentru facerea diferitelor acte, necesare regulării
drepturilor la pensiuni, coordonată de M. Şeteanu şi L. Penescu,
vechi funcţionari ai Serviciului Pensiunilor din Ministerul de Finanţe,
Bucureşti, Tipografia Gutenberg, 1899, p. 5.
8
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond microfilme,
rola RSEM 1200, cd. 7-8 („Monitorul Oastei” nr. 1 din 20 octombrie
1862, Anul III, Partea Oficială).
Ibidem, cd. 19-22 („Monitorul Oastei” nr. 2 din 29 octombrie 1862,
Anul III, Partea Oficială).
10
Idem, rola RSEM 1201, cd. 174-177 („Monitorul Oastei” nr. 28 din
23 decembrie 1864, Anul V, Partea Oficială).
„Monitorul Oastei” nr.12 din 12 iulie 1865, pp. 198-201.
12
Idem, nr. 29 din 30 decembrie din 1877, pp. 921-924.
13
Idem, nr. 14 din 9 mai 1886, pp. 237-238.
14
Idem, nr. 22 din 5 iulie 1886, p. 357.
15
Idem, nr. 45 din 4 iulie 1889, pp. 755-761.

document 2015 4 (70) 17

studii/documente

DIN ARMATA DE ALTĂDATĂ?

Colonel dr. Mircea TĂNASE1

A
rmata este, o știm cu toţii, o instituţie spate se reazemă totul și din al cărui concurs bun sau
dornică de progres, dar și conservatoare în rău în împlinirea datoriilor ce-i incumbă, armata profită
același timp. Cu reguli – mai bune sau mai sau pierde; căci: o companie, baterie sau escadron bine
puţin bune – scrise și acceptate, dar și cu cutume adânc instruită, putea-va fi slabă dacă ar lucra în batalion,
înfipte în rutină și, de ce nu, cu unele năravuri parcă brigadă etc.? și din contra, fiind slab instruită, putea-va
fără lecuire, instituţia merge, implacabil, înainte. Însă, fi forte, când va face parte din unităţi tactice mai mari?
oricât de mult am reclama nevoia modernizării, mersul Răspunsul stă în natura lucrului.
pe șinele progresului este, voit sau nu, Un mare și încercat general,
de multe ori înfrânat de omniprezenta vorbind o dată relativ zicea:
forţă a unor mentalităţi înţepenite în „Voiești a cunoaște gradul de
șabloane ruginite. disciplină și curaj al unei trupe? Uită-te
Ca unul care mi-am făcut integral la Căpitanul ei”. Deci, la maxima care
„stagiul la trupă”, am fost și căpitan zice că „disciplina este cheia boltei”, mi
comandant de companie – poate cea se pare că s-ar putea adăuga cu folos
mai frumoasă poziţie a carierei! – și încă cuvintele că: „Acel în a cărui mână
am avut, ca să-l citez pe autorul stă astă cheie magică, nu este altul decât
rândurilor de mai jos, „amor de Căpitanul și numai Căpitanul”.
carieră și dragoste de compania lui”. Căpitanul – prin urmare – este
Am fost însă de fiecare dată revoltat persoana care dobândind brevetul de
când mi s-a îngrădit libertatea de maturitate, se cheamă la masa mare a
acţiune și, mai ales, invocându-mi-se oștirii și i se încredinţează omul-copil,
raţiuni și, mai ales, interese superioare, pe recrut, spre a forma din el pe omul
situate cu mult deasupra cozorocului bărbat, omul de fier, pe soldat.
caschetei mele, îmi era lezată – așa Asemenea unui bun părinte, unui
credeam atunci, așa cred și acum – bun tată de familie, Căpitanul este
autoritatea de comandant. Și pe care, Căpitan instructor (Muzeul Militar Naţional, dator a sacrifica totul, a nu cruţa nimic
pe cât posibil, mi-o „reperam” ori de „Uniformele Armatei Române 1830-1930“, pentru creșterea și instrucţia copiilor
Bucureşti, Atelierele Marvan, 1930, p. 49)
câte ori aveam prilejul. lui, pentru că în ziua cea mare, în ziua
Lectura acestui text, preluat din revista „România sângelui, în ziua atacului, prezentându-se cu ei la luptă,
Militară”, dincolo de savoarea limbajului și, mai ales, nepregătiţi, neinstruiţi, nu este oare același lucru ca și a-i
a ortografiei sfârșitului de secol XIX, poate fi și un sacrifica, a-i ucide el însuși? – iar în cazul când numai
bun prilej de meditaţie asupra condiţiei micilor – dar vegetează, încă nu poate fi comparat decât cu un lăstun,
în realitate atât de mari! – comandanţi de subunităţi, care, – asemenea celui din stup – trebuie omorât fiindcă
într-un exerciţiu de lucidă înţelegere și susţinere a consumă fără să producă.
împlinirii rosturilor fundamentale ale oștirii. În fine, precum muma-și înscrie pe frunte cu litere
de sânge, acel dulce și sfânt nume de mamă, tot astfel
*** Căpitanul trebuie să știe a-și impune și înscrie pe al său
prin muncă și sudoare.
CĂPITANUL FAŢĂ CU DATORIILE
Căpitanul numai – ajutat de ofiţerii subalterni – este
ȘI LIBERTATEA LUI DE ACŢIUNE2
acel care crește și învaţă pe recrut să știe a se găti cu
Unul dintre principalii factori constitutivi elementelor haina cea de sărbătoare, cu haina de fier a luptei și pe
care alcătuiesc armata, este căpitanul. care încă – la timp – să știe a o purta cu mândrie și cu
Precum regina – în jocul de șah – este cea mai bărbăţie. Ceilalţi șefi superiori nu fac decât îl obișnuiesc
însemnată piesă care luptă pentru apărarea regelui, – pe recrut – a lucra cu mulţimea, fără să-i schimbe o
tot astfel căpitanul – în armată – este acel pe ale cărui iotă din instrucţia primă ce l-a învăţat Căpitanul.

18 4 (70) 2015 document


Credinţa mea nestrămutată este că, oricare ar fi
apogeul la care ar ajunge dezvoltarea instrumentelor de
război, tot soldatul va fi acel care cu pieptul desfăcut, va
trebui să înainteze spre a le sfărâma.
Prin urmare el – soldatul – va fi pururea până la
sfârșitul veacului armat, cea mai puternică armă, cea mai
mare descoperire, care va triumfa veșnic asupra tuturor
invenţiilor oricât de tari și oricât de ingenioase ar fi. De
unde rezultă că, acel ce va ști a cunoaște mai bine această
armă, adică pe soldat, acel ce va ști mai bine a o mânui
și a o îngriji veșnic nu va culege decât lauri și nu se va
plimba decât în car de triumf.
Tot militarul cu tendinţe de viitor, este martor la
lupta înverșunată ce s-a declarat între mecanic și inginer.
Și unul și altul, nici noaptea nu dorm, trudiţi de ideea
de a-și perfecţiona arma așa cât să sfărâme la sigur pe
adversar. Ca [sic!] consecinţă a acestei lupte, aproape în
fiecare zi ne este dat a vedea, cum puterea omorâtoare
a diferitelor invenţii și mașini născocite de acești doi
luptători aprinși, se neutralizează prin alte descoperiri
ce ei fac relativ a doua zi. Deci, lupta lor este angajată
în niște condiţii, cât nici nu se poate presupune cât va
mai dura încă, tot ce putem vedea până astăzi este că,
pe când mecanicul caută a mări puterea de pătrundere a
proiectilelor sale și a da tirului o justeţă și o repeziciune
uimitoare, și inginerul din parte-i, zidește cu tărie
pământul aruncat din lopată spre a nu fi nici atins
după meterezele lui și le dispune încă a nu fi văzute de
adversar decât când se găsește la câţiva metri departe
de ele, distanţă de unde și el poate spulbera pe adversar.
Dar, precum totul în lume are o limită peste care
nu se mai poate trece, și acești înverșunaţi luptători
vor atinge într-o zi ultimul grad de perfecţiune al artei
lor, când – armaţi până în dinţi – vor căuta să-și dea
lovitura de graţie. Cum însă armele lor vor fi cu totul
egale, trebui-va oare ca ei să stea pe câmp faţă în faţă și
să se războiască în eternitate?
De sigur, nu.
Atunci cine altul dacă nu soldatul va fi cel care, cu
pieptul lui atât de gingaș și de slab, va trebui să înainteze
și să înfrunte atât puterea armei unuia, cât și tăria
meterezelor celuilalt și să decidă astfel victoria?
Da, este un lucru natural că, și în viitor, ca și până
azi, victoria în război rămâne a se decide tot numai de
soldat. Prin urmare spiritul războinic al soldatului, va fi
în veci ultima descoperire către care trebuie îndreptată
toată grija și atenţia celor ce ţin în mână forţa și scutul
popoarelor; căci, la ce bun, arma cea mai desăvârșit
perfecţionată în mâna unui om care n-ar ști a se servi
de dânsa, sau, care punând prea mare preţ pe viaţa lui,
ar arunca-o, ori ar încremeni după meterezele lui?
Și cine altul oare – dacă nu Căpitanul – poate fi
însărcinat – cu siguranţă de izbândă – a cultiva și crește
în inima și sufletul soldatului – care este poporul – această
puternică și neînvinsă calitate numită spirit războinic?
document 2015 4 (70)
studii/documente
Da, în adevăr – prin poziţia sa – Căpitanul este
singura persoană capabilă a aduce la îndeplinire acest
greu mandat.
Popoarele, care au știut a dezvolta în inima
apărătorilor lor această puternică și sfântă calitate, n-au
cules decât lauri, pășind din victorie în victorie, dar, din
momentul ce îmbătate de glorie, n-au mai vegheat cu
sfinţenie la cultivarea și înflorirea ei, Vai! imediat gheara
morţii le-a cuprins, dovadă: Atena, Roma etc.
Dar, dacă [sic!] Căpitanul este singura persoană care
ţine în mână și ne poate da ori când-i vom cere cea mai
desăvârșită armă cu care ne putem sluji în război cu
siguranţă de izbândă, adică pe soldat, apoi nu trebuie
să uităm maxima prerogată în drept care zice: Cine are
datorii, trebuie să aibă și drepturi.
În adevăr, plecând din acest punct de vedere, îmi pare,
că în starea actuală, dacă nu prescripţii reglementare, cel
puţin ordine emanate, în multe părţi silesc pe Căpitan
– oricât de conștiincios ar fi, și oricât de bine și-ar
înţelege menirea – de a nu urma așa cum ar trebui, așa
cum datoria l-ar chema.
Pentru a mă explica, pun aceste întrebări:
Este el sau nu, șeful direct al celei mai mici unităţi
tactice de luptă numită: Companie, Baterie sau
Escadron? Da.
Dacă da, atunci cine trebuie a-i educa și instrui
subîmpărţirea ce el comandă? El.
Atunci, trebuie el oare să aibă o latitudine cel puţin
relativă asupra comenzii lui? Da.
Ei bine, oare Căpitanul nostru se bucură de o
asemenea latitudine, de asemenea drepturi?
Eu mă îndoiesc, pentru că noi obișnuim a-i impune
prin ordin la raport până și ceea ce el trebuie să comande
companiei lui a doua zi pe câmpul de instrucţie; iar prin
„Programul serviciului zilnic” i se prescrie cu luni de zile
înainte, tot ceea ce el trebuie să facă, nu în cursul unei
zile din săptămână, dar chiar în fiecare oră din zi. A se
abate de la acest program, nestrămutat, ar fi a se expune
și astfel îl execută punctual.
În Germania nu există program pentru serviciul
zilnic. Căpitanii și-l fac singuri, unii pentru 24 de ore,
alţii pentru 3-4 zile, fără a-l mai afișa pe pereţi cum
facem noi. Singura lor grijă este că dimineaţa, când
pleacă la câmp, să spună serg.-adjutant de serviciu – care
rămâne la cazarmă – ceea ce au hotărât să lucreze, pentru
ca acesta să raporteze șefului de corp, dacă va întreba.
Francezii, până mai acu câţiva ani, obișnuiau – ca
și noi – a face program de serviciul zilnic. Acum acest
obicei nu se mai vede decât prin unele corpuri și nu
de mult am văzut o decizie ministerială publicată în
L’Avenir Militaire, prin care se dispune că programul
serviciului zilnic să se lase cu totul la dispoziţia
Căpitanului, ca fiind un drept al său, drept ce nu i se
poate lua decât când el – Căpitanul – urmând lui, se
constată că nu-și a instruit îndeajuns compania.
19
studii/documente
Noi oare, pentru
care cuvânt am mai
ţine la un obicei tot
atât de vechi ca și
armata, și care nu mai
are raţiune de a fi?
Căpitanul
nostru – contrar
regulamentelor –
n-are dreptul a face
nicio mișcare, fără
a cere autorizaţia
șefului. – Dacă un
om din compania
lui ar face un fapt
frumos, care pentru
exemplu, încurajare
1917. Căpitanul Vârtejanu din Regimentul 9 și emulaţie, ar trebui
Vânători (Fototeca Muzeului Militar Naţional răsplătit, Căpitanul
„Ferdinand I”)
nu poate face decât
să-l admire și să-i mulţumească… Dacă – din contră –
un altul ar comite un fapt rău care ca [sic!] consecinţă
și exemplu, ar trebui imediat pedepsit, Căpitanul nu
poate până nu va cere aprobare. Dacă un om ar fi mai
slab – poate sculat după boală – Căpitanul n-are dreptul
a-i îmbunătăţi hrana decât cu aprobare etc. etc.
Prin urmare, aprobare și numai aprobare, este
toată latitudinea de care se bucură Căpitanul în
comandamentul său.
Sistemul centralizator – de care azi toată lumea caută
a se scăpa – noi, dimpotrivă, tindem a-l întinde cât mai
mult. Dacă odinioară acest sistem va fi fost – poate – bun,
azi, îmi pare că aplicarea lui nu mai are nicio raţiune,
mai ales faţă cu datoriile Căpitanului; pentru că, oricât
de mult s-ar ocupa șeful de corp, și oricât de aprig
și prevăzător ar fi, eu tot nu pot crede că ar ajunge
să cunoască mai bine decât Căpitanul oamenii din
diferitele companii, partea de instrucţie în care cutare
companie e mai tare sau mai slabă etc.
Deci, nelăsând Căpitanului mâna liberă în conducerea
și instruirea oamenilor lui, nu va să zică oare că, în mod
indirect îl silim să nu-și facă datoria?
Odinioară, când Căpitanii noștri erau în totul
provenienţa iuncărilor aveau mult mai mare latitudine
decât cei de azi care – în majoritate zdrobitoare, sunt
provenienţa școlilor militare, iar parte posedă chiar
titluri academice dobândite la școli superioare de război
din străinătate și din ţară.
Graţie sistemului că [sic!] Căpitanul se bucură
de toată libertatea de acţiune în comandamentul lui,
Germania a ajuns azi a fi adevărata naţiune armată.
Acolo Căpitanii fiind aproape independenţi, s-a
20
concurat unul pe altul și astfel, s-a stabilit între ei și
prin urmare și în toată armata, aceea ce se numește
Emulaţie, care – cu timpul – a făcut ca amorul de arme
și de cariera militară în special, cea mai desăvârșită tărie
a militarismului, să devie a fi tot atât de simţită ca și
pâinea din toate zilele.
Ca dovadă, nu voi aduce exemplu din războaiele lor
pentru că sunt cunoscute. Voi spune numai că în timp
de pace, o ploaie fie cât de mare, un timp cât de aspru,
niciodată nu-i poate opri de a nu ieși la câmp pentru
instrucţie. Din contra, tocmai atunci superiorii-și încură
caii spre a-i obișnui pe astfel de timp, iar Căpitanii – de
toate armele – zic că numai atunci este adevăratul timp
de instrucţie fiindcă se aseamănă cu cel din război.
Oare Căpitanii noștri fac astfel? … Îmi permit a
spune că nici n-apucă să bureze și ei trimit oamenii în
cazarmă … și pentru ce aceasta?
Pentru că [sic!] Căpitanii noștri neavând iniţiativa și
fiind siliţi de ordine a se ocupa cu totul de altceva decât
de partea slabă a companiei lor – și pe care numai ei
singuri o cunosc – se dezgustă și astfel fără să vrea începe
să facă mai mult un act de prezenţă decât o împlinire
conștiincioasă a datoriei.
Pentru a nu discuta fiecare parte a serviciului ce-i
incumbă Căpitanului și deduce astfel drepturile și
datoriile lui – lucrare care ar trebui să lărgească cadrul
restrâns al acestei scrieri – voi discuta în scurt – ca
exemplu – numai partea serviciului relativă la hrana
soldatului și la instrucţia practică, iar concluziile vor
servi și pentru celelalte ramuri ale serviciului.
Actualul sistem de aprovizionare, – (de la început
trebuie să spun că nu sunt de loc partizan al celor ce
susţin că cheltuielile hranei să se facă de Căpitan; din
contra, sunt pentru ofiţer de aprovizionare, cu condiţia
numai ca [sic!] Căpitanul să dea ordine relative și fără
a ţine seamă dacă se produce sau nu acea renumită
economie la ordinar, el să aibă dreptul a da orice soi
de alimente și orice fel de adausuri dacă va crede,
numai să nu treacă peste dreptul alocat) – actualul
sistem de aprovizionare zic, dacă în timp de război va
da – poate – rezultate cât mai satisfăcătoare, în timp de
pace însă, cu privire la atribuţiile Căpitanului, prezintă
multe inconveniente; căci dacă în formă Căpitanul e
dator a se interesa de hrana companiei lui, în fapt, din
contra pentru că s-ar părea că bănuiește pe ofiţerul de
aprovizionare și cum el acum depinde direct de șeful
corpului, cine va cuteza să-i facă un control mai riguros?
Prin urmare, modificarea acestui sistem se impune
într-un mod așa, încât să nu atingă dreptul Căpitanului
de a se interesa de aproape de hrana oamenilor lui și
în același timp, să pună la adăpost pe șeful de corp,
asigurându-i susceptibilitatea. Și cum hrana soldatului
este prima parte de care trebuie să ne interesăm, pentru
4 (70) 2015 document
 studii/documente

că de la regulata funcţionare a stomacului atârnă mersul exerciţiu. O atare

întregului organism, mi se pare că tocmai Căpitanul condiţie trebuie
trebuie să fie acela care în primul rând să comande în riguros pretinsă
această privinţă, deoarece în multe ocazii, pentru un scop căpitanului,
oarecare el poate combina această parte a serviciului, așa căci nimic mai
încât rezultatul final să aibă un efect asupra soldatului. periculos și mai
Ca motiv, voi cita următorul exemplu: urât pentru soldat
Căpitanul B… – acum Colonel – avea în companie decât un Căpitan
mai mulţi soldaţi care nu puteau pune în ţintă niciun care n-ar avea
glonţ. Căpitanul spre a-i încuraja și spre a-i sili de a fi cât practica frontului.
mai atenţi la explicările regulilor de tragere la semn ce „Cum îţi cântă
li se făcea, le promite o litră de vin dacă nimeresc ţinta. așa joci” zice un
A fost destul acest exemplu cu un singur om, ca apoi proverb a căruia
toată compania să aibă grija a-i raporta cu bucurie c-a înţelepciune
pus în semn toate gloanţele. Nu numai eu, dar pot cita nicăieri nu se poate
multe nume proprii care uzând de exemple identice, a aplica mai bine
dobândit rezultate la care nici nu se aștepta. decât Căpitanului
Să nu se zică că niște asemenea proceduri, ar fi faţă de soldat. 1863. Căpitanul Eraclie Arion
puţin serioase și poate și costisitoare. Nu, pentru că Într-un cuvânt
Emulaţia-și are izvorul în interes și cum el – interesul – – cred – că este absolută necesitate de a se lăsa
în cazul de faţă costă aproape nimic (10 bani), cine nu-l Căpitanului mâna liberă în comandamentul lui. Numai
va plăti bucuros pentru a obţine în schimb un rezultat astfel vom fi în drept a-i pretinde oricând îndeplinirea
atât de mare ca acel din a face dintr-un nervos și sfiicios conștiincioasă a datoriilor ce-i incumbă, fără ca el să
un trăgător dibaci? Statul – mai ales – nu poate fi un poată obiecta – precum face azi – că n-a putut sau că
avar cu atât mai mult cu cât dânsul nimic nu dă în plus a fost oprit prin ordinele ce primea de a executa parte
peste alocaţia budgetară, și câștigă moralicește. De a instrucţiei, în detrimentul alteia – poate – mult mai
principală.
fraude n-avem a ne teme pentru că mai cu greu se pot
Cu modul acesta, Căpitanul – oricare ar fi el –
înţelege 8 Căpitani (în regiment) ca să le comită, decât
dobândind amor de carieră și prinzând dragoste de
un singur om cum este azi.
compania lui, de la sine se înţelege, că va deveni sârguitor
Apoi dreptul de răsplătiri pentru fapte meritorii, ca
și conștiincios; și prin această procedare, emulaţia
și acel de pedepse pentru greșeli, să fie confiate în totul
luându-și rolul ei principal, vom ajunge în cel mai scurt
Căpitanului. Superiorii să nu intervină decât când ar
timp a vedea până și pe cel mai din urmă pui de român
vedea că se face abuz.
că e gelos de a purta cu mândrie o armă de război.
În privinţa instrucţiei practice și teoretice, să se
prescrie numai timpul fix, cât trebuie a se trece cutare Căpitan Tarnovsky
parte, lăsând pe Căpitani să-și întrebuinţeze metoda
ce vor voi și la timp negăsindu-l bun, Căpitanul să fie
Former Army?
chemat la răspundere ca incapabil. Diferiţii ofiţeri
Colonel Mircea Tănase, Ph. D.
superiori – la rând – să-și aplice fiecare metoda sa, până
atunci însă să fie opriţi de a întrerupe, precum se cam Abstract: In 1891, Captain Tarnovsky published
obișnuiește. Atenţia lor să fie îndreptată asupra acelora in the review “Military Romania” an article in which
care n-au practica frontului, fiind abia ieșiţi din școală he expresses his opinion about the captain role in his
sau veniţi din diferite detașări unde au pierdut rutina. Pe quality as commandant. In comparison with the captains
aceștia să-i povăţuiască cât mai curând uzul frontului, zic, from the French Army who had a full action liberty,
uzul frontului pentru că după părerea mea un Căpitan – the ones from the Romanian Army were compelled by
mai ales – oricât de savant ar fi în ale știinţelor militare, regulations, observes with bitterness the author.
Keywords: captain, regulation, career, commandant,
niciodată nu va putea reuși să câștige încrederea oarbă
action liberty
a soldaţilor săi, întrucât nu va ști a fi și un frontavoiu
desăvârșit; pentru că soldatul neștiind carte – chiar de
loc – nu poate aprecia valoarea capitalului cunoștinţelor NOTE

militare ale Căpitanului său, decât după modul 1

Revista „Gândirea Militară Românească”.
practic cum acesta va ști să-l comande pe câmpul de 2
Revista „România Militară” nr. 5/1891, p. 13.

document 2015 4 (70) 21

studii/documente
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ŞI FAMILIA DIN TRANSILVANIA
(1914-1915)
Conferenţiar universitar dr. Constantin I. STAN1
R
ăzboiul mondial a afectat profund nu numai
viaţa economică a marilor puteri europene
și mondiale, dar și cea de natură social-
politică. Relaţiile interumane, viaţa celor rămași acasă
au suferit schimbări radicale. Modul de viaţă al celor
chemaţi sub drapel a necesitat modificări substanţiale.
Odată cu mobilizarea armatei austro-ungare,
sute de mii de români transilvăneni au fost chemaţi
la unităţi. Acţiunea a fost însă destul de greoaie.
Martor al tumultoaselor evenimente din vara anului
1914, socialistul Pavel Jumanca notează în amintirile
sale următoarele: Drama de la Sarajevo se întâmplase.
Europa era în fierbere. Cazanul Satanei începea să
clocotească (...). Mobilizarea armatei austro-ungare
s-a făcut cu multă încetineală. Oamenii au pornit de la
casele lor la prima bătaie de tobă. N-a fost nevoie de nicio
intervenţie poliţienească. Știau rânduiala legilor nemţești
(...). S-au revărsat valuri, valuri spre orașe, potop, dar
lucrurile se făceau greoi, după regulamente. Și au așteptat
oamenii zile de-a rândul cu mâncare din traistă să fie
rânduiţi și echipaţi. Mulţi aveau însă și traista goală, nu
avuseseră de unde lua sau nu se gândiseră la împrejurările
ce se creaseră2. Birocraţia, lipsa personalului făceau ca
lucrurile să decurgă destul de încet.
Autorităţile austro-ungare exagerau însă lucrurile,
vorbind în mod propagandistic despre atașamentul
românilor, cehilor, slovacilor, sârbilor, polonezilor faţă
de familia imperială habsburgică. În realitate, lucrurile
nu stăteau chiar așa. Era vorba de respectarea legilor
și regulamentelor militare care prevedeau ca ordinul
de mobilizare odată primit să fie dus la îndeplinire.
Într-un interviu acordat ziarului „Românul” din Arad,
Alexandru Vaida-Voevod dezminte aceste exagerări.
El arată că totul este o minciună și atrage atenţia că
ar fi tragic ca românii din Imperiul Habsburgic și Regatul
Român să se găsească în ceasul hotărâtor în tabere deosebite.
Cunoscutul fruntaș al Partidului Naţional Român
releva în final că românii din împărăţia habsburgică sunt
destul de tari spre a-și apăra existenţa lor naţională în
sânul monarhiei3.
Românii nu puteau să fi bucuroși să lupte pentru
o cauză străină. Evidenţiind acest lucru, tânărul ofiţer
de rezervă bănăţean Coriolan Băran consemna în
jurnalul său în acele zile fierbinţi între altele: Lumea
22
românească a plecat foarte greu la un război care nu era
al nostru. Era impresionant să vezi cum plecau oameni de
la 20 la 42 de ani, lăsând case și familii părăsite. Bietele
femei și copii plângeau ca la mort și însoţeau până la gară
pe cei ce plecau. În toiul lucrului agricol satele au rămas
fără mână de lucru. Cei voinici, forţa de muncă reală, au
plecat. Au rămas să muncească bătrâni, copiii și femeile. A
fost, în special, grea situaţia în satele noastre din Nordul
Banatului, unde fiecare locuitor dispunea de pământ4.
Încorporat la Regimentul 31 Infanterie Sibiu,
Octavian C. Tăslăuanu, descrie în însemnările sale că a
plecat cu batalionul său spre Făgăraș într-o atmosferă
tristă. Mulţi ostași se despărţeau cu greu de soţii și
familie: La gară lume multă, răcnete, suspine și plânsete.
Despărţirea unui ţăran de nevastă m-a făcut și pe mine să
plâng. E de necrezut ce greu se despart doi oameni care se
iubesc, mai ales când presimt că despărţirea poate e pentru
vecie. Ţăranca tânără plângea de i se rupea pieptul plin ce-i
sălta ca niște valuri biciuite de furtună. Bărbatul voinic se
uita la ea și cu o furie sălbatică se scobora mereu din tren, o
lua pe după cap și plângeau amândoi ca doi copii5.
Același martor ocular notează, în jurnalul său de
front, pe 4 septembrie 1914, că: Nevasta unui ţigan din
Ţara Făgărașului venise cu noi în tren până la Stanislau
fără să fie observată de nimeni. Iar din Stanislau ţinuse la
marș cu noi alături de bărbatul ei. Spăla rufele soldaţilor,
mai deretica pe la bucătărie și o ospătam cu ce aveam. A
mers cu noi până la Stryi, de unde a fost trimisă acasă cu
trenul, căci picioarele i se făcuseră numai sânge. Înainte
de a pleca și-a jurat bărbatul că nu o va înșela cu „târfele”
din Galiţia6.
Într-adevăr, în majoritatea orașelor galiţiene
existau femei de moravuri ușoare, care aveau însă
și unele misiuni informative. Astfel de tinere se
întâlneau și pe frontul italian deschis, în 1915, la Triest.
Sublocotenentul (r) Coriolan Băran confirma în
amintirile sale că: În perioada celor 10 zile de odihnă am
fost împărţiţi în patru grupe. Fiecare grupă avea dreptul
la o excursie cu căruţele regimentului pe două zile la Triest.
Natural, nu toţi erau amatori de această petrecere. Câţiva
mergeau cu regularitate, mai ales aceia care și-au creat o
legătură sentimentală. Aceste legături se făceau în special
cu funcţionarele austriece, infirmierele din spitale și nu
arareori cu câte o dansatoare sau damă de companie. Toate,
4 (70) 2015 document

fără excepţie, erau costisitoare. Fetele de condiţie bună nu
se aventurau să vină la Triest la 30 de kilometri în spatele
frontului7.
Numeroase femei expediau scrisori sau cărţi poștale
soţilor sau copiilor aflaţi pe front, ori erau internaţi în
spitalele de campanie destinate ostașilor bolnavi și celor
răniţi. Puţini militari români ajungeau în stabilimentele
medicale, deoarece medicii austrieci, unguri și evrei
îi expediau la unităţile lor fără ezitare. Aflat în dubla
monarhie ca medic militar, Nicolae Coman scria cu
tristeţe într-o lucrare publicată la București în anul
1915 între altele: Soldatul român nu are dreptul să fie
bolnav, el totdeauna „simulează”, el adesea nu află crezare
până ce nu moare. La Cernăuţi medicul jidan Bard i-a
spus în faţă unui băieţan român bolnav de tuberculoză
floridă: „pieri aici și apoi te voi crede”. În aceeași zi feciorul
a murit și a fost înmormântat în cimitirul din Horecea8.
Alţi combatanţi români pe frontul galiţian au fost
mai norocoși. Cassian R. Munteanu de pildă, înrolat
în Regimentul 43 Infanterie aparţinând Corpului VII
Armată austriac din Timișoara, s-a internat încă din
august 1914, când abia începuse războiul, la Spitalul
Militar din Vârșet (sudul Bantului). El relatează
evenimentul într-o scrisoare expediată părinţilor pe
18 august 1914 că mi s-a rupt ceva în piept, din când
în când îmi năvălește sângele pe gură. Altcum boala nu
e din cele mai grave, numai de m-ar lăsa să mă vindec
cum se cade9. Aici tânărul scriitor bănăţean îl întâlnește
pe comerciantul Ion Carabașiu din localitatea sa
natală Vermeș: Spre nespusa mea bucurie și mângâiere –
arată Cassian într-o altă epistolă trimisă părinţilor la
22 august 1914 din Spitalul de la Vârșet – nu-i pot
îndeajuns mulţumi pentru bunăvoinţa și devotamentul
sincer pentru familia noastră. Știind că părinţii îi sunt
îngrijoraţi de starea sănătăţii lui, tânărul condeier
îi liniștește spunându-le că speră în acordarea unui
concediu pe câteva zile să mă întremez. În cazul acesta o
să vin și pe acasă10.
Într-adevăr, familiile celor bolnavi sau răniţi erau
îngrijorate. Ludovica și Rusanda Marţian din Nușfalău
îi scriau, pe 3 decembrie 1914, tatălui lor aflat într-un
spital militar din Cluj. Cele două fete arătau: Prea mult
dorite tată, iată noi până la facerea acestei mici epistole
ne aflăm sănătoși și dorim ca mica noastră epistolă să te
întâmpine la mai bună sănătate. Noi nu putem să mergem
la dumneata fără cămeșile alea, trimite pe cineva care
merge la cătătură și amu nu avem nicio putinţă că nu
avem bani și om merge când om avea bani. Să ne scrii cât
de des să știm cum te afli. Și pădure s-o mai împărţit și am
căpătat cât am avut. Voie bună de la noi și de la Zăgrean
Vasile și de la apropiaţii tăi din Nușfalău11.
Cei de acasă doreau să știe cât mai multe lucruri
despre soţii, fraţii aflaţi sub drapel. La 5 decembrie
document 2015 4 (70)
studii/documente
1914, de pildă, Marin George Pop îi scria fiului său
Dumitru Pop internat într-un spital din Cluj: Să faci
bine să îmi scrii carte ca să știm cum mai trăiești și cum e
lumea pe acolo12.
Irina Mocan din Doboka îi trimitea, la 7 decembrie
1914, o epistolă fiului ei Simion Mocan aflat pe un
pat de spital în Bistriţa, exprimându-și justificata
îngrijorare despre starea băiatului ei. De aceea, ea îi
cere imperativ tânărului rănit pe front: Scrie-ne mai ales
despre tine de acolo din Bistriţa13.
La rândul ei, o tânără, probabil iubită, îi expediază
din Radant, în 5 decembrie 1914, domnișorului
Nicolae Moroșat soldat K.K. Ift aflat într-un spital
militar din Bistriţa un mesaj în care îi declară: Tare
mult m-am supărat când am aflat că ești împușcat14.
Rosalia Pituţ îi expediază soţului rănit pe front, la
11 decembrie 1914, dintr-un sat de lângă Storojineţ,
o scrisoare în care îl informează că: Mai întâi de toate
mă închin de sănătatea dumitale, că eu sunt sănătoasă și
sănătate îţi doresc și ţie și Aurelia este sănătoasă și la noi
este bine până acum și ai noștri sunt sănătoși (...). Și să
știi că tare te doresc și te poftesc foarte frumos și să-mi scrii
cât mai des acasă și Vasilică a sucombat, Mitră a scăpat,
iar Victor Login este mort. Și Mădălina lui Tituș a murit
și pe Tituș l-a luat la cătane și despre câmp ne-am strâns
frumos și lemne și ne-am adus (...). Și am cumpărat 2 chile
de pleavă și este bine acasă (...). Alta n-am ce mai spune
decât doar vorbe bune și să auzim de bine15.
Ostașii se aflau în compania surorilor. Cu ele își
petreceau o mare parte a timpului. Rănit pe front,
sublocotenentul Coriolan Băran arată în însemnările
sale că toată ziua eram în societatea surorilor, a cucoanelor
cu care s-a înjghebat o partidă de cărţi „Lorums”. Acest
joc era la modă. Admiratoarea paradei era doamna
Marczibanyi, vicepreședinta. O cartoforă pătimașă și
parteneră regulată era doamna Kermser Wilhemina, șefa
depozitului de lenjerie, albituri și pansamente16. Tânărul
ofiţer se îndrăgostește de o tânără atrăgătoare, căci
arată în jurnalul său: Secretara Grete este liberă, frumoasă,
tânără, nu are decât 24 de ani și pe deasupra este și o fiinţă
foarte plăcută și discretă. În cele 6 luni petrecute în spital
mi-a fost de un folos nespus de mare17.
Femeile din Transilvania, ca și cele din Ungaria,
Austria, Franţa, Germania, Anglia au luat asupra lor
povara gospodăriei în lipsa bărbaţilor plecaţi pe front,
fapt care le-a readus independenţa faţă de aceștia.
Totuși, dorul de soţii aflaţi departe pe câmpul de luptă
era mare. Soţia lui Mateiu Popas din localitatea Totoiu,
îi scria soţului aflat pe front: Prea mult doritul și iubitul
meu soţ, mă aflu sănătoasă cu copiii, cu toţii, care sănătate
ţi-o poftim și ţie (...). Acum am adunatu de pe câmpu totu
și am aratu și gospodăritu via și am adunatu poamele din
pădure18.
23
studii/documente
La rândul său, Ana Mihu îi scrie pe 21 decembrie
1914 o frumoasă epistolă soţului ei internat în Spitalul
din Cluj: Dragă Niculai, Află despre noi că suntem sănătoși
cu toţii. Soţule, dragul meu, cum am primit decuseară
epistola de la tine, în care îmi scrii că ai primit banii de la
mine. Copiii sunt sănătoși și ziua și noaptea numai pe tine
te pomenesc. Și am voi să vii acasă de sărbători19.
Tereza Graon îi trimitea și ea, pe 22 decembrie
1914, bărbatului o epistolă asemănătoare, în care arată
între altele: Iubitul meu soţ, cartea am primit-o astăzi și
suntem sănătoși, care sănătate îţi poftim și ţie. Iubitul meu
soţ, când vei veni acasă să-mi iei siprin de canforu și de la
prunci știi tu bine ce boale au. Să vii până acasă că eu nu
mai pociu de picioare și de șale. Dragul meu vii pe câte zile
te-o lăsa20.
Ostașii aflaţi pe front nu uitau de fraţii și de surorile
lor. Astfel, la 11 decembrie 1914, Joja Ionu îi scrie de pe
front, din localitatea Dess, fratelui său, informându-l
că mă aflu sănătos, care sănătate te poftesc și d-tale să-ţi
dăruiască Dumnezeu la mulţi ani. Semnatarul mesajului
se plânge de faptul că eu ţi-am trimis o epistolă, dar nu
mi-a venit nimica. El preciza în continuare că eu sunt
aici în Dess de 3 săptămâni și am scris și la Mihăilă 2 cărţi
și încă nu mi-a venit nimica. Joja Ionu era bucuros că
acu a venit și Anton, suntem iar laolaltă la a 9 a companie
și suntem de la noi 12. Autorul scrisorii a aflat apoi că
iară ne vom duce la Belgrad, în Serbia21.
La rândul lui, Ilie Pastor, scria din Prag (Praga
poate – n.n.), pe 19 mai 1915 familiei. El arată că s-a
însănătoșit, dar piciorul mă cam doare. El este îngrijorat
că nu a primit de acasă nicio veste: eu am așteptat tot
mereu ca să primesc vreo carte, dar n-am primit nimic.
Dragii mei, dacă primiţi cartea asta faceţi bine și scrieţi-mi
despre fratele meu Petria, ca să mai aud de el, aţi mai aflat
ceva de el, că tare îmi este dor de el și despre fraţii mei toţi
să-mi scrieţi și despre verii mei și despre toate celea să-mi
scrieţi că vreau să știu despre toţi. Ilie Pastor solicită mai
departe amănunte unde aţi semănat și aţi arat și ţipat
vitele la câmp și băgate în locu unde am avut drept. Și
prietenul meu Vasile nu a mai venit din spital și-mi scrieţi
și de el ce face. De la compania care am fost înainte am fost
înaintat la alta, fiindcă am fost beteag și aici la compania
asta am slujbă ușoară, nu lucru mult. În final, semnatarul
mesajului ura părinţilor din adâncul inimii sănătate să
vă dea bunul Dumnezeu la toţi și să ne facă parte să ne
mai întâlnim odată și să știţi că adresa mea este în dosul
copertei. Vă salut și vă sărut. Ilie Pastor Aștept răspuns22.
Războiul mondial a generat la nivelul relaţiilor de
familie schimbări fundamentale. Modul de viaţă, de
gândire al oamenilor s-a schimbat. Dacă diriguitorii
politici din ambele tabere beligerante anunţau că
războiul va fi de scurtă durată, că până cel târziu de
24
sărbători soldaţii se vor întoarce acasă. Din păcate, mulţi
români transilvăneni, bănăţeni sau bucovineni și-au dat
viaţa pe fronturile din Galiţia, Bucovina, Serbia luptând
pentru o cauză străină lor. Ei și-au lăsat acasă soţii,
părinţi, fraţi, bunici. Singurul mijloc de comunicare
l-au reprezentat scrisorile, care au fost în cea mai mare
parte supuse cenzurii. Din ele răzbate dorinţa fiecăruia
de a afla cât mai multe vești despre celălalt. Din aceste
mesaje răzbate dorinţa de viaţă a celor de pe front, dar și
a familiilor rămase acasă. Ele completează fericit lumea
complexă a Primului Război Mondial.
ANEXE DOCUMENTARE
Scrisoarea expediată din Nușfălău,
la 3 decembrie 1914, de Ludovica
și Rusanda Marţian tatălui lor, Janos Marţian23
Prea mult dorite tată, iată noi până la facerea acestei
mici epistole ne aflăm sănătoși și dorim ca mica noastră
epistolă să te întâmpine la mai bună sănătate. Noi nu
putem să mergem la dumneata fără cămeșile alea, trimite
pe cineva care merge la cătătură și amu nu avem nicio
putinţă că nu avem bani și om merge când om avea bani.
Să ne scrii cât de des să știm cum te afli. Și pădure s-a mai
împărţit și am căpătat cât am avut. Voie bună de la noi și
de la Zăgrean Vasile și de la apropiaţii tăi din Nușfalău.
Marţian Ludovica și Marţian Rusanda
3 decembrie 1914
Scrisoarea expediată de o mătușă a lui Mihăiţă
Georgescu, pe 4 decembrie 1914,
la Spitalul Militar nr. 5 Bistriţa24
Iată, prin astă mică epistolă dată de la mine soţia ta
Opriţa și mai departe te rog eu Borcia că Păun se face bine
să-mi trimiţi mie că cum ești tu beteag, că noi am auzit că
ești beteag mamă, nu știm cum și mai departe să fii sănătos
și cu copiii mulţumim lui Dumnezeu de sănătate și mai
departe sănătate de la mama ta.
4 decembrie 1914
Borcia
Scrisoarea soţiei lui Mateiu Popas,
din 7 decembrie 1914, către soţul ei pe front25
Prea mult doritul și iubitul meu soţ, mă aflu sănătoasă
cu copiii, cu toţii, care sănătate ţi-o poftim și ţie (...). Acum
am adunatu de pe câmpu totu și am aratu și gospodăritu
via și am adunatu poamele din pădure. Și Sogoru Ioan
gândul mare nu are de pre acasă. Și îţi mai poftim multă
voie bună cu toţii.
7 decembrie 1914
4 (70) 2015 document

Scrisoarea expediată de Rosalia Pituţ,
în 11 decembrie 1914, lui Leon Pituţ rănit
și aflat în Spitalul Militar nr. 5 Bistriţa26
Mai întâi de toate mă închin de sănătatea dumitale
că eu sunt sănătoasă și sănătate îţi doresc și ţie și Aurelia
este sănătoasă și ne merge acasă la noi este bine până acum
și ai noștri sunt sănătoși și acei 8 R de la Ioniţă și de la
Tecleanu am căpătat 30 R și bulucuri. Și să știi că tare
te doresc și te poftesc foarte frumos și să-mi scrii cât mai
deseori acasă și Vasilică a sucombat și Mitră a scăpat, iar
Victor Login este mort. Și Mădălina lui Tituș a murit și
pe Tituș l-a luat la cătane și despre câmp ne-am strâns
frumos și lemne și ne-am adus. În groapă până acum am
ţinut baiţ pentru luni și am plătit și am cumpărat 2 chile
de pleavă. Alta n-am ce mai spune decât doar vorbe bune
și să auzim de bine!
Salutare
Rosalia Pituţ de lângă Storojineţ
Scrisoarea lui Joja Ion pe front, la Dess,
din 11 decembrie 1914, către fratele său Ioni,
internat în Spitalul Militar nr. 5 Bistriţa27
Dorite frate,
Eu al tău dorit frate Ion îţi fac cunoscut că mă aflu
sănătos, care sănătate te poftesc și d-tale să-ţi dăruiască
Dumnezeu la mulţi ani buni și fericiţi, apoi eu ţi-am
trimis o epistolă, dar nu mi-a venit nimica. Ori este ceva
supărat, că orice voie bună n-am nici eu aice Ioni. Apoi eu
sunt aici în Dess de trei săptămâni și am scris și la Mihăilă
2 cărţi și încă nu mi-a venit nimică și acu a venit și Anton,
suntem de la noi 12 și anume: Ionu Buia, apoiu Gavrilă
și Vasile Supion, Ion alu George și Ion Marica și cu Vasile
Gagio și Pavel Sorebiţia. Apoi n-am face multă tină, căci
iară ne-au ales de marș și nu știm zis când ne vor duce de
aici, că de pace n-or să audă niminea. La Dess eu i-am mai
găsit cu noi apoi anume pe Ioachim, Ilieș și Finicinubri și
Macsim Timoce și Macsim Florescu și Alexandru Hăbiţă
și n-am fost nicăieri. Amu mergem cu căruţa și stăm să
perim de frig. Noi am auzit că iară ne vor duce la Belgrad,
în Serbia, între 16 sau 20, ne zice un honved care este pe
aici. Apoi dacă îi căpăta această carte, te rog să faci bine
să-mi scrii ce rând ai și până când mai stai prin Bistriţa și
ieși din spital și ales iară de marș. Apoi alte noutăţi nu mai
avem, fără urât și supărare, care nu se poate mai mare decât
mi-ai spus și m-au ales iară de marș. Apoi Dumnezeu iară
să mă ajute că de la alţii nu-i nădejde. Servus al meu frate
și voie bună din toată inima, voie bună și la Buja Ion
Varu și la Costian Lupoaie, voie bună și la Marcuș Leon,
voie bună la toţi fraţii tăi de acolo, voie bună la toţi fraţii
noștri de aicea, voie bună la toţi voitorii de bine.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Adresa mea este asta.
Joja Ionu 32 Nepfel Rulo
II Post Sarod în Dess
Jonu Josu
Aștept răspuns. Amin și cupă de vin să o bem când ne
întâlnim și o cupă de vin ars să ne treacă de necaz.
11 decembrie 1914
Scrisoarea lui Iana Mihaiu, din 21 decembrie 1914,
către fiul său internat în Spitalul Militar din Cluj28
Iubite fiule,
Noi am căpătat o carte de la tine în săptămâna trecută,
tu însă nu ne-ai scris că unde ești și apoi am fost în 17
decembrie, adică joi, în Bistriţa Năsăud, căci nu am știut
că tu ești în Berstensebanya, am făcut dragul tatei spese
zadarnice și acestea le-am făcut din nebăgarea ta de seamă,
căci tu nu ne-ai scris bine adresa ta. Acum îţi fac cunoscut
că am căpătat și cartea aceasta ce mi-ai scris mai pe urmă
și am căpătat și rugarea care ne-ai trimis-o. Eu mâine, în
22 decembrie, voi merge în Modin la spital și voi întreba
și mă voi ruga ca să se îndure să-ţi facă și ţie loc acolo în
spital, că noi suntem bătrâni și nu putem veni la tine prin
Bertensebanya. Nu știu însă cum mi se va primi căinţa și
rugarea, voi vedea și ţi-oi scrie ca să știi și tu, și tot atunci
voi trimite și rugarea la spitalul unde ești tu. Tu dragul tatei
scrie-ne bine cărţile când le scrii, tot mereu să ne scrii că la
care regiment ești, care companie și la care tu ungurești ar fi.
Tu trebuie să știi acestea, fii cu băgare de seamă și scrie
așa precum te învăţ de cum vei fi mutat din spitalul unde
te afli acum, atunci lângă adresa ta scrie satul ori orașul
unde estre căci atunci noi te-om putea scrie cărţi și tu le vei
căpăta, căci vor fi bine adresate.
Scrisoarea expediată la 21 decembrie 1914
de Ana Mihu soţului ei Nicolae Mihu,
internat în Spitalul Militar din Cluj29
Dragă Niculaie,
Află despre noi că suntem sănătoși cu toţii. Soţu-le
dragul meu, cum am primit decuseară epistola de la tine
în care îmi scrii că ai primit banii de la mine. Copiii sunt
sănătoși și ziua și noaptea numai pe tine te pomenesc.
Și acu voi să vii acasă de sărbători, dacă te-or lăsa. Ne
închinăm de sănătate cu toţii. Și-ţi poftim în toate binele.
Voie bună de la a ta soţie care te dorește.
Ana Mihu
Scrisoarea trimisă de Tereza Graon,
din 22 decembrie 1914, soţului aflat pe front30
Iubitul meu soţ, carte am primit astăzi și suntem
sănătoși cu toţii, căci sănătate îţi poftim și ţie. Iubitul meu
soţ, când vei veni acasă să faci bine să-mi iei siprin de
25
studii/documente

canforu și de la prunci știi tu bine ce boală au. Să vii până aud de el, aţi mai aflat ceva de el, că tare îmi este dor de el
acasă că eu nu mai pociu de picioare și de șele. Dragul meu, și despre fraţii mei toţi, să-mi scrieţi și despre verii mei și
vii pe câte zile te-o lăsa. Voie bună de la mine. Soţul meu, despre toate celea să-mi scrieţi că vreu să știu despre toţi.
rogu-te să te lase să vii până acasă. Când am venit de acasă am trimis la frate-meu la Odessa,
Graon Tereza am trimis pită și slănină pe o catană din Verisoz și nu
Și eu Oniga, Onuţa îţi poftescu tot binele și Vasilica. s-o scris frate-meu ca detaliu despre șogoru Nistor, să-mi
Onuţa scrieţi negreșit că unde-i Andrei și să-mi scrieţi ce faceţi
acasă, că vitele le ţineţi și unde aţi semănat de mălai și
Scrisoarea lui Ilie Pastor din Prag(a), unde aţi arat și ţipat vitele la câmp și băgate în locul unde
la 19 mai 1915, adresată familiei31 am avut dreptul. Și prietenul meu Vasile nu a mai venit
din spital, să-mi scrieţi și despre el, ce face, și tot am scris
Doriţii mei părinţi, mamă, tată, fraţi și surori.
acasă, să-mi trimiteţi ceva. De la compania la care am fost
Mai întâi de toate, doresc cu puţinele mele cuvinte să
înainte am fost mutat la alta fiindcă am fost beteag, aci la
vă întâmpin în momentele cele mai fericite ale sănătăţii
compania asta am slujbă ușoară, nu lucru mult.
Dumneavoastră. Mai departe, doriţii mei, să știţi că mă
Dragii mei părinţi, vă poftesc din adâncul inimii
aflu sănătos, dar piciorul mă cam doare. Veţi ști că eu v-am
sănătate și să vă dea bunul Dumnezeu la toţi și să ne facă
scris mai multe cărţi de când am venit aici, dar n-am
parte să ne mai întâlnim odată și să știţi că adresa mea este
primit de la Dumneavoastră niciuna, eu nu știu, ori m-aţi
în dosul copertei. Vă salut și vă sărut.
uitat să-mi scrieţi voi, ori nu aţi căpătat scrisorile mele,
că eu am așteptat tot mereu ca să primesc vreo carte, dar Ilie Pastor
n-am primit nimic. Dragii mei, dacă promiţi cartea asta, Aștept răspuns.
faceţi bine și scrieţi-mi despre fratele meu Petrică ca să mai 19.V.1915
The First World War and the Family
from Transylvania (1914-1915)
Associated professor Constantin I. Stan, Ph. D.
Abstract: The First World War generated at the level of the family relations, fundamental and irreversible
changes. The article shows through the letters between the ones that left on front and the members of their
families that stayed at home, the way in which the conflict influenced the life style, the hopes and the difficulties
that they had to face. The fragments cited by the author contain details of the daily life and also front moments
that contour an image of the First World War from another point of view.
Keywords: First World War, family, Transylvania, tragedy, letter

NOTE
1 12
Universitatea „Dunărea de Jos”. Ibidem, f. 159.
2
Marele război în memorialistica bănăţeană 1914-1919, vol. II, 13
Ibidem, f. 198.
Memoriile lui Pavel Jumanca. Antologie. Ediţie şi acte de Valeriu Leu, 14
Ibidem, f. 202.
Nicolae Bocşan, Mihalea Bedeanu, Cluj-Napoca, 2013, pp. 91; 97. 15
Ibidem, dosar nr. crt.236/1914-1915, f. 14.
3
Un interviu cu dr. Alexandru Vaida-Voevod, în „Românul”, Arad, IV, 16
Coriolan Băran. Op. cit., pp. 134-135.
nr. 166, din 29 iulie/11 august 1914. 17
Ibidem, p. 134; Ioan şi Silvia Paula Bolovan, Impactul Primului
4
Coriolan Băran, Reprivire asupra vieţii. Memorii, Ediţie de Vasile Război Mondial asupra familiei din Transilvania, în Studia Varia in
Popeangă, Arad, 2009, p. 85. Honorem Profesoris Ştefan Ştefănescu Octogenari, Bucureşti, 2009,
5
Octavian C. Tăslăuanu, Trei luni pe câmpul de război. Ziarul unui p. 788.
român, ofiţer în armata austro-ungară care a luat parte cu glotaşii 18
A.N.J.C., fond Colecţia Scrisori din Primul Război Mondial, dosar
români din Ardeal la luptele din Galiţia, Ediţia a III-a, Bucureşti,
nr. crt. 235/1914, f. 265.
1916, f.a., p. 15. 19
6 Ibidem, f. 100.
Ibidem, p. 88; C.I. Stan, Viaţa în tranşee în anii primului război 20
mondial (1914-1918), în „Analele Universităţii «Dunărea de Jos» Ibidem, f. 21.
21
Galaţi”, Istorie, Seria 19, tom IX/2010, p. 80. Ibidem, dosar nr. crt.236/1914-1915, ff. 50-51.
22
7
Coriolan Băran, Op. cit., p. 117. Ibidem, ff. 96-97.
23
8
Dr. Nicolae Coman, Martiriul Bucovinei. 1914-1915, Bucureşti, Ibidem, dosar nr. crt. 235/1914, f. 105.
24
Librăria Pavel Şuru, 1915, pp. 190-191. Ibidem, f. 21.
25
9
Ion Stratan (editor), Dor de fraţi. Epistolar lugojan, Timişoara, Editura Ibidem.
26
Facla, 1977, p. 177. Ibidem.
27
10
Ibidem, p. 178; C. I. Stan, Activitatea lui Cassian R. Munteanu pentru Ibidem, dosar nr. crt.236/1914-1915, ff. 50 - 51.
realizarea şi consolidarea Marii Uniri, în „Acta Musei Porolissensis”, 28
Ibidem.
29
XXVIII-XXIX/2006-2007, p. 195. Ibidem, dosar nr. crt. 235/1914, f. 100.
11
Arhivele Naţionale Judeţene Cluj (în continuare A.N.J.C.), fond Colecţia 30
Ibidem, f. 21.
Scrisori din Primul Război Mondial, dosar nr. crt. 235/1914, f. 105. 31
Ibidem, dosar nr. crt. 236/1914-1915, ff. 96-97.

26 4 (70) 2015 document

 studii/documente

UN EROU AL CERULUI PRAHOVEAN –

LOCOTENENTUL AVIATOR NICOLAE TĂNASE

Profesor universitar dr. Valeriu AVRAM

S
-a născut în Ploiești la 6/19 aprilie 1895, fiind Puterilor Centrale au ajuns până la aliniamentul
fiul lui Stan și al Voichiţei. A urmat patru Rasova – Cobadin – Topraisar, unde la 21 august/
clase de liceu și la 23 iunie/6 iulie 1913 s-a 3 septembrie 1916 au fost oprite.
înrolat voluntar în armată pe timp de trei ani. Personalul navigant al Grupului 3 Escadrilă,
La 14/27 martie 1914 a intrat la Școala Militară subordonat Armatei 3 române, a intrat în luptă chiar
de Pilotaj de la Cotroceni. Întrucât avea reale calităţi din prima zi a ofensivei inamice. Plutonierul major t.r.
de zburător, căpitanul Eugen Adamovici, pilot- Nicolae Tănase a făcut echipaj cu maiorul de stat-major
instructor (Conu’ Evghenii – cum era catalogat de Mihai Bădescu, survolând șoseaua Turtucaia – Rusciuk
aviatori acest pilot fără unde se aflau trupe
suflet) l-a radiat de la în deplasare. Între
zbor pe tânărul elev Aidemir și Arabagilar
pilot prahovean. L-a se afla în marș o divizie
ajutat să treacă peste de infanterie inamică.
această situaţie dificilă, În dimineaţa zilei
locotenentul aviator de 24/6 septembrie
Haralambie Giossanu, 1916, bătălia de la
care l-a instruit și apoi, Turtucaia a intrat
cu sprijinul căpitanului într-o fază finală,
aviator Andrei Popovici, trupele române,
comandantul Școlii cu tot eroismul lor
Militare de Aviaţie au cedat în faţa
Cotroceni, a fost inamicului, copleșite
1916. Pilotul aviator Nicolae Tănase (Colecţia Valeriu Avram)
brevetat la 6 octombrie de bombardamentul
1914 (Brevet militar de pilot nr. 35), fiind avansat la infernal al artileriei grele germano-bulgare. La ora 7.40
gradul de sergent-instructor1. au apărut deasupra frontului patru avioane românești,
Sergentul aviator Nicolae Tănase a executat subofiţerul pilot Nicolae Tănase a survolat sectorul de
împreună cu câţiva piloţi primele zboruri de noapte vest al frontului și a văzut numeroase trupe inamice care
în iulie 1915. La 5/18 ianuarie 1916 a fost avansat la se îndreptau spre oraș. A lansat un mesaj lestat în care
gradul de plutonier2. anunţa pericolul ca infanteria română să fie încercuită.
În Ordinea de bătaie a Corpului de Aviaţie A executat al doilea zbor și timp de trei ore a survolat
român aprobată de Ministrul de Război la 5/19 mai poziţiile Diviziei 9 Infanterie prin care anunţa din nou,
1916, plutonierul t.r.3 Nicolae Tănase făcea parte prin mesaj lestat încercuirea. Mesajele lansate de el și
din Escadrila de recunoaștere și bombardament – de către sergentul pilot Dumitru Teodorescu au fost
Grupul 1 Escadrilă comandat de căpitanul aviator considerate de comandanţii români ca fiind lansate de
Alexandru Sturdza. La 13/26 mai 1916 a fost avansat piloţii germani, nefiind luate în seamă5.
la gradul de plutonier-major. A continuat să îndeplinească misiuni pe Frontul de
La intrarea României în Războiul de Întregire Sud. În octombrie 1916, lupta în Escadrila „Mircea
Naţională, subofiţerul Nicolae Tănase a fost repartizat Vodă” comandată de căpitanul de cavalerie aviator
la Escadrila „Farman” comandată de căpitanul Athanase Panait Cholet. În ziua de 26/8 noiembrie 1916 a fost
Enescu, unitatea care a executat misiuni în sudul ţării4. detașat pentru o scurtă perioadă de timp la Grupul 2
Gruparea inamică de pe frontiera sudică a trecut la Escadrilă cu terenul de zbor la Florești – Prahova.
19 august/1 septembrie 1916 la ofensivă, în spaţiul După reorganizarea aviaţiei la sfârșitul lunii
dintre Dunăre și Marea Neagră. În scurt timp, trupele decembrie 1916, avansat la gradul de sublocotenent,

document 2015 4 (70) 27

studii/documente

Nicolae Tănase a fost repartizat la Escadrila de motive: [...] Excelent zburător, priceput, vrednic, muncitor,
Recunoaștere și Bombardament Ușor „F.7” (comandant acest tânăr a reușit a mulţumi pe toată lumea și a se face
căpitanul aviator francez Andre Goulin), care se afla în felicitat de toţi. A fost decorat cu „Virtutea Militară” cu
subordinea Grupului 2 Tecuci comandat de maiorul spade clasa II-a și cu Ordinul „Sf. Gheorghe” rusesc pentru
aviator Andrei Popovici. munca depusă. Cred că școala pe care nu o are (este vorba
31/12 ianuarie 1917. Ninsoarea nu mai contenea de de studiile civile de stat), este cu prisosinţă înlocuită prin
câteva zile, termometrul școala făcută pe front. Este
0
înregistra -20 C la un om cu judecată perfectă
sol. În văzduh, gerul și educaţie socială…8
era mai puternic, iar În vara anului 1917
vântul sufla cu tărie din a îndeplinit numeroase
nord-est. După-amiază, misiuni pe frontul de
ninsoarea a încetat și la Mărășești făcând
echipajul format din echipaj mai ales
sublocotenentul cu sublocotenenţii
pilot Nicolae Tănase Constantin Motaș și
și locotenentul Costel Nicolau. Plecat
francez obser vator în ziua de 13/26
Houlon a sur volat iulie 1917, echipajul
frontul între satele Tănase – Motaș aflat la
Călieni – Mărășești – bordul „Farman”-ului 40
Ciorăști – râul Putna. În nr. 3214 a survolat liniile
gara Mărășești, echipajul 1915. Avion „Maurice Farman” cu motor de 80 C.P. Pe aripă, locotenentul aviator inamice la Mărășești,
Haralambie Giossanu, pilot-instructor la Şcoala Militară de Pilotaj Cotroceni. În faţă,
a văzut incendii. sergentul elev pilot Nicolae Tănase (Colecţia Valeriu Avram) fotografiind tranșeele și
Artileria antiaeriană fortificaţiile germane ce
germană a deschis focul și trei schije au lovit planurile urmau a fi bombardate în zilele următoare. „Farman”-ul
„Farman”-ului 40. Continuă survolarea acestei zone și 40 a fost supus unui violent bombardament de către
în zilele următoare, observă trupe de infanterie inamice artileria antiaeriană germană de la Mărășești, patru
care se îndreptau de schije lovind carlinga și
la Focșani spre Balta planurile avionului.
Raţei6. 1/14 iulie 1917.
18/31 martie La ora 6.15, echipajul
1917. Plecat într-o Tănase – Sergiu
recunoaștere în Pașcanu a decolat de
sector ul Panciu – la Călmăţui, plecând
Mărășești, echipajul într-o recunoaștere în
Tănase – Gheorghiu sectorul Cosmești –
a văzut ascensionat un Siret – Mărășești.
balon captiv german la Inamicul bombarda
Odobești, pe care l-a malul stâng al Siretului
atacat. Din două salve, și proiectile izolate
draken-ul a luat foc, cădeau și asupra
observatorul inamic 1917. Avionul „Farman F 40” (Colecţia Valeriu Avram)
Tecuciului, artileria
salvându-și viaţa germană executând
sărind cu parașuta. Victoria aeriană a fost confirmată trageri asupra poziţiilor Diviziei 5 Infanterie română. La
de Comunicatul oficial al Marelui Cartier General ora 8.30, echipajul Tănase-Pașcanu a plecat din nou
român nr. 217 din 18/31 martie 19177. în misiune. La ora 9.00, tragerile artileriei inamice
În Raportul nr. 1568 din 23/5 aprilie 1917, înaintat s-au intensificat și au devenit tot mai violente. Erau
Direcţiei Aeronauticii din Marele Cartier General, adevărate trageri de distrugere premergătoare unui
maiorul aviator Andrei Popovici, propunea înaintarea atac. Ca să-și dea seama mai bine ce se petrece pe front,
în grad a pilotului Nicolae Tănase din următoarele avionul a coborât jos de tot – liniile organizaţiilor de

28 4 (70) 2015 document

 studii/documente

apărare ale diviziei erau complet răvășite, iar la nord
de Pădurea Prisaca se dădeau lupte grele. Informaţiile
aduse de acest echipaj au fost foarte importante, astfel
încât Marele Cartier General român a luat măsuri în
sprijinul Diviziei 5.
A îndeplinit misiuni până la încheierea Păcii de
la Buftea – București, continuând să se antreneze. La
sfârșitul lunii octombrie 1918 a plecat la Salonic unde
s-a antrenat pe avionul „Spad” tip VII de vânătoare care
urma să intre în dotarea aviaţiei noastre.
În ziua de 9/22 noiembrie 1918, un avion „F.40”
având la bord echipajul format din sublocotenentul
pilotul Nicolae Tănase și sublocotenentul observator
Ramiro Gabrielescu a primit o misiune specială în
sprijinul Marii Uniri, zburând pe traseul: Tecuci –
Râmnicu Sărat – Buzău – Ploiești – București – Giurgiu
[…] cu aruncare de manifeste deasupra orașelor mai sus
pronunţate pentru susţinerea marelui ideal naţional și cu
consemnul de a se pune la dispoziţia Cartierului general al
armatei franceze din Giurgiu9.
Avionul a aterizat în apropiere de Giurgiu în pană
seacă de benzină și echipajul Tănase – Gabrielescu
a predat un plic cu documente generalului Henri
Berthelot de faţă fiind și generalul Radu Rosetti, atașat
pe lângă Comandamentul francez. […] Am primit
ordinul să plec la București, pe o zi ceţoasă, zborul l-am
făcut de-a lungul șoselei pe care circulau convoaie de trupe
franceze. Am aterizat mai întâi pe un câmp la Ghencea, apoi
pe aerodromul de la Cotroceni. Totul era pustiu, hangarele
goale. Eram primii aviatori care aterizau înaintea intrării
trupelor române și franceze în Capitală. A doua zi, a sosit
maiorul aviator Giossanu și sublocotenentul Dragomirescu,
cu care am zburat la intrarea triumfală a M.S. regelui și a
trupelor române în București10.
La 1 iulie 1919 a fost detașat la Centrul de
Instrucţie al Aeronauticii de la Tecuci ca pilot la Școala
de Observatori Aerieni comandată de căpitanul aviator
Gheorghe Marinescu.
În primăvara anului 1922 a suferit un accident,
rămânând infirm. Comisia Medicală a Corpului
3 Armată Galaţi l-a clasat pe locotenentul aviator
Nicolae Tănase ca invalid de război și […] a trebuit
să părăsesc tot ce am avut mai scump pe lume – zborul,
de care eram legat trup și suflet…Câtă durere, suferinţă
sufletească mi-a provocat această despărţire, dar am avut
satisfacţia că am fost alături de bravii noștri aviatori,
primele rădăcini ale aviaţiei noastre care i-au pus bazele
de la început…11.

A Hero of Prahova’s Sky –

Lieutenant pilot Nicolae Tănase
Prof. univ. Valeriu Avram, Ph.D.

Abstract: Lieutenant pilot Nicolae Tănase was remarked for his attachment for flight. At October
6, 1914 he received the pilot licence. He participated at the First World War. He flew with Farman
flight of aircraft. In 1922 suffered an accident, being classed disabled.
Keywords: Nicolae Tănase, First World War, airplane “Farman 40”, recognition actions, Great Union

NOTE

1 6
„Monitorul Oastei”, nr. 43 din 20 octombrie 1930, Partea Oficială, Ibidem, dosar nr. crt. 72, f. 56.
7
p. 853. ,,România”, anul I, nr. 47 din 20/2 aprilie 1917.
2 8
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Direcţia A.M R., Fond Direcţia Aeronauticii, dosar nr. crt. 46, f. 162.
9
Aeronauticii, dosar nr. crt. 46, f. 168. Valeriu Avram, Zburătorii României Mari, Buzău, Editura Alpha,
3
Termen redus – n.r. 2007, p. 370.
4 10
Valeriu Avram, Aeronautica română în Războiul de Întregire Ibidem.
11
Naţională 1916-1919, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p. 29. Arhiva Muzeului Naţional de Istorie a României, Fond Manuscrise,
5
A.M.R., Fond Direcţia Aeronauticii, dosar nr. crt. 12, f. 47. document nr. 135.352.

document 2015 4 (70) 29

studii/documente
UN MILITAR DESTOINIC:
GENERALUL DE DIVIZIE CONSTANTIN DUMITRESCU
Dr. Ion RÎŞNOVEANU1
S
- a
născut
la 25
februarie 1868,
în localitatea
Morunglav, plasa
Olteţu, judeţul
Romanaţi,
fiind fiul lui
1920. Budapesta.
Dumitrache Ion
Generalul de brigadă Constantin Dumitrescu, și al Nicoliţei
comandantul Diviziei 7 Infanterie D u m i t r a c h e 2.
S-a căsătorit la
22 mai 1897 cu Elena Dăbuleanu, fiica lui Gheorghe și
al Elenei Dăbuleanu.
Rămas de timpuriu orfan de tată, și-a început cariera
militară de la o vârstă fragedă, fiind declarat admis la
Școala Fiilor de Militari de la Craiova începând cu
20 septembrie 1887, pe care a absolvit-o în anul 1890.
În același an, a susţinut examenul de admitere la Școala
de ofiţeri la care a fost înmatriculat începând cu 15 iulie
1890 și pe care a absolvit-o în anul 1892, când a și fost
înaintat la gradul de sublocotenent.
Cariera militară și-a început-o, ca tânăr sublocotenent,
la Regimentul „Rovine” nr. 26, unde a fost repartizat la
15 iulie 1892, prin Înaltul Decret nr. 2493. A activat în
această unitate, cu o scurtă întrerupere la Școala Fiilor
de Militari, până în anul 1896 când, prin Înaltul Decret
nr. 1688, a fost vărsat la Regimentul „Gorj” nr. 18, cu
gradul de locotenent.
Activitatea sa a fost foarte apreciată de comandanţii
direcţi, motiv pentru care locotenent-colonelul M.C.
Constantinescu, comandantul școlii, i-a dat un calificativ
măgulitor la 1 octombrie 1894: foarte bun of iţer;
deși tânăr, însă este foarte serios, cu desăvârșire devotat
serviciului. Îi place a se ocupa cu știinţele. Este repetitor
de matematici, pe care le studiază cu toată atenţiunea,
dezlegând probleme cu elevii, de care se ocupă mult. A reușit
la examenul de admitere în Școala de aplicaţie, nu i s-a
aprobat să urmeze, fiindcă nu a vrut a părăsi infanteria
pentru a trece la o armă specială. Aceasta este o notă bună
pentru ofiţer, pentru că s-a arătat recunoscător armei în care
a intrat ca copil de trupă și în care a crescut. Conduită prea
bună, modest, ţinută regulamentară. Îl propun la înaintare
la alegere, îndeplinind toate calităţile3.
30
Fire activă, a cunoscut mai multe unităţi, în cadrul
cărora a primit diferite sarcini. Astfel, în cursul anului
1896 a fost mutat de mai multe ori, cunoscând locuri
și oameni noi, fapt ce va reprezenta un atu important
în pregătirea și evoluţia sa ulterioară. Prima dintre ele
a fost Școala Fiilor de Ofiţeri, unde a fost numit la
10 mai prin Înaltul Decret nr. 2374. La 1 octombrie, prin
Înaltul Decret nr. 3744, a primit funcţia de comandant
de pluton la Regimentul „Dolj” nr. 1, unde nu a rămas
decât pentru o perioadă de două luni fiind mutat,
începând cu 1 decembrie, prin Înaltul Decret nr. 4434,
în cadrul Regimentului „Olt” nr. 3, unde și-a desfășurat
activitatea până în anul 1900.
După ce a trăit experienţa unor unităţi combatante,
la 16 septembrie 1900, prin Înaltul Decret nr. 867,
a fost mutat din nou la Școala Fiilor de Militari de
la Craiova, unde a activat cu gradul de locotenent
până la 1 februarie 1901 când, prin Înaltul Decret
nr. 230, a revenit la Regimentul „Dolj” nr. 1 care își
avea garnizoana în capitala Băniei. Și aici a fost foarte
apreciat de comandanţii săi direcţi, în condiţiile în care
responsabilităţile sale erau din ce în ce mai complexe.
Astfel, în caracterizarea făcută la 20 octombrie 1902,
comandantul regimentului preciza: Comandant de
pluton. S-a achitat bine de îndatoririle sale și a obţinut
cele mai bune rezultate. Este sănătos și robust; înfăţișare
plăcută, ostășească, se prezintă bine. Portul curat. Inteligent
și capabil, are iniţiativă și pricepere ageră. Are râvnă pentru
serviciul militar și lucrează cu dragoste. Are aptitudini
și pentru trupă și pentru școală. Încalecă bine. Educaţie
bună. Trăiește în societatea camarazilor săi. Purtarea foarte
bună în serviciu și în societate. Posedă complet cunoștinţele
necesare gradului său și binevoiește mult pentru a se instrui.
Cunoaște prea bine regulamentele tactice în teorie și practică.
A lucrat bine tema ce i s-a dat. Traduce destul de bine din
limba franceză. A luat parte la concentrările și manevrele
din acest an și s-a condus bine. N-are datorii. Afară de soldă
mai are venit dotal de 2.000 lei anual. Îl cred capabil a
înainta în cariera militară; a absolvit Școala de Război din
ţară și a dovedit dorinţa de a se instrui. La corp muncește
cu tragere de inimă astfel că reușește să fie folositor de pe
urma cunoștinţelor și serviciilor acestui ofiţer. Îl propunem
a înainta la alegere4.
Activitatea sa deosebită a fost apreciată la adevărata
sa valoare de către factorii de comandă ai eșaloanelor
4 (70) 2015 document
 studii/documente

superioare care vedeau în tânărul locotenent un Armată unde a îndeplinit, succesiv, mai multe atribuţii
ofiţer destoinic căruia, prin meritele sale, i se putea ca ofiţer de stat-major.
deschide o strălucită carieră militară. Tocmai de aceea, Din păcate, însă, începutul secolului al XX-lea s-a
la 1 august 1903 a fost numit pe funcţie în cadrul caracterizat prin intensificarea confruntărilor dintre
Comandamentului Diviziei 2, unde a și fost înaintat la Marile Puteri care doreau împărţirea și, după caz,
gradul de căpitan la 10 mai 1904. reîmpărţirea sferelor de influenţă economice, politice
Astfel, este demnă de remarcat aprecierea făcută, la și, de ce nu, teritoriale. De aceea, din punctul de vedere
15 septembrie 1905, de locotenent-colonelul Goruneanu, al acestora, singura soluţie pentru rezolvarea acestor
șeful de Stat Major al Diviziei 2, în care erau evidenţiate probleme era confruntarea armată care a avut ca pretext
calităţile militare deosebite ale căpitanului Dumitrescu: asasinarea la Sarajevo, la 15/28 iunie 1914, a arhiducelui
În serviciul de birou și voiajul de stat major al Corpului Franz Ferdinand, prinţul moștenitor al Austro-Ungariei,
de Armată și în concentrările și manevrele de toamnă ale și a soţiei acestuia de către studentul sârb Gavrilor
anului curent, căpitanul Dumitrescu a dat probe că posedă Princip8.
toate calităţile cerute unui bun ofiţer de stat-major și unui Acest asasinat a atras după sine o iritare deosebită
bun ofiţer de front, achitându-se de toate însărcinările ce le-a din punct de vedere diplomatic, dar mai ales militar din
avut într-un mod lăudabil. Doresc ca despre satisfacerea partea Austro-Ungariei care, la 15/28 iulie, a declarat
examenului de maior să am ocazia a-l propune mai repede război Serbiei. La rândul său, Germania a declarat război,
pentru acest grad pe care pe rând, Rusiei, Franţei și
îl merită cu prisosinţă5. Belgiei, fapt ce a însemnat,
După un stagiu de practic, izbucnirea primei
doi ani, la 16 aprilie 1907 conflagraţii mondiale9.
a revenit la Regimentul În aceste condiţii, la
„Rovine” nr. 26, unde a 21 iulie/3 august 1914
fost numit prin Înaltul s-a desfășurat la Sinaia
Decret nr. 1892. Și Consiliul de Coroană
aici și-a impresionat în care s-a hotărât ca
superiorii prin calităţile România să adopte o
sale militare și umane poziţie de neutralitate10,
Ofiţeri din Comandamentul Diviziei 7 Infanterie la hotelul „Hungaria”
deosebite, fapt ce a din Budapesta (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I”)
sub formula unei
fost evidenţiat și prin neutralităţi tranzitorii,
caracterizarea făcută de comandantul regimentului a expectativei armate, care corespundea intereselor
pe anul 1908: Bine făcut, sănătos și rezistent la oboseală. naţionale11.
Călărește bine. Este inteligent, are judecată solidă, concepe Imediat după izbucnirea conflictului mondial,
ușor și clar cu multă iniţiativă. Are curajul răspunderii până respectându-se și hotărârile Consiliului de Coroană
la expunere. Temperament calm, sânge rece6. de la Sinaia, Ministerul de Război a pus la punct,
Aptitudinile sale pedagogice, dovedite din plin în prin ofiţerii de stat-major care îl încadrau, la cererea
perioadele în care a activat la Școala Fiilor de Militari, expresă a lui Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului
au fost puse în evidenţă și la Școala de Subofiţeri de de Miniștri, un plan de acţiune îndreptat împotriva
Infanterie din cadrul Corpului 1 Armată unde a fost Puterilor Centrale, codificat drept Ipoteza B.
numit la 10 mai 1908, prin Înaltul Decret nr. 1562. Aici Conform acestui plan, pe frontul principal din
a fost respectat și apreciat pentru frumoasele sale însușiri Transilvania se preconiza, printre altele, concentrarea
ostășești și umane nu numai de către comandanţi, ci și Armatei 1 și a Armatei 2, precum și a Grupului
de elevi care, nu de puţine ori, îl luat drept exemplu. combinat Bucovina. Armata 1 avea în subordine Corpul
Un an mai târziu, la 1 aprilie 1909, prin Înaltul 1 Armată și două divizii de infanterie, cu un total de
Decret nr. 1281, a revenit la Comandamentul 112.000 de oameni12, printre care și maiorul Constantin
Diviziei 2 dând dovadă, o dată în plus, de excepţionale Dumitrescu.
calităţi de ofiţer de stat-major. A activat în această În plină desfășurare a Primului Război Mondial, la
mare unitate până la data de 1 aprilie 1911, când a 1 aprilie 1916, când România încă își păstra neutralitatea
fost înaintat la gradul de maior și transferat, din nou, activă, maiorul Dumitrescu a fost înaintat la gradul de
la Regimentul „Rovine” nr. 267. locotenent-colonel, fiind numit șef al Statului Major al
Stagiul la acest regiment a fost de doi ani pentru Corpului 1 Armată, funcţie pe care a îndeplinit-o și la
că, la 1 aprilie 1913, a intrat în controalele Corpului 1 14 octombrie același an când a fost înaintat la gradul de colonel.

document 2015 4 (70) 31

studii/documente

În plină ofensivă a trupelor Puterilor Centrale pe În plină retragere a trupelor române, colonelul
teritoriul României, în zorii zilei de 3/16 octombrie Constantin Dumitrescu a primit comanda Diviziei 8 la
1916, Grupul Krafft (Corpul Alpin întărit cu Brigăzile 14 noiembrie 1916, fiind remarcat de generalul Pătrașcu,
2 și 10 Munte austro-ungare) a început să întreprindă comandantul Corpului 1Armată, în subordinea căruia
o manevră dublu învăluitoare asupra flancurilor se afla: colonelul Dumitrescu pe tot timpul cât a comandat
Corpului 1 Armată. Timp de mai bine de o lună de Divizia 8 sub ordinele mele ca [sic!] comandant al Corpului
zile, Statul Major al Corpului 1 Armată a luat toate 1 Armată (de la 14 noiembrie-24 decembrie) s-a achitat
măsurile și a reușit să oprească înaintarea adversă, în mod foarte lăudabil de toate însărcinările grele date
provocând numeroase pierderi atacatorilor. acelei divizii, a luat măsuri judiciare la timp și conforme
La 10/23 noiembrie, în condiţiile în care o nouă cu situaţiile create dovedind că posedă cultura superioară
ofensivă a fost dezlănţuită pe întreaga fâșie de apărare a militară care-i dau dreptul a aspira la comanda unităţii
Corpului 1 Armată, s-a ordonat ruperea contactului cu pe care a condus-o provizoriu17.
Grupul Krafft și replierea pe noi poziţii la sud de Curtea La data de 24 decembrie, a revenit ca șef de stat-
de Argeș, fără ca inamicul să-și realizeze obiectivul major la Corpul 1 Armată până la 24 august 1917,
propus13. primind noi aprecieri din
În această perioadă, partea generalului Petala,
colonelul Constantin care îl considera un viitor
Dumitrescu, în calitatea foarte bun general: șef
sa de șef de Stat Major de Stat-Major Corpul 1
al Corpului 1 Armată, a Armată. De la 24 decembrie
dat dovadă de bravură și 1916 a fost numit din nou șef
frumoase calităţi militare, de Stat-Major al Corpului
fiind apreciat la superlativ 1 Armată și a desfășurat în
de către șefii săi direcţi. timpul acestei perioade de
Astfel, generalul Stratilescu refacere o activitate dintre
îl caracteriza astfel: șef cele mai rodnice.
de stat-major la Corpul I Prin calităţile și însușirile
Armată. Cunoșteam pe ostășești dovedite de colonelul
acest vrednic of iţer, așa că Regimentul 27 Infanterie Dumitrescu în tot timpul
în faţa clădirii Parlamentului din Budapesta carierei și mai ales în
în timpul foarte scurt cât
(Fototeca Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I”)
l-am avut sub ordine direct, timpul campaniei, colonelul
am putut pune în evidenţă aptitudinile principale ale Dumitrescu a dat dovadă că va fi un bun general comandant
acestui bun șef de stat-major: putere de muncă, rânduială, de mare unitate, motiv pentru care îl propun la înaintare18.
discernământ, liniște14. În vara anului 1917, s-a încheiat, în linii mari,
La rândul său, generalul Sănătescu afirma despre reorganizarea Armatei Române, pe baza unor principii
colonelul Dumitrescu următoarele: șef de stat-major al riguros urmărite. În aceste condiţii, colonelul Dumitrescu
Corpului 1 Armată. Colonelul Dumitrescu este un distins a fost pus la dispoziţia comandantului Armatei 2, timp
ofiţer de stat-major și tot atât de capabil ca [sic!] comandant de o săptămână, începând cu data de 24 august 1917, iar
de trupă, fiind energic, brav și cu multă putere de muncă. de la 1 septembrie a fost înaintat la gradul de general de
Frumoasele sale însușiri îi dau dreptul la înaintare, răsplată brigadă, fiind numit la comanda Brigăzii 12 Infanterie.
meritată cu prisosinţă15. Și în fruntea acestei mari unităţi a dat dovadă de un
Însă, cea mai frumoasă caracterizare pentru această deosebit simţ al datoriei, demonstrând și excepţionale
perioadă este făcută de generalul Petala, comandantul calităţi organizatorice și de comandament. De aceea, a
Corpului 1 Armată, care scotea în evidenţă curajul fost evidenţiat de generalul Dabija, comandantul Diviziei 6,
și spiritul de sacrificiu al subordonatului său: de la în subordinea căruia se afla, care a avut, în caracterizarea
18 octombrie 1916 până la 14 noiembrie a îndeplinit anuală, numai cuvinte de laudă despre fostul său
funcţia de șef de stat-major al Corpului 1 Armată aducând subordonat: Comandantul Brigăzii 12 Infanterie. Pe baza
comandamentului foloase reale; într-o împrejurare grea ordinelor diviziei, generalul Dumitrescu a alcătuit proiectele
l-am trimis spre a coordona atacul mai multor detașamente necesare pentru: apărare pe poziţia ce o ocupa, retragere pe
contra unui grup de forţe inamice care ocupau niște poziţii poziţia de la Taslău și apoi pe Siret. Proiectele sale au fost
importante16. foarte bine studiate, a ţinut seamă de mijloacele pe care le avea

32 4 (70) 2015 document


la dispoziţie, de forţele inamicului din faţă, de teren și timp,
ceea ce a avut ca rezultat măsuri luate foarte judicios. Pe tot
timpul cât a comandat Divizia 6, am fost foarte mulţumit
de serviciile sale ca [sic!] comandant de brigadă19.
După strălucitele victorii ale Armatei Române
din vara anului 1917, perioada imediat următoare
s-a caracterizat, la nivel mondial, prin răsturnări
surprinzătoare și succesive ale raportului de forţe
dintre coaliţiile adverse determinate, printre altele, de
schimbarea configuraţiei Antantei, prin ieșirea Rusiei
din Tripla Înţelegere și intrarea efectivă a Statelor Unite
în rândurile acesteia, adoptarea unor noi strategii de
relansare a războiului de mișcare, precum și introducerea
pe scară mare a unor mijloace de luptă – avioane, tancuri –
destinate preponderent acţiunilor cu caracter ofensiv20.
Însă, sfârșitul anului 1917 a însemnat pentru
România o perioadă deosebit de dificilă în condiţiile
insurecţiei armate bolșevice de la Petrograd din
25 octombrie/7 noiembrie și a preluării puterii în Rusia
de către Consiliul Comisarilor Poporului, în frunte de
Vladimir Ilici Lenin21, care a adoptat Decretul Păcii,
urmat de încheierea armistiţiului cu Puterile Centrale
și, mai important, de Pacea de la Brest-Litovsk din
27 ianuarie/9 februarie191822.
În urma acestor aranjamente diplomatice, România
a rămas singură pe frontul de Est, motiv pentru care, la
24 aprilie/7 mai 1918 s-a semnat Pacea de la București,
veritabil dictat prin care, parţial, Armata Română urma
să fie demobilizată.
În aceste condiţii vitrege, la 1 aprilie 1918, generalul
Constantin Dumitrescu a fost numit la comanda
Brigăzii 22 Infanterie, funcţie pe care a ocupat-o până
la 19 aprilie 1919, când a devenit comandant la Brigăzii
14 Infanterie și, mai important, fiind numit ad-interim
la comanda Diviziei 7 Infanterie, până la data de
1 octombrie 1920.
La începutul anului 1919, guvernul bolșevic de
la Budapesta condus de Bela Kun (Kohn) se deda la
adevărate atrocităţi asupra populaţiei de naţionalitate
română; din aceasta rezultă acte de extremă gravitate dacă
nu se dau imediat guvernului ungar ordine23.
Tocmai de aceea, Armata Română a respins
atacurile trupelor bolșevice și a organizat, la rândul
său, o contraofensivă care, în final, a dus la eliberarea
Transilvaniei și capitularea guvernului sovietelor de la
Budapesta.
În ceea ce-l privește, generalul Dumitrescu, în fruntea
trupelor sale, a participat la luptele din Transilvania, dar
și la cele de pe teritoriul Ungariei, ocupând o serie de
localităţi, permiţând, astfel, înaintarea românească spre
Budapesta.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Cu această ocazie, generalul Traian Moșoiu,
comandantul Grupului de Nord, a folosit cuvinte
elogioase la adresa subalternului său, remarcând bravura,
destoinicia și spiritul de sacrificiu dovedite în calitatea
sa de comandant de divizie: generalul Dumitrescu
Constantin, comandantul Brigăzii 14 Infanterie, comanda
ad-interim Divizia 7. În ziua de 23 aprilie 1919, a ocupat
Debeţinul, respingând forţele inamice ce se adunaseră acolo.
A cucerit apoi Harczag, prin manevre bine îndrumate și
prin lovituri continue. A ocupat Tisza-Füred printr-o
manevră abilă. S-a remarcat în cursul acestor lupte ca
comandant brav și destoinic. Fiind convins că este apt
pentru a comanda o divizie în cele mai bune condiţii, îl
propunem, în mod excepţional, la comandă de divizie24.
Mai mult, generalul Moșoiu, comandantul Trupelor
din Transilvania, a considerat că, datorită calităţilor
pe care le posedă, generalului Dumitrescu i se poate
da comanda unei divizii: i se poate încredinţa definitiv
comanda unei divizii întrunind toate calităţile pentru
exercitarea acestui comandament25.
Sfârșitul Primului Război Mondial, a campaniei
militare a trupelor române din Ungaria, dar și
încheierea lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris
au reprezentat momente importante ale procesului
de consolidare a Statului Naţional Unitar Român. În
aceste condiţii, au fost luate măsuri importante pentru
reorganizarea Armatei Române, garant al independenţei
și suveranităţii ţării.
Ţinând cont de noile provocări economice, politice
și militare cărora România trebuia să le facă faţă,
factorii decizionali din Ministerul de Război și Marele
Stat Major au considerat că generalul Constantin
Dumitrescu poate să îndeplinească în continuare funcţii
de comandă la mari unităţi de puterea unei divizii. De
aceea, la 1 octombrie 1920, a primit comanda Diviziei
11, una dintre unităţile de tradiţie a Armatei Române.
La 12 ianuarie a fost numit comandant provizoriu la
Divizia 16, pentru ca la 1 martie să revină la comanda
Diviziei 11.
Anul 1924 a reprezentat un moment de cotitură în
evoluţia militară a generalului de brigadă Constantin
Dumitrescu. Astfel, prin Înaltul Decret nr. 1193 din
31 martie a fost înaintat la gradul de general de divizie,
pentru ca la 3 aprilie să i se atribuie comanda Corpului 1
Armată prin Ordinul de Zi nr. 64 din 4 aprilie.
A îndeplinit această onorantă funcţie până la
1 octombrie 1929 când a fost trecut în cadrul rezervei
prin Înaltul Decret nr. 3240.
În toată această perioadă și-a îndeplinit cu abnegaţie
îndatoririle, așa cum reiese și din caracterizarea făcută în
anul 1926 de generalul Popovici: generalul Dumitrescu
33
studii/documente

este același din timpul războiului și din anii precedenţi,
care urmărește desfășurarea programului de instrucţie al
Corpului 1 de Armată pe un teren cu totul practic. Comandă
această mare unitate cu toată destoinicia. Cu ocazia
călătoriilor de instrucţie și a concentrărilor în câmpurile de
instrucţie, a dovedit depline cunoștinţe și aptitudini pentru
a conduce o mare unitate, fiind pregătit pentru a ajunge la
treptele cele mai înalte ale ierarhiei ostășești26.
A decedat în anul 1935 când, de altfel, a și fost șters din
controalele Armatei prin Ordinul de Zi nr. 87 din 24 ianuarie.
În concluzie, destoinicia de care a dat dovadă
de-a lungul carierei, fie ca tânăr ofiţer, fie ca general,
a fost răsplătită de conducerea Ministerului de
Război și a Marelui Stat Major prin acordarea celor
mai înalte decoraţii românești, respectiv Ordinele
„Coroana României” și „Steaua României”, care au
reprezentat recunoașterea calităţilor sale militare
de excepţie și a unei cariere în care spiritul de
sacrificiu și loialitatea faţă de uniforma militară
au fost ridicate la rang de virtute.

A capable Soldier:
Major-General Constantin Dumitrescu
Ion Rîşnoveanu, Ph. D.

Abstract: Major-general Constantin Dumitrescu had an outstanding military activity. Therefore,

he advanced in military career and received the highest decorations.

Keywords: Major-general Constantin Dumitrescu, First World War, infantry regiment, infantry
brigade, infantry division

NOTE

1 17
Serviciul Istoric al Armatei. Ibidem, f. 36.
2 18
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Direcţia Cadre Ibidem, f. 37.
şi Învăţământ, Memorii Bătrâni, litera D, dosar nr. 38/1887, Memoriul 19
Ibidem, f. 38.
personal al generalului de divizie Constantin Dumitrescu, f. 1. 20
*** Istoria militară a poporului..., p. 660.
3
Ibidem, f. 17. 21
***Istoria României în date..., p. 341.
4
Ibidem, f. 19. 22
*** Istoria românilor ..., p. 449.
5
Ibidem, f. 22. 23
Apud *** Istoria militară a poporului..., p. 776.
6
Ibidem, f. 24. 24
*** Miniştrii Apărării Naţionale. Enciclopedie, coordonatori
7
Ibidem, f. 28. Gheorghe Savu, Avram Cătănici, Andrei-Marius Diamescu,
8
*** Istoria militară a poporului român, vol. V, Bucureşti, Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2012,
Editura Militară, 1988, p. 317; vezi şi ***Istoria României în date, pp. 115-117. La 24 decembrie 1918, pentru coordonarea acţiunii
coordonator Dinu C. Giurescu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, diviziilor române din Transilvania, Marele Cartier General a
2003, p. 325. înfiinţat un comandament unic care a fost încredinţat generalului
9
*** Istoria românilor, vol. VII, tom II De la Independenţă la Traian Moşoiu. La 12 aprilie 1919, generalul de divizie Traian
Marea Unire, coordonator Gheorghe Platon, Bucureşti, Editura Moşoiu a fost numit comandant al Grupului Nord, contribuind
Enciclopedică, 2003, p. 400. la eliberarea părţii de vest a ţării. Continuând luptele până la
10
***Istoria României în date..., p. 325. Budapesta, a condus grupul de manevră „General Moşoiu”, fiind
11
*** Istoria românilor ..., p. 405. numit, după cucerirea capitalei Ungariei, comandant al Garnizoanei
12
*** Istoria militară a poporului..., pp. 358-359. Budapesta şi guvernator militar al teritoriului de la vest de Tisa. La
13
Ibidem, pp. 464-467. 2 martie 1920 a fost numit ministru de Război în guvernul condus
14
A.M.R., fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, Memorii Bătrâni, de Alexandru Vaida-Voevod, însă şi-a dat demisia la 12 martie.
litera D, dosar nr. 38/1887, Memoriul personal al generalului de 25
A.M.R., fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, Memorii Bătrâni,
divizie Constantin Dumitrescu, f. 33. litera D, dosar nr. 38/1887, Memoriul personal al generalului de
15
Ibidem, f. 34. divizie Constantin Dumitrescu, f. 38.
16 26
Ibidem, f. 35. Ibidem, f. 44.

34 4 (70) 2015 document

 studii/documente

PREGĂTIREA PENTRU APĂRARE A ECONOMIEI,

TERITORIULUI ŞI POPULAŢIEI (1877-1939)
Căpitan-comandor Marius-Corneliu CROITORU1

Pregătirea economiei pentru apărare politici de ritmică finanţare a oștirii – capabilă să

permită intrarea din timp în dotare a armamentului

C
u toate că mobilizarea Armatei Române în modern – faţă de una conjuncturală, de creștere bruscă
anul 1877 a fost un succes s-au manifestat a cheltuielilor de apărare în preajma declanșării unor
totuși, încă de la început, o serie de neajunsuri conflicte armate.
majore în ceea ce privește dotarea armatei, în special Pornind de la concluziile rezultate în urma
aprovizionarea nesatisfăcătoare cu armament, muniţii, războiului din 1877-1878 și de la realităţile interne
echipament, hrană și furaje a tuturor efectivelor și internaţionale de după încheierea lui, guvernele
mobilizate. române au încercat să adopte programe mai echilibrate
Pentru completarea lipsurilor în domeniul mijloacelor de structurare și întrebuinţare a resurselor bugetare, să
de transport, atelajelor, hranei, furajelor și cazării stabilească un raport corect între sumele alocate pentru
trupelor, anterior declarării mobilizării, pe 5/17 aprilie diferitele sectoare de activitate socială. Prioritare au
1877, a fost adoptat rămas, pe mai departe,
Regulamentul asupra cheltuielile subordonate
rechiziţiilor militare. dezvoltării economiei,
Rechiziţiile – pentru executării unor
care reprez entanţii lucrări de construcţii
armatei emiteau de interes naţional,
bonuri – urmau să fie întreţinerii aparatului
achitate după război administrativ etc.
din bugetul statului. Punerea la dispoziţie
O parte din a fondurilor cerute de
1895. Fort simplu al Cetăţii Bucureşti asemenea iniţiative cu
neajunsurile materiale
au fost completate abia după decretarea mobilizării, caracter economic promovate de stat s-a obţinut prin
când s-a recurs la rechiziţii și importuri substanţiale de mărirea bugetului de circa 4,2 ori, de la 121.538.704,73 lei
echipament, armament, muniţie și materiale de război. În în anul 1878 la 511.608.494 lei în anul 1914, în condiţiile
sprijinul nevoilor armatei au venit și donaţiile populaţiei unei relative stabilităţi a monedei naţionale. Resursele
în bani, hrană, îmbrăcăminte, medicamente, furaje. financiare s-au procurat atât din veniturile statului, cât
Însumate, cheltuielile de război ale statului, rechiziţiile și din împrumuturi contractate la instituţiile publice de
și donaţiile populaţiei (din ţară, dar și din provinciile credit sau societăţile bancare interne ori din exterior.
românești aflate în administrarea austro-ungară) s-au Urmărind desfășurarea concretă a finanţării
ridicat la peste 100 milioane de lei aur, o sumă foarte sistemului militar de apărare, se constată că aceasta
mare având în vedere că bugetul Ministerului de Război a evoluat în raport cu activităţile de dezvoltare a
în anul 1877 era de 13.571.344 lei. Cu sumele obţinute categoriilor fundamentale ale forţelor militare, situaţia
din creditele suplimentare votate de Parlament și din fondurilor publice și mutaţiile produse în viaţa
donaţiile populaţiei s-au făcut comenzi de armament și internaţională. Dacă în anul 1878 alocaţiile votate de
muniţii din Marea Britanie, Franţa, Belgia și Germania. Parlament pentru Ministerul de Război s-au ridicat la
Războiul de Independenţă probase, în primul rând, suma de 13.376.529 lei2 (ceea ce reprezenta aproximativ
necesitatea mobilizării unor ample disponibilităţi 1/9 din bugetul statului), într-un interval de 36 de ani
financiare în vederea acoperirii cheltuielilor fondurile destinate cheltuielilor anuale în domeniul
impresionante impuse de achiziţionarea și întrebuinţarea militar s-au mărit de aproape 7,5 ori. Din împrumuturile
mijloacelor moderne de luptă, asigurarea instrucţiei de efectuate în ţară și în străinătate între anii 1878-1914
specialitate, funcţionarea eficientă a structurilor de armatei i-au fost repartizaţi suplimentar 433.894.610,14
transport și aprovizionare, în al doilea rând, experienţa lei. Creșterea volumului alocaţiilor pentru apărare se
anilor 1877-1878 demonstrase avantajele unei autentice explică prin crearea a patru mari unităţi de nivel corp

document 2015 4 (70) 35

studii/documente

de armată, construirea sistemelor de fortificaţii de la Ministerului de Război înainte de izbucnirea conflagraţiei

București și de pe linia fortificată Focșani – Nămoloasa – mondiale din 1914-1918 și în anii neutralităţii
Galaţi, achiziţionarea de piese moderne de artilerie de (1914-1916). Aria lor de responsabilitate se va extinde
câmp și de armament de infanterie etc. curând și asupra mobilizării integrale a industriei, a
În vara anului 1914 bugetul militar s-a ridicat la economiei în general, în serviciul apărării naţionale.
92.122.472 lei (1/5 din totalul finanţelor statului), ca o Până în 1914, producţia de apărare s-a concentrat însă cu
consecinţă directă a încordării relaţiilor internaţionale, prioritate în întreprinderile de profil (Arsenalul Armatei,
îndeosebi a celor din Europa, ce creau serioase pericole Arsenalul Flotilei, Pirotehnia și Pulberăria).
pentru securitatea României. Chiar și în astfel de Arsenalul Armatei era principala întreprindere
împrejurări, bugetul apărării României era mai scăzut militară și a fost profilată în mare măsură pe reparaţii
decât cel al statelor vecine. Cheltuielile militare ale și întreţinerea materialului și armamentului din dotarea
României în anul 1909 reprezentau 1/8 din bugetul armatei, iar în anumite momente și pe executarea unor
general al statului, faţă de aproximativ 1/5 în Serbia, importante comenzi.
1/4 în Bulgaria, 1/6 în Austro-Ungaria și circa 1/5 în Rusia. După Războiul de Independenţă, Atelierului
Ca structură internă, Flotilei i-au fost alocate
bugetul militar era sume suplimentare spre
repartizat în funcţie de a fi mărit, reorganizat
necesităţi (pe arme, pentru și dotat cu o serie de
înzestrare, instrucţie, utilaje destinate reparării
solde etc.), partajare care navelor din înzestrarea
fluctua în strânsă legătură flotilei.
cu disponibilităţile Pirotehnia Armatei a
financiare ale statului fost destinată fabricării
și cu evoluţia politicii muniţiei de infanterie,
militare interne și externe. încărcării proiectilelor de
Pâ n ă s p r e s f â r ș i t u l artilerie, a minelor etc.
secolului al XlX-lea Pulberăria Armatei,
fondurile s-au repartizat care avea la început un
Pirotehnia Armatei
adeseori neechilibrat, randament scăzut, prin
rezervându-se soldelor și echipamentului sume foarte Legea pentru înfiinţarea unei fabrice de pulbere în România
importante. La începutul secolului al XX-lea s-a ajuns la din 1880, a fost concesionată și și-a dezvoltat producţia
o oarecare echilibrare între diferitele domenii de alocaţii. de pulberi de război. Din 1889, Pulberăria a devenit
În ceea ce privește dezvoltarea producţiei naţionale de secţie aparte, administrându-se ca o întreprindere
mijloace de luptă, după 1878, s-au înmulţit iniţiativele militară autonomă depinzând direct de Ministerul de
statului în scopul creșterii acesteia. Ea trebuia să contribuie Război.
la diminuarea cheltuielilor efectuate pentru achiziţionarea În unităţile de producţie subordonate Ministerului
de armament din străinătate și la reducerea treptată a de Război numeroși specialiști au desfășurat o laborioasă
dependenţei de marii furnizori externi. Din cauza, însă, cercetare știinţifică urmărind experimentarea unor
a ritmului relativ lent de dezvoltare a industriei autohtone tipuri de armament după modificarea tipurilor matcă,
în ansamblul său, intenţiile autorităţilor politice și ale realizarea unor prototipuri de mijloace de luptă prin
conducerii militare au fost doar parţial realizate, succese forţe proprii, testarea unor tipuri noi din categoriile
obţinându-se, în principal, în fabricarea de muniţii de consacrate de armament modern.
infanterie și în asigurarea cantităţilor de echipament de În afară de întreprinderile cu profil militar,
care aveau nevoie trupele. subordonate nemijlocit Ministerului de Război, la
În privinţa artileriei și a armelor tehnice, Ministerul mobilizare se luau în calcul și capacităţile unităţilor
de Război și Marele Stat Major s-au preocupat de productive civile. Baza legală pentru acoperirea
crearea unor capacităţi industriale, de întreţinere și necesităţilor materiale ale armatei și populaţiei în caz
reparaţie și de organizarea unor colective de specialiști de război o reprezenta Legea rechiziţiilor din 1906,
în vederea testării și perfecţionării modelelor comandate acţiunile propriu-zise de aplicare a ei desfășurându-se
marilor firme din Germania, Franţa și Austro-Ungaria. sub coordonarea unei Comisii Centrale de Rechiziţii.
Organisme propriu-zise de coordonare a unei Pentru inventarierea capacităţilor productive din
producţii lărgite de mijloace de luptă au apărut la nivelul întreaga industrie înainte de declanșarea luptei armate

36 4 (70) 2015 document

 studii/documente

de reîntregire, în anii 1914-1915 s-a organizat un Birou dintre centrele de dispunere a comandamentelor marilor
Central de Statistică pe lângă Ministerul de Război, unităţi (București, Iași, Craiova, Constanţa, Ploiești,
iar pe lângă corpurile de armată s-au înfiinţat birouri Pitești, Galaţi) facilitau activităţile de conducere militară,
distincte de statistică. Birourile de statistică colaborau îngăduiau transmiterea la timp a ordinelor, dispoziţiilor,
cu Comisia Centrală de Statistică, cu Ministerul informaţiilor. La mobilizare se prevedea ca, pe lângă
Agriculturii și Domeniilor, Ministerul Industriei și luarea sub control a legăturilor telegrafice și telefonice
Comerţului. de către Ministerul de Război, să se rechiziţioneze și
Problema cea mai stringentă era depistarea unor căi centralele și posturile particulare de telegrafie fără fir,
pentru mobilizarea industriei civile în direcţia înzestrării precum și satisfacerea din resurse proprii a nevoilor de
armatei cu mijloace perfecţionate de luptă și combustibili echipament și subzistente.
din resurse proprii, în situaţie de război, conducerea de Cele mai importante întreprinderi luate în evidenţa
stat preconiza să convertească la producţia de apărare planificatorilor de la Marele Stat Major erau 33 unităţi
unităţile industriei metalurgice și petrochimice. Cu toate textile, 17 tăbăcari și 169 unităţi ale industriei alimentare.
că numărul acestora era destul de redus – în primul Acoperirea necesarului în alimente era facilitată de
deceniu al secolului importante cantităţi de
al XX-lea – contribuţia carne și cereale, stocate
lor ar fi permis, într-o graţie recoltelor bogate
oarecare măsură, dintre 1908 și 1914.
satisfacerea unor Referitor la măsurile
necesităţi presante de de constituire a unei
reparare, întreţinere, reţele de depozite de
adaptare a materialului echipament, furaje,
de luptă și procurarea mu n i ţ i i , a r m a m e n t
unor cantităţi de au fost unele realizări
combustibili lichizi și importante, dar și
solizi. erori de estimare a
În 1910 România Pulberăria Armatei Dudeşti consumurilor reale de
își putea acoperi consumul de ţiţei reclamat de luptă. Astfel, în anul 1912 s-a organizat Direcţia
aprovizionarea centralelor electrice și a parcului de Intendenţei, cu un serviciu de stat major care avea ca
automobile luat în considerare la mobilizare, în schimb sarcină pregătirea planurilor de aprovizionare și au fost
cărbunele extras între 1914 și 1915 se dovedea insuficient înfiinţate depozite și subdepozite regionale, ateliere
pentru aprovizionarea căilor ferate, în circumstanţele în regionale de confecţii, depozite mobile creându-se. De
care marile transporturi militare de efective și armament asemenea, prin Legea privitoare la neștirbirea în timp
greu se executau pe această cale. În această situaţie, mai de pace a rezervelor de materiale și fonduri din 1912 s-a
ales între 1913 și 1914, s-au depus eforturi pentru a se creat un stoc de alimente pentru armata de pace de 6
crea rezerve de cărbune prin importuri din afară. Starea luni, echivalând cu unul de 30 de zile pentru efective
industriei metalurgice, aflată la începuturile ei, făcea de campanie. Un plan complex de aprovizionare, cu
totuși ca pe mai departe – ca și în cazul aprovizionării cu participarea tuturor unităţilor economice civile și
cărbune și minereu de fier – România să fie dependentă militare, s-a întocmit însă abia în 1915.
de partenerii săi externi în procurarea armamentului cu Coordonarea activităţilor economice legate de
parametri tehnico-tactici superiori. întărirea capacităţii militare se realiza prin intermediul
Parcul de locomotive și vagoane, la rândul său, avea guvernului, Consiliului Apărării, Ministerului de Război
să joace un rol însemnat în susţinerea unui efort militar și Marelui Stat Major. Cu timpul s-au perfecţionat
naţional de amploare, întrebuinţarea lui depindea de mecanismele de conducere și planificare, întocmindu-se
lungimea, capacitatea și orientarea căilor ferate, de planuri de mobilizare a resurselor materiale și umane,
calitatea materialului și a personalului de serviciu. îndeosebi în anii 1913-1916. Totodată, s-au materializat
Alături de căile ferate, reţeaua rutieră prezenta o iniţiative pentru a se crea rezerve materiale de armament,
importanţă de interes naţional, atât din punctul de muniţii, subzistente și echipament în vederea evitării
vedere al dezvoltării economice și sociale a ţării, cât și oricărei surprinderi, în cazul declanșării unei invazii
sub raport militar. inamice ori a blocării accesului spre bazele externe
Și sistemul de telecomunicaţii urma să fie mobilizat de aprovizionare, în situaţia declanșării unui conflict
în serviciul apărării naţionale. Legăturile telefonice continental.

document 2015 4 (70) 37

studii/documente
Şcolile de Artilerie şi Geniu
Imediat după izbucnirea conflictului mondial,
în august 1914, Ministerul de Război a pus la
punct Planul de completare, transformare și reparare a
armamentului, muniţiilor și materialului de război și
Planul pentru completarea echipamentului. Preocupat de
reprofilarea industriei naţionale de la producţia de pace
la cea destinată armatei, guvernul român și-a asumat
responsabilitatea investiţiilor, comenzilor și controlului
acestora. Producţia întreprinderilor de stat și private
prin care se urmărea satisfacerea unor necesităţi militare
era, din aprilie 1915, reglementată și controlată de
Comisia Tehnico-Industrială și de Direcţia Generală a
Muniţiilor din Ministerul de Război.
Datorită unei rapide angajări a industriei în serviciul
apărării naţionale au început să lucreze direct pentru
armată 33 unităţi de producţie pentru muniţii, 2 pentru
focoase, 10 de afeturi, 10 de paturi de pușcă, 67 de
grenade, 20 pentru trăsuri, prin aceasta consolidându-se
nucleul industriei naţionale de apărare.
Totodată, spre a se acoperi nevoile în continuă
creștere ale armatei s-au importat din exterior cantităţi
însemnate de muniţii, armament și echipament, în
special din Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie,
Elveţia, Statele Unite ale Americii și Rusia.
Sumele necesare, impuse de amplificarea eforturilor
pentru întărirea capacităţii de luptă și apărare a ţării, s-au
obţinut prin împrumuturi interne și externe.
În vederea coordonării mai eficiente a economiei de
apărare s-au creat noi structuri organizatorice, statul
preluând controlul asupra operaţiilor de procurare a
materiilor prime, de producţie și desfacere. La 19 martie/
1 aprilie 1915 și-a inaugurat lucrările Comisia Tehnică
Industrială, aflată în subordinea nemijlocită a Direcţiei
Superioare a Armamentului din Ministerul de Război,
care avea rolul de a organiza, îndruma și controla modul
în care era mobilizată industria privată pentru nevoile
armatei.
La 10/23 noiembrie 1915 în locul Comisiei Tehnice
s-a înfiinţat Direcţia Generală a Muniţiilor ce avea
38
ca organisme subordonate direcţii pentru industria
de stat și privată, stabilimente militare, aprovizionare
din străinătate, de studii și un Serviciu al Mobilizării
Industriale.
Direcţia Intendenţei din Ministerul de Război a
primit misiunea de a coordona acţiunile de asigurare
a necesarului în alimente și subzistenţe, folosind toate
unităţile economice, civile și militare, din ţară. S-a creat
de asemenea un Consiliu Central Sanitar, Direcţiei
Serviciului Sanitar revenindu-i obligaţia de a procura
materialele, medicamentele și produsele farmaceutice
necesare. Mobilizarea economiei pentru efortul de
război a pus la dispoziţia armatei o puternică bază
economică internă, de existenţa și durabilitatea ei
având să depindă succesul acţiunilor de luptă în anii
1916-1918.
Problemele înzestrării armatei, ale fabricării în ţară a
mijloacelor necesare apărării au stat în atenţia factorilor
de decizie și în primii ani ai perioadei interbelice.
Pornind de la faptul că stabilimentele industriale
existente (Pulberăria, Pirotehnia, Arsenalul Armatei
și cel al Marinei, atelierele de reparaţii) nu puteau
asigura decât repararea și întreţinerea armamentului și,
parţial, fabricarea muniţiei, primele măsuri întreprinse
în direcţia dezvoltării industriei naţionale de apărare au
vizat mai ales amenajarea și utilarea de capacităţi care să
faciliteze modernizarea și standardizarea armamentului
și mijloacelor de luptă aflate în dotare.
Perioada interbelică a fost dominată în cercurile
militare de specialitate de două tendinţe opuse privind
dotarea și dezvoltarea industriei naţionale de apărare.
Prima tendinţă promova ideea dezvoltării unei industrii
naţionale de apărare care să asigure independenţa cel
puţin în domeniul militar. A doua tendinţă, determinată
de slaba dezvoltare a industriei românești, considera că
înzestrarea armatei nu se putea realiza la data respectivă
decât din import3.
Acoperirea necesarului de resurse financiare pentru
dotarea armatei cu armament și mijloace de luptă
necesare, prin Decretul-lege nr. 30134 din 1934 a fost
instituit Fondul apărării naţionale, crescând de la
2 miliarde lei în anul bugetar 1935/1936 la 3 miliarde
lei în anul bugetar 1937/1938.
S-a hotărât îmbunătăţirea, în primă urgenţă, a
înzestrării cu mijloace și tehnică de luptă a trupelor
destinate acoperirii frontierei de vest. Pe primul plan
a fost situată ordinea priorităţilor, achiziţionarea de
material de infanterie și artilerie, apoi la contractarea
unor mijloace de luptă moderne: tancuri și motorizate,
armament antitanc, echipament de transmisiuni etc.
În momentul încheierii perioadei de refacere a
economiei naţionale a fost adoptată Legea pentru
4 (70) 2015 document

întreprinderile industriale în legătură cu apărarea
naţională, în baza căreia au fost înfiinţate societăţile
Copșa Mică – Cugir, cu capital româno-francez, pentru
fabricarea de armament individual, piese și muniţie de
artilerie, și Industria Aeronautică Română (I.A.R.),
profilată pe tehnică și mijloace de aviaţie.
Un moment important pentru întărirea capacităţii
de apărare l-a constituit aprobarea, la 17 aprilie 1935, de
către Consiliul Superior de Apărare a Ţării, a Planului
general de înzestrare a armatei, eșalonat pe 10 ani,
care includea și planul anterior de dotare a unităţilor
destinate acoperirii frontierei de vest și prevedea alocarea
sumelor pentru aviaţie, marină și trupele de uscat.
Astfel, materialele necesare au fost asigurate prin
comenzi din industria autohtonă, cât și din străinătate.
Pentru trupele de uscat au fost făcute comenzi
de muniţie de infanterie, artilerie, tunuri și obuziere,
aruncătoare de mine, în special din industria internă,
pentru înzestrarea aeronauticii au fost introduse în
producţie de serie avioane de concepţie proprie, iar
pentru marină, a fost achiziţionat în anul 1936, din
Italia, submarinul „Delfinul”5.
În septembrie 1940, pentru mobilizarea potenţialului
economic și financiar al ţării, a fost constituit Ministerul
Coordonării și Statului Major Economic, cu rolul de a
dirija producţia în concordanţă cu nevoile militare și,
totodată, un Secretariat de Stat al Aprovizionării, în
vederea activării producţiei.
Prin Decretul-lege asupra rechiziţiilor din 27 februarie
1940, dreptul de a face rechiziţii revenea Ministerului
Apărării Naţionale, Ministerului Aerului și Marinei,
Ministerului Înzestrării Armatei și altor departamente.
Rechiziţiile se puteau face sub formă de închiriere sau
definitivă, ultima formă adoptându-se în timp de război.
Începând cu decembrie 1940 au fost militarizate
întreprinderile industriale și instituţiile de stat și particulare
ce lucrau pentru apărarea naţională și cele prevăzute
în planul de mobilizare, care se puneau sub control și
jurisdicţie militară, personalul acestora fiind considerat
rechiziţionat în scopul asigurării funcţionării lor.
La 11 aprilie 1941, pe lângă Ministerul Apărării
Naţionale și Subsecretariatului de Stat al Înzestrării
și Administraţiei Armate, au luat fiinţă inspectorate
regionale militare, conduse de inspectori regionali
militari, cu scopul de a controla și supraveghea fabricarea
materialelor necesare mobilizării armatei6.
În anul 1941 au fost adoptate Decretul-lege pentru
mobilizarea agricolă7 prin care puteau fi rechiziţionaţi
pentru munci agricole toţi locuitorii valizi de la 12 ani
în sus, precum și Decretul-lege privind obligativitatea
muncii pentru toţi locuitorii ţării, iar prin aplicarea
legislaţiei muncii, muncitorii, tehnicienii și inginerii
document 2015 4 (70)
studii/documente
Divizia 3 Tren
care erau scutiţi de concentrare în unităţile militare, erau
mobilizaţi pe loc, iar cei care nu aveau obligaţii militare
puteau fi rechiziţionaţi pentru muncă8.
Cu toate măsurile luate în perioada anterioară
întrării în război, economia românească a cunoscut o
reducere a producţiei în toate ramurile de activitate, dar
cauzele principale ale acestui declin stăteau în rupturile
teritoriale la care România a fost supusă în anul 1940.
Pregătirea teritoriului pentru apărare
Aceeași valoroasă experienţă a anilor 1877-1878,
precum și mutaţiile produse în purtarea războiului în
ultimele decenii ale secolului al XlX-lea au determinat
guvernul român să caute cele mai bune soluţii pentru
pregătirea genistică a teritoriului pentru apărare.
Ofiţerii angajaţi în activitatea de planificare
desfășurată de Ministerul de Război și Marele Stat
Major au apreciat că în situaţia României – stat cu
frontiere lungi, raportate la suprafaţa ţării, sprijinite în
mare măsură pe obstacole naturale de felul Carpaţilor
și Dunării – amenajările cu caracter permanent ar
trebui construite pe principalele direcţii probabile
de pătrundere a inamicului și în apropierea unor
obiective vitale. Aceste lucrări urmau să contracareze
superioritatea adversarului în forţă de izbire și capacitate
manevrieră, să contribuie la realizarea unor misiuni
hotărâtoare ce reveneau armatei în războiul popular de
apărare: susţinerea acţiunilor de acoperire, mobilizare
și concentrare a efectivelor, executarea unor operaţii de
apărare de nivel strategic și operativ-strategic, pe poziţii
dinainte pregătite și protejarea unor noduri și linii de
comunicaţii care garantau manevrele de forţe și mijloace
de luptă de anvergură.
Întăr irea pe diverse planur i a armatei și
mobilizarea economiei s-au corelat îndeaproape cu
pregătirea, pe noi coordonate, a teritoriului pentru
apărare. S-au continuat lucrările pentru extinderea
și consolidarea zonelor fortificate de la Turtucaia și
Silistra și s-a executat poziţia întărită de la Bazargic.
39
studii/documente

Totodată, Marele Stat Major a dispus pregătirea civile angajaseră negocierile cu Antanta, conducerea
a trei noi aliniamente succesive de apărare: armatei a adâncit studiul ipotezelor de război împotriva
Dumbrăveni – Negru Vodă – Albești – Mangalia, Balta dublei monarhii, conștienţi că România ar putea fi
Baciu – Pietreni – Cobadin – Topraisar – Techirghiol, constrânsă să lupte pe două fronturi, în cazul în care
legate între ele spre Dunăre, între Abrud și Dumbrăveni, Bulgaria ar trece de partea Puterilor Centrale. Prin acest
Cochirleni (pe Dunăre) – Murfatlar, la 5-6 km sud de document, codificat drept Ipoteza „B”, se preconiza ca
calea ferată Cernavodă – Constanţa. Poziţiile de apărare linia Dunării și Dobrogea de sud să fie apărate de o
urmau să fie prevăzute cu centre de rezistenţă cu șanţuri armată (numerotată 3), dispusă în trei grupări: „Corpul
de tragere, diverse adăposturi și puncte de comandă, de Vest” (la vest de Olt), „Corpul Central” (între Olt
depozite de muniţii, poziţii de tragere adăpostite pentru și Argeș) și „Corpul de Est” (în Cadrilater). Un corp
artilerie și reţele de sârmă, căutându-se interzicerea de armată, alcătuit din două divizii, se concentra în
direcţiilor probabile de înaintare ale inamicului. împrejurimile Bucureștiului ca rezervă strategică. Grosul
Pentru apărarea portului Constanţa s-a organizat forţelor se desfășura în Carpaţii Orientali și Meridionali,
chiar în momentul intrării României în război un baraj cu scopul de a pătrunde prin trecători, a înainta spre
fix de aproximativ „porţile” Someșului
90 mine „Hertz”. și Mureșului și a ieși
Lucrările de fortificare în Câmpia Tisei, în
a teritoriului dintre vederea executării
Dunăre și Mare, cu operaţiilor ofensive
deosebire cele de la se propunea, totodată,
Turtucaia și Silistra, se reorganizarea
aflau – în iulie 1916 – marilor depozite de
în stare operativă. subzistente prevăzute
A m e n a j ă r i cu rezerve pentru două
1895. Baterie din Regiunea Întărită Focşani – Nămoloasa – Galaţi
genistice de campanie luni de operaţii9.
s-au executat și în alte zone ale ţării. În apropierea În anul 1915 analizele de înalt comandament au scos
Capitalei s-a preconizat crearea unei linii de rezistenţă în evidenţă împrejurările complexe în care avea să se
între Neajlov, Argeș și Sabar, pe un front de circa desfășoare acţiunea de eliberare a Transilvaniei: inamicul
40 de kilometri. mobilizat și masat pe frontiere, bazele de aprovizionare
Simultan au fost barate principalele direcţii de situate la mare distanţă, virtualii parteneri de coaliţie
pătrundere peste Carpaţi, pe văile și comunicaţiile din vecinătate confruntaţi cu grele situaţii strategice. De
importante din zona muntoasă: văile Bistriţa, aceea s-a impus concluzia să se pregătească, îndeosebi,
Bistricioara, Bicaz, Trotuș, Uz, Oituz, Putna, Buzău, acţiuni prin surprindere, valorificându-se avantajele
pasurile Tătaru, Bratocea, Predeluș, Predeal, Bran, văile efectivelor mari și a vitezei de deplasare. Trebuiau
Oltului, Jiului și pasul Vârciorova. Pe poziţii s-au dispus constituite astfel, grupuri speciale de acoperire destinate
unităţi de infanterie, artilerie și cavalerie constituite „deschiderii” trecătorilor montane și protejării acţiunilor
în așa-numitele „grupuri de acoperire”. Misiunea lor de mobilizare și concentrare, ultima urmând să se
consta în acoperirea mobilizării și concentrării armatei termine chiar la nord de Carpaţi, pe teritoriul eliberat.
de operaţii și în luarea sub control a principalelor căi În cele din urmă, după studii îndelungate, s-au păstrat
de acces spre Transilvania la declanșarea războiului de două variante de plan de campanie:
reîntregire. – ofensivă de eliberare cu forţele principale în
În preajma izbucnirii Primului Război Mondial Transilvania împotriva Puterilor Centrale, cu Bulgaria
s-a cerut conceperea unui nou plan de campanie în amică;
eventualitatea declanșării de operaţii militare împotriva – ofensivă de eliberare cu forţele principale în
Austro-Ungariei. Până în iulie 1914, pe lângă vechile Transilvania împotriva Puterilor Centrale, cu Bulgaria
proiecte (denumite codificat ABC) s-a întocmit un inamică sau fixată de forţele armate ale Rusiei și Armatei
plan îndreptat împotriva Puterilor Centrale. Ofensiva de la Salonic.
de eliberare a Transilvaniei trebuia să fie executată de După aderarea Bulgariei la coaliţia Puterilor Centrale
două armate, în cooperare cu mari unităţi aliate sârbești și, mai cu seamă, în lunile imediat următoare ocupării
și rusești: o armată urma să protejeze linia Dunării și Serbiei și Muntenegrului (octombrie-noiembrie 1915)
sudul Dobrogei, iar o divizie se concentra în rezervă la au intervenit noi modificări în domeniul planificării
București. În noiembrie 1914, în timp ce oficialităţile de campanie. S-au dezvoltat lucrările de pregătire

40 4 (70) 2015 document


pentru apărare a „capetelor de pod” din Dobrogea și
de concentrare a trupelor de acoperire pe frontiere și
s-au elaborat directive operative la nivel de armată și
instrucţiuni de mobilizare adecvate.
Pe frontul principal din Transilvania se preconiza,
în conformitate cu planul denumit Ipoteza „B”,
concentrarea Armatelor l, 2 și a „Grupului combinat
Bucovina”10. Armata l, cu Corpul l Armată și două
divizii de infanterie, totaliza 112.000 oameni, urmând
să acţioneze în Transilvania și Banat, Armata 2,
formată din „Grupul de Vest” (Corpurile 2, 3 Armată
și o divizie cavalerie), „Grupul de Nord” (Corpul 4
Armată și o divizie de cavalerie) și „Detașamentul (de
legătură) Zăbala” – în total 200.000 oameni – trebuiau
să elibereze, într-o primă fază a operaţiilor, podișul
central al Transilvaniei. Pornindu-se de la Ipoteza „B”,
se va concepe, în 1916, Ipoteza „Z” devenită Planul de
campanie al Armatei Române în războiul de eliberare
naţională și întregire statală11.
Înaintea examenului sever care urma să fie războiul
de eliberare naţională și întregire statală, Armata
Română prezenta evident și unele carenţe atât din
punctul de vedere al organizării, cât și al dotării și
instruirii. Cauze obiective – în primul rând datorate
stadiului de dezvoltare social-economică și industriei,
inclusiv de apărare, încă slab reprezentate în ansamblul
economiei naţionale – dar și unele de ordin subiectiv –
o anume neritmicitate în realizarea programelor de
consolidare la toate nivelurile a armelor și serviciilor,
care nu putea fi remediată în cei doi ani de neutralitate,
tendinţa de a mări efectivele peste puterea de încadrare
și înzestrare a lor, în așa măsură încât fiecare unitate
să reprezinte o forţă combativă capabilă să se opună
cu succes adversarului, inclusiv insuficienta pregătire
a forţelor conform învăţămintelor extrase din ultimele
desfășurări militare – au limitat dimensiunile efortului
de optimizare a capacităţii de luptă a Armatei Române.
În perioada interbelică, având experienţa războiului
de întregire statală, măsurile pentru pregătirea
teritoriului pentru apărare prevedeau executarea
lucrărilor de fortificaţii la frontierele ţării, dezvoltarea
reţelei de comunicaţii feroviare și rutiere, în concordanţă
cu ipotezele operativ-strategice stabilite de Marele Stat
Major, organizarea transmisiunilor civile și militare
pentru satisfacerea nevoilor de mobilizare a forţelor
umane și materiale, pregătirea apărării antiaeriene a
teritoriului, stabilirea obiectivelor industriale și de artă
care urmau a fi minate pentru a nu putea fi folosite de
inamic, studierea unor zone pretabile la inundaţii12.
Astfel, pentru amenajarea teritoriului pentru apărare,
Marele Stat Major a luat, începând cu prima parte
a anului 1934, un complex de măsuri ce includeau:
document 2015 4 (70)
studii/documente
elaborarea unor instrucţiuni pentru acoperire, proiecte
de operaţii, planuri de distrugere a comunicaţiilor
pe văile Someș, Crasna, Barcău și Criș, completarea
depozitelor de hrană și muniţii.
La 24 aprilie 1934 a fost aprobat Studiul echipării
frontului de vest în vederea mobilizării preventive, fiind
constituită Comisia Superioară de Fortificaţii sub
conducerea șefului Marelui Stat Major (care răspundea
de stabilirea zonelor de fortificaţii și a urgenţelor) și
Direcţia Lucrărilor de Fortificaţii, ca organ tehnic, iar
5 martie 1937, Consiliul Superior de Apărare al Ţării
a aprobat Organizarea permanentă defensivă a Frontului
de Vest, stabilindu-se traseul limitei dinainte a zonei
fortificate13.
Din 1939, pe zona de apărare de est, au fost luate
măsuri pentru întărirea raioanelor fortificate Adjud,
Nămoloasa, Brăila, efectuarea lucrărilor de provocare a
inundaţiilor pe Prutul superior și Nistru, iar pe litoral
pentru echiparea operativă a poziţiei lacul Oltina –
Negru Vodă – lacul Mangalia14.
Pentru creșterea capacităţii sistemului de comunicaţii
și corelarea acestuia cu nevoile operativ-strategice ale
ţării s-au luat măsuri ce vizau sporirea capacităţii de
transport prin modernizarea sau dublarea liniilor de cale
ferată din și spre Transilvania, construirea unui număr
important căi de pătrundere care să permită deplasarea
forţelor spre frontieră.
În domeniul telecomunicaţiilor, principala instituţie
care deţinea monopolul întregului sistem de legături
și transmisiuni era Regia Autonomă a Poștelor,
Telegrafului și Telefoanelor din România, cu capital
străin. La decretarea mobilizării ea urma să se
subordoneze Marelui Stat Major, să fie încadrată cu
care militare active și de rezervă și dotată cu aparatură
necesară comandamentelor.
În domeniul apărării antiaeriene a teritoriului,
Consiliul Superior de Apărare al Ţării nu a acordat
importanţa cuvenită și, din necesarul de 50 de baterii
antiaeriene, pentru perioada 1937-1938, se comandaseră
numai 26 baterii de artilerie antiaeriană.
Pregătirea populaţiei pentru apărare
Transformările calitative survenite în arta și tehnica
militară după Războiul de Independenţă au evidenţiat
necesitatea unei pregătiri pre și postmilitare generalizate
și permanente a tuturor forţelor umane ale naţiunii, spre
a deveni capabile să sprijine în timp de război acţiunile
armatei de operaţii. Astfel, între 1878-1914, numeroși
specialiști militari, precum și un însemnat număr de
personalităţi politice civile au acordat o mai mare atenţie
întregului complex de probleme legate de organizarea și
41
studii/documente
1935. Exerciţiu de tragere al premilitarilor
desfășurarea pregătirii întregii populaţii pentru apărarea
ţării, pe baza principiului naţiunii armate, în cadrul
măsurilor preconizate, educaţia patriotică și instruirea
ostășească a tineretului s-au aflat pe primul plan15.
Începuturile concrete ale unei activităţi organizate de
pregătire militară a tineretului, în primul rând în cadrul
școlilor, se plasează încă în deceniile 7 și 8 ale secolului
al XIX-lea. Obligativitatea pregătirii militare a
tineretului în școli fusese, dealtfel, prevăzută în Legea
organizării puterii armate din 1868, reglementată
ulterior în 1874 și pusă în practică în mai multe din
școlile din Capitală și din judeţe.
Atenţia conducerii politice și militare s-a concentrat,
cu precădere, asupra elaborării unui cadru legal
cuprinzător în scopul dezvoltării unor activităţi de
pregătire pentru apărare, elaborându-se o serie de acte
normative care reglementau activitatea permanentă a
instructorilor din școlile urbane și rurale.
Din 1883, în licee și școli normale instrucţia
militară urma să se facă de două ori pe săptămână, cu
sprijinul cadrelor regimentelor locale de dorobanţi,
organizându-se, împreună cu autorităţile militare din
teritoriu, terenuri și societăţi de tragere la ţintă și să se
acţioneze în direcţia întăririi pregătirii de luptă a întregii
populaţii. Pregătirea militară a tineretului intra între
obligaţiile curente ale șefilor de garnizoane, conform
Legii organizării comunale ce prevedea ca aceștia să fie
însărcinaţi să facă exerciţii militare cu copiii de la școală
și exerciţii de tragere cu tinerii în vârstă de la 16 până
la 21 ani16.
De asemenea, Regulamentul asupra serviciului
și instrucţiei dorobanţilor, din 1891, preciza că șefii
de garnizoane rurale erau responsabili de instrucţia
în duminicile prescrise a rezerviștilor, miliţienilor,
auxiliarilor și școlarilor, precum și a dispensaţilor și
concediaţilor. Perfecţionarea cadrului organizatoric al
pregătirii tineretului pentru apărarea patriei a dus la
promulgarea în anul 1906 a Legii pentru introducerea
42
instrucţiunii militare obligatorie în școlile primare,
secundare și profesionale la băieţi. Ea urma să se aplice
începând de la data de 1/14 septembrie 1906 și
prevedea constituirea unui serviciu special pe lângă
Ministerul Cultelor și Instrucţiunii Publice, având
denumirea de Corpul instructorilor militari școlari, care
pe linie de comandament, disciplină și justiţie militară
urma să depindă de Ministerul de Război. Teritoriul
României a fost împărţit în 5 mari regiuni școlare
militare, subîmpărţite fiecare în mai multe revizorate
și subrevizorate școlare militare. În fruntea acestuia era
numit un ofiţer cu titlul de „inspector militar general
al școlilor publice și particulare române”, asistat de
mai mulţi ofiţeri și subofiţeri. Aceștia constituiau
Inspectoratul General al Instrucţiei Militare Școlare.
Legea pentru organizarea armatei din 1908 a adus
și clarificări privitoare la obligaţiile premilitare ale
tineretului. Ea stabilea ca tinerii între 19 și 21 de ani,
înainte de începerea serviciului militar, să fie puși la
dispoziţia Ministerului de Război „duminicile, din luna
aprilie până în luna noiembrie, spre a face exerciţii fizice
militare și tragere la ţintă, până la maximum 2 duminici
pe lună și în centre situate până la cel mult 5 km de
comuna de reședinţă a lor”17.
Problema asimilării unor cunoștinţe militare
elementare în școli s-a reluat și în noua Lege asupra
învăţământului primar și normal-primar din 9/22 iunie
1909, în care se stipula ca în fiecare din școlile normale
de învăţători să se predea instrucţia militară, elevii fiind
obligatoriu înscriși în controalele armatei la împlinirea
vârstei de 20 de ani.
La nivelul consolidării organizatorice a armatei –
elementul de putere al sistemului militar de apărare,
în perioada 1914-1916 s-a elaborat și pus în aplicare
Planul de măsuri privind sporirea efectivelor sale de pace
și pe timp de război prin încorporarea unor categorii de
tineri exceptaţi până atunci de la serviciul militar. În
acest scop, au fost revizuite Legea de recrutare și Legea
de organizare a puterii armate, numărul celor recuperaţi
prin noile prevederi fiind de 416.242 oameni18.
Printr-o Lege specială din 7/20 martie 1915 s-a
acordat generalilor de brigadă și de divizie, care urmau
să se pensioneze, dreptul de a rămâne în continuare
în serviciul activ, prin aceasta asigurându-se sporirea
numărului de cadre superioare; în același an, Ministerul
de Război a facilitat absolvenţilor de facultăţi și licee
obţinerea gradului de sublocotenent în rezervă, la capătul
unei școlarizări de două luni pe lângă instituţiile speciale
de învăţământ din subordinea comandamentelor.
Schimbările produse în primul deceniu și jumătate
al perioadei interbelice au contribuit la îmbunătăţirea
structurii organizatorice a Armatei Române, aceasta
4 (70) 2015 document

constituind elementul de bază al Sistemului Naţional
de Apărare, asigurând instrucţia militară atât pentru
contingentele aflate sub arme, cât și pentru tinerii
neîncorporaţi încă sau a cetăţenilor cu stagiul încheiat
și cuprinși în rezerva armatei sau miliţii. Genurile noi
de arme, apărute în principal pe timpul desfășurării
Primului Război Mondial (tancurile, trupele chimice,
artileria antiaeriană și diferite specialităţi ale aviaţiei
militare) erau prezente și în structurile militare
românești, este adevărat în proporţii mult mai mici decât
prevederile Legii de organizare a armatei adoptată în
1924 și modificată în 1932, fapt datorat atât greutăţilor
întâmpinate în achiziţionarea materialului necesar din
străinătate, cât și imposibilităţii industriei autohtone de
a produce asemenea mijloace tehnice de luptă bazate pe
ultimele cuceriri ale știinţei și tehnicii din acea perioadă.
Astfel, s-au elaborat regulamente, directive și
instrucţiuni noi care ţineau cont de învăţămintele
reieșite din desfășurarea primei conflagraţii mondiale,
într-o primă etapă regulamentele existente înainte
de 1914 au fost înlocuite cu programe provizorii19.
La sfârșitul anului 1923 infanteria avea aproape în
totalitate regulamente noi, pentru cavalerie s-au elaborat
noi directive de instrucţie, artileria avea în vigoare
manualele, regulamentele și directivele de instrucţie
elaborate după încheierea războiului, în aeronautică
se lucra la întocmirea regulamentelor, geniul utiliza
documentaţia dinainte de război, fiind în curs de
elaborare „Regulamentul de legături și transmisiuni”,
iar pentru personalul serviciului sanitar se lucra la
modificarea regulamentelor existente.
Pe baza „Directivei generale asupra redactării
regulamentelor necesare armatei” din 25 iulie 1924,
s-a trecut de urgenţă la alcătuirea noilor acte normative
pentru toate armele și specialităţile20.
În conformitate cu reglementările elaborate, procesul
de instruire era etapizat astfel: perioada I: aclimatizarea
(încorporarea, organizarea subunităţilor) cuprindea
următoarele subperioade: instrucţia individuală,
instrucţia de luptă a grupei (tunului), instrucţia
plutonului (escadron, secţie), instrucţia companiei
(bateriei); perioada a II-a: divizată în subperioadele:
instrucţia batalionului (divizionului) și, respectiv,
a regimentului, urmate de concentrarea diviziilor;
perioada a III-a: destinată pregătirii instructorilor
gradaţi și subofiţerilor instructori pentru primirea noului
contingent21.
Pe baza Deciziei Ministeriale din iunie 192822 s-a
instituit o Comisie mixtă, sub președinţia subșefului
Marelui Stat Major, care a elaborat Instrucţiunile
provizorii pentru organizarea protecţiei populaţiei civile
contra gazelor de luptă aprobate și publicate în noiembrie
document 2015 4 (70)
studii/documente
1930. Detaşamentul Antigaz al Gardienilor Publici
1929, document ce marchează începuturile organizării
și funcţionării apărării civile în România.
Potrivit prevederilor actului normativ menţionat,
organele însărcinate cu pregătirea populaţiei în vederea
apărării contra atacurilor aeriene erau Comisia mixtă,
subordonată Marelui Stat Major, comandamentele
teritoriale de corp de armată, comitetele judeţene de
protecţie alcătuite din delegaţi ai autorităţilor locale,
comandanţii companiilor de jandarmi și ai pompierilor
militari, comandantul garnizoanei (președinte) și un
inspector de gaze (secretar).
Măsurile adoptate pe linia optimizării structurii și
conducerii sistemului naţional de apărare s-au înscris
în ansamblul demersurilor întreprinse de statul român
pentru sporirea capacităţii sale combative în contextul
agravării situaţiei politice internaţionale și a creșterii
pericolului de război. Din analiza mutaţiilor produse
în structura Sistemului Naţional de Apărare, în anii
premergători declanșării celui de-Al Doilea Război
Mondial, se desprind următoarele tendinţe: specializarea
organismelor superioare de conducere militară prin
crearea unor structuri de profil pentru coordonarea
tuturor armelor și serviciilor armatei, modernizarea
infanteriei și cavaleriei fără a se mări numărul de unităţi
și mari unităţi ale acestora (prin îmbunătăţirea structurii
regimentelor și diviziilor și dotarea corespunzătoare a
acestora), dezvoltarea trupelor destinate a desfășura
acţiuni militare în zona de munte, pe litoral, precum și a
celor de grăniceri, crearea unor unităţi independente de
artilerie specializate pentru lupta în raioanele fortificate
și în munţi. Toate acestea demonstrează preocuparea
pentru dezvoltarea armatei prin menţinerea cheltuielilor
de apărare la un nivel cât mai scăzut, acţiune însoţită
de perfecţionarea și extinderea de ansamblu a celorlalte
elemente constitutive ale Sistemului Naţional Defensiv.
Astfel, Legea asupra organizării naţiunii și teritoriului
pentru timp de război23 a reglementat o serie de măsuri
ce se adoptau pentru susţinerea efortului de apărare încă
din timp de pace și care cuprindea: organizarea forţelor
43
studii/documente
militare, orientarea opiniei publice astfel ca întreaga
naţiune să fie conștientă de eforturile ce i se cer pentru
apărarea naţională, dezvoltarea industriei, agriculturii
și comerţului în legătură cu nevoile apărării naţionale,
organizarea și dezvoltarea tuturor mijloacelor de
comunicaţii și transport, pentru a satisface atât nevoile
armatei, cât și ale populaţiei, pregătirea preregimentară
a tinerilor de la vârsta de 19 la 21 ani și organizarea
defensivă a teritoriului24.
În ceea ce privește principiile de recrutare, încorporare
și mobilizare a rămas în vigoare Legea pentru recrutarea
armatei, promulgată la 4 iulie 1930, care stabilea
durata obligaţiilor militare la 29 de ani, de la vârsta de
21 la 50 ani împliniţi, fiind împărţită în: stagiul militar
activ – 2 ani (3 ani pentru marină, grăniceri și jandarmi),
completarea – 3 ani (2 ani pentru armele în care
se efectuau 3 ani sub arme), rezerva – 15 ani și
miliţiile – 9 ani. Această împărţire a disponibilului uman
era justificată de necesitatea obţinerii unei compoziţii
omogene a marilor unităţi și unităţi ale armatei în caz
de mobilizare.
Recrutarea era organizată și condusă de Marele
Stat Major, care stabilea efectivele ce urmau să fie
încorporate în fiecare an în funcţie de necesităţile de
încadrare ale marilor unităţi, unităţi și formaţiuni ale
armatei și în limitele părţii din bugetul Ministerului
Apărării Naţionale destinate acestui scop. Recrutarea
și încorporarea cădeau în sarcina corpurilor teritoriale
și a cercurilor de recrutare, organe care executau efectiv
aceste operaţii prin intermediul unui birou specializat.
La buna desfășurare a recrutării concurau autorităţile
administrative civile locale.
Pregătirea și efectuarea mobilizării armatei de
uscat – trecerea de la organizarea de pace la cea de
război în momentul conturării unui pericol extern –
reveneau Marelui Stat Major și erau reglementate
prin instrucţiuni speciale, emise anual, care statuau
principiile, planul general de mobilizare, numărul,
compunerea și efectivele comandamentelor marilor
unităţi și unităţi, precum și toate detaliile acestei operaţii
complexe. Mobilizarea aviaţiei și marinei era coordonată
de organele de conducere ale acestor arme, la ordinul și
cu aprobarea Marelui Stat Major.
Planul general de mobilizare a armatei era întocmit
în strânsă corelaţie cu planurile de operaţii în vigoare la
acea dată. Alcătuirea acestui document fundamental al
mobilizării pornea de la trei elemente de bază: ordinea
de bătaie de pace a armatei, numărul marilor unităţi
prevăzute pentru război, precum și compunerea organică
a acestora în raport cu posibilităţile de dotare la data
intrării în vigoare a planului.
44
Decretarea mobilizării era atributul exclusiv al
comandantului suprem, înștiinţarea rezerviștilor
efectuându-se prin ordine de chemare (trupă) și
telegrafic (ofiţerii și subofiţerii), în anul 1937 disponibilul
de mobilizare era de 3.437.267 oameni, reprezentând
17,60% din totalul populaţiei ţării. În lucrările de
mobilizare erau incluși, din cauza dificultăţilor
financiare, doar l.546.641 combatanţi, adică mai puţin
de jumătate din disponibil.
Concentrarea efectivelor și materialelor necesare
trecerii la organizarea de război revenea corpurilor
de armată (similare), care constituiau unitatea de
mobilizare, diviziilor și brigăzilor, ca organe intermediare
de supraveghere, regimentelor (similare), ca organe de
execuţie propriu-zise ale mobilizării. Marile unităţi și
unităţile constituite la decretarea mobilizării, în plus
faţă de cadrul de pace, erau formate prin dublarea sau
triplarea efectivelor structurii ierarhice inferioare.
O importanţă deosebită a fost acordată reducerii
timpului afectat mobilizării (5 zile pentru infanterie,
6 zile pentru artilerie și cavalerie, 7 zile pentru servicii),
deoarece inamicii potenţiali, în special Ungaria, își
axaseră concepţia operativă pe atacul prin surprindere
și în forţă.
Începând cu anul 1935, dar mai ales după 1938, când
pericolul unei agresiuni declanșate prin surprindere
devenise iminent pentru România, Marele Stat Major
și-a orientat eforturile către pregătirea mobilizării
parţiale (preventive), acţiune ce urma să fie declanșată
în perioadele de tensiune politică internaţională.
Mobilizarea parţială viza ridicarea efectivelor și dotării
trupelor destinate unui anumit front (Vest, Sud sau
Est) la nivelul părţilor active, prin concentrarea pentru
instrucţie, fără decretarea mobilizării, în virtutea acestei
concepţii, Marele Stat Major a elaborat, în septembrie
1938, Planul „Maramureș” privind mobilizarea părţilor
active ale marilor unităţi și unităţi de pe frontul de
vest, apreciat drept cel mai periclitat. Planul a fost
pus în aplicare în perioada 15-20 martie 1939 în faţa
ameninţării reprezentate de agresiunea Ungariei asupra
Cehoslovaciei. Ulterior, între 21-30 martie 1939, a avut
loc mobilizarea totală a forţelor destinate Fronturilor
de Vest și de Sud.
Pregătirea cadrelor active se realiza în instituţiile
militare de învăţământ, fiind completată prin cursuri,
stagiu la unităţi, participarea la aplicaţii (manevre) și
prin promovarea de examene ce condiţionau numirea
în funcţii sau înaintarea în grad, iar a celor de rezervă –
după absolvirea școlilor de profil – prin convocări
periodice și antrenamente în cadrul manevrelor la care
participau îndeplinind funcţii specifice gradului, armei
4 (70) 2015 document
 studii/documente

și specialităţii din care făceau parte. Factorii de decizie
politică și militară ai statului român au manifestat
preocupare pentru instruirea armatei permanente și
pregătirea pentru apărare a tuturor cetăţenilor valizi.
Unii dintre cei mai valoroși absolvenţi ai Școlii
Superioare de Război erau trimiși pentru specializare
la diferite instituţii superioare de învăţământ militar
din străinătate, prilej de a cunoaște cele mai moderne
mijloace introduse în dotarea trupelor și procedeele de
pregătire a altor armate. Specializări prin frecventarea
unor școli din străinătate se realizau în Franţa (în
domeniul aeronauticii, marinei, chimiei, medicinii,
știinţe juridice), Canada (aeronautică), Italia (marină)
și Belgia (educaţie fizică).
Pe aceleași principii funcţiona Școala Superioară de
Intendenţă, care asigura pregătirea specială a ofiţerilor de
administraţie pentru conducerea și controlul serviciilor
armatei. Absolvirea se făcea în aceleași condiţii ca la
Școala Superioară de Război.
Școlile de subofiţeri, maiștri și specialiști militari
funcţionau pe lângă centrele de instrucţie, școlile
de ofiţeri sau, în cazul transmisiunilor, la regimente.
Candidaţii erau selecţionaţi din rândurile sergenţilor cu
stagiul militar îndeplinit, în termen sau aflaţi „în primul an
de completare”25. Programele de învăţământ ale acestora
erau orientate cu precădere spre cursurile practice, care
deţineau o pondere de peste 70% din durata școlii26.
Pentru formarea corpului de tehnicieni, în 1924 au
fost înfiinţate școlile de specialităţi ce au funcţionat pe
lângă inspectoratele tehnice ale armelor.
Așadar, eforturile statului român direcţionate
spre optimizarea structurilor armatei, perfecţionarea
recrutării și mobilizării au fost încununate de unele
succese ce s-au concretizat în întărirea și modernizarea
pe ansamblu a organismului militar ca element de
bază al sistemului naţional de apărare, într-o oarecare
îmbunătăţire a dotării acestuia, în extinderea pregătirii
altor categorii ale populaţiei în vederea participării la
efortul naţional de apărare.

The Preparation for Defense of the Economy,

the Territory and the Population
Captain-commander Marius-Corneliu Croitoru

Abstract: After the Independence War the political-military representatives started to analyze and
create plans in order to prepare the territory, the economy and the population in case of an external
aggression. The measures were not totally realized because of objective and subjective causes.

Keywords: territory, population, economy, national defense system, aggression

NOTE

1 13
Serviciul Istoric al Armatei. A.M.R., Fond Marele Stat Major – Secţia 3 Operaţii, dosar nr. crt.
2
„Monitorul Oastei” nr. 11 din 12 iunie 1878, p. 3. 1380, ff. 186-193.
3
Colonel conf. univ. dr. Eugen Cican, Managementul resurselor 14
Ibidem, dosar nr. crt. 1591, f. 601.
de apărare în Armata României (1919-1946), Bucureşti, Editura 15
*** Istoria militară a poporului român, vol. V, Bucureşti, Editura
Academiei de Înalte Studii Militare, 2003, p. 16.
4 Militară, 1988, p. 228.
„Monitorul Oficial” nr. 262 din 13 noiembrie 1934, pp. 7065-7066.
16
5
*** Istoria militară a poporului român, vol. VI, Bucureşti, Editura Ibidem, p. 229.
17
Militară, 1989, p. 226. Ibidem, p. 230.
6
Colonel conf. univ. dr. Eugen Cican, Op. cit., p. 20. 18
Ibidem, p. 349.
7
„Monitorul Oficial” nr. 61 din 13 martie 1941, pp. 1245-1251. 19
8
A.M.R., Fond Marele Stat Major, Secţia 5, dosar nr. crt. 37, ff. 57-61.
Idem, nr. 113 din 15 mai 1941, pp. 2608-2609. 20
9
*** România în Războiul Mondial 1916-1919, vol. I, Bucureşti, Ibidem, ff. 25, 30, 35, 37.
Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1934, 21
*** Istoria militară a poporului român, vol. VI, Bucureşti, Editura
pe larg pp. 212 – 221. Militară, 1989, p. 175.
10
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond 948, dosar 22
„Monitorul Oficial” nr. 141 din 29 iunie 1928, pp. 5722-5723.
nr. crt. 496, ff. 92-93. 23
Idem, nr. 96 din 27 aprilie 1933, pp. 2942-2945.
11
Ibidem, f. 97. 24
12
„Monitorul Oficial”, partea I, nr. 96 din 27 aprilie 1933; Legea asupra Ibidem, p. 2942.
25
organizării naţiunii şi teritoriului pentru timp de război promulgată A.M.R., Fond Marele Stat Major, dosar. nr. crt. 291, ff. 52, 114, 203.
26
prin Înaltul Decret nr. 1245. Ibidem, f. 126.

document 2015 4 (70) 45

studii/documente

Combatant în ambele războaie mondiale

CĂPITANUL DE REZERVĂ ARHITECT NICOLAE GEORGESCU,

COAUTOR AL MONUMENTULUI INFANTERIEI
Comandor dr. Marian MOŞNEAGU1

F
iul Eufrosinei și al lui Petre N. Georgescu, fost În perioada 16 ianuarie-
mic funcţionar la Fabrica de săpunuri „T.C. 20 februarie 1940 a fost
Zamfirescu” din Capitală, Nicolae Georgescu concentrat la Armata 3, iar de
s-a născut pe 17 noiembrie 1892 în București. A absolvit la 16 august la 31 octombrie
școala primară între anii 1899 și 1903, Liceul „Matei 1940 la Regimentul 1 Căi
Basarab” în anul 1911 și Școala Superioară de Arhitectură Ferate. În „Foaia calificativă”
din București, în 1916. de la 1 noiembrie 1939
Odată cu începerea Primului Război Mondial până la 31 octombrie 1940,
a fost înrolat ca elev al Școlii Militare de Geniu. comandantul Geniului de
La 1 iunie 1917 a fost înaintat la gradul de sublocotenent la Armata 3 i-a întocmit
în Regimentul 1 Căi Ferate. următoarea notă: Rezistent,
sănătos, poate suporta greutăţile Căpitanul de rezervă arhitect
În campanie, în cele două războaie mondiale Nicolae Georgescu (Colecţia
unei campanii. Of iţerul a
maestrului Petre Georgescu-Dedy)
În „Foaia calificativă” pe anul 1916-1918, de făcut campania 1916-1918
la 1 noiembrie 1916 „Căpitanul de rezervă Georgescu P. Nicolae, concentrat la și deci are experienţa necesară.
până la 31 octombrie regiment la propria sa cerere, a comandat în acest interval La Comandamentul Geniului a
1918, comandantul de timp Compania 9 PS. Ofiţer de rezervă cu o pregătire fost repartizat la Biroul Tehnic
Regimentului 1 Căi intelectuală deosebită, a condus în condiţii bune compania cu direcţia lucrărilor pentru
Ferate, colonelul Matei graţie tactului de care a dat dovadă şi mai ales sufletului amenajarea depozitelor de muniţii.
Vlădeanu menţiona: său, înţelegător de nevoile celor mici. A ştiut să fie drept Această însărcinare a executat-o
Absolvent al Școlii de cu subalternii şi şi-a câştigat dragostea lor. Sever cu cei în mod conștiincios și lăudabil,
care nu-şi fac datoria, a reuşit în cele mai severe ocazii
Artilerie și Geniu pentru să-i pună pe calea cea dreaptă. Fiind arhitect de valoare arătând foarte bune cunoștinţe
of iţeri de geniu. Mutat a dat un foarte preţios concurs în opera de gospodărire de specialitate, f iind și arhitect
în Regimentul de Căi a regimentului. Numele său a fost legat de toate lucrările diplomat cu practică îndelungată.
Ferate la 1 aprilie 1917 importante executate de regiment. Îl caracterizez Foarte Punctual la serviciu, disciplinat
ca plutonier cu termen bun ofiţer de rezervă”. și respectuos faţă de superiorii săi.
redus, când a fost Colonel Aldea Ţugui Ţinuta ireproșabilă, manierat, cu
repartizat Companiei a Comandantul Regimentului 1 Transmisiuni conduită bună în societate, bun
7 Căi Ferate. La 15 mai camarad. În general este un ofiţer
1917 a fost luat parte la demontarea liniei ferate Crasna – de rezervă foarte bun, căruia i se poate încredinţa orice
Huși până la 20 iulie 1917, când a fost trimis cu divizia de lucrare de natură tehnică. Dat fiind faptul că este locotenent
distrugeri în regiunea Dolhasca. I s-a încredinţat pregătirea de rezervă cu vechimea în grad corespunzătoare, merită a
podului peste Prut de la Lespezi, de unde a trecut apoi la înainta la gradul de căpitan în rezervă.
podul de la Dumbrăveni – Huţani și unde a rămas până La rândul său, locotenent-colonelul Gheorghe
la sfârșitul lui noiembrie 1918. A avut în primire în urmă Ortensiu I. Panţu, comandantul Regimentului 1 Căi
lucrările pregătitoare pentru distrugeri în regiunea liniei Ferate a consemnat: La Regimentul 1 C.F. a fost repartizat
ferate Bacău – Adjud. În timpul unei explozii în gara Adjud la Compania 1 Pod ca [sic!] comandant de pluton, unde a
a unui vagon cu muniţii, s-a distins prin modul cum a căutat luat parte la lucrările de poduri C.F.R. pe linia Ploiești –
să localizeze incendiul. Ofiţer de rezervă care și-a făcut bine Predeal, dând dovadă că posedă frumoase cunoștinţe tehnice,
datoria. Comandantul său de companie îl califică bine. Nu multă practică, bun organizator de șantier și priceput
a fost rănit și nici decorat2. conducător de oameni. A condus lucrările, succesiv, ziua și
La 1 iulie 1924 a fost înaintat în gradul de locotenent noaptea, deoarece se lucra pe echipe de schimb. Cu toată vârsta
în rezervă. înaintată (48 ani – n.n.), a dovedit o mare putere de muncă

46 4 (70) 2015 document


și rezistenţă, precum și un dezvoltat simţ al datoriei. Între
timp a construit și baraca dormitor, magazii etc. pentru
unitate. A fost de un real și preţios ajutor comandantului de
companie. Ofiţer de multă nădejde3.
Generalul Gheorghe T. Coatu, comandantul Brigăzii
de Căi Ferate a fost de acord cu aprecierile șefilor săi
direcţi, subliniind faptul că este un ofiţer bine pregătit
tehnic și cu dragoste de serviciu. A comandat în bune condiţii
plutonul și a obţinut frumoase rezultate pe șantier. Bun ofiţer
de rezervă, merită a înainta la gradul de căpitan de rezervă4.
La 10 mai 1941 a fost înaintat în gradul de căpitan
de rezervă.
De la 14 iunie la 31 octombrie 1941 a fost concentrat
și detașat la Regimentul 1 Transmisiuni, care l-a pus la
dispoziţia Direcţiei Fortificaţiilor.
În „Foaia calificativă” pe anul 1940-1941, de la
1 noiembrie 1940 până la 31 octombrie 1941, maiorul
Aldea Ţugui, șeful Biroului 3 Execuţie a consemnat:
Înfăţișare și conformaţie plăcută. Sănătos, rezistent, poate
face campanie. Ţinuta foarte îngrijită. Aptitudini fizice:
foarte bune. Temperament activ, energic, prevăzător și cu
iniţiativă. Are hotărâre și voinţă. Cu putere de muncă și
perseverenţă. Concepţie foarte frumoasă. Caracter distins.
Aptitudini militare foarte bune. Inteligenţă vie, judecată
limpede și completă. Cu mult bun simţ. Foarte metodic
în lucrări. Cultura generală foarte întinsă, este arhitect
diplomat. Cultura profesională temeinică. Ofiţer de rezervă
capabil, disciplinat, cu multă autoritate și prestigiu. Are
simţul onoarei și datoriei frumos dezvoltate. Cu curajul
răspunderii. Bun camarad. Loial, demn, moral și integru.
Conduită și maniere foarte frumoase. Execută ordinele la
timp și complet. Sincer și drept în toate ocaziile. Ofiţer de
rezervă educat. A fost întrebuinţat pe timpul concentrării
sale astfel: de la 14 iunie-30 iulie ca delegat al Direcţiei
în Comisia de constatare la Sectorul de lucru nr. 8. De la
31 iulie-31 octombrie a funcţionat în Direcţie, la Biroul
3 Evidenţă, pentru verificarea lucrărilor de antrepriză
în vederea lichidării acestora. Datorită însușirilor sale de
muncă, pricepere și perseverenţă și mai ales a frumoasei sale
experienţe, fiind un distins arhitect în viaţa civilă, a adus
reale servicii, în toate însărcinările avute. Foarte punctual
la serviciu. Îndeplinește serviciul foarte bine.
La rândul său, directorul Fortificaţiilor, colonelul
Dumitru I. Vasiliu a fost de acord cu notele șefului său
direct, arhitectul Nicolae Georgescu fiind un Foarte bun
căpitan de rezervă de geniu5.
În perioada 1 noiembrie 1942-1 aprilie 1943 căpitanul
de rezervă Nicolae Georgescu a fost concentrat cu
regimentul la propria sa cerere.
În „Foaia calificativă”pe anul 1943,de la 1 noiembrie 1942
până la 31 octombrie 1943, comandantul Regimentului 1
Transmisiuni, colonelul Aldea Ţugui constata: căpitanul
de rezervă Georgescu P. Nicolae, concentrat la regiment la
document 2015 4 (70)
studii/documente
propria sa cerere,
a comandat în
acest interval de
timp Compania
9 P.S. ( Pa r t e a
Sedentară – n.n.).
Of iţer de rezervă
c u o p r e gă t i r e
intelectuală
deosebită, a condus
în condiţii bune
compania graţie
tactului de care
a dat dovadă și
mai ales sufletului
său, înţelegător de
nevoile celor mici.
A știut să fie drept Fraţii arhitecţi Nicolae şi Pascal Georgescu
în timpul Primului Război Mondial
cu subalternii și (Colecţia maestrului Petre Georgescu-Dedy)
și-a câștigat
dragostea lor. Sever cu cei care nu-și fac datoria, a reușit în
cele mai severe ocazii să-i pună pe calea cea dreaptă. Fiind
arhitect de valoare a dat un foarte preţios concurs în opera de
gospodărire a regimentului. Numele său a fost legat de toate
lucrările importante executate de regiment. Îl caracterizez
Foarte bun ofiţer de rezervă6.
În perioada 3 aprilie-1 mai 1944 căpitanul de
rezervă Nicolae Georgescu a comandant în continuare
Compania 9 în zona de dispersare, ocupându-se
îndeaproape de bunul trai al regimentului.
Pentru meritele sale deosebite a fost distins cu Medalia
„Steaua României” (Brevet nr. 15164/1939), „Crucea
comemorativă de război” cu 3 barete (Brevet nr. 60585/
1939) și „Coroana României” în gradul de cavaler.
Un artizan al Capitalei
După demobilizare, în anul 1919 și-a luat diploma de
arhitect, fiind încadrat ca arhitect proiectant la Societatea
„Construcţia Modernă”, până în anul 1924. Între anii
1938 și 1940 a fost angajat la Societatea „Construcţii
Civile”.
Activând ca liber profesionist, am luat parte la concursurile
publice de arhitectură, obţinând Premiul I la multe din ele.
Citez câteva din aceste lucrări mai importante pe care le-am
proiectat: Camera de Comerţ și Industrie Iași, Internatul
din Năsăud, Facultatea de Farmacie din București – având
colaborator pe arhitectul Teodosiu Lucian, precum și Primăria
din Bdul Banu Manta – astăzi Sfatul Popular al Raionului
Griviţa Roșie (Primăria Sectorului 1 – n.n.) – având
colaborator arhitectul Cristinel George7, orașul munci-
toresc Ucea8 (Victoria – n.n.), Primăria din Făgăraș,
Cercul Militar din Cluj, Primăria din Piaţa Amzei din
47
studii/documente

București, cu Teatrul „Studio”, Halele „7 Noiembrie” din moștenitorul Tronului, președinte – generalul de divizie
Parcul Domeniilor, Halele din Râmnicu Sărat și multe case Gheorghe Mărdărescu, membri – generalii de brigadă
de locuit în Capitală și în ţară9. Constantin Dragu și Ștefan Ștefănescu și coloneii Radu
Între anii 1946 și 1947 Nicolae Georgescu a făcut Rosetti, Grigore Rasoviceanu, Toma Dumitrescu și
parte dintr-un colectiv de arhitecţi care au realizat Constantin Miltiade și secretarul comitetului – maiorul
planurile Teatrului Naţional din Capitală, proiect Dumitru Ionescu.
obţinut prin concurs public de arhitectură, iar între anii Pentru a se aduna fondurile bănești necesare realizării
1948 și 1949 a făcut parte din colectivul care a realizat monumentului, s-a făcut apel la instituţiile bancare
„Sistematizarea orașului Sf. Gheorghe”, la solicitarea și autorităţi, cât la corpul ofiţerilor de infanterie, al
M.A.I. subofiţerilor și chiar la trupă, cu rugămintea de a-și da
Din anul 1950 a început să activeze la Institutul de solda pe o zi pentru mărirea fondului Monumentului
Proiectări Construcţii Industriale (I.P.C.I.), lucrând Infanteriei.
iniţial construcţii civile, ulterior fiindu-i încredinţat Printre președinţii activi ai Comitetului de conducere
Atelierul Construcţiilor Industriale. În I.P.C.I. și al Monumentului Infanteriei s-au numărat generalii de
I.P.C.M.C. a proiectat numeroase complexe industriale, divizie Gheorghe Mărdărescu (1921-1922), Ion Popescu
edificii social-culturale și locuinţe muncitorești afectate (1922-1926), Ștefan Panaitescu (1927-1928), Constantin
acestor platforme industriale, printre care Fabricile de Dragu (1928-1929), Ernest Broșteanu (1929-1930),
Ciment din Medgidia și Bicaz, dezvoltarea Fabricilor Toma Dumitrescu (1930-1931), Mihail Florescu (1931-
de Ciment din Fieni și Turda, Fabrici de cărămizi 1934), inspectorul general de armată Nicolae Condeescu
la Mureșeni, Roman (1934-1936), respectiv
și Doaga, Ateliere de generalii de divizie
prefabricate la Turda To m a D u m i t r e s c u
ș i B r a ș o v, c r a m e (iulie-septembrie
industriale la Valea 1936) și Niculae Uică
Călugărească și Tohani, (septembrie 1936-
Fabrica de geamuri 1937)12.
Scăieni etc. În anul 1930,
Din octombrie generalul Ernest
1958 a fost arhitectul Broșteanu, în calitate
șef al Sectorului de de președinte al
Arhitectură la I.P.C.I. și Planul oraşului muncitoresc Ucea (astăzi Victoria), jud. Braşov Comitetului de
(Colecţia maestrului Petre Georgescu-Dedy)
ulterior la I.P.C.M.C., conducere, a întreprins
coordonând, în afara lucrărilor industriale enumerate, demersurile necesare pentru a obţine o locaţie în
realizarea a peste 3.500 de apartamente în Capitală, București unde să se înalţe acest monument.
respectiv ansamblul Pieptănari, ansamblul Mărășești – Ulterior, s-a hotărât să se întocmească condiţiile
Șincai și ansamblul de locuinţe din jurul Sălii Palatului. unui concurs de machete între artiștii de specialitate din
România pentru realizarea Monumentului Infanteriei, care
Coautor al Monumentului Infanteriei să simbolizeze eroica jertfă făcută de această armă în marele
În anul 1921, un grup de ofiţeri de infanterie a și dreptul nostru război de Întregirea Neamului, cu termen
propus construirea Monumentului Infanteriei, care de depunere la 15 decembrie 1930.
să simbolizeze jertfa și eroismul de care a dat dovadă La acest al treilea concurs de machete din data de
această armă în Războiul pentru Întregirea Neamului . 15 decembrie 1931 s-au prezentat un număr de 19 artiști
10

Generalul de corp de armată în rezervă Gheorghe sculptori, care au depus spre jurizare 23 de machete,
Mărdărescu11, pe atunci inspector al Infanteriei, a propus câștigători fiind desemnaţi sculptorul Ion Jalea și
alcătuirea unui comitet care să iniţieze măsuri pentru arhitectul Ion Popa.
strângerea fondurilor necesare. Această însărcinare i-a Întrucât între timp, arhitectul Ion Pop s-a îmbolnăvit
revenit generalului Constantin Dragu. grav și după câtăva vreme a încetat din viaţă, sculptorul
La solicitarea Comitetului, Regele Ferdinand a dat Înalta Ion Jalea a făcut apel la serviciile arhitectului Nicolae
Sa aprobare pentru realizarea Monumentului Infanteriei, iar Georgescu, care obţinuse premiul II la concursul de
A.S.R. Principele Carol, moștenitorul Tronului, a binevoit machete.
să accepte președinţia de onoare al acestuia. Astfel, primul Cu adresa nr. 15142 din 24 aprilie 1934, Comisia
Comitet al Monumentului Infanteriei a fost alcătuit Monumentelor Publice a autorizat executarea
din președinte de onoare – A.S.R. Principele Carol, Monumentului Infanteriei. Contractul semnat de către

48 4 (70) 2015 document


părţi pe 25 mai 1934, a fost
autentificat la Tribunalul
Ilfov, Secţia Notariat pe
14 iunie 1934.
Pe 1 iulie 1934 s-a pus
temelia acestei opere și
au început lucrările de
arhitectură. Sculptorul Ion
Jalea și arhitectul Nicolae
Georgescu s-au conformat
întocmai dispoziţiilor din
contract care precizau ca
înainte de turnarea în bronz
a întregului ansamblu, Monumentul Infanteriei – detaliu (Colecţia maestrului Petre Georgescu-Dedy) săpate numele principalelor
Monumentul Infanteriei
să fie executat în ghips și
așezat complet pe soclul
părţii arhitecturale.
Executarea și înălţarea
Monumentului Infanteriei
au durat aproape doi ani
ș i j u m ă t a t e. Ur m ă r i n d
î n d e a p ro a p e c o n d i ţ i i l e
generale ale concursului,
sculptorul Ion Jalea13, ofiţer
de rezervă de infanterie,
rănit în Războiul pentru
Întregirea Neamului, a făcut
să vibreze într-un ansamblu
perfect sufletul ostașului
român, hotărât și dârz, al
infanteristului român care,
luptând piept la piept cu vrăjmașul,
a fost neînfricat și viteaz între viteji.
Un obelisc înalt pornea din
evantaiul câtorva trepte urcând
semeţ, înconjurat la bază, pe un platou
de piatră, de mai mulţi ostași de bronz
în poziţie de atac. [...] Lucrarea
era într-adevăr impunătoare.
Infanteriștii, grupaţi pe masivul
postament spre care suiau șapte trepte,
apăreau pornind la atac sunând
din goarnă, cu sabia în mână și
cu drapelul desfășurat, trăgând cu
mitraliera, ghemuiţi în tranșee,
urmărind inamicul. Fiica artistului,
pictoriţa Ala Jalea Popa, își amintește:
„Pentru Monumentul Infanteriei,
tata nu a avut loc să lucreze în
atelierul lui. A lucrat în strada Andrei
Mureșanu, unde a închiriat un atelier
și bineînţeles că am mers și noi să
vedem. Mi-l amintesc pe Ion Popovici
document 2015 4 (70)
Ziarul „Adevărul”
Programul solemnităţii depunerii jurământului de către elevii
Şcolii Pregătitoare de Ofiţeri şi sfinţirii Monumentului Infanteriei
(Colecţia maestrului Petre Georgescu-Dedy)
Monumentul Infanteriei –
arhitecţi Nicolae şi Pascal Georgescu, sculptor Ion Jalea
(Colecţia maestrului Petre Georgescu-Dedy)
studii/documente
și bineînţeles că era și Cristea
Grosu, care ajutau acolo. Și
știu că există și o fotografie
din atelier când lucra la
Monumentul Infanteriei.
Erau sculpturi mari, cu
schele... La inaugurare nu
ne lua, eram mici, mergeam
la școală. Pe urmă, când
mergeam la Șosea să ne
plimbăm, treceam pe lângă
Monumentul Infanteriei”.
În marmura obeliscului erau
bătălii din Războiul pentru
Independenţă și din cel de
Întregire. Dar, în 1940, când a
fost înălţată peste drum statuia
ecvestră a lui Ferdinand
Întregitorul, Monumentul
Infanteriei a fost condamnat
să dispară. Există două
versiuni cu privire la motivele
acestei hotărâri. Una este că
însuși Hitler îi ceruse lui Ion
Antonescu să desf iinţeze un
memento al biruinţei românești
asupra Germaniei. A doua se
referea la amplasarea statuii
lui Ferdinand peste drum. Era
necuviincios ca ostașii români
să-și îndrepte armele spre regele
lor. Monumentul era condamnat!
Soclul a fost demolat, iar piesele
metalice, demontate și depozitate.
Din păcate, ele au dispărut, la fel
cum au dispărut și componentele
Monumentului Eroilor Corpului
Didactic, din vecinătate, monumentul
demolat în același an 1940 și din
același motiv14.
Împreună cu sculptorul Jalea,
cu o preţioasă și largă colaborare
s-a afirmat și arhitectul Nicolae
Georgescu. Cu o intuiţie artistică
desăvârșită, Nicolae Georgescu
a înfăptuit partea de arhitectură,
de un model sobru și impunător,
studiat în cele mai mici detalii,
pentru a se adapta perfect la opera
sculpturală, făcând împreună un tot
omogen și bine armonizat.
După 15 ani de muncă stăruitoare,
Monumentul Infanteriei a fost
49
studii/documente

dezvelit și sfinţit Dăncilă și diaconul

joi, 2 decembrie Tatulea.
1937, la ora 11, La finalul
în Piaţa Salonului inter venţiei sale,
Oficial al Artelor generalul adjutant
( Ș o s e a u a Ioan Ilasievici,
Kiseleff ), în ministrul Apărării
prez enţa M.S. Naţionale i-a
Regele Carol transmis primarului
al II-lea și a general al Capitalei:
Marelui Voievod În toiul acestei clipe de
Mihai, după sărbătoare, cu emoţie
depunerea încredinţăm g r ijii
jurământului de dv. acest monument
credinţă de către al infanteriei ce se
promoţia a VI-a ridică pe drumul
a Școlii Pregă- i n t ră r i i t r i u m f a l e
titoare de Ofiţeri. în Capitala Ţării a
La solemnitate armatelor biruitoare,
spre amintirea vitejiei
au mai participat
și jertfei ei pentru Ţară
G h e o r g h e
și Rege15.
Tătărescu,
În cuvântul său,
președintele
regele Carol al II-lea
consiliului, Revista „Realitatea Ilustraţiunea Română” a subliniat elevilor:
generalul adjutant Pentru jurământul
Ioan Ilasievici, ministrul Apărării Naţionale, ing. Radu Revista „Realitatea Ilustrată” vostru din anul acesta
Irimescu, ministrul Aerului și Marinei, generalul Paul s-a ales acest loc. S-a hotărât ca legământul ce-l veţi face
Teodorescu, subsecretar de stat la apărarea naţională și pentru toată viaţa să se desfășoare în faţa monumentului
Alexandru G. Donescu, primarul general al Capitalei, jertfei infanteriei. Aceasta să fie o pildă pentru îndeplinirea
precum și numeroși alţi demnitari, ofiţeri și atașaţi datoriei voastre. Acest bronz să vă arate, în această clipă
militari străini. în care intraţi definitiv în familia mare a Oștirii, calea
Serviciul religios a fost oficiat de P.S.S. episcopul ce aveţi de urmat: cale de credinţă, cale de sacrificiu, dar
dr. Partenie Ciopron, înconjurat de un sobor de preoţi în același timp o cale de înaltă mulţumire sufletească și
compus din preoţii Inocenţiu Ștefănescu, Georgescu, morală. Tot viitorul este clădit pe opera înaintașilor și, în

Ziarul „Adevărul” Ziarul „Timpul” Ziarul „Universul”

50 4 (70) 2015 document

 studii/documente

această zi în care vă legaţi în faţa lui Dumnezeu să fiţi
credincioși până la ultima picătură de sânge Regelui și
Patriei voastre, să aveţi totdeauna în faţa ochilor vie pilda
celor dinaintea voastră.
Facă-se, dacă ţara va avea nevoie de voi, să f iţi la
înălţimea exemplului lor. Așa să vă ajute Dumnezeu!16.
Din nefericire, în anul 1940, măsurile dictate
de procesul de sistematizare a Pieţei Victoriei în
concordanţă cu finalizarea Palatului Consiliului de
Miniștri și a amplasamentului statuii ecvestre a regelui
Ferdinand Întregitorul, pe vatra Pavilionului Artelor,
demolat în acest scop, Monumentul Infanteriei a fost
condamnat să dispară. Soclul a fost demolat, iar piesele
metalice, deși demontate și depozitate, au dispărut în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Am stat de vorbă cu sculptorul Ion Jalea și l-am
întrebat ce știe despre opera sa – consemnează locotenent-
colonelul Niculae Niculae. Mi-a mărturisit cu amărăciune
că nu știe nimic. Își amintește doar că prin anul 1939 sau
1940 a fost scos, dus pe cheiul Dâmboviţei unde a stat aruncat
o bucată de vreme, apoi nu se mai știe ce s-a făcut cu el.
„Probabil – spunea I. Jalea – l-au topit pentru că era făcut
dintr-un bronz foarte bun”17.

Captain (r) Architect Nicolae Georgescu, co-author of the Infantry Monument

Captain (N) Marian Moşneagu, Ph.D.
Abstract: Captain (r) Nicolae Georgescu, combatant in the First and the Second World War, has a meritorious
contribution to the creation of some cultural institutions, industrial buildings and apartments in Bucharest and in different
cities of our country. One of its exceptional works of art was the Infantry Monument, realized with sculptor Ion Jalea.
Infantry Monument has been unveiled on December 2, 1937, at Official Salon of Arts Square (Kiseleff Drive)
in the presence of HM the King Carol II-nd after the Military Oath of the VI-th Class of Bucharest’s “Infantry
Officers Preparatory School”.
Unfortunately, in 1940 the measures imposed by the systematization of Victoria Square and the setup of equestrian
statue of HM the King Ferdinand I-st have imposed the removal of the Infantry Monument. The component parts
had disappeared in unclear circumstances during the Second World War and the Infantry Monument remained
only a memory.
Keywords: Nicolae Georgescu, Captain (r), combatant in the First and the Second World War, architect diplomat,
co-author of the Infantry Monument, Bucharest, 1937-1940

NOTE

1
Serviciul Istoric al Armatei
2
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond C.M. Oraş
Bucureşti, Căpitani, dosar nr. crt. 1139, f. 5.
3
Ibidem, f. 24.
4
Ibidem.
5
Ibidem, ff. 25-26.
6
Ibidem, f. 27.
7
George (Georges) Cristinel (1871-1961), arhitect român de renume, autor
al unor edificii impozante precum biserica în stil bizantin Sf. Nicolae de
pe Calea Guşteriţei şi Liceul „Carol I” din Sibiu, Catedrala Ortodoxă din
Cluj-Napoca, Biserica ortodoxă „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din
Orăştie, Casa Universitarilor din Cluj, Mausoleul de la Mărăşeşti, împreună
cu Constantin Pomponiu ş.a.
8
Prin Decretul Marii Adunări Naţionale al Republicii Populare
Române nr. 28 din 22 februarie 1951, au fost declarate de utilitate publică
şi expropriate terenurile din comunele Ucea de Jos, regiunea Sibiu, Corbi
şi Uncea de Jos, necesare pentru construirea oraşului muncitoresc al Uzinei
Ucea – Sovromchim, cu o suprafaţă totală de 983 hectare şi 3.722 mp.
Colonia Ucea a fost transformată în oraşul Victoria prin Decretul Marii
Adunări Naţionale nr. 467 din 12 noiembrie 1954.
9
Autobiografia arhitectului Nicolae Georgescu, pusă la dispoziţie cu
generozitate de maestrul Petre Georgescu-Dedy din Bucureşti, nepotul
arhitectului.
10
Comandor dr. Marian Moşneagu, Monumentul Infanteriei – destinul
efemer al unei capodopere comemorative, în „Calendarul tradiţiilor militare
2014”, Anul V, nr. 5, pp. 24-28.
11
Generalul de corp de armată Gheorghe Mărdărescu, fost ministru de
Război între 24 aprilie 1922 şi 29 martie 1926 (n. 16 august 1866, Iaşi – m.
5 septembrie 1938, Bad Nauheim – Germania), a absolvit Şcoala de Ofiţeri
de Cavalerie şi Infanterie Bucureşti (1886-1888) şi Şcoala Superioară
de Război (1892-1894). În timpul Primului Război Mondial a comandat
Brigada 18 infanterie (1916), a fost şef de Stat Major la Armatele 3 şi 2
(1917-1918), comandant al Diviziei 1 Infanterie (1918), comandant al
Comandamentului Trupelor din Transilvania (1919), comandant al Şcolii
Superioare de Război (1915-1916). Inspector General al Inspectoratului 3
Armată (1922). În timpul ministeriatului său s-au adoptat atât Constituţia,
în 1923, cât şi Legea privind organizarea armatei (1924). A publicat De
la Tisa la Budapesta, Lecţiuni de tactică (1899), Regina Bătăliilor (1921)
şi Campania pentru desrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei. A
fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasele a III-a şi a II-a, „Steaua
României” şi „Coroana României” în grad de comandor.
12
Istoricul înfăptuirii Monumentului Infanteriei 1921-1936, Monitorul
Oficial Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938, pp. 5-6.
13
Ion Jalea (n. 19 mai 1887, Casimcea, jud. Tulcea – d. 7 noiembrie 1983,
Bucureşti), a absolvit gimnaziul la Constanţa, Şcoala de Arte şi Meserii
(1907), cu Anibal Spoldy şi sculptorul Ştefan Ionescu Valbudea, Şcoala
de Belle Arte din Bucureşti (1911), cu profesorul Dimitrie Paciurea şi
Academia Julian din Paris (1916), unde a frecventat atelierele lui Rodin
şi Bourdelle. În timpul Primului Război Mondial a fost rănit pe front,
rămânând fără braţul drept. A realizat, printre altele, Monumentul soldaţilor
francezi căzuţi în România (1922), Monumentul Ceferiştilor (1923),
împreună cu sculptorul Cornel Medrea, Monumentul ostaşilor români
căzuţi în 1916-1918, la Viena, Monumentul Infanteriei (1937) ş.a. Apud
Mircea Deac, 50 de ani de sculptură. Dicţionarul sculptorilor din România
(1890-1940), Bucureşti, 2000, pp. 126-131.
14
Victoria Dragu Dimitriu, Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti, Editura
Vremea, Bucureşti, 2010, pp. 237-238.
15
Monumentul Infanteriei, în „Realitatea ilustrată”, Anul XI, nr. 568,
8 decembrie 1937, p. 2.
16
Depunerea jurământului elevilor ofiţeri şi sfinţirea monumentului
Infanteriei, în „Adevărul”, vineri, 3 decembrie 1937, p. 1, 4.
17
Locotenent-colonel cercetător ştiinţific Niculae Niculae, Unde ne
sunt monumentele?, în „Buletinul monumentelor istorice”, Anul XLII,
nr. 2/1973, p. 76.

document 2015 4 (70) 51

studii/documente
INSTRUCŢIUNI PENTRU ÎNDRUMAREA EDUCAŢIEI MORALE
ŞI PATRIOTICE (IANUARIE 1942)
Dr. Alin SPÂNU1
Î
n România
propaganda în
favoarea interesului
naţional a funcţionat la
parametri optimi până la
idealul naţional – Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918. După
realizarea statului naţional
unitar român toate propunerile
și proiectele de bună credinţă
s-au împotmolit în dispute
Generalul de corp de armată
personale și diverse probleme
Ilie Şteflea financiare, de la lipsuri la
fraude. Practic, România s-a
confruntat cu o sincopă în acest domeniu, cu o gestionare
defectuoasă a fondurilor și o lipsă de focalizare pentru
promovarea intereselor în străinătate. O componentă
importantă a propagandei era destinată militarilor, atât
pentru fortificarea unui psihic necesar în prima linie a
frontului, cât și pentru a combate curentele subversive
de stânga, de dreapta sau inamice. Lipsa unei promovări
a adevărului istoric și a valorilor perene a fost una
din cauzele pentru care, în 1940, pierderile teritoriale
ale României au fost considerate de anumite cercuri
occidentale, inclusiv democratice, drept normale.
În timp, după conflicte militare mai lungi sau mai
scurte, dar mai ales după Primul Război Mondial,
s-a constatat că propaganda reprezintă o armă de
luptă distinctă, ocupând o poziţie centrală în planificarea
strategică a confruntărilor armate2. Educaţia militară, în
primul rând, a lăsat mult de dorit în Armata Română.
Până în 1940 decidenţii politici au vorbit și au promis
mult, însă practic au făcut foarte puţin, atât pentru
militari, cât și pentru înzestrarea armatei. Faptul că în
întreaga perioadă interbelică scandalurile s-au ţinut
lanţ, mai ales în probleme ce ţineau de contracte legate
de Ministerul Apărării, indiferent că era vorba de
tunuri, avioane sau nave, nu avea cum să conducă la
un moral bun și o încredere neţărmurită faţă de liderii
politico-militari. La aceste lipsuri de ordin general s-au
mai adăugat propaganda subversivă comunistă, care a
speculat racilele existente în rândurile soldaţilor (hrana
proastă, pedepse cu bătaia, bacșișuri pentru a pleca în
permisii și folosirea la munci în agricultură pe moșiile
unor ofiţeri)3.
52
În arealul naţional efortul principal trebuia îndreptat
asupra consolidării psihologice a populaţiei și a propriilor
trupe4. La finalul anilor `30 a luat fiinţă Biroul 5
propagandă culturală și naţional patriotică în cadrul
Secţiei V din Marele Stat Major, iar la 1 aprilie
1939 structura a fost transferată în subordinea
Secţiei II Informaţii, ca Biroul 3 presă și propagandă.
O nouă schimbare a avut loc la 18 iunie 1940, când
„Instrucţiunile nr. 60.250” au prevăzut ca, de la 1 august
1940, să se înfiinţeze câte un birou de propagandă și
contrapropagandă în fiecare unitate și mare unitate a
armatei.
Vara anului 1940 a îngheţat inimile românilor atunci
când au aflat că trebuie să cedeze Basarabia și nordul
Bucovinei către U.R.S.S., o parte din Transilvania către
Ungaria și Cadrilaterul către Bulgaria. În consecinţă,
toamna anului 1940 a devenit una fierbinte în politica
internă. Compromis iremediabil prin politica sa
duplicitară – extrem de vocal la nivel declarativ, însă
lipsit de curajul unor acte pe măsura promisiunilor –
regele Carol al II-lea s-a văzut ostracizat de întreaga
societate românească. La 4 septembrie 1940 regele a
cerut generalului Ion Antonescu să preia conducerea
guvernului, a doua zi i-a acordat puteri sporite, totul
cu gândul că își va putea păstra coroana. În noaptea de
5/6 septembrie 1940, pe fondul unor dezordini publice
iniţiate de mișcarea legionară și la care s-au raliat și alte
categorii de cetăţeni, împotriva cărora nici forţele de
ordine nu mai doreau să intervină, părăsit de apropiaţii
din camarilă și presat din toate părţile, regele Carol
al II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai.
Schimbarea din politica internă a avut impact și în
cea externă. Germania a garantat frontierele ciuntite
ale României, a trimis o misiune militară și a semnat
contracte de furnizare a unor echipamente către Armata
Română. Colaborarea cu Misiunea Militară Germană și,
mai ales, instrucţia comună a mai atenuat din lipsurile
existente și a ridicat moralul militarilor români.
Conștienţi de situaţia ingrată a ţării, obligată să
cedeze circa 30% din teritoriul naţional în favoarea
vecinilor, toţi cei aflaţi sub arme au sperat într-o
persoană providenţială la conducerea statului. Generalul
Antonescu a fost chemat de regele Carol al II-lea cu
cuvintele: Trebuie să salvezi Statul. Te rog să mă ierţi
de tot ce am făcut. Știu că n-ai să te răzbuni5. Militar
4 (70) 2015 document
 studii/documente

autoritar, aureolat de funcţiile deţinute și rezultatele o intensificare a propagandei în rândurile militarilor de

obţinute în Războiul de Întregire (1916-1919) și în pe front: Să li se explice de ce ne batem și peste Nistru. Pare
perioada interbelică, Antonescu a încercat să impună că s-a făcut și se face și o altă propagandă, care le-a slăbit
ordinea și disciplina la nivelul societăţii așa cum el și-a elanul sub cuvânt că nu au pentru ce să se bată10.
croit viaţa și a acţionat în poziţiile manageriale. Pe acest La Secţia Propagandă au fost mobilizaţi peste 160
fond societatea românească l-a urmat, iar alianţa cu de oameni de artă și cultură, dintre care 18 erau ziariști,
Germania a născut speranţe de recuperare a Basarabiei scriitori și scenariști, adică oameni pentru care condeiul
și Bucovinei de nord într-un termen scurt sau mediu. În și imaginaţia nu aveau secrete. Aceștia au elaborat
noiembrie 1940 generalul Antonescu a semnat la Berlin diferite scrieri, unele transformate în instrucţiuni,
aderarea României la Pactul Tripartit (Germania, Italia altele în broșuri sau articole, care trebuiau să întărească
și Japonia) în care, printre altele, partea germană a primit convingerile morale ale celor aflaţi pe front. Subiectele
în coordonare activitatea presei (mai ales în privinţa unor erau extrase din discursurile regelui Mihai, ale mareșalului
derapaje de limbaj cu privire Ion Antonescu și fapte
la Dictatul de la Viena) și eroice din trecutul naţional.
propagandei românești, Sentimentele ostile U.R.S.S.
iar structura abilitată din erau reliefate de realităţile
armată redevenea Biroul 5 istoriei și exacerbate de
propagandă din Secţia V evenimentele din iunie-iulie
Instrucţie. 1940. La această propagandă
În prima parte a anului s-a raliat majoritatea
1941 în cadrul Marelui Stat populaţiei românești din
Major a luat fiinţă Secţia toate straturile sociale cu
Propagandă, compusă din excepţia comuniștilor.
Biroul 1 educaţie, propagandă La bilanţul anului 1941
și contrapropagandă în activitatea de propagandă pe
armată, Biroul 2 presa și Afiş de propagandă front, deși fără experienţă în
cenzura, Biroul 3 educaţie, domeniu, a consemnat unele
propagandă și contrapropagandă prin foto, cinema și succese și a atins obiectivele către grupurile-ţintă, dar a
megafoane, Biroul 4 studii și documentare, Biroul 5 identificat și probleme dificile. Între acestea se număra
colaborare cu serviciile de propagandă ale armatelor și activitatea desfășurată în Basarabia și Bucovina de
aliate, Biroul 6 propaganda și contrapropaganda la nord, unde sarcinile trasate au fost îndeplinite, însă
inamic și Biroul 7 însărcinări speciale – propaganda și Secţia Propagandă nu era suficient de orientată asupra
contrapropaganda în fabrici și întreprinderi industriale, atribuţiilor ce-i reveneau11. Pentru o întărire a acestui
în rândul populaţiei civile, organizarea serviciilor de palier, delicat și important în același timp, s-a apelat
propagandă prin misionari6. La 19 iunie 1941 Secţia la aliatul german, care avea o vastă experienţă în
Propagandă a elaborat „Instrucţiuni asupra serviciului domeniu. Căpitanul Habermann, ofiţer de legătură
de propagandă și contrapropagandă în armată”, care au pentru problema propagandei, a oferit un punct de
reprezentat cadrul de organizare și activitate a acestei vedere extrem de pertinent a ceea ce înseamnă această
activităţi. activitate pe timp de război: Practica a dovedit că
Debutul confruntării cu U.R.S.S. (22 iunie 1941) a rezultatul multiplelor misiuni ce revin unei companii de
găsit o susţinere aproape unanimă în toate categoriile propagandă cere o organizare serioasă și solidă, o conducere
sociale, fapt care a condus și la o deschidere faţă de clară, multă iniţiativă, cel mai desăvârșit devotament al
temele propagandei oficiale cu tentă antisovietică7. A tuturor. Succesul total al companiei depinde în primul rând
fost mobilizat Marele Cartier General, organizat pe de sprijinul dat de comandanţii de armate și de dragostea și
două componente: Eșalonul I și Eșalonul II. În cadrul prestigiul cu care privesc pe propagandiști care, la rândul lor,
Eșalonului II funcţiona și Secţia Propagandă8, cu rolul trebuie să o merite. (…) Propagandistul are nevoie de ecou
de a menţine și a ridica moralul ostașilor români. Cel și de o largă înţelegere din partea superiorilor și trebuie să
puţin în prima fază militarilor români li s-a cerut să se fie, în consecinţă, apreciat cu toată solicitudinea. În războiul
încreadă în steaua eroismului și a patriotismului9, ceea ce total propaganda are în ţară aceeași importanţă ca și lupta
a avut efect câtva timp, adică atât cât au durat succesele cu arma pe front12.
pe câmpurile de luptă. După trecerea Nistrului (iulie Pe parcursul conflictului din 1941 propaganda a
1941) mareșalul Antonescu a analizat situaţia și a cerut nuanţat mesajul principal de la antisovietic la antislav:

document 2015 4 (70) 53

studii/documente
Termenii slav, rus, bolșevic, sovietic au fost folosiţi
în propaganda românească în afara unor delimitări
conceptuale exacte și în funcţie de evoluţia generală a
războiului13. Inducerea sentimentelor antislave a fost
accentuată, iniţial, de abuzurile, umilinţele și crimele
înfăptuite de sovietici în timpul anexării Basarabiei și
Bucovinei de nord. Ulterior, a stat la baza justificării
unei propagande la toate nivelele societăţii, preluând
în multe cazuri modelul german și creându-se premise
pentru inducerea ideii că rușii și populaţiile slave sunt
primitivi, lipsiţi de onoare, violenţi, inferiori14.
Aceste analize și concluzii au condus la o impulsionare
a activităţii pe acest palier. Efortul a fost direcţionat
către idealul de refacere a unităţii naţionale, în paralel
cu menţinerea unui moral bun la nivelul militarilor și
al populaţiei civile. Refacerea unităţii naţionale avea ca
subiect propaganda antisovietică, dublată de misiunea
sfântă a României de apărare a creștinismului și a
civilizaţiei. Tocmai de aceea, la începutul anului 1942,
generalul Ilie Șteflea15, noul șef al Marelui Stat Major,
a cerut imperativ o intensificare a propagandei: Să
terminăm cu promisiunile și să trecem la realizări. Să
se înceapă, urgent, redactarea broșurilor de propagandă
stabilite cu șeful Secţiei Propagandă16.
Pe acest fond, la 8 ianuarie 1942, de la Cabinetul
Militar al Conducătorului Statului au fost trimise
Marelui Stat Major „Instrucţiuni pentru îndrumarea
educaţiei morale și patriotice” (Anexă), cu scopul de a fi
distribuite persoanelor care aveau atribuţii de educaţie
și propagandă în armată. În primul rând acestea făceau
referire la faptele măreţe ale înaintașilor din secolul XIX
și începutul secolului XX. Pentru a scoate în relief
diferenţa între realizări și eșecuri perioada interbelică a
fost catalogată drept de dezagregare a spiritului naţional,
de lâncezire, de superficialitate în muncă, de vrăjmășie
și dezunire, în care naţia aceasta, îmbătată de marea ei
izbândă, a fost târâtă de ideologii teoriilor umanitariste, de
admiratorii Genevei, de intimii hrubelor iudeo-masonice, de
samsarii presei înstrăinate și de crainicii facţiunilor politice.
În opinia autorului, nimeni altul decât mareșalul
Antonescu, Școala, Biserica, Armata și Presa au rolul
hotărâtor în această acţiune de reînălţare și de creaţie a
unei noi epoci eroice naţionale, care trebuia să se bazeze
pe onestitate, muncă și omagierea înaintașilor demni.
Un aspect interesant îl reprezintă îndemnul la discreţie,
dar pus în contextul în care lipsa acesteia poate duce
la pierderi de vieţi omenești: Vom fi sobri și cumpătaţi,
vom fi discreţi, vom înceta cu vorbăria fără rost pentru ca
limbuţia noastră să nu primejduiască viaţa noastră sau a
fraţilor noștri.
Finalul este apoteotic, cu un mesaj de îmbărbătare,
care trebuia infuzat militarilor de pe front: Cine nu știe
54
să urască, nu va ști să se bată. Și astăzi, nu înving decât cei
ce pun Patria mai presus de însăși viaţa lor.
Propaganda a avut un rol important pe front, dar nu
putea împiedica deznodământul confruntărilor militare.
Atâta vreme cât armatele Axei s-au aflat în ofensivă
propaganda și acţiunile de întărire a moralului au avut
succes. În momentul când au apărut înfrângerile starea
de spirit a militarilor s-a degradat și au început să-și
pună întrebări despre utilitatea unor acţiuni departe
de casă și posibilitatea de a supravieţui, inclusiv prin
predarea la inamic. Pe măsură ce Armata Roșie înainta,
militarii români au devenit imuni la o propagandă care
era departe de realităţile unui front crud. Instinctul
de conservare și dorinţa de a părăsi teatrul de luptă
au devenit principalele priorităţi, împotriva cărora
propaganda sau pedepsele aplicate aveau din ce în ce
mai puţin succes. Atunci când frontul s-a apropiat și
s-a stabilizat în graniţele naţionale propaganda adresată
militarilor și-a pierdut din elan și credibilitate. Realitatea
crudă a frontului nu mai putea fi compensată prin niciun
fel de mesaj, indiferent cât era de persuasiv.
***
Anexă
Cabinetul Militar al Conducătorului Statului
Biroul 2
Nr. 2162 M din 8 ianuarie 1942
Marele Stat Major17
– Cabinet –
Cu onoare vă comunic ăm alăturat textul
„Instrucţiunilor pentru îndrumarea educaţiei moral
patriotice”, care urmează, conform dispoziţiei dlui
Mareșal Antonescu, să servească de îndreptar tuturor
instituţiilor și persoanelor care au un rol de conducere
sau îndrumare și pot influenţa nemijlocit în sens
educativ, moral și patriotic.
Opera educativă vizează în primul rând tineretul,
în al cărui suflet fraged trebuie imprimate din vreme
sentimente, idei și deprinderi care rămân hotărâtoare
pentru întreaga viaţă. Să nu se piardă însă din vedere că
omul poate fi reeducat și instruit la orice vârstă și dacă
am fost în ultimul timp, într-o mare măsură, deficienţi în
problema educaţiei moral-patriotice, marile frământări
ale vremii impun și celor maturi o cât mai grabnică
revenire la tradiţia virtuţilor strămoșești. În scopul acesta
trebuie să fim mai întâi conștienţi de idealul nostru
educativ, așa cum s-a formulat în instrucţiunile anexate.
Nu poate fi însă indiferentă nici metoda. Bunele
noastre intenţii vor rămâne slab realizate dacă influenţa
educativă nu se va exercita permanent și pe cât mai
4 (70) 2015 document
 studii/documente

multe căi convergente spre ţelul unitar al idealului nostru îmbătată de marea ei izbândă, a fost târâtă de ideologii
educativ. Exemplul și fapta educatorilor trebuie, de teoriilor umanitariste, de admiratorii Genevei, de intimii
asemenea, să fie pilduitoare, să premeargă, să însoţească hrubelor iudeo-masonice, de samsarii presei înstrăinate
și să urmeze cuvintelor și îndemnurilor. Omul moral, și de crainicii facţiunilor politice. Aceste izvoare de
românul bun, marele patriot nu va putea fi creat decât inspiraţie și acţiune, străine de sufletul nostru, au
prin efortul solidar, conștient și perseverent, cât și prin provocat adormirea înălţătoarelor sentimente patriotice,
acţiunea educativă directă și permanentă a tuturor celor morale și eroice, care au stat la temelia existenţei acestui
ce au în sarcina lor probleme de neam. Se ajunsese să se suprime
organizare, îndrumare, instrucţie din repertoriul sufletului acestei
și bună creștere. naţii până și „Deșteaptă-te
Dorinţa dlui Mareșal este române” și cântecele eroice
ca redresarea moral patriotică tradiţionale ale poporului. Nu
a naţiunii să se înfăptuiască cât este de mirare că, în schimb, au
mai neîntârziat, prin conlucrarea prins în masele tineretului alte
tuturor instituţiilor și factorilor curente, de nereușită imitaţie
educativi și cu maximum de doctrinară și tehnică străină,
mijloace și posibilităţi ce sunt cu cântece – zise legionare – cu
la dispoziţie. Vă rugăm, deci, porniri de răzvrătire și anarhie,
să binevoiţi a dispune ca atât de distrugere a temeiurilor de
instrucţiunile alăturate, cât și viaţă ale neamului. În faţa lor
explicaţiile adresei prezente, chiar Imnul naţional ajunsese a
date conform îndrumărilor fi bagatelizat sau desconsiderat
dlui Mareșal, să fie aduse la cu desăvârșire.
cunoștinţă tuturor instituţiilor Ordinul Marelui Stat Major de distribuire A trecut un singur an de
în subordine și persoanelor a „Instrucţiunilor pentru îndrumarea educaţiei morale şi patriotice” când destinul mi-a dat putinţa
chemate a face sau a contribui să pun stavilă prăbușirii și să
la această operă de înalt interes naţional. dau acestei naţii satisfacţii morale și naţionale, care din
multe puncte de vedere pot fi considerate miraculoase.
D.O. șeful Cabinetului Militar, M-am străduit să aduc neamul pe linia credinţelor
/ss/ colonel Davidescu naţionale și a patriotismului desăvârșit, după pilda
marii generaţii de la 1848. Sunt convins că, dacă urmam
*** lecţiile pline de învăţăminte ale trecutului, nu ajungeam
INSTRUCŢIUNI PENTRU ÎNDRUMAREA până la marginea prăpastiei. Și sunt tot atât de convins
EDUCAŢIEI MORALE ȘI PATRIOTICE că nu ne vom putea reface deplin dacă nu vom pune la
temelia vieţii noastre publice și particulare toate acele
Neamul românesc a trecut, în vârtejul veacurilor, prin străduinţe, aptitudini și virtuţi care au făcut mândria
calvarul celor mai grele suferinţe, dar și prin apoteoza înaintașilor noștri.
strălucitoare a celor mai mari biruinţe. Atunci când a Această operă de redresare, singura care ne poate
fost, în răstimpuri, îngenuncheat, s-a întâmplat să cadă asigura izbânda deplină și viitorul, nu se poate îndeplini
mai mult de povara greutăţilor fără număr, decât din repede și cu temei decât dacă toate instituţiile care
slăbiciunea puterilor sale de viaţă. Niciodată el nu și-a fac operă de educaţie sunt convinse de necesitatea și
plecat fruntea rușinată din nevolnicie sau destrămare utilitatea ei și dacă urmăresc cu necontenită stăruinţă
morală. realizarea ei.
Stau sub ochii noștri, mustrătoare și pilduitoare, Școala, Biserica, Armata și Presa au rolul hotărâtor în
faptele măreţe ale înaintașilor noștri, între care este mai această acţiune de reînălţare și de creaţie a unei noi epoci
ales vie în amintirea tuturor măreaţa epocă a renașterii eroice naţionale. Făcând abstracţie de programe și de
naţionale din veacul al XIX-lea, care a culminat în activităţi care cad în competenţa specială a instituţiilor
realizarea celor două uniri – unirea mică de la 1859 și respective, opera de educaţie morală și patriotică trebuie
marea unire din 1918. Stă dimpotrivă, spre mustrătoare să urmărească obiectivele următoare:
pildă, toată acea stare din ultimii 20 ani de dezagregare Din cea mai fragedă copilărie și până la capătul cât de
a spiritului naţional, de lâncezire, de superficialitate în îndelungat al vieţii să fie toţi îndreptaţi pe același drum
muncă, de vrăjmășie și dezunire, în care naţia aceasta, al cinstei și onestităţii desăvârșite. Neamul nostru nu

document 2015 4 (70) 55

studii/documente

se va salva decât dacă vom readuce, în această privinţă,
timpurile lui Ţepeș Vodă.
Să-i învăţăm pe toţi să muncească și să respecte
munca și truda fiecăruia. Munca înalţă, înnobilează și
pe individ și colectivitatea din care face parte. Munca să
devină un cult și împlinirea datoriei suprema satisfacţie.
Neamul românesc este succesiunea tuturor
generaţiilor care ne-au precedat, este prezenţa noastră
așa cum știm să o trăim și este viitorul așa cum vom
fi în stare să îl pregătim. Vom cultiva, deci, amintirea
strămoșilor căzuţi în cinste și jertfă spre mărirea Patriei.
Vom glorifica cultul eroilor. Prin cultul morţilor și
mormintele strămoșilor, prin cunoașterea cât mai
temeinică a pământului românesc, a neamului și
năzuinţelor lui – oriunde s-ar găsi – vom exalta iubirea
de neam, de tradiţiile românești, de glia românească.
Oricâte limbi străine vom învăţa vom iubi un singur
grai, acela al strămoșilor noștri.
Vom fi sobri și cumpătaţi, vom fi discreţi, vom
înceta cu vorbăria fără rost pentru ca limbuţia noastră
să nu primejduiască viaţa noastră sau a fraţilor noștri.
Tot românul să fie conștient că România se clădește
pe braţe de muncă și se apără cu braţe de luptători.
Trebuie să fim gata la datorie în fiecare clipă. Să fim
supuși ordinii și disciplinei cele mai severe și să urmăm
fără cârtire pe conducători. Nu este chemat fiecare să
judece actele de comandament, dar toţi sunt chemaţi
să se supună, fără șovăială, comandamentului dacă vor
să ajungă la biruinţă.
Iubim pe aproapele nostru, dar urâm cu sete
neîmpăcată pe dușmanii neamului nostru. Cine nu știe
să urască, nu va ști să se bată. Și astăzi, nu înving decât
cei ce pun Patria mai presus de însăși viaţa lor.
Aceste directive spirituale vor sta la baza educaţiei
moral-patriotice. Ele nu sunt nici multe, nici necunoscute.
Nu sunt însă ușor de înfăptuit. Pentru că enunţarea și
predica lor, ci numai trăirea lor cu adevărat le poate da
întreaga valoare pentru renașterea noastră naţională.
/ss/ Mareșal Antonescu

Instructions
for moral and patriotic Education Guidance ( January 1942)
Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: At the beginning of 1941, in General Staff ’s organization was created the Propaganda
Department which at June 6 elaborated “Instructions regarding the propaganda service and anti-
propaganda in the army”. Propaganda had an important role on front, but couldn’t stop the result of
the military confrontations.
Keywords: propaganda, anti-propaganda, ideal, heroism, patriotic sentiments

NOTE

1 11
Centrul de Studii Euro-Atlantice. Petrişor Florea, Organizarea propagandei militare româneşti pe timpul
2
Călin Hentea, Propaganda fără frontiere, Editura Nemira, Bucureşti, participării la cel de-Al Doilea Război Mondial, la adresa http://socio-
2002, p. 230. umane.ulbsibiu.ro/dep.istorie/studia/studia3_4/ Florea.pdf., p.271.
3 12
Un studiu de caz pe acest subiect: Alin Spânu, Falsuri celebre! Ibidem, p. 275.
13
Propaganda comunistă subversivă în armata română (1931- 1936), în Elena Dragomir, Propaganda antislavă în timpul regimului Antonescu,
revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române” nr. 4(6)/2014, în Romanoslavica XLII, redactor responsabil Antoaneta Olteanu, Bucureşti,
pp. 34-38. Editura Universităţii din Bucureşti, 2007, p. 217.
4 14
Călin Hentea, Op. cit., p. 231. Ibidem, p. 218.
5
Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, vol. III, ediţie îngrijită 15
General Ilie Şteflea (n. 29 martie 1887, Sălişte Sibiu – d. 21 mai 1946,
şi prefaţă de Marcel-Dumitru Ciucă, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., Bucureşti) a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie (1909) şi
1998, p. 333. Şcoala Superioară de Război (1920). A deţinut funcţiile de subşef al Marelui
6
Mioara Anton, Propagandă şi război 1941-1944, Bucureşti, Editura Stat Major (22 iunie 1939), şef de Stat Major al Armatei 1 (23 august 1940),
Tritonic, 2007, p. 199. secretar general al Ministerului Apărăii (1 noiembrie 1940) şi comandant
7
Pentru mai multe detalii privind activitatea de propagandă, a se consulta: al Diviziei 3 Infanterie (ianuarie 1941-ianuarie 1942). La 20 ianuarie 1942
Petrişor Florea, Acţiunea propagandistică în timpul Campaniei din Est a fost numit şeful Marelui Stat Major, funcţie deţinută până la 23 august
(1941-1944) pentru susţinerea psihomorală a capacităţii de luptă, în revista 1944. Pentru mai multe detalii despre viaţa şi activitatea sa, a se consulta:
„Orizont” nr. 3 (12)/2008, pp. 61-65; idem, Organizarea propagandei coordonator general-colonel Dumitru Cioflină, Şefii Marelui Stat Major
militare româneşti pe timpul participării armatei române pe Frontul de Est român 1941-1945. Destine la răscruce, Bucureşti, Editura Militară, 1995,
(1941-1944), în volumul Statul Major General în arhitectura organismului pp. 117-174; Şefii Statului Major General român (1859-2000), coordonator
militar românesc 1859-2009, Bucureşti, Centrul Tehnic-Editorial al Teofil Oroian, Gheorghe Nicolescu, Bucureşti, Editura Europa Nova, 2001,
Armatei, 2009, pp. 239-246; Călin Hentea, Propaganda în război. O istorie pp. 235-245; Constantin Ucrain, Liviu Scrieciu, Nicolae Ene, Personalităţi
universală, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2014. militare româneşti, vol. I, Bucureşti, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei,
8
Ion Giurcă, Maria Georgescu, Statul Major General Român (1859-1950). 2005, pp. 71-82.
Organizare şi atribuţii funcţionale, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p. 331. 16
Mioara Anton, Op. cit., p. 211.
9 17
Mioara Anton, Op. cit., p. 190. Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Ministerul de Război –
10
Ibidem, pp. 200-201. Jandarmerie şi Poliţie, dosar nr. crt. 33, ff. 45-47.

56 4 (70) 2015 document


CĂPITANUL MARIN ORIŢA – OFIŢER ŞI INVENTATOR
M
arin Oriţa (în unele documente numele
său l-am regăsit cu grafia Oriţă) s-a născut
în comuna Ţigănești, plasa Nicorești,
jud. Tecuci, la 5 ianuarie 1897, ca fiu al lui Alexandru
și al Elenei2. Din căsătoria cu Maria s-au născut Maria
(19 martie 1924) și Virgiliu (20 noiembrie 1926).
Între 1917 și 1919 a făcut stagiul militar la Regimentul
6 Recruţi.
În „Autobiografia” din 1951, referitor la pregătirea
sa afirmă: Ca studii am urmat 7 clase secundare și Școala
Militară de Educaţie Fizică3 din București, cu începere din
anul 1919 până în anul 1921 când am ieșit ofiţer, după
care în timpul serviciului militar m-am specializat în
armamentul de infanterie, realizând și rezolvând mai multe
probleme tehnice și astfel, în urma acestora, am fost confirmat
ca ofiţer tehnic militar4. A absolvit și Școala Specială de
Educaţie Fizică în anul 1926.
La 4 august 1920 a fost numit „monitor” la
Regimentul 7 Vânători, iar prin Înaltul Decret nr. 4686
la 19 iulie 1921 [a fost] înaintat instructor de educaţie
fizică clasa a III-a care corespunde gradului de sublocotenent.
La 1 aprilie 1922 a fost transferat la Școala Militară
de Ofiţeri Rezervă Roman (Ordinul Ministerului de
Război nr. 2783).
Prima „Foaie calificativă” (întocmită pentru perioada
1 noiembrie 1921-31 octombrie 1922) consemnează
aprecierile comandantului școlii, colonelul Ionescu:
educatorul fizic cls. III Oriţa Marin, este venit la școală la
1 mai 1922 de la Regimentul 7 Vânători, fiind nou venit
în corp, nu a putut fi întrebuinţat prea mult în cursul
anului expirat. Anul acesta vor fi puse la încercare mai
mult cunoștinţele sale. Aptitudini fizice bune. Este sănătos
și neobosit la sporturi. Aptitudini militare în formaţie.
Educaţie militară îngrijită, este disciplinat, conduită bună la
serviciu și în societate. Cunoștinţele sale generale și militare
sunt la înălţimea gradului său. Se ocupă de cultura sa. Bun
instructor și educator fizic5.
În anul următor în fiecare zi a avut câte o oră la fiecare
companie a Școlii de Ofiţeri Rezervă Bacău, obţinând
rezultate bune6.
În anul 1924, pe lângă funcţia de educator fizic al
batalionului de elevi [...] s-a ocupat foarte mult cu construirea
unei mitraliere ușoare, invenţie proprie, cu multe calităţi sub
raportul balisticii. Încercarea sa a dat rezultate bune și acum
în urmă Direcţia Tehnică din Ministrul de Război a ordonat
construirea unui exemplar în atelierele Corpului 5 Armată,
fiind propus la înaintare în grad7.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Dr. Luminiţa GIURGIU1
La 31 octombrie
1925, comandantul școlii,
colonelul Ionescu, nota
despre subordonatul său
că a depus o muncă foarte
stăruitoare și apreciez
bine rezultatele obţinute.
Aptitudini f izice – bune,
rezistent, sănătos. Aptitudini
militare – bune, foarte energic
și cu foarte multă bunăvoinţă
la serviciu. Educaţie militară
foarte îngrijită, purtare bună
în serviciu și în societate.
Căpitanul Marin Oriţa
Cunoștinţe generale și militare
bune și speciale specialităţii sale, subliniind că a conceput
ideea unei mitraliere ușoare, care a fost găsită bună de comisia
de experienţă, în prezent se află la Reșiţa unde ministerul a
aprobat ca să se facă un exemplar pentru experienţă8.
Prin Decizia Ministerială nr. 965/1925 a fost detașat
la Institutul Naţional de Educaţie Fizică. Element
valoros, foarte inteligent, foarte muncitor și cu multă dragoste
pentru oștire în genere și educaţie fizică îndeosebi a absolvit
Cursul de perfecţionare al Secţiei Militare, cu durata de
1 an, cu media 7,639.
De la 1 august 1926 s-a reîntors la Școala Pregătitoare
de Ofiţeri Rezervă Infanterie, în funcţia de educator fizic,
iar de la 1 septembrie 1927 a fost transferat la cerere la
Regimentul 12 Infanterie „Cantemir”.
Conform Înaltului Decret nr. 832, la 22 martie 1927,
a fost înaintat la gradul de locotenent instructor de
educaţie fizică clasa a II-a.
Comandantul Regimentului 12 Infanterie „Cantemir”,
colonelul Dumitrescu, nota în „Foaia calificativă” din
octombrie 1928: Bun instructor de educaţie fizică, având
pregătirea necesară fiind absolvent al Institutului de E.F.
(Educaţie Fizică – n.n.) din București. S-a ocupat în
orele de program de educaţie în regiment. Este disciplinat
și înţelegător. În orele libere s-a ocupat de diferite sporturi,
formând echipe de sporturi în regiment10.
Colonelul Virgil Bădulescu11 consemna: la 1 noiembrie
1928 a venit la Oficiu (Naţional de Educaţie Fizică – n.n.)
prin mutare din Regimentul 12 Infanterie. Activitatea
acestui instructor a fost îndreptată în punerea la punct a
puștii militare invenţia sa proprie, care s-a dovedit prin
experienţele făcute că îndeplinește toate condiţiile ce se cer
unei arme necesară instituţiei armatei. Mult timp a lucrat
57
studii/documente
Articolul din revista „Cibles” nr. 473 din august 2009 dedicat prezentării pistolului mitralieră „Oriţa”
(prin amabilitatea colegilor de la Depozitul Central 98 Muniţii „Căpitan Marin Oriţa”)
în Uzinele de la Reșiţa. Aptitudini fizice bune. Energic și
cu foarte multă bunăvoinţă la serviciu. Educaţie militară
îngrijită. Posedă cunoștinţele generale și speciale gradului său,
propunându-l să urmeze cursul complementar pentru a
putea fi avansat în grad12.
Directorul general al Oficiului Naţional de Educaţie
Fizică l-a numit pe Marin Oriţa ca „ofiţer cu armătura”,
sarcină de care s-a achitat în mod conștiincios. La inspecţia
făcută de delegatul Corpului 2 Armată, armătura a fost găsită
bine întreţinută. De asemenea, a luat parte la concursul
organizat de Ministerul Armatei cu delegaţii celorlalte
ţări pentru alegerea celei mai bune puști mitraliere13.
Același colonel Virgil Bădulescu îl apreciază în
termeni elogioși și în notarea de serviciu din 31
octombrie 1931: sănătos, rezistent, poate lua parte la o
campanie imediată. Prezentabil, posedă cunoștinţele necesare
gradului său și celui imediat superior. Inteligent, judecată
bună cu multă bunăvoinţă, cu mult bun simţ. Caracter ferm,
disciplinat, foarte bun camarad, cu prevedere și foarte hotărât
în acţiunile sale. În acest an a construit o pușcă mitralieră
pentru tragere cu cartușe calibru mic. Este un foarte bun
ofiţer, care îi place să se ocupe în direcţia tehnică14.
Iar în anul următor adaugă: „[...] punctual la serviciu,
ordonat și disciplinat. Este un bun educator fizic. Bun
camarad. Se ocupă intens în direcţia tehnicii a armamentului
preregimentar dând rezultate foarte folositoare. Se îngrijește
de armamentul companiei de trupă a oficiului, în calitate de
ofiţer cu armătura. Pușca mitralieră inventată de domnul
educator fizic Oriţa îl caracterizează ca un distins și foarte
priceput tehnician (s.n.). Rezultatele obţinute în această
direcţie au fost foarte apreciate15.
Noul șef al Secţiei Militare de la Oficiul Naţional de
Educaţie Fizică16, locotenent-colonelul Lupan, notează
în „Foaia calificativă” din 31 octombrie 1933: inteligent,
muncitor fără precedent. [...] Spirit inventiv, f iind
inventatorul puștii mitraliere de război și cu tragere redusă.
Bun camarad, disciplinat, ţinută ordonată. A depus toată
58
râvna și priceperea pentru
construirea poligonului de
tragere redusă al școlii de
aviaţie, fiind desemnat
să predea cursurile de
armament plutonului
de elevi termen redus ai
Institutului Superior de
Educaţie Fizică17.
Bun scrimer, specialist
în armament, inventator
al unei puști mitraliere,
Marin Oriţa a fost numit
ca ofiţer-ajutor pentru
pregătirea premilitară18.
În „Foaia calificativă” din 31 octombrie 1935 regăsim
aceleași aprecieri elogioase: posedă suficient dezvoltate
cunoștinţele generale și mai mult cele de specialitate.
Disciplinat, ordonat. Punctual la serviciu. Muncitor și
cinstit. Bun camarad. Trăiește cumpătat și onorabil. În afară
de specialitatea sa „scrima” este un desăvârșit specialist în
chestiuni de armament, aducând reale servicii atât instituţiei,
cât și armatei. Îndeplinește funcţia de șef al Poligonului de
tir unde muncește cu toată convingerea. Îndeplinește funcţia
de ofiţer cu armătura la compania trupei. Este un destoinic
ofiţer în specialitatea sa19.
Și colonelul Emil Pălăngeanu20 are cuvinte de laudă
pentru Marin Oriţa arătând că a fost însărcinat cu
conducerea Poligonului de tir redus, de care s-a achitat în
condiţii excelente. A predat cursul de tir redus la studenţii
I.S.E.F. (Institutul Superior de Educaţie Fizică – n.n.),
la elevii liceelor din capitală, precum și la un număr foarte
însemnat de amatori. A inventat „Pușca mitralieră de
război și de tragere redusă”. Pușca mitralieră de tir redus
este introdusă oficial la Poligonul de Tragere al Academiei21.
La 1 decembrie 1936 a fost mutat la Direcţia Liceelor
Militare și detașat la Institutul Superior de Educaţie
Fizică (Ordinul Ministerului Apărării Naţionale –
Direcţia Personal nr. 41548).
La 1 aprilie 1937, educatorul fizic ajutor locotenent
Marin Oriţa a fost mutat la Regimentul 1 Vânători de
Gardă nr. 9 „Regina Elisabeta” (Înaltul Decret nr. 52), ca la
20 mai 1937 să fie detașat la Arsenalul Armatei, conform
Ordinului Ministerului Apărării Naţionale – Direcţia
Personal nr. 4080 din 15 mai 1937 și „repartizat la Atelierul
de armurărie, unde a lucrat la transformarea puștii mitraliere
„Gladiator” pentru a trage cartușul cal. 7,92.
La 6 iunie 1938 va fi mutat la Arsenalul Armatei, ca
la 6 iulie să fie confirmat în Corpul Tehnic Militar, cu
gradul de locotenent (Înaltul Decret nr. 901) .
Directorul Arsenalului Armatei menţiona: concepţia de
transformare este personală a ofiţerului care are mult spirit
4 (70) 2015 document
 studii/documente

inventiv. Am asistat la o
tragere a puștii mitraliere
transformată, la care am
constatat că lucrarea este
pusă pe o cale foarte bună.
A supravegheat și lucrările
Atelierului arm[ament]
nr. 2, precum și tragerile
de la poligon, dovedind
că este un șef de atelier
conștiincios și competitiv22.
La 6 iunie 1938 a
fost numit în funcţia
Articolul din revista „Cibles” nr. 473 din august 2009 dedicat prezentării pistolului mitralieră „Oriţa”
de șef al Atelierului de
(prin amabilitatea colegilor de la Depozitul Central 98 Muniţii „Căpitan Marin Oriţa”)
Armurărie. Directorul
Arsenalului Armatei, colonelul D. Antonescu, notează: La 5 iunie 1940 a fost transferat la Comisia Militară
sănătos, muncitor, devotat serviciului, disciplinat și bun de Control și Recepţie de la Uzinele Copșa Mică – Cugir
camarad. Deși nu are studii tehnice superioare posedă un în scopul de a îndruma confecţia prototipurilor pentru pistolul
spirit inventiv dezvoltat, reușind să aducă modif icări mitralieră, inventat de dânsul și aprobat de Direcţia Tehnică.
P.M. „Gladiator” ca să funcţioneze prin împrumut de gaze. Directorul Arsenalului Armatei afirma că numirea
Atelierul l-a condus în bune condiţii, iar directorul Direcţiei este datorată faptului că ofiţerul are calităţi deosebite
Fabricaţiei Materialelor de Război, generalul Ștefan de inventator și cunoaște bine armamentul portativ și
Demetrescu, contrasemnează pe notarea de serviciu: automat ceea ce i-a permis să realizeze numeroase invenţii
De acord cu notele date de șefii săi direcţi. Ofiţer cu spirit și îmbunătăţiri ale armelor existente din care citez
modernizarea puștii militare „Gladiator”. Este, de asemenea,
inventiv și foarte muncitor. A cerut trecerea în Corpul Tehnic
un bun executant. Preocupat întotdeauna numai de lucrări
Militar. S-a arătat ca un bun șef de atelier menţinând
noi, de concepere și realizarea invenţiilor sale a depus totuși
propunerea de înaintare la vechime la gradul de căpitan23.
sârguinţa și în conducerea atelierului în a cărui organizare
La 28 februarie 1939 a fost avansat la gradul de
s-a băgat mai mult pe o bună distribuţie a însărcinărilor
căpitan în baza Înaltului Decret nr. 905.
între subalternii săi. În concluzie, căpitanul Oriţa este un
Același colonel D. Antonescu notează, la 31 octombrie
tehnician de specialitatea armurăriei al cărui talent și spirit
1939, făcând un bilanţ al activităţii: ofiţer muncitor, serios,
inventiv sunt de mare folos armatei25.
foarte conștiincios și punctual la serviciu; spirit foarte Președintele Comisiei Militare de Control și Recepţie
inventiv. A îndeplinit funcţia de șef al Atelierului de de la Uzinele Cugir, maiorul inginer Nicolae Deleanu,
armurărie; deși nu are la bază o pregătire tehnică, totuși nota: inteligent și cu mult bun simţ practic, are o deosebită
prin înclinarea ce are pentru lucrările tehnice și sufletul înclinare spre chestiunile tehnice și în special cele de domeniul
ce depune în muncă, a reușit să fie un bun conducător de armamentului portativ. Spirit inventiv practic, cristalizat
atelier, ocupându-se de cele mai mici detalii de fabricaţie; nu în diferite invenţii [...]. Cultură generală suficientă. Cultură
se mulţumește să conducă numai, ci îi place să lucreze chiar profesională în special în domeniul tehnicii armelor portative
el la mașini unelte. Prin spiritul său inventiv a reușit să bazată și solidă. Educaţie militară: foarte disciplinat cu un
realizeze lucrări foarte interesante de real folos pentru deosebit spirit al datoriei, al onoarei și al răspunderii. Foarte
armată; astfel a realizat: transformarea puștii mitraliere bun camarad. Duce o viaţă morală, modestă și demnă.
„Gladiator” pentru a trage muniţia de 7,92 mm obţinând Îndeplinirea serviciului: conștiincios și punctual la serviciu.
bune rezultate; a realizat un dispozitiv de ochire pentru Depune eforturi neprecupeţite pentru asigurarea unor
tragerea antiaeriană care este în curs de experimentare; fabricate de calitate optimă. Pe lângă construcţia pistolului
a realizat o pușcă mitralieră cal. 9 mm cartuș „Parabelum”, mitralieră s-a ocupat de controlul fabricaţiei și montajului
cu care a făcut o demonstraţie în faţa domnului ministru al P.M. + B30, însărcinări de care s-a achitat foarte bine.
Apărării Naţionale cu prilejul inspecţiei făcute în Arsenal, Pistolul său mitralieră pus la probă de tragere la Direcţia
în cursul lunii august rezultatul a fost bun și ofiţerul a Tehnică s-a dovedit a fi o realizare fericită și urmează a fi
primit un premiu de încurajare (s.n.). Este un foarte bun adoptat pentru dotarea oștirii26.
cunoscător al armamentului de infanterie. Toate cunoștinţele Generalul Ștefan Demetrescu, directorul Direcţiei
și calităţile ce are îl calif ică ca prea bun conducător al Fabricaţiei Materialelor de Război recomanda că este
atelierului de armurărie .24 necesar ca acest ofiţer să treacă ca șef de atelier spre a putea

document 2015 4 (70) 59

studii/documente
să aplice în condiţii mai
bune posibilităţile sale
practice constructive27.
Notarea de serviciu
pentru perioada
1 noiembrie 1940-
31 octombrie 1941,
semnată, succesiv, de
maiorul ing. Deleanu
și colonelul Radu,
conţine elemente care
definesc activitatea
știinţifică a căpitanului
Marin Oriţa. „[...]
disciplinat, inteligent,
orânduit, perseverent.
Spir it investigator
Marin Oriţa – 24 octombrie 1917 și animat de acea
curiozitate știinţif ică indispensabilă oricărui tehnician
și totuși atât de rară. Foarte bune aptitudini militare.
Capacitatea: Fiind în corpul tehnic militar a dovedit că se
încorporează însă și noţiunii. Are o mare experienţă practică
unică în domeniul fabricării armamentului automat de
infanterie. A conceput și a realizat un pistol mitralieră
care a fost adoptat de Consiliul Superior al Armatei sub
denumirea de „pistolul mitralieră Oriţa”. Este prima
armă automată românească. Acest prototip a fost gata,
experimentat și experimentat din toate punctele de vedere
în cursul lunii februarie 1941, dând bune rezultate (s.n.).
Îl consider ca pe un ofiţer practician din Corpului C.I.M.
în materie de armament automat, unic pregătit, având
o mare experienţă și practică în uzine și arsenal. Absolut
necesar instituţiei. Foarte capabil. Educaţia militară.
Foarte disciplinat, cunoaște legile și regulamentele militare.
Îndrăzneţ, curajos, perseverent28.
Un aspect interesant al activităţii sale este relevat
de momentul a ceea ce în istorie este cunoscută ca
„rebeliunea legionară” din ianuarie 1941. [...] uzinele
de arme și muniţii C.M.C. din Cugir fiind înconjurate și
luate în stăpânirea rebelilor a primit ordin de a se strecura
prin rândurilor și să meargă la garnizoana Orăștie, pentru
a raporta situaţia și a cere ajutoare. A reușit să treacă prin
curtea ce înconjura satul și uzinele înșelând vigilenţa rebelilor
și să ajungă la garnizoana Orăștie unde a făcut raport scris.
În misiunea aceasta ca să înșele vigilenţa rebelilor s-a servit
de însăși copilul său, pretinzând că-l duce la Orăștie la școală,
riscând astfel fără șovăire și viaţa sa și a copilului său 29.
Pe lângă supravegherea construcţiei pistolului
automat „Oriţa”, completarea Comisiei Militare de
Recepţie și Control, a fost însărcinat și cu supravegherea
montajului și tratamentului tehnic al pieselor pistolului
mitralieră „Z.B.” model 1930 și studiul crăpării cămășilor
la trageri în apă.
60
Despre invenţia sa se afirma că prototipul realizat al
invenţiei sale, pistolul mitralieră, armă superioară similarelor
realizate până în prezent ca precizie, maniabilitate și
fabricaţie, caracterizează în mod concret aptitudinilor sale de
mare valoare în crearea și fabricaţia armamentului automat30.
Pentru activitatea desfășurată și pentru excelenta
sa realizare, pistolul mitralieră „Oriţa” pentru care și-a
sacrificat averea, întrebuinţând-o în încercări de aproape
20 ani, ani de muncă istovitoare și pentru perseverenţa sa
până la deplina realizare a unui armament foarte necesar
armatei a fost propus la avansare în grad și decorare cu
„Virtutea Militară” clasa I 31.
În anul următor i s-au încredinţat controlul poligonului
F.M. pentru trageri de recepţie și experienţe. Controlul
magaziei F.M. Studiul și controlul fabricaţiei glonţului
perforat. Studiul crăpăturii cămășilor la tragerea în apă
dovedind o foarte mare putere de muncă, conștiinciozitate
desăvârșită și o cunoaștere tehnică a tuturor chestiunilor
tehnice în legătură cu toate problemele ivite32.
Referitor la invenţia sa pușca ușoară automată sistem
căpitan Oriţa mod. 1941 se afirmă că este o ideală armă
de surpriză apreciată în toate cercurile militare care au
cunoscut-o și experimentat-o; este cel mai bun certificat
ce se poate da acestui ofiţer care și-a sacrificat averea și
sănătatea pentru a pune la dispoziţia armatei române o armă
superioară similarelor ei din străinătate. În continuare se
arată că alte multiple invenţii ale acestui ofiţer au fost la fel
apreciate, căpitanul Marin Oriţa fiind un element prea
modest și prea cinstit ca să facă din munca sa un izvor de
faimă sau de inovaţie (s.n.) Dă tot ce poate da ţării și sunt
de părere că trebuie recompensat materialicește și moralicește
ca o dreaptă recunoaștere a invenţiilor sale. Ca specialist este
un element de nădejde cu atât de mai mare valoare cu cât
în tehnică este un autodidact, care poate sta cu cinste alături
de orice tehnician cu mult înaintea altora în ceea ce privește
cunoașterea și fabricaţia armamentului automat. [...] Ofiţer
de mare valoare tehnică, foarte folositor comisiei militare,
corpului tehnic militar și ţării33.
În perioada 5 mai-8 iunie 1942 a funcţionat ca
președinte al Comisiei Militare de Recepţie și Control de
la Uzinele Copșa Mică – Cugir, fiind însărcinat cu recepţia
muniţiei de infanterie. În această calitate cu foarte mult bun
simţ și spirit practic, a rezolvat cu ușurinţă problemele de ordin
tehnic, contribuind în cea mai largă măsură la urgentarea și
punerea în fabricaţie a noilor comenzi de muniţii și fabricaţii
de mare serie a pistolului mitralieră, invenţia sa la fabrica de
arme, având în studiu o armă portativă semiautomată și armă
de tir redus pentru tineret34.
În perioada 1 noiembrie 1942-1 februarie 1943 a
îndeplinit funcţiile de ofiţer informator și șef al Biroului 6
prototipuri. Ca ofiţer informator a strâns datele și a întocmit
buletinele informative lunare. De această însărcinare s-a
achitat foarte bine. Prin munca sa neobosită a putut culege
4 (70) 2015 document

date precise și a cunoaște spiritul lucrătorilor în tot timpul.
Ca șef al Biroului 6 prototipuri a întocmit o dare de seamă
completă asupra stadiului lucrărilor ce se execută în fabrica
de armament, lucrări de realizare a invenţiilor membrilor
comisiei sau alte persoane35.
Pe lângă invenţia ingenioasă a mașinii de încărcat
încărcătoarele la pușca P.U.A. „Oriţa”, care pușcă este tot
invenţia of iţerului, Marin Oriţa a fost desemnat să
urmărească fabricarea și perfecţionarea (problemei
postului și tragerii din mers prin adaptarea unei curele
corespunzătoare și asigurarea tragerii în bune condiţii pe
timp de ger) pistolului mitralieră inventat de el.
În perioada 1 februarie-15 iulie 1943 a îndeplinit funcţia
de ajutor al președintelui comisiei cu următoarele atribuţii:
a) Din punct de vedere administrativ cele ale unui ajutor de
comandant de corp de trupă. b) Din punct de vedere tehnic
face propuneri în legătură cu obligaţiile de natură tehnică ale
Președinţia Comisiei. c) Asistă la excepţiile și probele care prin
importanţa lor cer prezenţa președintelui comisiei, înlocuindu-l
pe acesta ori de câte ori este nevoie. Controlează executarea
întocmai a dispoziţiilor date de președintele comisiei36.
I s-a recomandat și a fost admis la cursul pentru gradul
de maior conform Procesului-verbal nr. 12/194337.
În „Foaia calificativă” din 31 octombrie 1943 regăsim
un bilanţ al activităţii desfășurate în cadrul Comisiei
de Control și Recepţie și al celei de cercetare știinţifică
și tehnică: a) Din punct de vedere tehnic face propuneri
în legătură cu atribuţiile de natură tehnică ale președinţiei
comisiei. Asistă la recepţiile și probele care prin importanţa
lor cer prezenţa președintelui comisiei, înlocuindu-l pe acesta
ori de câte ori este indispensabil. Controlează executarea
întocmai a dispoziţiilor date de președintele comisiei. Toate
aceste atribuţii și le-a îndeplinit cu multă pricepere și râvnă,
aducând reale foloase comisiei de recepţie. [...] ofiţerul a
continuat să lucreze la prototipul invenţiei sale „Pușca
ușoară automată Oriţa” care prototip l-a definit complet în
luna martie 1943. Prin această realizare căpitanul Oriţa
a pus la dispoziţia armatei tocmai în timpul războiului
actual un mijloc excelent de foc pentru lupta apropiată. A
mai inventat și mașina de încărcat încărcătoarele pentru
pistolul ușor automat „Oriţa” care invenţie a fost aprobată
de Direcţia Tehnică și în prezent lucrează în uzină mai
multe bucăţi de probă spre a fi expediate Direcţiei Infanterie
pentru experimentare. În plus, a fost desemnat de Direcţia
Tehnică să realizeze prototipul mitralierei grele Z.B.,
precum și o mitralieră grea românească38.
Ofiţerul a urmat și absolvit Cursul de informare
pentru gradul de ofiţer superior, Comisia de examinare a
căpitanilor pentru gradul de maior, prin Procesul-verbal
nr. 142 din 1 septembrie 1943, declarându-l „reușit”39.
În conformitate cu prevederile Decretului
nr. 3117/1929, la 5 octombrie 1944 a fost trecut în rezervă
„pentru limită de vârstă”, menţinându-se propunerea de
avansare „la gradul de maior în rezervă”40.
document 2015 4 (70)
studii/documente
În „Foaia calificativă”
din 31 octombrie 1945
este consemnat că ofiţerul
aparţinând Corpului Tehnic
Militar grupa I, este scutit
de stagiul pe front conform
O r d . G e n e ra l a l M . R .
(Ministerul de Război –
n.n.) Direcţia Personal
nr. 78 din 24 octombrie 1944,
propunându-se Merită să
înainteze la gradul de maior
de rezervă în Corpul Tehnic
Militar, grupa I la vechime41. Marin Oriţa,
A fost decorat cu Insigna la anii senectuţii
pregătirii premilitare clasa
a II-a (Brevet nr. 29/1936), Medalia „Centenarul Regelui
Carol I” (Brevet nr. 11356/1940) și „Corona României”
în grad de cavaler (Înaltul Decret nr. 1517/1940).
La stadiul actual al cercetării, ultimul document
regăsit despre viaţa și activitatea lui Marin Oriţa este
„Autobiografia” sa dată 12 aprilie 1951, în „Dosarul
personal” din 13 aprilie 1951, întocmit de Centrul Militar
Tecuci, pe care o redăm în integralitate.
***
AUTOBIOGRAFIE42
Maior rez. Oriţa Marin. Tatăl Alexandru Marin.
1) Născut în ziua de 12 ianuarie 1897 în satul Ţigănești,
jud. Tecuci, de naţionalitate română.
Tatăl Alexandru Marin de naţionalitate română, decedat
înainte de 23 august 1944.
Mama Iliana decedată înainte de 23 august 1944.
Sora Ilinca de 62 ani, căsătorită cu Vasile Manea din
comuna Munteni, jud. Tecuci, având ocupaţia de agricultor
până și după 23 august 1944.
Nu am rude în străinătate.
2) Soţia Maria de 52 ani, de profesie casnică, fost fiica lui
Costachi Grecea și a Sultanei Grecea din comuna Nicorești,
decedaţi înainte de 23 august 1944. Are un frate Vasile
Grecea de 61 ani de profesie avocat, înainte și după 23 august
și locuiește în comuna Nicorești. Al doilea frate, Gheorghe
Grecea, de 55 ani fost comisar în București, înainte și după
23 august după care a ieșit la pensie din cauză de boală și
locuiește în comuna Nicorești.
3) N-am ocupat nicio funcţie înainte de a intra în armată.
4) Ca studii am urmat 7 clase secundare și Școala Militară
de Educaţie Fizică din București, cu începere din anul 1919
până în anul 1921 când am ieșit ofiţer, după care în timpul
serviciului militar m-am specializat în armamentul de
infanterie, realizând și rezolvând mai multe probleme tehnice și
astfel în urma acestora am fost confirmat ca ofiţer tehnic militar.
5) Înainte de-Al Doilea Război Mondial mă aflam la
Arsenalul Armatei din București în calitate de șef al atelierului de
armurărie, iar în timpul războiului mondial am fost la Uzinele
61
studii/documente

Cugir membru în Comisia de Recepţie și am conlucrat pentru
punerea în fabricaţie de serie a pistolului mitralieră „Oriţa”43.
Arma ușoară concepută de subsemnatul.
6) În anul 1944, la 10 ianuarie am ieșit la pensie pentru
limită de vârstă, după care am continuat să rămân concentrat
la Uzinele Cugir până după mobilizare în vara anului 1945
și fiind suferind de reumatism cronic nu am putut să activez
la niciun serviciu particular și nici în viaţa politică.
7) În timpul activităţii am dus o muncă extrem de
excesivă pentru satisfacerea cerinţelor serviciului, cât și
pentru experimentările și studiile tehnice îndelungate de
zeci de ani, astfel că nu mi-a permis timpul să meditez în
altă ordine de idei.
Totuși un simţ democratic înnăscut m-a îndrumat
întotdeauna să ţin de partea muncitorilor pentru o salarizare
cât mai bună și adesea am fost admonestat și căpătat
observaţii, iar când am părăsit conducerea atelierului de
armurărie din Arsenalul Armatei toţi muncitorii din acest
atelier au privit plecarea mea cu mult regret.
8) Am fost încorporat la data de 15 septembrie 1917 în
timpul Primului Război Mondial la Regimentul 6 Recruţi,
iar în toamna anului 1919 detașat la Școala Militară de
Educaţie Fizică București și după absolvire în anul 1921 am
fost repartizat la Regimentul 7 Vânători ca ofiţer instructor,
apoi în 1927 la Școala Militară de Ofiţeri de Rezervă Roman
și Bacău, după care în 1932 am fost mutat la Institutul
Naţional de Educaţie Fizică București. În acel institut am
fost însărcinat cu lucrări tehnice și conducerea și construirea
poligoanelor de tir redus precum și cu studiul și realizarea de
prototipuri de armament redus. În anul 1937 am fost mutat
în Arsenalul Armatei și confirmat în Corpul Tehnic Militar și
mi s-a dat conducerea Atelierului de armurărie până în anul
1941 când am fost detașat la Uzinele Cugir.
9) Am făcut numai studii tehnice din propria iniţiativă.
10) Nu am fost în străinătate, iar ca limbi străine este
numai tot ce am învăţat în clasele secundare.
11) Nu am fost judecat și pedepsit, nu am avut nicio
ocazie în viaţa de militar și nici în aceea civilă să fiu trimis
în faţa instanţelor de judecată.
12) În prezent f iind suferind de reumatism foarte
grav, totuși într-o mică măsură mă ocup cât îmi permite
organismul cu agricultura.
Făcut astăzi 12 aprilie 1951.
Maior rez. Oriţa Marin

Captain Marin Oriţa – Officer and Inventor

Luminiţa Giurgiu, Ph.D.
Abstract: Born in 1897, Marin Oriţa was an excellent officer specialized in physical education. His name is
linked to a number of inventions and innovations in portable infantry armament domain like the machine pistol
(that is named after him). This machine pistol was in the army’s endowment from 1943 till 1970.
Keywords: Marin Oriţa, Physical Education National Office, Control and Reception Military Commission
from Copșa Mică-Cugir Plants, invention, machine pistol

NOTE

1 19
Serviciul Istoric al Armatei. Ibidem, f. 20.
2
Despre invenţiile sale vezi şi Carol König, Căpitanul Marin Oriţa – 20
Vezi şi Colonel dr. Ioan Armanu, Un veac şi jumătate de educaţie fizică
inventator român de prestigiu din al doilea sfert al secolului al XX-lea, militară şi sport în Forţele Terestre Române, Sibiu, Editura Academiei
în Studii şi Materiale de Muzeografie şi Istorie Militară, Muzeul Militar Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2014, 322 p.
21
Central, nr. 10/1077, pp. 229-233. A.M.R., Fond CM Regiune Galaţi, căpitani, nr. crt. 700, f. 54.
22
3
Despre educaţia fizică în Armata Română vezi şi: colonel dr. Ioan Ibidem.
23
Armanu, Educaţia fizică în Armata Română – repere istorice, în Ibidem, f. 21.
24
revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, anul XV, Ibidem, f. 22.
25
nr. 3(57)/2012, pp. 29-34; idem, Un veac şi jumătate de educaţie fizică Ibidem, f. 23.
26
militară şi sport în Forţele Terestre Române, Sibiu, Editura Academiei Ibidem.
27
Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2014, 322 p. Ibidem.
28
4
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond CM Regiune Ibidem, f. 25.
29
Galaţi, căpitani, nr. crt. 700, f. 81. Ibidem, f. 59.
30
5 Ibidem, f. 25.
Ibidem, f. 5. 31
6 Ibidem.
Ibidem, f. 6. 32
7 Ibidem, f. 26.
Ibidem, f. 7. 33
Ibidem.
8
Ibidem, f. 8. 34
Ibidem.
9
Ibidem, f. 9. 35
Ibidem, f. 27.
10
Ibidem, f. 13. 36
Ibidem.
11
Vezi şi Colonel prof. dr. Ioan Armanu, O personalitate marcantă a 37
Ibidem.
Educaţiei Fizice Militare şi a Vânătorilor de Munte, Generalul de brigadă 38
Ibidem, f. 28.
profesor Virgil Bădulescu, în revista „Document. Buletinul Arhivelor 39
Ibidem, f. 29.
Militare Române”, anul XVI, nr. 4(62)/2013, pp. 37-41. 40
Ibidem, f. 30.
12
A.M.R., Fond CM Regiune Galaţi, căpitani, nr. crt. 700, f. 14. 41
Ibidem, f. 31.
13
Ibidem, f. 15. 42
Ibidem, f. 81.
14
Ibidem, f. 16. 43
Pistolul mitralieră a fost introdus în dotarea Armatei Române în anul
15
Ibidem, f. 17. 1943; în anul 1948 a fost realizată o versiune îmbunătăţită cu pat de
16
Oficiul Naţional pentru Educaţie Fizică a fost fondat la 17 iunie 1923. fier sau lemn, ulterior înlocuită cu versiunea românească a automatului
17
A.M.R., Fond CM Regiune Galaţi, căpitani, nr. crt. 700, f. 18. AK-47; a fost în serviciul Gărzilor Patriotice până în anul 1970(https//
18
Ibidem, f. 19. ro.m.wikipedia.org. >wiki>Oriţa 28.09.2015).

62 4 (70) 2015 document


UN MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC –
GENERALUL ARTILERIST ION RĂŞCANU
General de brigadă prof. univ. dr. Adrian STROEA1
S
-a născut la
4 ianuarie 1874, la
Cahul. Părinţii săi,
Elefterie și Elena Rășcanu,
s-au mutat nu peste mult timp
în Vaslui, unde au activat ca
profesori la Școala nr. 1 de
Băieţi, instituţie de învăţământ
pe care a absolvit-o și Ion
Rășcanu cu media 10.
A urmat Școala de Ofiţeri
Generalul Ion Răşcanu din București (1891-1893,
promoţia 36, fiind coleg cu
viitorii generali C. Găvănescu și Gh. Dabija)2, Școala
de Artilerie și Geniu București (1895-1897 – șef de
promoţie din 37 ofiţeri), Școala Superioară de Război
(1898-1900, pe care a absolvit-o cu distincţiune, fiind
coleg de promoţie cu viitorii generali Ernest Broșteanu,
Ștefan Holban și Ion Vernescu).
În aprecierea comandantului Școlii Speciale de
Artilerie și Geniu, locotenent-colonel Ion Aronovici,
la terminarea școlii, locotenentul Ion Rășcanu era
caracterizat ca excelent ofiţer din toate punctele de vedere,
inteligent, disciplinat și activ. Va face onoare ţării sale...3, iar
în aprecierea locotenent-colonelului Leon Mavrocordat,
comandantul Școlii Superioare de Război, era descris:
ofiţer distins sub toate raporturile. A fost promovat în anul
doi de studii, fiind clasificat primul din 19 elevi4.
A fost înaintat în grad astfel: sublocotenent –
16 iulie 1893, locotenent – 1 aprilie 1896, căpitan –
10 mai 1903, maior – 10 mai 1910, locotenent-colonel –
1 aprilie 19145, colonel – 1 aprilie 1916, general de
brigadă – 1 septembrie 1917, general de divizie – 1922,
general de corp de armată (r) – 23 decembrie 1942.
A îndeplinit o multitudine de funcţii militare6: în
Regimentul 11 Artilerie (1893-1895, 1897-1898),
Regimentul 4 Artilerie (1903-1904), Regimentul 7
Artilerie (1905-1906), Regimentul 2 Artilerie (1906),
Marele Stat Major (1906-1907), Regimentul 8 Artilerie
(1907); profesor la Școala de Artilerie și Geniu București
(din 1903), la Școala Superioară de Război (din 1906);
atașat militar în Germania (1907-1911); șef de cabinet
al ministrului de Război – Nicolae Filipescu (1911-
1912); șeful Biroului Operaţii – Secţia I din Marele
Stat Major (1911-1914); șef al Secţiei Operaţii din
document 2015 4 (70)
studii/documente
Colonel (r) Marin GHINOIU
Marele Stat Major (1914-1916); atașat pe lângă
Statul Major francez (1916); comandant al Brigăzii 15
Artilerie (1917-1918); comandant al Diviziei 1 Vânători
(1 martie 1918 când trupele sale au înlocuit în Basarabia
trupele din subordinea generalului Broșteanu – fostul
său coleg din Școala Superioară de Război); secretar
general al Ministerului de Război (1 decembrie 1918-
27 septembrie 1919); ministru de Război (27 septembrie
1919-28 noiembrie 1919, 1 decembrie 1919-
2 martie 1920, 13 martie 1920-13 decembrie 1921)7. A
demisionat din armată la 1 ianuarie 1922 și s-a încadrat
în Partidul Poporului.
În viaţa civilă a îndeplinit funcţii publice extrem
de importante: ministru pentru Basarabia și Bucovina
(5 ianuarie-4 iunie 1927); comisar superior al guvernului
în Basarabia și Bucovina (1931); ministru de stat
(22 iunie 1931-12 mai 1932, când a arătat o deosebită
grijă pentru ridicarea standardului de viaţă a populaţiei din
această parte a ţării și pentru prosperitatea vieţii economice,
culturale și sociale a Basarabiei în genere8 și a organizat
Expoziţia Basarabiei de la Chișinău); primar al orașului
Vaslui (1938-1942); prefect al judeţului Vaslui; primar
al Bucureștiului (14 noiembrie 1942-23 august 1944);
deputat (ales în 1920, 1926, 1928, 1931 ) și senator (ales
în 1920, 1930).
Generalul Ion Rășcanu face parte din galeria marilor
personalităţi militare date de Basarabia de Sud, alături
de mareșalul Averescu și generalul Arthur Văitoianu ai
României, dar și de mareșalul Timoșenco al U.R.S.S. De
fapt, a și fost un apropiat al celor doi generali români,
cu generalul Văitoianu lucrând ca secretar general al
Ministerului de Război și ministru de Război, iar cu
generalul Averescu a lucrat ca ministru de Război. Despre
relaţia cu acesta din urmă Marghiloman menţiona că, în
1922, lucrează din răsputeri în Moldova pentru Averescu9,
iar cu prilejul alegerilor din 1926 l-a însoţit pe acesta
în turneul electoral din Basarabia, el însuși fiind cap de
listă la Vaslui.
A fost decorat între altele cu: Medalia Jubiliară
„Carol I” (1906), „Steaua României” clasa a V-a (1909)
și „Coroana României” clasa a V-a (1910).
În semn de recunoștinţă pentru meritele sale ca edil,
o stradă din Vaslui poartă numele ilustrului general
artilerist Ion Rășcanu, dar, din păcate, în București nu
se întâmplă așa ceva.
63
studii/documente

Șef al operaţiilor în Marele Stat Major compunere foarte neomogenă și în cele mai multe cazuri mult
și Marele Cartier General (1913-1916) diferită de cea organică. Pe de altă parte aceeași ușurinţă de
improvizare l-a dus la crearea de noi unităţi (batalioane
În perioada 1913-1914 a condus Biroul 3 Operaţii din al 4-lea, batalioane de miliţii, crearea de divizii ad-hoc)
Secţia 2, în 1915 a preluat conducerea Secţiei 3 Operaţii pentru care nu aveam nici armament potrivit, dar, mai
a Marelui Stat Major, iar în 1916 a devenit șeful Secţiei 1 ales, nu aveam cadre bine pregătite. [...] Rășcanu lucra cu
Operaţii din Marele Cartier General10. generalii V. Zottu (șeful Marelui Stat Major), C. Christescu
Prin Ordinul de Zi nr. 4 din 15/28 august 1916 s-a (subșef al Marelui Stat Major) și D. Iliescu (secretar general
stabilit în detaliu ordinea de bătaie a Eșalonului I a al Ministerului de Război), prezentându-le proiectele
Marelui Stat Major. Pe bună dreptate se aprecia că, la diferitelor lucrări, alcătuite de obicei de dânsul personal,
Secţia I Operaţii, colonelul Ion Rășcanu era persoana cea mai în special diferitele ipoteze. Aceste lucrări erau aproape
indicată, cu experienţă îndelungată în Marele Stat Major, întotdeauna aprobate „tale quale”. Rareori a primit vreo
implicat nemijlocit în elaborarea proiectelor de operaţiuni, directivă. Odată lucrările aprobate principial, Rășcanu ni
inclusiv a Ipotezei Z, pusă în aplicare la intrarea ţării în le trecea pentru lucru detaliilor ...14.
război11. Colonelul Nicolae Arghirescu, șeful Secţiei 2 Operaţii
Inspirata numire a sa în această funcţie a fost apreciată din Marele Stat Major, aprecia că maiorul Ion Rășcanu în
de specialiști: după cum era de așteptat, biroul de operaţii calitate de șef al Biroului operaţii a contribuit la rezolvarea
al Marelui Stat Major problemei strategice
a jucat un rol esenţial î n d i f e r i te i po te z e
în elaborarea Ipotezei de război. P rintr-o
Z. Șeful acestuia era activitate neîntreruptă
locotenent-colonelul și un devotament
Ion Rășcanu, al cărui fără margini, a dat
nume apare pe f iecare subalternilor săi cea
versiune a planului de mai f rumoasă pildă
război prezentată în de activitate și muncă.
perioada 1914-1916. Datorită acestei munci
Era cunoscut drept f ă ră răga z , c a r e a
motorul Marelui Stat fost impusă în Biroul
Major, un om inteligent o pe ra ţ i i s - a p u t u t
și „foarte capabil, trăind ajunge ca Marele Stat
Bucureşti. Bulevardul I.C. Brătianu
numai pentru serviciu”, Major să dispună de
cum spunea într-o evaluare făcută de informatorii austrieci. patru ipoteze complet studiate. Prevăzător, ofiţerul n-a
Un improvizator, el „găsea repede soluţii temporare la orice încetat a avea studii necesare tuturor chestiunilor și de
problemă”. Din nefericire, aceste improvizaţii, deși necesare aproape luarea tuturor măsurilor în legătură cu executarea
de multe ori, erau o slăbiciune caracteristică a armatei operaţiilor eventuale și cu forţe necesare15.
române12. În lipsa unui comandant sau adjunct capabil După constituirea Marelui Cartier General, odată cu
(la decretarea mobilizării din 15 august 1916 – n.n.), mobilizarea armatei din 15 august 1916, după Iliescu, din
conducerea armatei a revenit în sarcina secţiei de operaţii, punct de vedere ierarhic, venea colonelul I. Rășcanu. Acesta
unde a rămas șef colonelul Rășcanu. Deși recunoscut pentru a urmat să fie muncitorul sârguincios și destoinic ce fusese și
priceperea sa în calitate de ofiţer de stat major, capacitatea înainte, găsind mereu soluţii momentane pentru a face faţă
lui de a „conduce totul” a fost pusă sub semnul întrebării13. noilor situaţii ce se iveau aproape zilnic. Nevoia zilnică de
Despre activitatea sa din această perioadă, generalul a face faţă incidentelor locale ce se produceau au făcut, cred,
Radu Rosetti, fost șef al Biroului operaţii din Marele ca să se scape din vedere oarecum planul general16.
Stat Major, ne-a lăsat mărturisiri sincere și extrem de În zilele de 2/15-3/16 noiembrie 1916, împreună cu
interesante: în aceeași cameră cu noi lucra și locotenent- un alt artilerist, colonelul Vasile Rudeanu, a reprezentat
colonelul I. Rășcanu, șeful Secţiei, om muncitor, capabil și Marele Cartier General la Conferinţa Interaliată de la
un mare animator. Foarte inteligent, găsea repede soluţii Chantilly, unde s-a căutat intensificarea acţiunilor de
momentane pentru orice problemă. Această ușurinţă coordonare a eforturilor de război ale Antantei17. Apoi,
de improvizare l-a dus însă la alcătuirea a o sumă de la întoarcerea din Franţa, fiind mutat, după cererea sa, la
detașamente și grupe compuse din unităţi luate cam de peste o unitate ce era să meargă pe front18, cerere generată de
tot ceea ce a făcut ca, precum se observă în istoricul oficial nemulţumirea faţă de modul de lucru al generalului
al războiului, la mobilizare, diviziile noastre să aibă o Dumitru Iliescu19.

64 4 (70) 2015 document

 studii/documente

În perioada cât a comandat Brigada 15 Artilerie posibil, să fi semnat și o decizie ministerială privind
[...] roadele activităţii generalului Rășcanu au fost puse în înfiinţarea Școlii Carelor de Asalt și a primului batalion
evidenţă într-un mod lăudabil. Planul de acţiune al artileriei de acest fel la Mihai Bravu, dar, sigur, ca ministru de
Diviziei 15 Infanterie reprezintă o lucrare de mare valoare Război, constatând o stare de lucruri necorespunzătoare
care poate servi ca model de studiu, mai ales că a căpătat la Mihai Bravu, a ordonat mutarea batalionului și a școlii
sancţiunea pe câmpul de luptă. În mare parte, mulţumită la Târgoviște, în cazarma Regimentului 10 Roșiori, lucru
conducerii tehnice și tactice a artileriei, Divizia 15 Infanterie realizat la 6 decembrie 191923.
a făcut faţă inamicului superior în număr, la desele atacuri Deși a fost ministru de Război în trei guverne,
executate în acest sector pentru a ocupa orașul Mărășești și ministeriatul său a adunat doar puţin peste doi ani,
pădurea Răzoare. Tot timpul la baterii, pentru a controla dar a rămas în istorie cu câteva realizări notabile,
lucrările tehnice, generalul Rășcanu a dat probă de curaj și continuând activitatea predecesorului său, generalul
devotament. Distins sub toate aspectele, foarte muncitor și Arthur Văitoianu.
energic și cu multă tărie de caracter20. Generalul Ion Rășcanu a semnat, la 6 august 1920,
A făcut parte din delegaţia care a participat la Decizia Ministerială nr. 466 referitoare la Instrucţiuni
semnarea Armistiţiului de la Focșani (7 decembrie 1917). pentru funcţionarea Serviciului Sanitar al Aeronauticii
În martie 1918, Divizia 1 Vânători, al cărei comandant Militare și înfiinţarea Centrului Medical Aeronautic.
era, a înlocuit la Chișinău Decizia a fost
și Basarabia de mijloc publicată în
Detașamentul general „Monitorul Oficial”
Ernest Broșteanu, nr. 111 la 21 august
iar la 27 martie 1920 și constituie
1918 Detașamentul actul de înfiinţare
General Ion Rășcanu al acestei instituţii,
se găsea la Chișinău, a patra din Europa
constituind tr upele la acea vreme, cu o
de paradă și gărzile organizare și dotare
de onoare în timpul conforme normelor
istoricului eveniment al aeronautice din acea
Marii Uniri. Generalul perioadă.
Ion Rășcanu a adus o La 8 iulie 1921,
importantă contribuţie, în ședinţa Senatului
Intrarea în str. Lipscani cu statuia „Lupoaica”
alături de Daniel României, ministrul
Ciugureanu, Ion Inculeţ, Ion Pelivan, Ștefan Ciobanu, de Război, generalul Ion Rășcanu, a susţinut Legea pentru
generalul Ernest Broșteanu, Alexandru Marghiloman, organizarea clerului militar – prima lege de acest gen în
Pantelimon Halipa și alţii, la unirea Basarabiei cu România, istoria Bisericii și a Armatei, pledând pentru formarea
iar după Marea Unire a susţinut și apărat, prin acţiuni unui corp preoţesc militar activ, cu caracter permanent,
și misiuni de mare importanţă și răspundere, integritatea așa cum s-a și întâmplat între anii 1921-1948. De aceea,
teritorială și unitatea naţională, a contribuit la buna opinăm că actualul cler din armată are obligaţia morală de
gospodărire a provinciilor întregite21. a se ruga pentru sufletul său generos în raport cu biserica.
Desigur, a realizat și alte lucruri importante pentru
Ministru de Război în trei guverne armată, din care evidenţiem doar câteva, alese la
întâmplare: înfiinţarea Secţiei de Intendenţă în Școala
A devenit ministru după ce a fost secretar general Superioară de Război24, obţinerea cedării pe veci a
al Ministerului de Război (1 decembrie 1918- Palatului Artelor, Ospătăriei și Culei din Parcul Carol pentru
27 septembrie 1919), funcţie din care a cunoscut bine a construi un muzeu militar și un Pantheon25, înfiinţarea
activitatea ministerului, semnând în numele ministrului Școlii de Șoferi Brașov pe lângă Corpul de Tracţiune
decizii ministeriale importante pentru dezvoltarea Automobilă26, obţinerea dreptului de împroprietărire a
armatei. Dăm ca exemplu, chiar pentru inedit, Deciziile ofiţerilor invalizi de război cu un lot de 25 de hectare27,
ministeriale nr. 874 din 3 iulie 1919 pentru înfiinţarea înfiinţarea Comandamentului Trupelor de Comunicaţii
unei Companii de porumbei călători la Batalionul (cu 1 Brigadă de Comunicaţii pe Apă și Uscat cu
de specialităţi 22, Decizia Ministerială nr. 447 din 1 regiment pontonieri, 2 regimente căi ferate și 1 brigadă
23 septembrie 1919 referitoare la trimiterea de ofiţeri specialităţi)28, redislocarea Școlilor Militare Pregătitoare,
și elevi români în Franţa pentru studii și stagii, și este Speciale și de Tragere ale Armelor 29, înfiinţarea

document 2015 4 (70) 65

studii/documente
Piaţa Arcului de Triumf în perioada interbelică
Direcţiei 11 Tehnică și a Comitetului Tehnic al
Materialelor de Război care să examineze și refereze
asupra materialelor și mijloacelor tehnice cu care trebuie
să se doteze armata 30, înfiinţarea comandamentelor
teritoriale pentru fiecare corp de armată și unul pentru
Basarabia31, înfiinţarea Școlii Speciale de Geniu și a
Centrelor de Instrucţie ale Geniului (pionieri, corp de
comunicaţii, legături și transmisiuni)32, înfiinţarea Școlii
de Meseriași ai Aeronauticii de la Pipera (18 octombrie
1920), mutată în anul 1921 la Mediaș, reorganizarea
marinei prin înfiinţarea Comandamentului Marinei
Militare, înfiinţarea Comandamentului Trupelor de
Munte, obţinerea legiferării comemorării eroilor căzuţi în
război în fiecare an în ziua Înălţării Domnului Nostru Iisus
Hristos din luna mai, când floarea este mai bogată33 etc.34.
La 18 februarie 1920 generalul Rășcanu și-a dat demisia
din funcţia de ministru de Război, menţionând că declină
orice răspundere asupra situaţiei militare, din cauza Marelui
Cartier pentru că Marele Cartier (General – n.n.) nu este
decât agentura Partidului Liberal pentru a teroriza guvernul”35.
Dar, după instalarea guvernului Averescu, la 19 martie
1920 principala măsură luată imediat a fost trecerea, a doua
zi, la acţiunea de demobilizare a armatei, încetând astfel starea
de război și toate măsurile excepţionale. Mai mult decât atât,
la 24 aprilie 1920, printr-un Decret-lege primul ministru a
hotărât folosirea armatei în refacerea economică a ţării, urmând
a fi constituită așa-numita armată constructivă36.
De asemenea, reamintim că la 20 martie 1920
generalul Prezan a primit înștiinţarea că, începând cu
acea zi, chemarea dumneavoastră în activitate de serviciu
încetează37, Ministerul de Război condus de generalul
Rășcanu, organizând o modestă sărbătorire a fostului șef
al Marelui Cartier General, ministerul fiind reprezentat
de generalul artilerist Mircea Botez.
A fost iniţiatorul, împreună cu generalul Constantin
Christescu, șeful Marelui Stat Major, al reînfiinţării
revistelor militare după Primul Război Mondial. Ca
ministru de Război, generalul Rășcanu a cerut, printr-un
ordin confidenţial – Ordinul nr. 2763 din 13 mai 1920
66
–, Marelui Stat Major al Armatei să studieze iniţierea
unei reviste pentru a dezvolta și răspândi cultura în
armată38. Războiul recent, scoţând în relief învăţăminte
noi și punând în discuţie idei de mare însemnătate asupra
armatei viitorului, în toate ţările conducătorii militari,
ca și oameni de stat, prin marile cotidiene, prin reviste de
educaţie cetăţenească, cât și prin reviste militare, își spun
cuvântul asupra tuturor chestiunilor la ordinea zilei privind
apărarea naţională, organizarea și pregătirea armatei de
mâine în raport cu nevoile timpului. La noi, presa și puţinele
reviste nu agită de loc sau foarte puţin asemenea chestiuni.
Articole izolate și la mari intervale de timp, ce apar pe ici pe
colo, nu sunt de niciun folos din cauza valorii îndoielnice a
revistelor și gazetelor în care sunt publicate. O bună revistă
de largă cultură militară la care să colaboreze toate valorile
de seamă atât din sânul armatei cât și din afară, ar umple
un gol ce astăzi este atât de puternic simţit atât în lumea
militară cât și în cea civilă. Ca consecinţă, cu onoare vă rog,
să binevoiţi, a lua de îndată în studiu crearea unei reviste
care să răspundă din toate punctele de vedere acestui gol.
Baza de plecare în studiul ce se va face va fi popularizarea
ideilor: „Armata de mâine” și „Naţiunea înarmată” realizate
cu concursul reciproc al iniţiativei private și oficialităţii.
Un program general de activitate va fi întocmit și înaintat
subsemnatului, însoţit fiind de un deviz al cheltuielilor ce ar
necesita această revistă39.
La 7 iunie 1920 generalul Rășcanu a aprobat
propunerile Comitetului Consultativ al Statului Major,
întrunit în ziua de 17 mai 1920 sub președinţia șefului
Marelui Stat Major, generalul artilerist Constantin
Christescu, iar printr-o Decizie Ministerială s-a înfiinţat
pe lângă Marele Stat Major revista „România Militară”.
Ulterior, graţie acestei iniţiative au reapărut și revistele
armelor: infanterie, artilerie, cavalerie, geniu, antigaz
etc. Peste ani, pe drept cuvânt, în semn de recunoștinţă,
„Revista Militară” din anul 1939 a publicat fotografia
generalului Rășcanu cu menţiunea Ministru de Război,
iniţiatorul reînfiinţării în anul 1920 a României Militare.
Împreună cu primul ministru, generalul Alexandru
Averescu, a coordonat realizarea edificiilor încoronării
regelui Ferdinand, Catedrala Încoronării de la Alba Iulia
și Arcul de Triumf din București.
În anul 1921 l-a însoţit pe mareșalul Badoglio în vizita
sa la Iași, când a decorat orașul cu medalia „Victoria”.
În timpul guvernării Averescu, când a deţinut funcţia
de ministru de Război a fost acuzat de unele nereguli
la minister40. După căderea guvernului Averescu și
venirea la putere a guvernului liberalilor, noul ministru
de Război, în nedesminţita tradiţie dâmboviţeană, a adus
atacuri generalului Rășcanu, susţinând că armata se găsea
într-o stare haotică, bugetul pentru exerciţiul financiar
1921/1922 fiind – potrivit acestuia – întocmit superficial,
iar la minister s-au produs și unele fraude.
4 (70) 2015 document

La aceste acuze, generalul a răspuns publicând o
broșură41, în care a dat explicaţii asupra acestor aprecieri
defavorabile, arătând că munca ce s-a desfășurat la Ministerul
de Război în ultimii doi ani și jumătate, a fost muncă titanică,
pentru binele instituţiei și al ţării, susţinând, în același timp,
și o serie de idei valoroase privind organizarea armatei astfel
încât ea să corespundă noilor condiţii42.
În apărarea sa, generalul Rășcanu a prezentat o serie
de realizări, enumerate și de noi mai sus, conchizând că
armata noastră, din punctul de vedere al organizării sale, nu
se află într-o stare haotică, ci se prezintă cu vechea organizare
din perioada a 2-a a războiului, cu care a luptat victorios
la Oituz, Mărăști, Mărășești și Budapesta, organizare care
a fost îmbunătăţită în decursul anilor 1920-1921, dar
are nevoie acum să fie reorganizată – conform experienţei
războiului și conform situaţiei noastre financiare și politicei
externe din jurul nostru [...] reorganizare ce fusese anunţată
în Mesajul de deschidere a Parlamentului, la 29 noiembrie
1921, neputându-se efectua în iarna 1921-1922, prin faptul
căderii guvernului Averescu și dizolvarea Parlamentului
[...] (p. 6). După ce a trecut în revistă realizările din
domeniul instrucţiei, rezolvările din domeniul politicii
de personal, îndeosebi al înaintărilor în grad de ofiţer
superior, starea materialului din dotare, de diferite
categorii a concluzionat că azi, armata noastră, poate fi
cu drept cuvânt considerată, aici în Orientul european, ca
un factor de forţă [...] dar pentru ca să existe progres, trebuie
să fie continuitate de lucru și tendinţa necurmată de a se
îmbunătăţi și perfecţiona, ceia ce există (p. 19).
Referindu-se la bugetul armatei pe exerciţiul financiar
1921-1922 a arătat că datorită situaţiei grele a statului,
Ministerul de Război a trebuit să facă o reducere de
circa 350.000.000, faţă de cheltuielile anului precedent, cu
promisiunea fermă însă, că, spre finele exerciţiului bugetar,
de îndată ce veniturile statului vor crește, [...] se vor aloca
noi fonduri Ministerului de Război, sub formă de credite
suplimentare sau extraordinare, economie care nu s-a
putut obţine decât reducându-se efectivul de pace al armatei
la 160.000 de oameni, și punându-se în serviciu toate
echipamentele și materialele de diferite categorii, rămase
disponibile, în depozitele armatei, după război (p. 21).
După ce a pledat ca nevinovat privind așa-zisele
fraude de la minister, generalul Rășcanu a admis că
desigur se vor fi comis și greșeli pe timpul administraţiei
mele [...] subliniind că în ceea ce privește bănuiala ce s-ar
fi putut răspândi asupra cinstei mele personale, ea se poate
ușor înlătura, când se va ști că eu am ieșit din armată, după
30 ani de serviciu, mai sărac, poate, decât eram în momentul
când am intrat în armată, ca sublocotenent. Nu am nici bani,
nici proprietăţi [...] Nu am nimic altceva decât sărăcia, ceea ce
constituie pentru mine o mândrie, un puternic argument ce-l
pot opune defăimărilor ce mi se aruncă [...] În final a cerut
că dacă sunt învinuiri de adus și răspunderi de suportat, ele
document 2015 4 (70)
studii/documente
Bucureşti. Statuia lui I.C. Brătianu
nu pot să cadă decât numai asupra mea, ca unul ce am avut
toate îndatoririle și toate drepturile, prin poziţia ce am avut
în stat (pp. 28-30).
În această broșură însă, generalul Rășcanu a emis și
unele idei de valoare privind viitorul armatei. Astfel, el
a susţinut idei novatoare privind organizarea armatei în
consens cu noile condiţii postbelice: armata noastră are
însă nevoie de o completă organizare, urmând să se introducă
toate învăţămintele trase din Marele Război, trebuind în
același timp să se adapteze noua organizare, atât situaţiei
financiare, cât și situaţiei politice externe, creată în jurul ţării
noastre după război, ţinându-se seamă și de noile curente
sociale peste care nu se poate trece (pp. 4-5).
În același timp a atras atenţia că reorganizarea unei
armate, după un mare război ca acela recent, care a adus
după sine mari și fundamentale schimbări de diferite
naturi, sociale-politice-economice-militare etc., este o operă
considerabilă și care cere timp, deci nu se poate face prea în
pripă [...] (pp. 5-6).
Criticat pentru avansările de ofiţeri superiori, după
avalanșa de înaintări din 1917, generalul Rășcanu s-a
opus licenţierii (concedierii – n.n.) acestora, susţinând
menţinerea acestora, pentru că cei în cauză pot fi folosiţi
pentru activitatea extra-regimentată, [...] în mobilizare vor
încadra unităţile noi create, [...] vom avea să încadrăm cu
ofiţeri superiori de carieră valoroși și în curent cu știinţa, toate
centrele de instrucţie pentru recruţi [...] , mai ales că prin
această măsură s-ar realiza o economie care este o sumă
infimă faţă de un buget ce se urcă la peste 1 și jum[ătate]
miliarde lei (pp. 13-14).
Privind înzestrarea cu armament și alte materiale
a armatei, sesizând că materialul în general este foarte
disparat, căci posedăm un mare număr de sisteme și modele
a susţinut că acesta trebuie adaptat unei noi cerinţe, deduse
din ultimele experienţe ale războiului (p. 15).
De asemenea, generalul Rășcanu a apreciat că misiunea
fundamentală a armatei, de apărare a fruntariilor ţării,
rămânea valabilă, ea trebuind extinsă: în special, trebuie
să se ţină seama încă de un mare principiu, că armata este o
67
studii/documente
mare școală a naţiunii și trebuie să i se dea mijloacele pentru
a putea executa acest rol. Armata nu mai poate fi considerată,
figurat vorbind, ca o cazarmă, ci cazărmile trebuie să fie
adevărate școli (p. 5).
Primar al orașului Vaslui (1938-1940)
După mai multe mandate de deputat și senator,
generalul Rășcanu a ajuns primar al Vasluiului, având în
minte exemplul amiralului japonez Togo, eroul de la Port
Arthur din războiul ruso-japonez din 1904-1905. Era șef
de cabinet al lui Nicu Filipescu, pe vremea când marele român,
așa civil cum era, fusese adus să conducă Departamentul
Războiului. Într-o zi, maiorul Ion Rășcanu, a fost delegat să
însoţească în vizita sa prin România pe mareșalul japonez
Togo, eroul de la Port Arthur, pe acel fiu al Ţării Soarelui,
care, după o viaţă glorioasă ce-i dădea dreptul la multe alte
satisfacţii, a acceptat să fie la bătrâneţe primarul urbei sale
natale, un orășel cu câteva mii de locuitori. Acel strălucit
exemplu de devotament civic, i-a rămas în minte primarului
de astăzi al Capitalei, care nu s-a dat înlături, timp de cinci
ani, să gospodărească orășelul Vaslui cu cei 14.000 locuitori ai
săi, deși mai înainte fusese de cinci ori ministru43.
Generalul Rășcanu, primar în orășelul unde s-au
mutat părinţii săi și unde el a început școala a fost, fără
doar și poate, unul dintre cei mai apreciaţi primari pe care
i-a avut, de-a lungul istoriei, municipiul Vaslui. Graţie
spiritului său gospodăresc și realizărilor sale ,bătrânii spun
despre generalul Rășcanu că a fost cel mai exemplar primar
al vasluienilor din toate timpurile44.
Generalul Rășcanu a rămas în memoria vasluienilor
pentru o serie de lucrări edilitare, realizate sau începute
în mandatul său45. O primă realizare de mare folos obștesc
este construirea Palatului Primăriei, [...] noua primărie va fi
nucleul viitorului centru civic al orașului [...] O altă problemă
importantă realizată tot prin stăruinţa d-lui general Rășcanu
[...] este completarea reţelei de alimentare cu apă. [...] s-au
executat noi lucrări de captare în regiunea Delea, unde se va
realiza un debit de 700 metri cubi zilnic, atât cât dau celelalte
două surse existente de la Ghiţoc și Vasluet.
Prin grija generalului Rășcanu s-au ridicat două
biserici noi, Sf. Niculae din Cartierul Militari și Cuvioasa
Parascheva, al cărui ctitor este, alăturându-se celorlalte
două, una ctitorită de Ștefan cel Mare, iar cealaltă realizată
după unirea lui Cuza. Pentru că în tot orașul Vaslui nu se
găsește un singur hotel acceptabil pentru a putea primi
în condiţii civilizate călătorii [...] primăria a cumpărat
casa proprietate a moștenitorilor Bastacky, pe care a
transformat-o, întemeind astfel hotelul comunal demn de
obrazul orașului. În timpul primariatului său de aproape cinci
ani, d. general Rășcanu a refăcut pavajele multor străzi din
oraș, după bulevardul Mihail Kogălniceanu și alte străzi se
mai lucra în condiţii occidentale, cu calupuri, bulevardul Regele
68
Fe r d i n a n d ,
artera de
legătură între
centru și
cazarma veșnic
gloriosului
Regiment 25
Racova.
To t el
este cel care
a construit
Monumentul
„ E ro i l o r
Neamului”
din Cimitirul
Eternitatea
și cel care
Generalul Ion Răşcanu – primar al Capitalei
sistematizează
Grădina Publică din Vaslui, actualul Parc Copou.
Meritele sale pentru realizările mai sus menţionate au
fost în mod onorant elogiate în diferite lucrări: Osemintele
aceluia care cucerind primul redan din faţa Griviţei a
pecetluit fapta cea mare a ruperii lanţurilor, reamintind
zilele lui Ștefan cel Mare, se odihnesc astăzi în frumosul
mausoleu al eroilor din 1877 și 1916 construit după proiectul
și stăruinţa d-lui general Rășcanu [...] Este acel mausoleu
din cimitirul Vasluiului, cea dintâi faptă mare de gospodărie
a d-lui general de corp de armată Ion Rășcanu, pentru că
numai aducerea aminte a trecutului nostru mare, și, respectul
pentru măreţia jertfelor înaintașilor ne pot apăra Ţara și
Naţia astăzi, când trăim cea mai grea încercare din toată
istoria Poporului Român46 [...] mausoleul este un adevărat
altar al gloriei naţionale și al vitejiei vasluienilor47.
Generalul Rășcanu a crezut – conform propriilor
declaraţii – în necesitatea și importanţa realizării
monumentului vasluian, afirmând că în interiorul acestui
mausoleu am înhumat osemintele eroilor a două războaie:
a războiului pentru independenţa României Mici, și a
războiului pentru întregirea României Mari, în hotarele ei
milenare și firești48.
Primar general al Capitalei (1942-1944)
Potrivit presei timpului domnul general de corp de
armată Ion Rășcanu a venit în fruntea Primăriei Capitalei
în împrejurări foarte grele pentru această instituţie chinuită.
[...] A fost desemnat atunci (după moartea subită a
primarului, generalul intendent Constantin Florescu – n.n.)
un om încercat, care nu îndeplinea în acele grave momente
administrative decât rolul de primar al orașului Vaslui.
Generalul Rășcanu n-a acceptat noua demnitate înainte
de a se informa asupra greutăţilor ce apasă pe umerii unui
primar general al Capitalei [...] 49.
4 (70) 2015 document

La instalarea ca primar general al Capitalei, generalul
Rășcanu, în cuvântul său, după ce a declarat în mod
solemn că voi păzi cu toată sfinţenia jurământul depus
și-mi voi îndeplini îndatoririle funcţiei mele cu toată râvna
și conștiinciozitatea, cu toată energia și pasiunea dăruindu-mi
întreaga mea fiinţă și sacrificându-mi la nevoie, chiar și
viaţa50 a creionat programul său de acţiune, subliniind
atât principiile sale de muncă, precum și direcţiile de
acţiune și obiectivele de realizat. Astfel, spunea generalul
Rășcanu, voi ţine seama de imperativele, care astăzi mai mult
ca oricând se impun și anume: România este numai și numai
a Românilor; satisfacerea marilor interese naţionale și obștești
trebuie să aibă prioritate înaintea intereselor individule oricare
ar fi ele. Întâi, Naţiunea și Obștea și apoi individul.
Pentru aceasta, întregul personal al Primăriei Municipiului
București va presta o muncă de război pe frontul intern. [...]
trebuie să muncim în ritmul muncii de război pentru a fi cât
de puţin la înălţimea jertfei de care dau dovadă fraţii noștri
care-și sacrifică viaţa pentru binele nostru.
Ca primar general își propune să mă apropii cât mai
mult de populaţia Capitalei [...] să satisfac toate cererile și să
înlătur orice nereguli dovedite sancţionând fără milă toate
abaterile [...] Voi fi drept cu toată lumea, dar și sever. Voi
constata greșelile, le voi observa și atunci când ele se repetă
le voi sancţiona [...] astfel încât să fac din Municipiul
București un organism viu și operant, [...].
Obiectivul fundamental al activităţii sale va fi
elaborarea planului de sistematizare a Capitalei, lucrare
epocală, menită să asigure urbanistica și înfrumuseţarea
Capitalei pentru aproape 50 de ani de aici înainte, precum
și a asigura curăţenia, buna edilitate și estetica Capitalei
[...] să fac din București, Capitala Regatului, un oraș curat
și bine întreţinut [...].
Și generalul Rășcanu a trecut cu deplină responsabilitate
la treabă, implicându-se în problemele primăriei, fie ele
mari ori mici. Astfel: a emis directive pentru funcţionarea
primăriei și chiar norme pentru manipularea dosarelor
în primărie; a dat dispoziţii și a făcut apeluri la populaţie
pentru cultivarea cu zarzavaturi a terenurilor virane; a
dispus participarea cetăţenilor – inclusiv a evreilor – la
dezăpeziri, la realizarea curăţeniei, udarea plantaţiilor și
florilor (spaţiile verzi), civilizarea orașului etc.; a coordonat
realizarea intrărilor și ieșirilor din capitală prin zece noi
căi de comunicaţie (șosele de penetraţie): Roșu – Chiajna,
Colentina – Ștefănești, București – Domnești, București –
Măgurele, amenajarea regiunii Plumbuita, construcţia
Halelor Obor, realizarea exproprierilor pentru noul
abator comunal, înfiinţarea parcului de vite la abator
etc.; se implică în acţiuni caritabile și altele. A rămas în
istoria Capitalei prin realizarea bulevardului Brâncoveanu
(denumirea nouă a unei porţiuni din bd. Brătianu) și a
gândit un plan cincinal de lucrări pentru Capitală.
document 2015 4 (70)
studii/documente
La 27
iunie 1943
a inaugurat
R o n d u l
Scriitorilor
din Parcul
Cișmigiu,
iar la 4
septembrie
a pus piatra
de temelie a
construcţiei
podului de
beton de
peste lacul
Floreasca
(lungime 46
metri, lat
24, 2 linii Monumentul „Eroilor Neamului”
din Cimitirul „Eternitatea” Vaslui
de tramvai,
înălţimea deasupra apei 4 metri), construit cu fondurile
primăriei prin munca gratuită a unui detașament de
pionieri militari.
De asemenea, trebuie menţionat că bulevardul
Brâncoveanu, porţiunea de 750 m (Spitalul Colţea –
bd. Maria) din bd. Brătianu, a fost inaugurat, odată
cu dezvelirea statuii lui Constantin Brâncoveanu, la
27 noiembrie 1943, în prezenţa ministrului Afacerilor
Interne, generalul Dumitru Popescu, a generalului Ion
Rășcanu și a conducerii primăriei București.
Laudativ, presa timpului menţiona: cu totul obiectiv
[...] vom arăta că realizarea bulevardului inaugurat ieri se
datorează [...] mai cu seamă, d-lui general de corp de armată
Ion Rășcanu, care a știut să găsească și fondurile necesare
și energia trebuincioasă acestor mari lucrări [...] Domnul
general de corp de armată Ion Rășcanu a executat lucrările de
străpungere în partea cea mai grea a bulevardului, adică în
blocul de case dintre fosta str. Bazaca și bulev. Maria. Totalul
imobilelor expropriate și demolate pentru străpungerea
noului bulevard care primește numele marelui voievod
Brâncoveanu se ridică la 111 (una sută unsprezece), fiind cel
mai mare număr de case dărâmat până acum în Capitală,
pentru realizarea unor artere de circulaţie. Costul total al
exproprierilor se ridică la 373.685.516 lei. De pe urma
dărâmărilor au rămas 18.710 m.p. teren care s-a încorporat
bulevardului și mai multe terenuri ce vor fi vândute la
licitaţie ulterior, realizându-se după evaluarea actuală,
300 milioane lei. Întinderea totală a bulevardului nou,
socotită de la statuia Brătianu (actualul rond de la Piaţa
Universităţii, statuia fiind demolată de comuniști – n.n.)
până la fosta piaţă a Romei (actualul pasaj Latin, cu statuia
Lupoaica – n.n.), este de 400 metri, iar de aici și până la
bulevardul Maria (bd. Coposu, complexul de magazine
Unirea – n.n.) de 350 metri51. (Astăzi acest bulevard
poartă denumirea de I.C. Brătianu, fiind singura porţiune
69
studii/documente

ce mai amintește de vechiul ostaș, primarul nostru general va

bulevard Brătianu ce începea ști să încrusteze pe tabla de onoare a
la Piaţa Lascăr Catargiu – azi Primăriei Capitalei o inscripţie care să
Piaţa Romană). se impună temeinic viitorimii52.
Nu se poate cere unui Generalul Rășcanu a fost un om
primar să răstoarne Capitala al ordinii și disciplinei, ca primar
într-un singur an, în anul general al capitalei fiind autorul
de război pe care d. general multor reglementări inedite, de
Rășcanu l-a împlinit zilele la udatul spaţiilor verzi pe timpul
trecute, pentru că sarcina sa arșiţei, curăţirea trotuarelor de
este imensă. Examinând însă zăpadă, până la regulamentele de
activitatea sa din cele 12 luni ordine interioară din primărie. Pentru
expirate, putem afirma cu toată rigoarea și precizia caracteristice
convingerea că activitatea artileriștilor, dar și pentru spiritul de
P r i m a r u l u i G e n e ra l d e ordine reproducem normele pentru
astăzi răspunde marilor manipularea dosarelor: 1. Orice dosar
comandamente ale vremurilor, care se înaintează spre soluţionare sau
pe care domnia-sa le împlinește aviz, fie autorităţilor superioare, fie
strălucit. Terminarea în unei direcţii, se va șnurui, numerota
scurtă vreme a bulevardului și parafa. 2. Șnuruirea, numerotarea
Brâncoveanu, desăvârșirea și parafarea nu se vor face decât după
modernizării șoselelor de Bucureşti. Statuia lui Constantin Brâncoveanu ce toate actele ce compun dosarul se vor
penetraţie, construirea și din faţa Bisericii Sfântul Gheorghe Nou aranja în ordine cronologică, începând
refacerea a numeroase localuri cu cel mai vechi act. 3. În adresa sau
de școli primare, crearea parcului de vite de la abator, toate raportul de înaintare al dosarului se va specifica în mod
celelalte realizări pornite sau în curs de înfăptuire, denotă obligatoriu numărul total al filelor ce compun dosarul. 4.
că Primăria Capitalei a apucat pe căi bune menite să o ducă Direcţiile vor căuta ca în cercetarea lor să menţină ordinea
la un progres nebănuit. Și pentru că ziua bună se cunoaște cronologică a dosarului, anexând raportul sau avizul lor după

Carte poştală adresată generalului Ştefan Iachim

de dimineaţă, mai sunt și alte semne că primariatul d-lui
general Rășcanu se va impune ca o epocă de mari realizări.
Sunt acele câteva probleme puse de domnia-sa, ce nu pot
scăpa unui cunoscător. Discutarea perimetrului Capitalei
și a planului de sistematizare, acţiunea de colaborare între
administraţia comunală și locuitori, atacarea programelor
de lucru pe trei perioade de câte cinci ani, toate acestea sunt
preocupări care ies din cadrul obișnuit al administraţiei
mărunte comunale. Cu energia sa nedesminţită de vechi
studiere ca în ultimă filă. 5. Toate aceste dosare vor fi dotate
și cu un opis lipit pe verso copertei, în care se vor trece toate
piesele ce compun dosarul, cu numărul și data înregistrării53.
În pofida meritelor sale excepţionale în exercitarea
demnităţilor publice militare și civile – mai sus-
menţionate – a fost arestat în 1950, ca fost demnitar
interbelic, și mai ales ca apropiat al mareșalului Ion
Antonescu pe vremea primariatului Bucureștilor, și
încarcerat la Sighet, în celula 72.

70 4 (70) 2015 document

 studii/documente

Viaţa generalului Ion Rășcanu s-a stins într-o celulă
sumbră din penitenciarul sighetean în ziua de 25 februarie
1952. Este al douăzeci și unu-lea decedat din rândul
marilor demnitari care au fost aduși acolo în detenţie. La
data morţii avea vârsta de 78 de ani o lună și 21 de zile.
Actul de moarte al lui Ion Rășcanu are numărul 121,
actul de verificare a morţii nr. 34 din 25 februarie 1952,
iar certificatul de moarte, care a fost anulat, are seria Mc.
Nr. 370571. Cele mai multe date din actul de moarte nu
corespund realităţii54.
Ca toţi cei care s-au stins la Sighet a fost îngropat în
ascuns, noaptea, undeva în Cimitirul Săracilor, cimitirul
fără de morminte și cruci55 de la Cearda, lângă Sighetul
Marmaţiei.

A Martyr of Romanian People – General Artilleryman Ion Răşcanu

Brigade General prof. univ. Adrian Stroea, Ph.D., Colonel (r) Marin Ghinoiu
Abstract: General Ion Răşcanu obtained all the military ranks till the one of War minister. He resigned
from the army in 1922 and he became a member of People’s Party. In public life he occupied the function
of Basarabia minister, prefect of Vaslui county, mayor of Vaslui and Bucharest cities, deputy and senator. In
1952 he died in Sighetu Marmaţiei prison.
Keywords: artilleryman, Ion Răşcanu, prefect, mayor, Sighetu Marmaţiei

NOTE

1 30
Brigada 8 LAROM. Ibidem, nr. 39 din 21 iulie 1920, pp. 1869-1870.
2
Căpitan Nicolae Uică, Istoricul Şcoalei Militare de Infanterie de la anul 31
Ibidem, nr. 45 din 8 septembrie 1920, pp. 2084-2086.
32
1847-1911, Bucureşti, Tipografia George Ionescu, 1911, pp. 107-110. Ibidem, nr. 56 din 13 noiembrie 1920, p. 1770.
3 33
General de brigadă (r) dr. Constantin Ucrain, colonel (r) Sandu Martinescu, Artilerişti Ibidem, nr. 35 din 3 iulie 1920, pp. 2428-2432.
pe treptele ierarhiei militare, Bucureşti, Editura Pro Transilvania, 2006, p. 37. 34
Vezi şi ***Istoria militară a poporului român, coordonator general-
4
Ibidem, p. 38. locotenent dr. Ilie Ceauşescu, vol. VI, Bucureşti, Editura Militară, 1989,
5
*** Ministerul de Război, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, pp. 146, 150, 155, 163.
35
Bucureşti, 1915, p. 544. Alexandru Marghiloman, Op. cit., p. 20.
6
Vezi şi *** Miniştrii Apărării Naţionale. Enciclopedie, Editura Centrului 36
*** Enciclopedia Armatei României, Bucureşti, Editura Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2012, pp. 113-114. Tehnic-Editorial al Armatei, 2009, p. 823.
7
Ion Mamina, Ion Scurtu, Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Bucureşti, 37
Petre Otu, Mareşalul Prezan. Vocaţia datoriei, Bucureşti, Editura
Silex, Casă de Editură, Presă şi Impresariat, 1996, pp. 232-233. Militară, 2008, p. 328.
8 38
*** Figuri contemporane din Basarabia, vol. N-Z, Chişinău, Editura *** Din trecutul „României militare”, Bucureşti, f.e., 1939, pp. 262-269.
39
ARPID, 1939, p. 4. Ibidem, p. 265.
9 40
Alexandru Marghiloman, Note Politice 1897-1924, vol. V, Bucureşti, Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu, militarul omul politic, legenda,
Editura Institutului de Arte Grafice „Eminescu” S.A., 1927, p. 187. Bucureşti, Editura Militară, 2009, p. 312.
10
Colonel Stelian Tudorache, În elita Armatei Române. Scurt istoric al 41
Din publicaţiile ziarului „Îndreptarea”, Starea actuală a armatei noastre şi
Direcţiei Operaţii, Bucureşti, Editura Nummus, 1999, p. 100. activitatea Ministerului de Război sub conducerea gen. Răşcanu. Răspuns unei
11
Ion Giurcă, Maria Georgescu, Statul Major General Român (1859-1950). campanii de presă, Bucureşti, Atelierele „Poporul”, B-dul Elisabeta, nr. 27, 1922.
Organizare şi atribuţii funcţionale, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p. 117. 42
*** Istoria militară..., p. 274.
12 43
Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial , Bucureşti, Editura M. Dragomir, Un an de activitate, în „Gazeta municipală”, Anul XII,
Meteor Publishing, 2014, pp. 41-42. nr. 600 din 12 decembrie 1943, p. 1.
13 44
Ibidem, pp. 59-60. Ionuţ Balaban, Ion Răşcanu sau cum trebuie să fie un primar adevărat
14
General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919), Bucureşti, Editura pentru vasluieni, în adevărul.ro, accesat la 15 februarie 2013, ora 09.41;
Modelism, 1997, pp. 51-52. vezi şi Andreea Lupşor, Primari de legendă ai oraşelor din România, în
15
General de brigadă (r) dr. Constantin Ucrain, colonel (r) Sandu historia.ro, accesat la 20.02.2013.
Martinescu, Op. cit., pp. 39-40. 45
M. Dragomir, Zidiri şi prefaceri în Vaslui. Fapte din activitatea d-lui
16
General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 103. general Ion Răşcanu, în „Gazeta municipală”, Anul XII, nr. 594 din
17
*** România în anii primului război mondial, coordonator general- 31 octombrie 1943, pp. 1-2.
46
locotenent dr. Ilie Ceauşescu, Bucureşti, Editura Militară, 1987, pp. 32-33. Idem, Renaşterea edilitară a oraşului Vaslui. Înfăptuiri în cea de-a doua
18
General Radu R. Rosetti, Op. cit., p. 103. capitală a lui Ştefan cel Mare, în „Gazeta municipală”, Anul XII, nr. 590
19
Ion Giurcă, Maria Georgescu, Op. cit., p. 126. din 3 octombrie 1943, p. 2.
20
General de brigadă (r) dr. Constantin Ucrain, colonel (r) Sandu 47
General Răşcanu, Discurs ţinut de iniţiatorul construirii mausoleului
Martinescu, Op. cit., p. 40. eroilor din Vaslui, în ziua inaugurării solemne a acelui mausoleu, la
21
Prof. dr. Nuţu Roşca, Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Sighetu 11 noiembrie 1934, Bucureşti, Tipografia Universul, p. 6.
48
Marmaţiei, 2006, pp. 160-161. Ibidem, p. 3.
22 49
„Monitorul Oastei”, Partea Oficială, nr. 41/20 septembrie 1919, M. Dragomir, Un an de activitate..., p. 1.
50
pp. 1499-1500. Instalarea noului Primar General al Capitalei, în „Gazeta Municipală”,
23
*** Istoria armei tancuri din Armata României, coordonator colonel Ion Anul XI, nr. 550 din 6 decembrie 1942, p. 4.
51
Drăgan, Bucureşti, Editura Militară, 2001, pp. 54-65. Inaugurarea bulevardului Brâncoveanu, în „Gazeta Municipală”, Anul
24
„Monitorul Oastei”, Partea Oficială, nr. 53 din 3 decembrie 1919, XII, nr. 598 din 28 noiembrie 1943, p. 4.
pp. 1985-1987. 52
M. Dragomir, Un an de activitate..., p. 1; vezi şi Un an de gospodărie a
25
Ibidem, nr. 54 din 11 decembrie 1919, pp. 2140-2143. Capitalei, în „Monitorul Comunal al Primăriei Municipiului Bucureşti”,
26
Idem, Partea Regulamentară, nr. 47 din 4 octombrie 1919, pp. 289-290. nr. 49 din 5 decembrie 1943, p. 3.
27 53
Ibidem, nr. 49 din 30 octombrie 1919, pp. 297-299. „Gazeta municipală”, Anul XII, nr. 577 din 4 iulie 1943, p. 4.
28 54
Ibidem, nr. 50 din noiembrie 1919, pp. 301-302. Prof. Dr. Nuţu Roşca, Op. Cit., p. 162.
29 55
Idem, Partea Oficială, nr. 33 din 29 iunie 1920, pp. 1637-1638. Ibidem, p. 71.

document 2015 4 (70) 71

studii/documente
AUGUST 1969. MARINARI CHINEZI –
AGENŢI DE PROPAGANDĂ ÎN PORTUL CONSTANŢA
Lucian DRĂGHICI1
L
a sfârșitul anilor 1960, „blocul comunist” încetase
de mult a mai fi un bloc. Raportul secret
prezentat de liderul sovietic Nikita Hrușciov
la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice din februarie 1956 dezvăluia, iniţial într-un mediu
restrâns, crimele staliniste, condamna „cultul personalităţii”
lui I.V. Stalin, demolând
astfel imaginea cvasidivină
a „tătucului popoarelor”2. Pe
lângă revoltele muncitorești
din Polonia și revoluţia
anticomunistă din Ungaria
din toamna anului 1956,
politica de destalinizare,
de „dezgheţ”, iniţiată de
U.R.S.S., a declanșat, la
începutul anilor 1960,
„Marea S c hismă” a
comunismului mondial:
Prietenia sovieto-chineză reflectată
conflictul ideologic între
în propaganda oficială de la începutul comuniștii chinezi și cei
anilor 1950 (chinaposters.net) sovietici3.
Pentru comuniștii chinezi, care se erijau în apărători
ai „ortodoxiei marxist-leniniste”, „tovarășii sovietici” erau
urmașii „socialiștilor revizioniști” de la sfârșitul secolului
al XIX-lea care, inspiraţi de scrierile lui Eduard Bernstein,
promovaseră teza trecerii de la societatea capitalistă la cea
socialistă prin aplicarea unor reforme graduale, fără a mai
fi necesară o revoluţie violentă a proletariatului, așa cum
propovăduise Karl Marx.
Sovieticilor li se reproșa promovarea tezei „revizioniste”
a „coexistenţei pașnice”, a unei victorii finale asupra
„lagărului imperialist” nu numai prin conflicte violente,
ci și prin evidenta superioritate a sistemului socialist, care
urma să se extindă în noile state independente din Asia și
Africa și, în final, să triumfe în competiţia cu Vestul. Nikita
Hrușciov declara public în anul 1960 că, în 5 ani, U.R.S.S.
va depăși Europa Occidentală în producţia de bunuri de
larg consum pe cap de locuitor, în 10 ani va depăși și Statele
Unite, iar în anul 1980 cetăţenii Uniunii Sovietice vor trăi
în orânduirea comunistă prezisă de treimea vizionară Marx,
Engels și Lenin4. Abandonarea de către sovietici a tezei
caracterului inevitabil al războiului dintre lagărul „comunist”
și cel „capitalist/imperialist” reprezenta pentru China
72
un semnal c ă
U.R.S.S. nu mai
era dispusă să-i
acorde un sprijin
necondiţionat
în cazul unui
eventual conflict
cu Statele Unite
ale Americii.
În iunie 1960,
la Congresul
al II-lea al
Partidului
Muncitoresc
Român, dele-
gaţiile sovietică Militari chinezi în timpul confruntărilor
și chineză s-au de la graniţa cu U.R.S.S. din martie 1969
(Wikimedia comons)
învinuit reciproc
de revizionism, deviaţionism și naţionalism, fapt care
a dus, câteva luni mai târziu, la retragerea experţilor și
tehnicienilor sovietici din China. În perioada care a urmat,
falia ideologică dintre Partidul Comunist al Uniunii
Sovietice și Partidul Comunist Chinez s-a adâncit,
trecându-se de la acuzaţii verbale la confruntări armate.
În anii 1967-1968, la graniţa sovieto-chineză au avut loc
numeroase incidente, care au culminat, în martie 1969,
cu un „mini-război” desfășurat în zona insulei Zhenbao5,
pe fluviul Ussuri.
Conflictul ideologic chino-sovietic a constituit pentru
România o circumstanţă favorabilă pentru aplicarea politicii
de distanţare faţă de U.R.S.S., iniţiată la începutul anilor
1960. În anul 1964, „Declaraţia din aprilie” și vizitele
întreprinse la Beijing de președintele Consiliului de Miniștri,
Ion Gheorghe Maurer, au dus la demararea procesului de
dezvoltare a relaţiilor româno-chineze6. Rolul important
acordat Chinei în politica externă a statului român, începând
cu anul 1964, a constituit un factor important în edificarea
noului curs al acesteia, relaţiile speciale ale României cu
China contribuind la consolidarea poziţiei României de
relativă independenţă în raport cu Uniunea Sovietică7.
Deși relaţiile româno-chineze erau excelente, conducătorii
aparatului ideologic al Partidului Comunist Chinez nu
găseau inutilă desfășurarea unor activităţi de propagandă
în rândurile oamenilor de rând din România. Așa cum
4 (70) 2015 document
 studii/documente

Ministerul Forţelor Armate

Ministrul
Nr. M. 2442 din 21.08.1969

Tovarășului
ION GHEORGHE MAURER
PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MINIȘTRI
al
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA8

În perioada 25.04-11.05.1969 a staţionat în portul

O imagine relevantă a raporturilor României
cu Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză,
surprinsă în iulie 1965 la Congresul al IX-lea al P.C.R.
(Fotografia # A 030, Fototeca online a comunismului românesc,
A.N.I.C., fond I.S.I.S.P., 80/1965)
rezultă din conţinutul documentului prezentat mai jos,
marinari chinezi aflaţi în portul Constanţa, în vara anului
1969, distribuiau unor oameni de condiţie modestă,
precum muncitori portuari sau militari în termen din
trupele de grăniceri, materiale de propagandă referitoare la
conflictul chino-sovietic aflat atunci la apogeu, Congresul
al IX-lea al Partidului Comunist Chinez sau despre
experimentarea primei bombe cu hidrogen chinezești. Din
rezumatul documentelor se poate intui că scopul acestor
activităţi de propagandă era consolidarea imaginii Chinei
comuniste ca un stat „iubitor de pace”, care duce o politică
de bună vecinătate și folosește forţa armată doar pentru
apărarea teritoriului naţional, liderii chinezi dorind să
atenueze astfel efectul deplorabil, în rândul opiniei publice
din România, generat de un război (nedeclarat) între două
state din interiorul „blocului comunist”.
***
Constanţa, pentru a încărca diferite materiale, nava
comercială „Wuxi” sub pavilionul Republicii Populare
Chineze. Pe timpul efectuării lucrărilor de încărcare
a navei, marinarii chinezi au dat unui grănicer român
diferite materiale de propagandă editate în limba română.
Aceste materiale conţin unele date referitoare la
incidentele de la frontiera sovieto-chineză, deschiderea
celui de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist
Chinez, efectuarea unei noi experienţe a bombei cu
hidrogen de către Republica Populară Chineză, precum
și aspecte din viaţa politică și culturală a poporului chinez.
Despre acest caz a fost informat Ministerul Afacerilor
Externe, iar materialele primite au fost trimise la Secţia
relaţii externe a Comitetului Central al Partidului
Comunist Român.
Se anexează sinteza problemelor principale cuprinse
în aceste materiale.
MINISTRUL FORŢELOR ARMATE
ale
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
General-colonel Ion IONIŢĂ
***

Afişe de propagandă din perioada Revoluţiei Culturale.

De remarcat importanţa acordată „cărticelei roşii” cu citate din cuvântările preşedintelui Mao Zedong (chinaposters.net).

document 2015 4 (70) 73

studii/documente

SINTEZA teritoriu chinez”, două scheme și opt imagini fotografice care

cu principalele probleme cuprinse în materialele primite reprezintă grafic traseul frontierei dintre Republica Populară
de la marinarii chinezi de pe nava „Wuxi” Chineză și U.R.S.S. pe râul Ussuri și aspecte de la incidentul
de graniţă din 2 martie 1969.
Din studiul documentelor rezultă următoarele:
Articolul cuprinde un scurt istoric al evoluţiei apartenenţei
1. Comunicatul de presă al Secretariatului Prezidiului insulei Cenbao, menţionându-se prevederile tratatului
Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Chinez din chinezo-rus din 8 septembrie 1689 de la Nipchu prin care
01.04.1969 arată atmosfera în care s-a deschis congresul, ostrovul respectiv este atribuit Chinei. De asemenea, se
alegerea prezidiului, ordinea de zi și numărul delegaţilor. Se reamintește că la tratativele din 1964 cu privire la frontiera
menţionează că raportul politic, primul punct pe ordinea sovieto-chineză, partea sovietică nu a contestat faptul că
de zi, a fost prezentat în numele Comitetului Central al insulele situate la est de linia de frontieră de pe râul Ussuri,
Partidului Comunist Chinez de Lin Biao9. inclusiv Cenbao, aparţin Chinei.
La sfârșitul materialului se precizează că Radio Pekin Se arată că Republica Populară Chineză a rezolvat cu
transmite în limba română aspecte din desfășurarea lucrărilor succes problemele de frontieră cu ţările vecine, mai puţin cu
congresului zilnic între orele 21-23 pe lungimile de undă India și U.R.S.S., și că în perioada 24 iunie 1967 – 2 martie
46,8 și 47,2. 1969, trupele sovietice au pătruns de 16 ori în zona insulei
2. Articolul comentatorului ziarului „Jeminjibao”, intitulat Cenbao în timpul sezonului îngheţat, provocând daune
„Clica renegaţilor revizioniști sovietici nu poate face altceva materiale și rănind grăniceri chinezi aflaţi în serviciu.
decât să-și sape propriul ei mormânt în opoziţia nebunească 4. Comunicatul de presă intitulat „China a efectuat cu
împotriva Chinei”, se referă la incidentele petrecute în faţa succes o nouă experienţă cu bomba cu hidrogen” arată că
Ambasadei Republicii Populare Chineze de la Moscova în explozia termonucleară a avut loc în ziua de 27 decembrie
zilele de 7 și 8 martie 1969. 1968 și ea se înscrie pe linia cuceririlor știinţei și tehnicii cele
Comentatorul descrie demonstraţiile ce au avut loc și mai avansate obţinute de poporul chinez.
arată că participanţii au tras cu puși pneumatice asupra În material este expusă poziţia Chinei faţă de Tratatul
personalului Ambasadei, provocând avarii clădirii. În de neproliferare a armelor nucleare, apreciat ca „un mijloc
încheiere, face diferite aprecieri la adresa politicii externe a al colonialismului nuclear”.
conducătorilor de partid și de stat sovietici. Articolul menţionează în încheiere că Republica
3. Textul integral al notei de protest înaintată ambasadei Populară Chineză își dezvoltă arma nucleară în scop de
sovietice din Pekin cu privire la conflictul de frontieră apărare și că în nicio împrejurare, China nu va fi prima care
dintre U.R.S.S. și China ce a avut loc pe insula Cenbao la va folosi arma nucleară.
15.03.1969. 5. Buletinele nr. 5-6/1967 și 1/1969, editate de Ambasada
În notă se subliniază că incidentul a fost provocat de Republicii Populare Chineze din București cuprind articole
partea sovietică, care trebuie să-și asume întreaga răspundere. și fotografii cu privire la diferite aspecte din viaţa politică,
La nota de protest este anexat un articol al Direcţiei de economică și culturală a poporului chinez, în care toate
Presă a Ministerului Afacerilor Externe la Republicii Populare problemele sunt prezentate în strânsă legătură cu rolul și
Chineze intitulat „Insula Cenbao a fost dintotdeauna și este activitatea lui Mao Tze-Dun.
August 1969. Chinese Sailors – Propaganda Agents in Constanţa Harbour
Lucian Drăghici
Abstract: During the 1960’s, the ideological split between People’s Republic of China and Soviet Union escalated
until an armed conflict on the Sino-Soviet border on Ussuri River in 1969. In this context, Romania, which developed
a policy of detachment from Soviet Union, strengthened the relations with the communist China. Although the Sino-
Romanian relations were very good, the Chinese leaders did not neglected propaganda among Romanian common
peoples, as on happened at Constanţa harbor in august 1969.
Keywords: propaganda, sino-soviet split, Ussuri military conflict, 1969
NOTE

1
Serviciul Istoric al Armatei. 7
Florian Banu, Liviu Ţăranu, Aprilie 1964 – „Primăvara de la Bucureşti”.
2
David Priestland, Steagul roşu. O istorie a comunismului, Bucureşti, Cum s-a adoptat „Declaraţia de independenţă” a României?, p. LXXV.
Editura Litera, 2012, p. 410. 8
Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola F.II. 3.329, c. 367-369.
3
Ibidem, pp. 415-417.
9
4
André Fontane, Istoria Războiului Rece, volumul IV, Bucureşti, Editura Lin Biao (5 decembrie 1907-13 septembrie 1971), mareşal chinez. În
Militară, 1994, p. 158. calitate de ministru al Apărării, a asigurat sprijinul armatei pentru Mao
5
În documentul prezentat, numele insulei apare sub forma Cen Bao, conform Zedong în anii de vârf ai „Revoluţiei Culturale” (1966-1968). Drept
sistemului de transliteraţie utilizat de China înainte de 1979. Au fost păstrate răsplată, în anul 1969 a fost desemnat ca locţiitor şi virtual succesor al lui
vechile forme şi pentru Pekin (Beijing) şi Mao Tze-Dun (Mao Zedong). Mao Zedong, dar a căzut rapid în dizgraţie, fiind suspectat că urmăreşte, cu
6
Lavinia Betea, Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea sprijin sovietic, preluarea conducerii Partidului Comunist Chinez. A murit
României, Arad, Editura Felix, f.a., pp. 145-146. într-un accident de avion în timp ce se îndrepta spre U.R.S.S.

74 4 (70) 2015 document


GENERALUL DE BRIGADĂ MEDIC AVIATOR VICTOR ANASTASIU,
FONDATORUL MEDICINEI AERONAUTICE ROMÂNEŞTI
M
edicina aeronautică urmând dezvoltarea
aviaţiei și-a conturat domeniul propriu, ca
specialitate medicală unanim recunoscută,
fiind în strânsă legătură cu biologia, psihologia, pedagogia
fizică, chimia și chiar cu matematica, radioelectronica,
cibernetica, aerodinamica, construcţia de avioane2.
Domeniul specific al medicinei aeronautice, îl
constituie studierea, în simulatoare și în condiţii reale, a
factorilor de zbor – acceleraţiile, hipobarismul, hipoxia,
hipotermia și hipertermia, radiaţiile – a influenţei
lor stresante asupra organismului, a posibilităţilor de
adaptare la asemenea solicitări care, în timpul zborului
ating limitele rezistenţei umane3.
De asemenea, medicina aeronautică studiază și
propune mijloacele tehnice și medicale de protecţie
a sănătăţii personalului navigant, recurgându-se la
examene clinice și de laborator din toate specialităţile
medicale. În acest mod se apreciază starea de sănătate,
compatibilităţile și incompatibilităţile pentru zbor ale
personalului navigant, în vederea asigurării unei depline
securităţi a zborului4.
O personalitate care s-a distins în activitatea
de organizare și cercetare medico-aeronautică, de
popularizare a medicinii aeronautice românești și de
educaţie sanitară medico-aeronautică a fost dr. Victor
Anastasiu5 – „creatorul școlii românești de medicină
aeronautică, întemeietorul Serviciului Sanitar Aeronautic6
și al Centrului Medical Aeronautic7. Sub conducerea sa
au fost efectuate primele studii asupra personalului
aeronavigant în timpul zborului. A fost primul medic
brevetat pilot din România (1916) și al doilea din lume8.
Patriot înflăcărat, a participat la Primul Război Mondial
în dublă ipostază, de medic și pilot. Are numeroase lucrări
de medicină aeronautică, unele prezentate la congresele
internaţionale (1921-1938). A fost membru în diferite
societăţi din ţară și din străinătate9 și expert tehnic la
Liga Naţiunilor, în Secţia Aeronautică, pentru probleme
sanitare de aviaţie. Întrevăzându-i perspectivele de viitor,
a susţinut cu entuziasm dezvoltarea aviaţiei sanitare în
ţara noastră”10.
Victor Anastasiu s-a născut la Huși, plasa Hoceni,
jud. Fălciu, la 5 octombrie 1886, ca fiu al lui Constantin
și al Elisabetei.
La 11 ianuarie 1925 s-a căsătorit cu domnișoara Lola
Popescu din Pitești, din căsătorie rezultând singurul lor
copil – Liliana, născută la 20 iulie 1926.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Dr. Teodora GIURGIU1
A absolvit Liceul Naţional
din Iași „complet și examenul
de capacitate”, Facultatea de
Medicină din București și
Institutul Medico-Militar
(1905-1911 – admis la
Cursurile speciale pentru
medici militari în baza Deciziei
Ministeriale nr. 323/1905),
precum și Școala de Pilotaj din
București, obţinând Brevetul
de pilot nr. 82 din 9 martie
Victor Anastasiu,
191611. Pe timpul studiilor i aici în uniformă de colonel
s-a conferit Medalia Jubiliară
„Regele Carol I” (prin Înaltul Decret nr. 5384/1905).
La 1 decembrie 1911, în baza Înaltului Decret
nr. 4061/1911, a fost înaintat la gradul de medic
sublocotenent și repartizat la Regimentul „Matei
Basarab” nr. 3512.
În „Foaia calificativă”, în care îi era apreciată activitatea
din primul an de carieră, comandantul regimentului,
colonelul Simionescu, consemna: „se prezintă bine,
ţinuta corectă și aspect foarte plăcut. Foarte sănătos și
foarte rezistent, poate rezista greutăţilor unei îndelungate
campanii. Încalecă, trage cu armele. Inteligenţă vie și prea
bună judecată. Posedă cultură profesională, dobândită în
institut pe care caută a o ţine la curent și a o completa
cât mai bine. Caută a se aplica cât mai mult la instrucţia
militară sanitară pentru conducerea serviciului medical,
la un corp de trupă.
Pe teren caută să-și dea seama de legăturile serviciului
sanitar, cu acţiunile trupei. Citește harta. Îi place serviciul
militar și e bine îndrumat pe această cale. Temperament
vioi, cu multă voinţă și foarte energic. A luat parte cu
Batalionul 1 (detașat Ostrov) la toate exerciţiile de
aplicaţie asupra marșurilor și luptelor executate de
regiment, în care a condus cu destulă pricepere serviciul
său medical, pe tot timpul concentrării regimentului
la Cernavodă. Cu bună educaţie militară, disciplinat
și prea bine pătruns de sentimentul datoriei. Are bine
accentuat simţul onoarei și spiritul său militar, pe bună
cale de a se completa. Demn, devotat serviciului și cu
prea bună conduită. Activ și cu multă putere de muncă.
Se ocupă serios, cu stăruinţă și multă răbdare de formaţia
și școala agenţilor sanitari ai batalionului său. Este
medicul Batalionului 1 din regimentul care se găsește
75
studii/documente

detașat la Ostrov, unde îndeplinește și funcţia de medic al Comandantul Companiei Pompieri București nota
garnizoanei. Ambele aceste funcţii le îndeplinește în mod în „Foaia calificativă” din 31 octombrie 1913: „bune
foarte conștiincios, iar batalionul său a fost bine păzit de aptitudini fizice, sănătos și rezistent pentru a face
bolile ce bântuie localitatea ocupată. În definitiv, medicul campanie. Inteligent și bună judecată. Posedă cultură
sublocotenent Anastasiu este bine dotat cu însușiri profesională dobândită în Institutul Medico-Militar și
militare, care îl ajută a deveni un prea bun medic militar”13. Facultatea de Medicină din București. Caută a se aplica
Comandantul Brigăzii 18 Infanterie nota, la rândul cât mai mult la instrucţiunea militară sanitară, pentru
său, „medicul sublocotenent Anastasiu este un eminent conducerea serviciului medical la un corp de trupă. Îi
medic militar din toate punctele de vedere. Iubește place serviciul militar și e bine îndrumat pe această cale.
cariera militară și posedă perfecte aptitudini. Disciplinat, Temperament vioi cu multă voinţă și foarte energic.
activ, conduită prea bună. Merită Bună educaţie militară, disciplinat
să înainteze” (să avanseze în grad – și bine pătruns de sentimentul
n.n.)14. datoriei. Are bine accentuat simţul
Medicul-șef al Diviziei 9 Infanterie onoarei și spiritul militar. Excelent
informa: „medicul sublocotenent camarad, plin de demnitate, devotat
Anastasiu Victor a obţinut titlul de superiorilor și serviciului. Conduită
doctor în medicină la 1 decembrie prea bună atât în serviciu, cât și în
1911. Fiind încă tânăr are nevoie de afară.
multă experienţă spre a-și completa Activ, cu multă putere de muncă.
cunoștinţele generale și medicale. Exact și conștiincios în serviciu.
Fiind dotat cu inteligenţă, bunăvoinţă S-a ocupat serios și cu stăruinţă de
și putere de muncă, cred că va deveni serviciul său ca medic al corpului,
15
un bun medic militar” . de sănătatea oamenilor și de igiena
Activitatea desfășurată i-a fost localurilor cazărmilor. A aplicat cu
răsplătită prin conferirea, în baza inteligenţă măsurile sanitare, astfel că
Înaltului Decret nr. 1607/1911, starea oamenilor nu a lăsat nimic de
Medaliei „Bărbăţie și Credinţă” clasa dorit. S-a ocupat serios cu școala în
a II-a. corp a infirmierilor și brancardierilor.
Foaia calificativă semnată de Principele Carol,
La 1 aprilie 1913, în baza Înaltului Inspectorul General al Aviaţiei
A controlat și supravegheat cu
Decret nr. 235/1913, a fost avansat la scrupulozitate alimentaţia oamenilor.
gradul de locotenent și mutat la Compania de Pompieri Este serios, bun și drept cu inferiorii săi”. În concluzie
București16. „medicul locotenent Anastasiu Victor, este un excelent
Prin Înaltul Decret nr. 4609/1913, la 23 iunie, cu medic militar, care dacă va continua a servi în aceleași
ocazia decretării mobilizării, a fost numit medic-șef bune condiţii și în viitor ca până în prezent, va merita
la Divizia 2 Cavalerie17. Comandantul marii unităţi a înainta în ordinea înscrierii în anuar, când va avea
aprecia favorabil participarea tânărului ofiţer la prima vechimea cerută în grad pentru a putea fi propus la
conflagraţie din secolul XX, la care România a luat înaintare”21.
parte – cel de-Al Doilea Război Balcanic. „A luat parte Comandantul Brigăzii 4 Artilerie contrasemna:
în Campania din 1913 ca medicul diviziei. A condus „medic militar foarte bun care și-a îndeplinit serviciul
foarte bine și am constatat multă energie și dragoste la cu mult devotament și multă pricepere”22.
serviciu. Merită a înainta”18. Și în anul următor, locotenentul medic Victor
Participarea la campanie a fost recunoscută prin Anastasiu se va bucura de aceleași bune aprecieri:
acordarea Medaliei „Avântul Ţării” (Brevetul nr. 1160 „și-a menţinut aceleași bune aptitudini fizice avute în
din 2 ianuarie 1914) „pentru că a luat parte la campania trecut, fiind rezistent pentru a face o nouă campanie,
din 1913”, Medalia „Bărbăţie și Credinţă” clasa I (Înaltul la partea activă. Este inteligent și cu o bună judecată.
Decret nr. 1295/1913) și prin dreptul de a purta insigna Foarte capabil în meseria sa ca medic militar, pe care o
„Pentru Campania din 1913” (Decizia Ministerială practică cu o deosebită pricepere și multă competenţă.
nr. 533 din 31 octombrie 1914)19. Devotat serviciului și superiorilor săi. Supus și foarte
A fost demobilizat la 1 septembrie prin Înaltul disciplinat. Educaţie militară îngrijită. Conduită foarte
Decret nr. 5141/1913, revenind la Compania Pompieri bună. Exact și neobosit în serviciu. Are simţul onoarei și
București. La 16 noiembrie a fost detașat la Depozitul al datoriei, precum și curajul și răspunderea actelor sale.
de Remontă Cislău, detașare care va dura până la Bun camarad. Energic și cu autoritate faţă de inferiorii
1 februarie 191420. săi și în serviciul său. A îndeplinit serviciul în condiţii

76 4 (70) 2015 document


bune, îngrijind cu atenţie de sănătatea oamenilor din
Companie și de starea igienică a localurilor, precum și de
hrana oamenilor. S-a ocupat serios de școala infirmierilor
și a brancardierilor, rezultatul fiind foarte mulţumitor”.
În concluzie „este un excelent medic militar din toate
punctele de vedere, care dacă va continua a servi în viitor,
după cum a servit până în prezent, va merita a înainta în
ordinea înscrierii în Anuarul Armatei, când va îndeplini
și celelalte condiţii de stagiu și vechime în grad, pentru
a putea fi propus la înaintare în grad”23.
La rândul său comandantul Brigăzii 4 Artilerie
constata „se prezintă bine. Bune aptitudini. Servește cu
zel, pricepere, pune mult interes în îngrijirea oamenilor”24.
Medicul-șef al Diviziei 4 Artilerie, locotenent-
colonelul medic Firu Constantinescu, aprecia că este un
„medic militar pătruns de simţul datoriei, își îndeplinește
foarte bine serviciul său. Are toate aptitudinile unui bun
medic militar și își dă toată silinţa pentru a fi în curent
cu progresele medicinii”25.
În conformitate cu Ordinul Ministerului de Război
nr. 11162/1914, în perioada 20 octombrie 1914-1 martie
1915, va fi detașat la Batalionul 1 Pionieri26, unde va fi
apreciat ca „sănătos, poate face campanie. Ofiţer sanitar
cult, foarte sârguitor și priceput. Și-a îndeplinit serviciul
în mod ireproșabil și regret că a plecat de la acest corp.
Va merita să înainteze excepţional”27.
Comandantul Companiei Pompieri București, nota la
31 octombrie 1915, „a menţinut aceleași bune aptitudini
fizice ce a avut și în trecut, fiind sănătos și rezistent pentru
a face o nouă campanie, la partea activă. Este inteligent
și cu o bună judecată. Capabil în meseria sa ca medic
militar, pe care o practică cu o deosebită pricepere și
competenţă. Devotat serviciului și superiorilor săi. Supus
și disciplinat. Educaţia militară îngrijită. Conduită bună.
Exact și neobosit în serviciu. Are simţul onoarei și al
datoriei dezvoltat. Are curajul și răspunderea actelor sale.
Bun camarad. Energic și cu autoritate faţă de inferiorii
săi și în serviciul său. A îndeplinit serviciul în condiţii
bune, îngrijind cu atenţie de sănătatea oamenilor din
Companie și de starea igienică a localurilor, precum și
de hrana oamenilor. [...] S-a ocupat serios de Școala
infirmierilor și a brancardierilor din corp, rezultatul fiind
foarte mulţumitor”. În concluzie, „este un excelent medic
militar din toate punctele de vedere, care dacă va continua
și în viitor a servi ca și până acum, va merita a înainta în
ordinea înscrierii în anuarul armatei, când va îndeplini
și celelalte condiţii de stagiu și vechime în grad, pentru
a putea fi propus la înaintare”28.
19 noiembrie 1915. Medicul-șef al Diviziei 4 Artilerie,
locotenent-colonelul medic Firu Constantinescu, aprecia
pe linie de specialitate că „medicul locotenent Anastasiu
Victor este un foarte bun medic militar. Este însărcinat
document 2015 4 (70)
studii/documente
pe lângă serviciul său
și cu serviciul medical
de la Corpul de Aviaţie
de la Băneasa. Se achită
de ambele în mod
conștiincios. Nu lasă
nimic de dorit din punct
de vedere tehnic”29.
Activitatea
desfășurată i-a fost
recunoscută prin
conferirea „Crucii
«Meritul Sanitar»” clasa
a II-a, conform Înaltului
Decret nr. 2599/191530. Căpitanul aviator
Constantin Fotescu
În baza Ordinului
Ministerului de Război nr. 23709/1916, începând cu
1 aprilie, va fi detașat la Corpul de Aviaţie. La această
unitate va fi mobilizat prin Înaltul Decret nr. 2784/1916,
de la 16 august31.
La 1 noiembrie va fi avansat la gradul de căpitan în
baza Înaltului Decret nr. 3064/1916.
Activitatea desfășurată în perioada 15 august-
15 noiembrie 1916, a fost apreciată de comandantul
Corpului de Aviaţie, maiorul Gheorghe Rujinski.
„Ca medic, locotenent Anastasiu Victor a arătat mult
devotament în îngrijirea bolnavilor și are frumoase
cunoștinţe profesionale. [...] Ca aviator a dat dovadă
de mult curaj și devotament. Atunci când aviaţia era
lipsită de aparate moderne, de piloţi și când nevoia
supravegherii Dunării în urma luptei de la Turtucaia era
așa de imperios cerută, locotenent medic Anastasiu s-a
oferit și a executat numeroase recunoașteri în Bulgaria,
în sectorul Rusciuk-Șiștov, cu un aparat Farman F.40
vechi, aducând informaţii preţioase. În cursul uneia dintre
aceste recunoașteri, fiind atacat de un avion inamic, a fost
rănit32 când a fost evacuat la spital. Nu am de adus decât
laude acestui medic, care fără să fie obligat, și-a oferit
serviciile aviaţiei, atunci când aveam mai mare nevoie de
ele, ceea ce nu au făcut-o alţi aviatori vechi”33.
Prin Ordin al Marelui Cartier General – Serviciul
Aviatic a fost transferat la Grupul 2 Aeronautic, de la
1 mai 1917, ca medic pilot34. La 1 septembrie a fost
avansat la gradul de maior.
Comandantul grupului caracteriza activitatea
desfășurată de medicul pilot, în perioada 1 noiembrie
1916-1 aprilie 1918, în termeni elogioși. „Sănătos,
rezistent, poate suporta greutăţile campaniei. Nu
cunosc cultura profesională de medic a acestui ofiţer,
judecând însă starea sanitară a unităţilor acestui grup,
aflate până la 40 km de grup, după munca ce depune în
aceste momente când epidemiile bântuie, fără a atinge
77
studii/documente
oamenii grupului, trebuie să deduc forţamente că este
un medic bun. Este și pilot. Primul medic pilot din ţara
noastră, dar și singurul (s.n.) Pe front în escadrila de la
începutul Campaniei a adus servicii excelente, zburând
în Dobrogea, în Bulgaria și în Transilvania. În timpul
unei recunoașteri în Bulgaria a fost atacat de un avion
de vânătoare german și rănit la braţ. A continuat totuși
misiunea sa. În urma unui accident de aterizare între
Tecuci și Bârlad a avut piciorul fracturat și a stat mult
timp în spital. A reluat acum serviciul și în curând va relua
și zborul. [...] Îi prevăd o carieră strălucită”35.
Comandantul Aviaţiei, maiorul aviator Fotescu,
menţinea aprecierile comandantului său. „A arătat
multă bunăvoinţă și pricepere în îngrijirea oamenilor
și a ofiţerilor, astfel încât starea sanitară nu a lăsat
niciodată de dorit. Din punct de vedere al cunoștinţelor
profesionale cred că vor fi foarte bine apreciate de șefii
săi de specialitate. Ca pilot a fost atașat la Escadrila
F 7 pe timpul luptelor de pe Argeș, executând numeroase
recunoașteri, înapoindu-se de multe ori cu aparatul
ciuruit de gloanţe. Plecând cu avionul de la Brăila pentru
a-i face mici reparaţii la Bârlad, a avut un accident care
a avut ca urmare internarea în spital”36, propunând
înaintarea în gradul următor „la excepţional”.
Inspectoratul Aeronauticii a întocmit o „Foaie
calificativă recapitulativă de la 15 august 1916 până la
31 martie 1918” pentru a sintetiza activitatea desfășurată
de Victor Anastasiu, pe care o redăm integral. „La
decretarea mobilizării îndeplinea serviciul de medic și
pilot. Ca medic s-a achitat în mod foarte conștiincios
de însărcinările sale devotându-se îngrijirii oamenilor
a căror stare sanitară nu a lăsat niciodată de dorit.
Ca pilot s-a remarcat prin mult curaj și devotament
executând misiuni de recunoașteri și bombardări aeriene
în Bulgaria, aducând informaţii preţioase și fiind rănit
într-una din recunoașteri. A luat parte activă la luptele
de pe Argeș cu aparatul lovit de gloanţe. Fiind nevoit să
își aducă aparatul în zbor de la Brăila la Bârlad pentru a
i se face oricare reparaţii a avut un grav accident care a
avut ca urmare internarea sa în spital, pe care l-a părăsit
nefiind complet restabilit, astfel că mai are nevoie încă
de îngrijiri. Aceasta l-a împiedicat de a zbura, nu însă
de a-și face serviciul ca medic la Grupul 2 Aeronautic
ale cărui unităţi erau împrăștiate pe tot frontul Armatei
I, luând toate măsurile pentru a împiedica apariţia
epidemiilor ce bântuie. A organizat un spital la Tecuci37
pentru aviaţie care a funcţionat în excelente condiţii
atrăgând laudele M.S. Regina cu ocazia vizitei ce a făcut
acestui spital. După terminarea operaţiilor a fost numit
medic-șef în Comandamentul Armatei, continuând a
arăta aceeași bunăvoinţă și devotament. Pentru meritele
sale ca aviator a fost decorat cu «Steaua României» cls.
78
V și «Coroana României»
cls. a IV-a cu panglică
de «Virtute Militară»,
iar ca medic cu Ordinul
«Regina Maria» cls. a II-a.
Este propus la înaintare
pentru gradul de medic
locotenent-colonel la
excepţional asupra Legii
asupra înaintărilor în
armată”38.
La 1 iulie 1918 va
fi numit medic-șef al
Comandamentului
Generalul Alexandru Gorsky
Aeronauticii și demobilizat
conform Înaltului Decret nr. 1010/1918. La 28 octombrie
va fi din nou mobilizat39.
În această perioadă „s-a ocupat îndeaproape de
toate chestiunile referitoare la serviciul său, organizând
serviciul sanitar la toate unităţile aeronautice pe care
le-a inspectat deseori, convingându-ne de bunul mers.
Se ocupă cu mult devotament de starea sanitară a
oamenilor și s-a ocupat pentru luarea tuturor măsurilor
pentru combaterea epidemiilor ce ameninţa trupa nu
destul de bine hrănită și în mare parte lipsită de efecte
de îmbrăcăminte”, fiind propus la înaintare în grad «la
excepţional»”40.
Comandantul Aeronauticii aprecia, la rândul său,
că „medicul maior Anastasiu Victor îndeplinește cu
foarte multă pricepere și energie, funcţia de medic-șef al
Aeronauticii. Este un bun pilot și în timpul campaniei a
dat probe însemnate de valoarea sa. A fost și grav rănit.
Evoluţia militară aleasă, sârguitor, priceput, devotat
serviciului și șefilor săi. Cultura generală întinsă, cea
profesională, după rezultatele obţinute este la înălţimea
cerinţelor moderne”, menţinând „propunerea de
înaintare la gradul de medic locotenent-colonel în mod
excepţional”41.
În funcţia de medic-șef al Comandamentului
Aeronauticii a continuat „a se ocupa îndeaproape de toate
chestiunile sanitare, cu privire la unităţile comandamentului.
De asemenea și cu chestiunile de aeronautică. Este foarte
conștiincios și devotat serviciului și continuă a merita notele
elogioase ce i s-au dat până acum”42.
Pentru bravura dovedită în Primul Război Mondial,
lui Victor Anastasiu i s-au conferit Ordinele „Steaua
României” cu Spade în grad de cavaler, cu panglică
de Virtute Militară pentru „bravură și devotament
ca pilot” (Înaltul Decret nr. 10675/1916 publicat în
„Monitorul Oficial” nr. 225 din 29 decembrie 1916)
și „Coroana României” cu spade în grad de ofiţer cu
panglică de Virtute Militară (Înaltul Decret nr. 1137 din
4 (70) 2015 document

3 octombrie 1917), Ordinul „Regina Maria” clasa a II-a,
Ordinul „Sf. Stanislas” clasa I cu spade (Brevet nr. 1094
din februarie 1918) și „Legiunea de Onoare” franceză43.
Directorul Superior al Aeronauticii, colonelul Gheorghe
Rujinski, nota la 31 octombrie 1919, că „medicul maior
Anastasiu Victor îndeplinește cu foarte multă pricepere
funcţia de medic-șef al aeronauticii. Este pilot, având astfel
marele avantaj de a putea cunoaște atât starea sufletească
a piloţilor, cât și starea lor fizică. În cursul toamnei 1919,
a fost trimis în străinătate, în Italia și Franţa, pentru a
vizita centrele medicale experimentale ale aeronauticii.
La înapoiere a înaintat un memoriu foarte documentat și
caută cu toată energia de a pune în practică cele mai noi
metode pentru controlul piloţilor, întrebuinţate în centrele
medicale aeronautice din Italia și Franţa. Educaţie militară
aleasă, sârguitor, priceput și devotat serviciului. Cultura
generală întinsă. Cea profesională la înălţime căutând a fi
la curent cu tot ce este nou”44.
Inspectorul Tehnic și Directorul Superior al
Aeronauticii, colonelul Gheorghe Rujinski, consemna la
31 octombrie 1921: „maiorul medic Anastasiu Victor este
de la începutul carierei sale în Aeronautică, mai întâi ca
medic, apoi ca pilot aviator și medic, în timpul campaniei
a luat parte și a adus servicii frumoase și ca medic și ca
pilot. Acum este șeful Serviciului Medical al Aeronauticii
pe care îl conduce cu multă competenţă fiind și pilot
și medic. Are o cultură frumoasă și practică medicală
bună. A făcut studii psihofiziologice asupra aviatorului
și a scos la lumină o broșură intitulată „Omul zburător”,
studiu medico-aeronautic, în care tratează omul în aviaţie.
Examinarea medicală metodică a personalului navigant
în aviaţie. Psihofiziologia aviatorului. A luat parte la
Congresul internaţional de navigaţie aeriană45, Secţia
medico-fiziologică, unde s-a remarcat în discuţiile care au
avut loc. Cu această ocazie a înaintat o foarte interesantă
dare de seamă. Ofiţer și medic de valoare îl caracterizez
că merită a înainta la excepţional”46.
În anul următor se bucură de aceleași frumoase
aprecieri. „Medicul maior Anastasiu Victor continuă a
fi același element de valoare și indispensabil aeronauticii.
Pilot și medic a avut posibilitatea de a face studiul psiho-
fiziologic al aviatorului. Are frumoase lucrări în această
chestiune. Ca medic este foarte bun, corect și intransigent
în constatările făcute la examinarea piloţilor. Foarte
bun camarad, demn și cu autoritate. Ofiţer cu o cultură
generală frumoasă, inteligent și muncitor”47.
La 21 martie 1923, în conformitate cu Înaltul Decret
nr. 1657/1923, a fost înaintat la gradul de locotenent-
colonel48.
Principele Carol, în calitatea sa de Inspector General
al Aeronauticii, nota: „ca și în trecut a continuat a
conduce serviciul său cu aceeași râvnă și aceeași pricepere.
document 2015 4 (70)
studii/documente
A continuat a organiza
staţiunea medicală a
aviaţiei, care a și primit
de la guvernul francez
dreptul de a examina pe
piloţi pentru a naviga:
termen internaţional.
Sunt foarte mulţumit de
serviciile sale49. [...] Foarte
inimos și activ, toate
rapoartele lui au propus
măsuri judicioase care au
folosit mult la menţinerea
bunei stări sanitare. Ca șef
Generalul Vasile Rudeanu
al Serviciului Sanitar s-a
ocupat de aproape de îndrumarea și pregătirea personalului
său. Fiind singurul medic specializat în chestiunile de
medicină în legătură cu aeronautica este un element
preţios50. [...] Își menţine antrenamentul ca aviator și ca
medic. Starea sanitară a trupei a fost foarte bună, graţie
controlului perfect ce l-a făcut acest perfect ofiţer. S-a
distins la congrese internaţionale. Am fost totdeauna cu
desăvârșire mulţumit de toate serviciile sale. Se ocupă cu
râvnă de Monumentul Aviatorilor”51.
Inspectorul General al Aeronauticii, generalul
Vasile Rudeanu, nota la 31 octombrie 1926: „Sănătos,
rezistent, apt pentru război. Foarte cult, specializat
pentru chestiunile de medicină aeronautică. Foarte bun
ostaș. Cunoaște foarte bine organizarea și funcţionarea
serviciului sanitar la aeronautică în special și la armată
în general. Educaţia sa militară este cu totul ireproșabilă.
Serviciul și-l îndeplinește cu o competenţă și râvnă
deosebită. Îndrumă cu mult tact și metodă pe subalterni.
Iubește trupa și o îngrijește neobosit. A scris diferite
articole pentru „Revista Aeronautică”, pe care o sprijină
prin cultura deosebită și puterea de muncă statornică ce
are. Este extrem de devotat aeronauticii pe care o înţelege
și o iubește în mod deosebit. Fiind un element de valoare
excepţională din toate punctele de vedere îl propun cu
toată convingerea a fi înaintat medic colonel la alegere”52.
Generalul Vasile Rudeanu, în „Foaia calificativă” din
31 octombrie 1927, consemnează că „în anul acesta a
fost trimis la Congresul Internaţional de Aeronautică
de la Roma. Misiune de care s-a achitat foarte bine.
Element de o valoare excepţională pentru aeronautică
în specialitatea ce are de medic”53.
Iar la 31 octombrie 1928, notează că „a urmat să
conducă Serviciul Sanitar al Aeronauticii cu același zel și
aceeași destoinicie. Orele libere ce are și le consacră cu multă
bunăvoinţă în interesul chestiunilor de cultură generală
aviatică și pentru a sprijini aeronautica, astfel s-a ocupat și
se ocupă cu multă râvnă de Monumentul Aviatorilor”54.
79
studii/documente
Prin Înaltul Decret nr. 980/1930 este avansat la gradul
de colonel-medic, cu vechimea de la 1 octombrie 192955.
În aprecierea de serviciu întocmită la 31 octombrie
1929, de data aceasta de șeful Serviciului Sanitar al
Aeronauticii, generalul medic Negoescu, este consemnat:
„sănătos, având rezistenţă de a suporta greutăţile unei
campanii. Educaţia militară desăvârșită, pătruns de
simţul datoriei. Specializat în chestiunile de medicină
în legătură cu aeronautica, caută prin toate mijloacele și
profită de toate cazurile pentru a ţine la curent cu toate
chestiunile în legătură cu această specialitate, în care
scop a luat parte anul acesta la Congresul Internaţional
ţinut la Paris. [...] În urmă s-a ocupat îndeaproape cu
organizarea și punerea în stare de funcţionare a Centrului
Medical Aeronautic de la Pipera, căutând a-l dota cu
toate cele necesare pentru o bună și completă examinare
a personalului navigant, depunând foarte multă energie și
un zel deosebit. Este un medic militar distins, aduce reale
foloase în special aeronauticii și armatei în general”56.
Și generalul Alexandru Gorski, Inspectorul General
al Aeronauticii, aprecia că medicul locotenent-colonelul
Anastasiu Victor a dat dovadă „de competenţă și muncă
rodnică”57.
Șeful Serviciului Sanitar al Aeronauticii, generalul
medic Dimitriu, nota, la 31 octombrie 1930, despre
activitatea lui Victor Anastasiu: „medic-colonel cu o
cultură profesională foarte întinsă, medic și pilot, a
adus mari servicii aviaţiei în marele război. Și-a format
o frumoasă specialitate în știinţa medicală aplicată
la aviaţie, a participat la multe congrese de aviaţie
sanitară, făcând importante comunicări care au făcut
să strălucească numele de român. Conduce cu multă
competenţă Centrul Medical Aeronautic unde se tratează
bolnavii celor 2 unităţi de la Pipera și examinează piloţii
din întreaga armată și din instituţiile aviatice civile.
Și-a creat prin cunoștinţele căpătate în cursul carierei
sale o reputaţie binemeritată, bine apreciată în ţară și
în străinătate. E profesor de aviaţie sanitară la Școala
specială sanitară”58.
Generalul Alexandru Gorski, Inspectorul General
al Aviaţiei, aprecia că „medicul-colonel dr. Anastasiu
Victor continuă a depune aceeași muncă pricepută și
devotată atât la Centrul Medical al Aeronauticii, cât
și în examinarea și controlul aptitudinilor de zbor ale
aviatorului. S-a pus în evidenţă și anul acesta la congresele
internaţionale pentru aviaţie cu specialitatea sanitară”59.
Iar Inspectorul Tehnic al Serviciului Sanitar al
Armatei concluziona: „foarte bun medic-colonel
specializat în medicina aplicată aviaţiei. Cred că este cel
mai competent medic din acest punct de vedere”60.
Șeful Serviciul Sanitar al Aeronauticii aprecia, la 31
octombrie 1931, că medicul-colonel Anastasiu „a reușit
80
în acest an să completeze,
să pună pe c ale de
lăudat toate serviciile
Centrului Medical,
pe care-l conduce cu
multă competenţă
și destoinicie”, iar
Inspectorul General
al Aeronauticii
concluziona: „menţin
elogioasele note ce i-am
dat până acum. Mă unesc
cu aprecierile șefilor
săi. Având pregătirea
Generalul Ioan St. Negoescu
necesară și, cunoscând
pilotajul, este cel mai indicat a controla din punct de
vedere medical, aptitudinile de zbor ale personalului
navigant. S-a achitat în mod lăudabil de toate însărcinările
sale”61.
La 1 octombrie 1932 a fost numit șeful Serviciului
Sanitar al Subsecretariatului de Stat al Aerului.
Subsecretarul de Stat al Aerului, Radu Irimescu,
considera, la 31 octombrie 1932, „pe medicul-colonel
Anastasiu ca un element de reală valoare pentru
aeronautică. Ca vechi zburător eminamente pregătit
pentru serviciul în această armă”62.
De la acest înalt nivel, la 31 octombrie 1933, se
continuau excelentele aprecieri. „Medicul-colonel
Anastasiu Victor s-a dovedit, ca șeful Serviciului Sanitar
din Subsecretariatul de Stat al Aerului, cu totul pregătit
pentru importantul post ce ocupă. A dat o deosebită
atenţie atât selecţionării, cât și controlării din punct de
vedere medical, al personalului navigant. Și-a îndeplinit
cu deosebită competenţă însărcinarea de director general
al Casei de Asigurare a Aeronauticii pe care a creat-o și
organizat-o. Ofiţer distins care merită să fie pus în valoare
în postul ce-l ocupă să lucreze în interesul superior al
Aviaţiei Române”63.
La 31 octombrie 1934 se aprecia că medicul-
colonel Anastasiu Victor este „adânc cunoscător al
chestiunilor medicale în legătură cu aeronautica, a
asigurat funcţionarea serviciului în perfecte condiţii.
Conducerea Centrului Medical de Aviaţie, pe care l-a
înfiinţat și organizat, este demnă de laudă, cu toate
lipsurile de care acest centru suferă, nepunându-i-se la
dispoziţie mijloacele strict necesare. Medic distins și
ostaș desăvârșit s-a identificat cu aeronautica, studiind
necontenit și realizând înfăptuiri de mare folos pentru
asigurarea unui personal navigant cât mai perfect. Ca
director al Casei de Asigurare s-a remarcat prin ordinea,
claritatea și perfecta organizare pe care o conduce cu
deosebită competenţă”64.
4 (70) 2015 document
 studii/documente

În anul următor, Directorul General al Aerului, apreciată. „Dotat cu o cultură serioasă în aviaţia sanitară
generalul aviator Stoicescu, constata că „medicul-colonel pe care a organizat-o, înfiinţând un Centru medical de
dr. Anastasiu a continuat aceeași rodnică activitate examene și cercetări asupra aptitudinilor pe care trebuie
confirmând aprecierea că este un element cu totul distins”65. să le posede ofiţerii și trupa navigantă. Este la curent cu
Inspectorul General al Serviciului Sanitar al Armatei ultimele date știinţifice în această ramură și este bine
întocmeşte, pentru anul 1936, o „Foaie calificativă tehnică” apreciat de medicii aviaţiei din armatele străine. A scris
în care se arată că Victor Anastasiu „a fost chemat la Cursul și publicat studii în specialitate. Bun conferenţiar și bine
de informaţii, seria I iulie, conform cu Directivele Generale pregătit pentru a conduce Serviciul Sanitar al trupelor
de Instrucţie nr. 600 ale Marelui Stat Major – Secţia V de aviaţie și al comandamentelor”69.
(Instrucţie – n.n.) din 1936 şi din lucrările executate A fost admis la Cursul de comandament pentru
şi discuţiile urmate reiese că ofiţerul posedă cunoştinţe gradul de medic inspector al aviaţiei, pe care l-a absolvit
suficiente de conducerea serviciului sanitar la marile în anul 1939.
comandamente, apreciază situaţia tactică just, planul de La 31 octombrie 1938, Secretarul General al
funcţionare a serviciului Ministerului
sanitar corespunde în Aerului și Marinei,
general intenţiilor şi contraamiralul
concepţiei efective, bine Gheorghiu, consemna
şi judicios luate măsurile „medicul-colonel dr.
de evacuare şi spitalizare, Anastasiu V ictor a
expunere clară şi precisă”66. îndeplinit, și în acest
Directorul General an, funcţia de director
al Aerului, comandorul al Direcţiei Sanitare a
aviator Ramiro Enescu, Ministerului Aerului
în „Foaia Calificativă” și Marinei. Specializat
întocmită la 31 octombrie și vechi cunoscător
1936, afirma că „domnul în chestiunile în
colonel dr. Anastasiu legătură cu îngrijirea
a continuat a conduce și selecţionarea
Ser viciul Sanitar al Avion „Farman 40” (Colecţia Valeriu Avram)
personalului navigant
Aeronauticii. Activitatea de aeronautică,
sa în personalul navigant și continuu în serviciul cunoscător în chestiunile de nevoi și organizare reclamate
aeronauticii îl pune în situaţia de a soluţiona cu deosebită de serviciu în comandamente și aeronautică, nu a pregetat
competenţă problemele sanitare în legătură cu viaţa nici în acest an să pună toată râvna pentru a păși și mai
aeronauticii, pe care o înţelege ca unul care a trăit-o departe din acest punct de vedere pe calea progresului.
sub toate formele. Această competenţă este animată, pe Stăruind necontenit pentru ţinerea Centrului Medical
de altă parte, de dragostea de această armă. A scris și de Aeronautică la înălţimea instituţiilor similare din
imprimat în acest an lucrarea „Aviaţia Sanitară” prima străinătate, participând la congrese și conferinţe în
lucrare în limba română, în acest gen, afirmând încă o ţară și străinătate, a arătat o străduinţă demnă de laudă
dată legătura sa cu aviaţia”, fiind propus să fie „admis la pentru specialitatea sa în aeronautică, căreia de tânăr
cursul de comandament”67. s-a închinat. În Comisia de Asigurări și Despăgubiri a
Prin Înaltul Decret nr. 1446/1937, începând cu Personalului Navigant a lucrat cu aceeași grijă ca și în
1 aprilie, a fost desemnat să conducă Direcţia Sanitară trecut pentru personalul navigant. În fine, extinzându-și
din Ministerul Aerului și Marinei. activitatea sa de organizare și asupra Serviciului Sanitar
Și aici s-a dovedit a fi „un ofiţer bine conformat, în Marină a binemeritat și din acest punct de vedere,
sănătos, cu ţinută corectă și prezentabilă. Posedă întinse făcând propuneri a căror realizare va aduce o ridicare de
cunoștinţe sanitare cu aplicaţie la aeronautică. Foarte care se simţea nevoie. Medicul-colonel dr. Anastasiu [...]
inimos și activ în serviciul de director al Serviciului din primele zile ale carierei sale s-a dedicat și a rămas, cu
Sanitar în minister, pe care l-a organizat cu pricepere o credinţă neschimbată aeronauticii și a activat în toate
pentru aeronautică și marină, animat de multă dragoste tărâmurile pentru înălţarea ei”, propunându-l să susţină
pentru aceste două arme. Bine educat militărește, examenul pentru gradul de medic general70.
îndrumă cu mult tact și metodă pe subalterni”68. La 23 octombrie 1939 a fost trecut în cadrele de
Activitatea lui Victor Anastasiu la conducerea rezervă prin limită de vârstă, ca la 1 ianuarie 1946 să fie
Direcţiei Sanitare a Ministerului Aerului va fi elogios avansat la gradul de general în rezervă71.

document 2015 4 (70) 81

studii/documente

Alte aspecte din activitatea La Biblioteca Academiei

medicului Victor Anastasiu: a Române se găsesc următoarele
participat la construcţia unui lucrări elaborate de medicul
cărucior pentru cercetarea vederii Victor Anastasiu: Tratamentul
stereoscopice binoculare introdus f istulelor patologice prin pasta
încă din 192072; a condus prima cu subnitrat de bismut (Metoda
teză de doctorat la Centrul Beck), Teză, București, 1911,
Medical Aeronautic având ca 30 p. (Facultatea de Medicină
subiect medicina aeronautică și din București), (cotă B.A.R. – II
73
aviaţia sanitară ; a predat un curs 26027); Omul zburător: cercetări
interesant de „Igienă generală în medico-aeronautice, București,
aviaţie” la Școala de Aviaţie de Editura Viaţa Românească,
Antrenament și Perfecţionare 1 9 2 1 , 9 7 p. , p re f a ţ a d e
de la Pipera74; a fost titularul locotenent-colonelul Andrei
Cursului de aviaţie sanitară Popovici (cotă B.A.R. – II
la Școala Specială de Ofiţeri 65765); Aeroplanul, broșură,
Sanitari75; a fost colaborator al București, Cartea Românească,
revistelor „Aeronautica Română”, 1924, 31 p. (cotă B.A.R. –
„Aeronautica”, „Aviaţia” și I 78404); Aviaţia sanitară,
„Revista Sanitară Militară”76. București, Tipografia Școalelor
În ceea ce privește luna Ofiţeri de Artilerie Regele
decesului sursele documentare Carol II, 1936, 128 p. (cotă
77
diferă: 4 iulie 1972 , respectiv Statuia Aviatorilor B.A.R. – II 254922); Asigurarea
4 august 197278, în București. personalului navigant aerian,
Centrul de Medicină Aeronautică a avut un rol București, Tipografia Dimitrie Cantemir, 1942, 8 p.,
deosebit în „selecţia medicală a primilor candidaţi extras din Revista „România Aeriană” nr. 9/1942 (cotă
români pentru zborul cosmic. Laboratorul de psihologie B.A.R. – II 186861).
al Centrului de Medicină Aeronautică și-a conturat A mai publicat: Tensiunea arterială la aviatori: raport
metodologii și a realizat aparatură de concepţie proprie la Congresul internaţional de navigaţie aeriană, Secţia
atât pentru investigarea psihologică în selecţia și în medicală (Bruxelles), București, 1925; Contribuţii la
promovarea personalului navigant, cât și de testare a studiul tensiunii arteriale: raport la Congresul internaţional
candidaţilor cosmonauţi”79. de navigaţie aeriană, Secţia Medicală (Roma), București,
În prezent Institutul Naţional de Medicină 1927; Paludismul în raport cu pilotajul de avion: raport
Aeronautică și Spaţială poartă numele „General doctor la Congresul internaţional de navigaţie aeriană, Secţia
aviator Victor Anastasiu”80. Medicală (Haga), București, 1930.

General Doctor Pilot Victor Anastasiu,

the Founder of Romanian Aeronautics Medicine
Teodora Giurgiu, Ph.D.

Abstract: The article is about General Doctor Pilot Victor Anastasiu (1886-1972), the founder of
Romanian aeronautics medicine. He was the first person who made research on personnel during flight.
He was the first doctor from Romania who obtained a licence as pilot (1916) and the second in the world.
He participated at the Second Balkan War and the First World War as pilot and as doctor. His studies
were presented at international congresses. He had a beautiful military career, he was appreciated both
in our country and abroad and this article by the documents found in the Romanian Military Archives
stand as testimony.
Keywords: General Doctor Pilot Victor Anastasiu, Second Balkan War, First World War, King Carol,
Romanian aeronautics medicine

82 4 (70) 2015 document

 studii/documente
NOTE

1 38
Serviciul Istoric al Armatei. A.M.R, Fond Memorii Bătrâni, litera A, generali, dosar nr. crt. 14, f. 12.
2
Fl. Uleu, Preocupări actuale în medicina aeronautică şi perspective 39
Ibidem, f. 2.
pentru medicul de unitate, în Studii şi cercetări de medicină şi pshihologie 40
Ibidem, f.13.
aeronautică şi spaţială, Culegere de articole şi comunicări. Material 41
Ibidem.
bibliografic şi documentar (1976-1980), Centrul de Medicină Aeronautică 42
Ibidem, f. 14.
Bucureşti, Tipografia M.Ap.N, Bucureşti, 1987, pp. 177-178. 43
Ibidem, f. 1.
3
Ibidem, p. 178. 44
Ibidem, f. 15.
4
Ibidem. 45
„Prof. dr. Charles-Richet Robert (1850-1935) a remarcat la primul
5
Vezi şi prof. univ. dr. Valeriu Avram, col. (r) dr. Alexandrina Avram, Congres Internaţional de Navigaţie Aeriană de la Paris (1921), faptul
Gl. av. dr. Victor Anastasiu, întemeietorul medicinei aeronautice că colectivul condus de mr. dr. Victor Anastasiu a efectuat pentru
româneşti, în Forţele aeriene ale României. Doctrină, instruire, înzestrare – întâia oară în lume studii asupra personalului aeronavigant chiar
10 ani de apartenenţă la Alianţa Nord-Atlantică. Tradiţie şi continuitate, în timpul zborului (s.n.), în timp ce în alte ţări studiile se rezumau la
personalităţi, acţiuni militare (1910-1947), Bucureşti, Editura Centrului probe în camerele de joasă presiune”. Cf. C. Ionescu, Art. cit., p. 238.
Tehnic-Editorial al Armatei, 2015, pp. 306-318. 46
A.M.R., Fond Memorii Bătrâni, litera A, generali, dosar nr. crt. 14, f. 16.
6
În calitate de medic-şef al Aeronauticii a primit „însărcinarea de a rezolva 47
Ibidem, f. 17.
problema selecţiei şi controlului medical al personalului aeronavigant. 48
Ibidem, f. 2.
În acest scop, el a vizitat timp de trei luni centrele medicale aeronautice 49
Ibidem, f. 18; la 31 octombrie 1923.
din Anglia, Franţa, Italia, după care a făcut propuneri privind organizarea 50
Ibidem, f. 19; la 31 octombrie 1924.
serviciului sanitar al aeronauticii şi modul de examinare a personalului 51
Ibidem, f. 20.
aeronavigant”. Cf. C. Ionescu, Contribuţia românească la progresul 52
Ibidem, f. 21.
medicinei aeronautice (până la 23 august 1944), în Studii şi cercetări de 53
Ibidem, f. 22.
medicină şi pshihologie aeronautică şi spaţială, Culegere de articole şi 54
Ibidem, f. 23.
comunicări. Material bibliografic şi documentar (1976-1980), Centrul 55
Ibidem, f. 2.
de Medicină Aeronautică Bucureşti, Tipografia M.Ap.N, Bucureşti, 56
Ibidem, f. 24.
1987, pp. 231-232. 57
Ibidem.
7
Prin Decizia ministerială nr. 466 din 6 august 1920 au fost aprobate 58
Ibidem, f. 25.
„Instrucţiuni pentru funcţionarea Serviciului Sanitar al Aeronauticii 59
Ibidem.
Militare” şi înfiinţarea Centrului Medical Aeronautic, publicate în 60
Ibidem.
„Monitorul Oficial” nr. 111 din 21 august 1920. 61
8
Ibidem, f. 26.
După francezul J. Raymond. 62
9
Ibidem, f. 27.
„A fost ales membru al Societăţii de medicină aeronautică din Paris, al 63
Ibidem, f. 28.
celei similare din Madrid, membru de onoare al Asociaţiei amicilor aviaţiei 64
Ibidem, f. 29.
sanitare din Paris”. Cf. Colonel dr. Cornel Petre Bratila, colonel dr. Teofil 65
Ibidem, f. 30.
Oroian, Colonel dr. Dumitru Dobre, Personalităţi ale medicinei militare 66
Ibidem, f. 31.
româneşti, Editura Romcartexim, Bucureşti, 1999, p. 13. 67
10 Ibidem, f. 32.
C. Ionescu, art. cit., p. 239. 68
11 Ibidem, f. 33.
Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Memorii 69
Ibidem, f. 34.
Bătrâni, litera A, generali, dosar nr. crt. 14, f. 1; vezi şi Valeriu Avram, 70
Ibidem, f. 36.
Istoria aeronauticii militare române 1910-1916, Tiparg, f.l., 2003, p. 205. 71
12
A.M.R., Fond Memorii Bătrâni, litera A, generali, dosar nr. crt. 14, f. 2. Ibidem, f. 2.
72
13
Ibidem, f. 4. C. Ionescu, Art. cit., p. 236.
73
14
Ibidem. Ibidem, p. 238.
74
15
Ibidem. Valeriu Avram, Istoria aeronauticii..., p. 158.
75
16
Ibidem, f. 2. Colonel dr. Cornel Petre Bratila, colonel dr. Teofil Oroian, Colonel dr.
17
Ibidem. Dumitru Dobre, Op. cit., p. 13.
76
18
Ibidem, f. 5. Ibidem.
77
19
Ibidem, f. 1. Ibidem, p. 9.
78
20
Ibidem, f. 2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Anastasiu (26.04.2015); http://
21
Ibidem, f. 6. enciclopediaromaniei.ro/wiki/Victor_Anastasiu (26.04.2015)
79
22
Ibidem. Fl. Uleu, Art. cit., pp. 178-179.
80
23
Ibidem, f. 7. Reprezintă cea de-a patra instituţie medicală de profil din Europa.
24
Ibidem. Este organizat în prezent prin Legea nr. 279/2001 şi are în principal
25
Ibidem. următoarele competenţe: efectuează selecţia, expertiza medicală şi
26
Ibidem, f. 2. psihologică pentru personalul aeronautic militar şi civil şi eliberează
27
Ibidem, f. 8. documentele de certificare medicală; execută expertizarea medicală
28
Ibidem, f. 9. a personalului aeronautic care participă la misiuni speciale în ţară şi
29
Ibidem. străinătate; participă cu specialişti la investigarea evenimentelor de
30
Ibidem, f. 1. aviaţie militară şi civilă; organizează pregătirea medicală pentru obţinerea
31
Ibidem, f. 9. competenţei în disciplina medicină aeronautică şi spaţială, conform
32
Vezi şi Valeriu Avram, Aeronautica Română în Războiul de Întregire legislaţiei Ministerului Sănătăţii şi Familiei; desfăşoară activităţi de
Naţională (1916-1919), Editura Militară, Bucureşti, 2012, pp. 83-84. cercetare ştiinţifică privind medicina aeronautică şi spaţială; reprezintă
33
A.M.R., Fond Memorii Bătrâni, litera A, generali, dosar nr. crt. 14, f. 10. România în relaţiile internaţionale în domeniul medicinii aeronautice şi
34
Ibidem, f. 2. spaţiale; editează cursuri, manuale, cărţi de specialitate; asigură asistenţa
35
Ibidem, f. 11. medicală primară şi de specialitate în conformitate cu Legea asigurărilor
36
Ibidem. sociale de sănătate. Are sediul în Bucureşti, str. Mircea Vulcănescu nr. 88,
37
Vezi şi C. Ionescu, Art. cit., p. 231. sector 1. (https://ro-ro.facebook.com/inmas.ro 26.04.2015).

document 2015 4 (70) 83

studii/documente

MODELE DE FRIGIDERE FRANCEZE, PRODUSE LA UZINELE

DIN GĂEŞTI ŞI SADU ŞI PRODUCŢIA DE ARMAMENT ŞI MUNIŢII
Locotenent-colonel (r) dr. Petre OPRIŞ

L
a prima vedere, depozitare de 140, 180, respectiv 240 litri, iar preţul de
între producţia vânzare pe piaţa românească în anii ’70 era de 4.150,
de frigidere, 4.800, respectiv 5.200 lei.
realizate sub licenţă Noua linie tehnologică a fost inaugurată în luna
franceză la uzinele din mai 1970 la fabrica de la Găești (jud. Dâmboviţa).
Găești și Sadu, și cea de Proiectul s-a realizat cu ajutorul livrărilor pe bază de
armament și muniţii din credite, acordate de companiile franceze „Thomson-
România nu există nicio Brandt” și „Roubanoux”, suma totală a acestora fiind de
legătură. Cu toate acestea, 27,1 milioane franci. În contrapartidă, conducerea uzinei
în articolul nostru ne-am de la Găești a furnizat din anul 1972 frigidere și piese
p ro p u s s ă p re z e n t ă m de schimb pentru partea franceză, în valoare totală de
o situaţie inedită, în 7,7 milioane franci francezi2.
condiţiile în care nu am La rândul lor, companiile franceze „Ensa” și „Badger” au
găsit până în prezent niciun încheiat contracte pentru furnizarea în România, pe bază
studiu știinţific și nicio 1967. Frigider „FRAM”
de credit, în perioada 1967-1969, a unor echipamente,
bibliografie coerentă despre (Colecţia Petre Opriş) licenţe de fabricaţie și alte tipuri de produse și servicii – în
acest subiect, care să ajute valoare de 72,5 milioane de franci francezi. În același timp,
publicul larg pentru aprofundarea cercetării în domeniul cele două firme și-au asumat obligaţia de a achiziţiona
respectiv. acrilonitril din România, în contrapartidă, cantităţile
În anul 1959 a început livrate valorând 35,7 milioane de franci francezi3.
la uzinele „Klement Zece ani mai târziu, pe fondul creșterii exponenţiale
Gottwald” – denumite în România a solicitărilor de cumpărare de frigidere,
apoi „Întrepr inderea Nicolae Ceaușescu a aprobat o propunere privind mărirea
de Mașini Electrice capacităţii anuale de producţie a „Întreprinderii Mecanice
București” – fabricarea Sadu” (jud. Gorj) cu 200.000 frigidere. Fiecare dintre
unui nou model de acestea avea o capacitate de depozitare de 140 litri și
frigider pentru uz casnic: erau echipate cu câte un compresor, iar președintele
„Pinguin 100”. Acesta era României și-a exprimat acordul în acel sens la începutul
prevăzut cu un termostat lunii noiembrie 1981.
pentru a regla temperatura Iniţial, a existat ideea importării unor echipamente
și consumul de energie specifice din S.U.A. (o instalaţie de încărcare cu freon, în
electrică. Modelul a fost valoare de 680.000 dolari) și Austria pentru dezvoltarea
1958. Frigider „PINGUIN 100” îmbunătăţit un an mai capacităţii de producţie de frigidere de la „Întreprinderea
(Colecţia Petre Opriş) târziu și comercializat din Mecanică Sadu”. Astfel, din Austria urmau să fie aduse
1961 sub numele „FRAM”. elemente de completare pentru o instalaţie de creare a
Noul frigider avea 87 kg și o capacitate de depozitare de vacuumului, o instalaţie de expandare a poliuretanului
110 litri. La partea inferioară exista un spaţiu suplimentar și două de prelucrare a dulapului frigiderului (în valoare
pentru a păstra lucruri la temperatura camerei, iar totală de 600.000 dolari). Totodată, se dorea importarea
mânerul ușii a fost prevăzut cu o broască și cheie pentru din același stat a unor elemente de completare care costau
a evita închiderea accidentală în aparat a copiilor lăsaţi 25.000 dolari și erau necesare pentru o presă cu genunchi
nesupravegheaţi de părinţi. Frigiderul avea un bec în de 30 tone-forţă, care se fabrica în România în scopul
interior, iar în spatele ușii se găseau compartimente din realizării extruderii.
plastic pentru depozitarea de ouă, unt, brânză și sticle1. Nicolae Ceaușescu nu a fost de acord cu proiectul
Producerea frigiderului „FRAM” a încetat la iniţial și, ca urmare a indicaţiilor sale privind reducerea
sfârșitul anilor ’60 ca urmare a dezvoltării accelerate importurilor de produse pe devize convertibile, s-a propus
a cooperării dintre România și Franţa. Aceasta s-a găsirea în statele membre ale C.A.E.R. a unor furnizori
concretizat în perioada 1967-1970 prin achiziţionarea de elemente de completare și, în ultimă instanţă, de
de către autorităţile române a instalaţiilor și licenţelor copiere a unor piese și elemente similare, utilizate deja
de fabricaţie pentru trei modele noi de frigidere din la „Întreprinderea de Frigidere” din Găești. Termenul de
marca „THOMSON”. Redenumite „FRIGERO”, punere în funcţiune a instalaţiilor respective era trimestrul
apoi „ARCTIC”, aceste produse aveau o capacitate de al IV-lea al anului 1982. Investiţia se recupera din profitul

84 4 (70) 2015 document

 studii/documente

obţinut de uzina de la Sadu în proiectile reactive 122 mm, mitraliere

patru ani și 36 de zile, iar preţul cal. 14,5 mm cu 2 ţevi, aruncătoare
de fabricaţie stabilit pentru un de grenade antitanc PG. 7 și altele.
frigider era de 1.175 lei4. La semnarea contractelor s-a acordat
Mai multe documente ca avans de către un beneficiar extern
descoperite recent în arhivele 392,5 mil. dolari SUA pentru realizarea
românești relevă faptul că, tot capacităţilor de producţie.
în luna noiembrie 1981, Nicolae În prezent, armamentul și muniţiile,
Ceaușescu a aprobat importarea datorită specificului fabricaţiei, se realizează
unor utilaje industriale din numai în întreprinderile subordonate
Marea Britanie, Republica Departamentului pentru Producţia de
Federală Germania, Elveţia, Echipament Special și Aeronautică, la
Austria, Franţa, Danemarca, 1960. Mitralieră antiaeriană calibru 14.5 mm ZU-2 care capacităţile de producţie sunt complet
jumelată (Colecţia Petre Opriş)
Suedia, Italia și S.U.A., în acoperite.
valoare maximă de 8,5 milioane de dolari, în scopul Volumul suplimentar la export, asigurarea nevoilor de
măririi capacităţilor de producţie de tehnică militară în dotare internă, cât și necesitatea dispunerii producţiei pe
România – inclusiv la „Întreprinderea Mecanică Sadu” teritoriu, potrivit indicaţiilor date în ședinţa de lucru care
(jud. Gorj)5. a avut loc la Comitetul Central al Partidului Comunist
În prealabil, Nicolae Ceaușescu și-a dat acordul pentru Român din 14 aprilie 1981, impun crearea unor capacităţi,
încheierea în anii 1980 și 1981 a unor contracte în valoare prin dezvoltări la întreprinderi ale Departamentului pentru
totală de peste un miliard de dolari, astfel încât uzinele Producţia de Echipament Special și Aeronautică, dotări a
speciale din România să exporte în perioada 1981-1985 unor secţii de producţie specială de pe lângă întreprinderi
cantităţi foarte mari de armament și muniţii de infanterie economice ale Ministerului Industriei Construcţiilor
și artilerie: aruncătoare de grenade antitanc AG-7; de Mașini, precum și prin realizarea unor fabrici și
mitraliere antiaeriene MR-2, cal. 14,5 mm, cu două ţevi întreprinderi noi.
jumelate; cartușe cal. 7,62 și 14,5 mm; proiectile reactive Prin propunerea prezentată în anexă, de profilare
nedirijate cal. 122 mm; lovituri de artilerie cal. 57, 100, p e p r o d u c ţ i a
122, 130 și 152 mm, echipate cu proiectile explozive și d e a r m a m e n t
perforante. și muniţii a
Unul dintre statele care a solicitat foarte multe produse întreprinderilor
militare românești la începutul anilor ’80 (probabil Irak) a d i n c a d r u l
plătit până la 29 septembrie 1981 un avans de 392,5 milioane M i n i s t e r u l u i
de dolari pentru asigurarea comenzilor sale, în conformitate I n d u s t r i e i
cu prevederile din contractele încheiate6. Se cuvine subliniat Construcţiilor de
și faptul că, la 23 iulie 1980, Nicolae Ceaușescu a discutat Mașini, se prevede
cu șeful Marelui Stat Major al armatei irakiene, aflat într-o e x t i n d e r e a d e
vizită la București în scopul extinderii cooperării în domeniul l a 9 u n i t ă ţ i
militar dintre România și Irak7 – cu doar două luni înainte existente în cadrul 1962. Aruncător 120 mm (Colecţia Petre Opriş)
de declanșarea războiului împotriva Iranului de către Departamentului
autorităţile de la Bagdad (22 septembrie 1980). pentru Producţia de Echipament Special și Aeronautică,
În concluzie, între producţia de frigidere, realizate prin dispersarea pe teritoriu, la 23 unităţi din care 16
la uzinele din Găești și Sadu sub licenţă franceză, și cea unităţi în cadrul Departamentului pentru Producţia de
de armament și muniţii din România există o legătură Echipament Special și Aeronautică și 7 unităţi pe lângă
și sperăm că vom putea aprofunda cercetarea în această întreprinderile economice ale Ministerului Industriei
direcţie, utilizând documentele inedite care se află în Construcţiilor de Mașini.
diferite arhive din ţară. Volumul investiţiilor necesare realizării capacităţilor
pentru producţia de armament și muniţie pentru
*** întreprinderile subordonate Departamentului pentru
Producţia de Echipament Special și Aeronautică este de
Anexa nr. 1 7.300 mil. lei, din care 2.250 mil. lei construcţii-montaj,
STRICT
repartizat astfel:
SECRET
– pentru dezvoltări la întreprinderile existente ale
EXPUNERE DE MOTIVE 8 Departamentului pentru Producţia de Echipament
Special și Aeronautică, inclusiv reprofilarea pe producţie
În anii 1980-1981, s-au contractat la export produse specială a Întreprinderii Mecanice Valea Teleajenului și
de tehnică militară în valoare de peste 1.035 mil. dolari Întreprinderii Mecanice Orăștie, 5.085 mil. lei, din care
S.U.A., cu livrare în perioada 1981-1985, reprezentând: 1.300 mil. lei construcţii-montaj;
cartușe cal. 7,62 și 14,5 mm, lovituri cal. 57, 100, 122, – pentru realizarea a 5 unităţi noi, subordonate
130 și 152 mm cu proiectile explozive și perforante, Departamentului pentru Producţia de Echipament

document 2015 4 (70) 85

studii/documente
Tractor de artilerie şi obuzier 152 mm (Colecţia Petre Opriş)
Special și Aeronautică, 2.215 mil. lei, din care
950 mil. lei construcţii-montaj și anume: Întreprinderea
Mecanică Drăgășani pentru fabricaţia de cartușe
cal. 14,5 mm; Întreprinderea nr. 3 Băbeni, judeţul Vâlcea,
pentru încărcarea loviturilor de artilerie; Întreprinderea
nr. 4 Dragomirești, judeţul Dâmboviţa, pentru încărcarea
loviturilor de aruncătoare; Întreprinderea Mecanică
Filiași pentru loviturile cal. 40-57 mm și Întreprinderea
Optica Timișoara.
Aceste volume de investiţii și fondurile valutare
necesare sunt cuprinse în proiectul de plan pentru
perioada 1981-1985 al Departamentului pentru
Producţia de Echipament Special și Aeronautică.
Pentru capacităţile speciale noi, care urmează a
fi realizate pe lângă unele întreprinderi economice,
subordonate Ministerului Industriei Construcţiilor de
Mașini, se estimează un volum de investiţii de aproximativ
2.300 milioane lei, din care 700 milioane lei construcţii-
montaj, care se asigură prin redistribuiri în cadrul
prevederilor actuale de plan. Unele importuri pe relaţia
devize libere pentru achiziţionarea utilajelor specifice sau
a unor elemente de completare strict necesare în vederea
realizării capacităţilor speciale noi, se vor supune aprobării
odată cu notele de comandă.
În cadrul acestui volum de investiţii se vor executa:
– completarea dotării la secţiile de producţie specială
de pe lângă întreprinderi economice ale Ministerului
Industriei Construcţiilor de Mașini;
– realizarea a 3 fabrici noi, subordonate Ministerului
Industriei Construcţiilor de Mașini și anume: Fabrica
Mecanică I.U.C.F. Râmnicu Vâlcea pentru tuburi lovituri
artilerie; Fabrica Mecanică a Întreprinderii de Osii
și Boghiuri Balș pentru tunuri și Fabrica de Tehnică
Militară a Întreprinderii Mecanice Muscel Câmpulung
pentru corpi proiectile cal. 152 mm.
La propunerile de amplasament pentru capacităţile
noi de producţie de armament și muniţii s-au avut în
vedere zonele indicate la ședinţa din 14 aprilie 1981.
Pentru echiparea acestor capacităţi noi, sunt prevăzute a
se realiza la unităţile existente din cadrul Departamentului
pentru Producţia de Echipament Special și Aeronautică:
– reprofilarea Întreprinderii Mecanice Orăștie și
Mecanice Valea Teleajenului pe producţia de tehnică
militară și construirea de sectoare speciale;
– modernizarea și extinderea grupurilor pirotehnice
de la Întreprinderea „6 Martie” Zărnești și Întreprinderea
Mecanică Plopeni;
– dezvoltări de sectoare de prelucrare la cald cu grupuri
noi de forjare-matriţare la Întreprinderea „6 Martie” Zărnești
86
și Întreprinderea Mecanică Plopeni și realizarea unei fabrici
de semifabricate forjate și turnate la Întreprinderea Mecanică
Orăștie;
– dezvoltări și dotări pe spaţii existente pentru
sectoarele prelucrătoare;
– executarea la Întreprinderea „Metrom” Brașov a unei
linii de turnare-laminare pentru platbenzi din alamă;
– realizarea la Întreprinderea Mecanică Cugir a unei
secţii de matriţe sinterizate pentru muniţii și a unei
turnătorii de oţel de precizie pentru piese [de] armament.
Echiparea capacităţilor noi este prevăzută a se realiza
în principal cu utilaje din ţară, pentru care prin efortul
propriu al Ministerului Industriei Construcţiilor de
Mașini se vor executa peste 4.000 utilaje și instalaţii
tehnologice în valoare de cca. 2,5 miliarde lei, din care
peste 800 bucăţi cu o valoare de cca. 2 miliarde lei, prin
autodotări.
Complexitatea deosebită a produselor ce se vor executa
prin reprofilarea și dezvoltarea întreprinderilor Mecanică
Orăștie și Mecanică Valea Teleajenului, în care producţia
de tehnică militară va avea o pondere de peste 65% din
capacitate, impune încadrarea acestor întreprinderi în
reţeaua tarifară A a construcţiilor de mașini.
Deoarece livrările la export a produselor ce se vor
executa pe capacităţi noi trebuie să înceapă în anul 1982,
se propune începerea lucrărilor din anul 1981 în regim
derogatoriu de la prevederile Legii nr. 9/1980 pentru
investiţii și ale Codului Muncii pentru efectuarea orelor
suplimentare.
În vederea corelării capacităţii de producţie cu
termenele de livrare la export, s-a elaborat proiectul de
decret anexat, cu care dacă sunteţi de acord, vă rugăm
a-l semna.
MINISTRUL INDUSTRIEI CONSTRUCŢIILOR
DE MAȘINI
(ss.) Ioan Avram
[Vice-prim-ministru]
(ss.) Gheorghe Oprea
DE ACORD
COMITETUL DE STAT AL PLANIFICĂRII
(ss.) Emilian Dobrescu
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
(ss.) Constantin Olteanu
MINISTERUL FINANŢELOR
MINISTERUL MUNCII
(ss.) Petre Gigea
(ss.) Maxim Berghianu
MINISTERUL APROVIZIONĂRII TEHNICO-
MATERIALE
ȘI CONT ROLULUI GOSPODĂRI RI I
FONDURILOR FIXE
ss. Ionel-Mihail Cetăţeanu
005938/29.09.1981
***
4 (70) 2015 document
 studii/documente

STRICT SECRET
ANEXA nr. 1

PROFILAREA ÎNTREPRINDERILOR MINISTERULUI INDUSTRIEI CONSTRUCŢIILOR

DE MAȘINI ȘI MINISTERULUI INDUSTRIEI DE MAȘINI UNELTE, ELECTROTEHNICĂ
ȘI ELECTRONICĂ, PE PRODUSE DE ARMAMENT ȘI MUNIŢII, LA NIVEL 19859

Ansamble
Nr. Denumirea Gama
Întreprinderi producătoare Întreprinderi colaboratoare principale în
crt. produsului sortimentală
colaborare

A. ARMAMENT

cal. Întreprinderea Mecanică Cugir

5,6–7,62 mm Întreprinderea Mecanică Sadu
Armament
1. Întreprinderea Mecanică Mija afet ZU-2
infanterie cal.
Întreprinderea Mecanică
12,7–14,5 Întreprinderea Mecanică Orăștie afet MR-4
Cugir
mm Întreprinderea Optica Română București aparate ochire
cal. Întreprinderea Mecanică
40 mm Cugir
2. Aruncătoare Întreprinderea nr. 2 Brașov
cal.
Întreprinderea Mecanică Întreprinderea Optica Timișoara aparate ochire
73–120 mm
Orăștie
cal. 23 pentru Întreprinderea Mecanică
bord Cugir
Întreprinderea Optica Română
cal. aparate ochire
Întreprinderea nr. 2 Brașov București
30 mm
Întreprinderea Mecanică Orăștie afet
3. Tunuri Întreprinderea Mecanică Orăștie afet
cal.
Întreprinderea Mecanică
100–152 mm Întreprinderea Osii și Boghiuri Balș ţevi forjate
Reșiţa
tractate
Întreprinderea Optica Timișoara aparate ochire
cal. 100 mm Întreprinderea Osii și ansamble
Întreprinderea Mecanică Orăștie
de pe tanc Boghiuri Balș mecanice
B. MUNIŢII
cal. Întreprinderea Mecanică degetare
Întreprinderea Metrom Brașov
5,6–7,62 mm Sadu bimetal
Întreprinderea Mecanică degetare
Muniţie Întreprinderea Metrom Brașov
1. Cugir bimetal
infanterie cal.
12,7– degetare
Întreprinderea Metrom Brașov
14,5 mm Întreprinderea Mecanică bimetal
Drăgășani capse
Întreprinderea nr. 3 Băbeni
aprindere
Întreprinderea nr. 2 Brașov

cal. Întreprinderea Mecanică încărcături

Întreprinderea nr. 2 Brașov
max. 73 mm Mija azvârlire
Întreprinderea Mecanică
Filiași
Muniţie
2.
aruncătoare Întreprinderile Mecanice semifabricate
Întreprinderea nr. 2 Brașov
Orăștie și Mija turnate
cal.
82–120 mm Întreprinderea Mecanică Câmpina corpi
Întreprinderea nr. 4
Dragomirești
Întreprinderea Mecanică Mediaș focoase

document 2015 4 (70) 87

studii/documente

Ansamble
Nr. Denumirea Gama
Întreprinderi producătoare Întreprinderi colaboratoare principale în
crt. produsului sortimentală
colaborare
cal. Întreprinderea Mecanică
23 mm Plopeni
Muniţie Întreprinderea
3. „6 Martie” Zărnești
aviaţie cal.
Întreprinderea nr. 2 Brașov focoase
40–57 mm Întreprinderea Mecanică
Filiași
Muniţie cal. Întreprinderea „6 Martie” tuburi și
4. Întreprinderea Metrom Brașov
reactivă 122–240 mm Zărnești proiectile
mine Întreprinderea „6 Martie”
Muniţie și grenade Zărnești
5.
aeriană Întreprinderea Mecanică
torpile
Plopeni
Bombe de Întreprinderea Mecanică
6.
aviaţie Mija
Rachete a.t. Întreprinderea Mecanică Întreprinderea Optica Română ansamble
7.
dirijate Mija București giroscoape
Întreprinderea Mecanică
Plopeni
cal. 30 mm
Întreprinderea Mecanică
Întreprinderea Mecanică Plopeni focoase
Valea Teleajenului
Întreprinderea „6 Martie”
Întreprinderea Metrom Brașov tuburi
Zărnești
cal. 57 mm Întreprinderea „6 Martie” Zărnești focoase
Întreprinderea Mecanică
Valea Teleajenului
Întreprinderea Metrom Brașov tuburi

Întreprinderea Mecanică Întreprinderea „6 Martie” Zărnești focoase

Plopeni
Întreprinderea Metrom Brașov tuburi
Întreprinderea de Utilaj Chimic și corpi și
cal. 76 –
Forjă Râmnicu Vâlcea tuburi
Muniţie 100 mm
8. Întreprinderea nr. 3
artilerie Întreprinderea Mecanică Fină
Băbeni focoase
Sinaia – Breaza

Întreprinderea Autoturisme Pitești corpi

Întreprinderea „6 Martie”
Zărnești
Întreprinderea Metrom Brașov tuburi
Întreprinderea Mecanică
Plopeni
cal. 122– Întreprinderea Mecanică Muscel
corpi
152 mm Câmpulung
Întreprinderea nr. 3
Întreprinderea Metrom Brașov tuburi
Băbeni
Întreprinderea Mecanică Fină
focoase
Sinaia – Breaza

005938/29.09.1981

***

88 4 (70) 2015 document

 studii/documente

STRICT SECRET
ANEXA nr. 2h
INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI AI INVESTIŢIEI
„DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERII MECANICE SADU”, INDICATIV Fw. 110
– preţuri 1980 –
Nr. Aferent După realizarea
Indicator Unitatea de măsură
crt. investiţiei investiţiei
Profilul producţiei speciale: muniţie și armament infanterie, capse detonante.
Principalele capacităţi anuale de producţie specială sunt:
- cartușe calibru 7,62 mm mil. buc. 150 400
- pușcă semiautomată cal. 7,62 mm mil. buc. 45 110
Valoarea totală a investiţiei mil. lei 520
1.
din care: construcţii-montaj mil. lei 75
Valoarea totală a importului pentru realizarea investiţiei, din care:
2. - devize libere mil. $ SUA/mil. lei 1305 / 19575
- cliring ţări socialiste mil. Rbl. / mil. lei 8 / 120
3. Investiţia specifică lei / leu PM 0,69
Valoarea anuală a producţiei industriale mil. lei 745 1.796
4.
din care: producţie specială mil. lei 235 900
Valoarea anuală a producţiei marfă mil. lei 692 1.680
din care: producţia specială mil. lei 210 872
din aceasta: export devize libere mil. $ SUA / mil. lei 43 / 541
5.
din care: principale produse
- pușcă semiautomată cal. 7,62 mm mii buc. 100
- cartușe cal. 7,62 mm mil. buc. 272
6. Valoarea anuală a producţiei nete mil. lei 287 768
Capacităţi și termene de punere în funcţiune:
7. - frigidere cu compresor în echivalent 140 l mii buc./trim. an 200/IV 1982
- spor producţie specială mil. lei / trim. an 235 / IV 1983
Cheltuieli la 1.000 lei producţie marfă lei 820 841
8.
din care: cheltuieli materiale lei 585 543
9. Valoarea beneficiului anual mil. lei 124,5 267
Total personal muncitor în conformitate cu normele de
număr 1307* 10.000
10. muncă stabilite conform legii
din care: muncitori număr 1180 8.900
11. Productivitatea anuală pe om al muncii la producţia marfă mii lei 168
Durata de la punerea în funcţiune până la atingerea
12. luni 12
principalilor indicatori tehnico-economici
13. Durata de recuperare a investiţiei din beneficii ani 4,1
14. Curs de revenire brut la preţul de producţie lei / $ SUA 12,6
*
spor personal muncitor,restul personalului necesar se asigură prin redistribuire în cadrul numărului aprobat pe întreprindere,urmare a creșterii productivităţii muncii.
005938/29.09.1981
French Fridges Models, made at Găeşti and Sadu Factories and the Production of Armament and Ammunitions
Lieutenant-colonel (r) Petre Opriş, Ph.D.
Abstract: Starting the ’60 it was initiated the production of domestic fridges first in Bucharest and then at Găeşti, county
Dâmboviţa. Ulterior, Nicolae Ceauşescu approved the import of equipments for increasing the military technique production
capacity in order to export it.
Keywords: domestic fridges, Bucharest, Găeşti, import, export, military technique

NOTE
5
1
Termenul de garanţie era de doi ani pentru acel aparat de uz casnic, iar dimensiunile Ibidem, ff. 3; 9-25.
6
sale exterioare au fost următoarele: 1.030 mm (înălţime), 620 mm (lăţime) şi Ibidem, f. 27. Pentru detalii privind produsele speciale româneşti pregătite pentru
a fi exportate la sfârşitul anului 1988, vezi şi Petre Opriş, Nicolae Ceauşescu şi
720 mm (adâncime).
2 datoria externă a României, în Arhivele Olteniei, serie nouă, nr. 25, Bucureşti,
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), Fond C.C. al
Editura Academiei Române, 2011, pp. 213-231.
P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. crt. 218/1968, ff. 58-59. 7
3
A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Relaţii Externe, dosar nr. crt. 174/1980, ff. 1-12.
Ibidem, f. 59. 8
Idem, Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Economică, dosar nr. 180/1981, ff. 27-28.
4
Idem, Fond C.C. al P.C.R. – Secţia Economică, dosar nr. crt. 180/1981, ff. 3; 8; 9
Ibidem, ff. 31-33.
10
16; 42. Ibidem, f. 42.

document 2015 4 (70) 89

studii/documente

ARMATA ROMÂNĂ ÎNTRE DOUĂ REVOLUŢII

(1947-1989)
General de brigadă (r) Ion DĂNILĂ1

P
rin semnarea la 10 februarie 1947, la Paris, dictaturii comuniste instaurate
a Tratatului de Pace cu Puterile Aliate și cu sprijinul sovietic.
Asociate, forţele armate române sunt limitate, Adoptată la 23 mai 1947,
astfel: pentru armata de uscat, inclusiv grănicerii, la Legea pentru sancţionarea
120.000 de oameni; pentru artileria antiaeriană la infracţiunilor săvârșite împotriva
5.000 de oameni, pentru aviaţia militară, inclusiv elementelor și bunurilor armatelor
aeronautica navală, 150 de avioane și 8.000 de oameni; Puterilor Aliate și Asociate
precum și retragerea tuturor forţelor aliate în termen de 90 de prevedea pedepse grele pentru
zile de la intrarea în vigoare a Tratatului de Pace, cu excepţia cei ce dezavuau sau prejudiciau
unor forţe armate ale URSS care i-ar pe militarii
putea fi necesare pentru menţinerea „Cu cât puterea e mai mare sovietici.
liniilor de comunicaţie ale Armatei cu atât abuzul e mai periculos”. La invitaţia Generalul Emil Botnaraş
Sovietice cu zona sovietică de ocupaţie Ed. Burke franco-britanică
din Austria2. de a participa la „Planul Marshall”, pe 5 iulie
Au fost elaborate și adoptate: Legea nr. 205 pentru 1947, România respinge oficial tentativa.
organizarea și funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale 7 august 1947 este data adoptării Legii pentru
și Legea nr. 206 pentru organizarea armatei, iar pe desf iinţarea și interzicerea organizaţiilor de tip fascist,
baza acestor normative Marele Stat Major a elaborat profascist sau terorist, militare sau paramilitare, suport
Instrucţiunile speciale nr. 41.900 din 15 august 1947, în pentru ample procese și grave condamnări, precum și
care era detaliată organizarea armatei. adoptarea Legii pentru urmărirea și sancţionarea celor
În contextul transformărilor din organismul militar vinovaţi de crime de război sau împotriva păcii și umanităţii.
românesc se înscrie și desfiinţarea Comandamentului La 1 septembrie 1947 începe epurarea masivă a
Cavaleriei și a Școlii de Trageri și Perfecţionare a armatei de toate cadrele „nesigure” pentru trecerea în
Cavaleriei și, astfel, apune gloria unei arme nobile și cu disponibilitate a 37 de generali, un contraamiral și mii
vechi tradiţii eroice. de ofiţeri, în majoritate în grad superior.
Se deschide valsul reorganizărilor, desfiinţărilor, Intrând în vigoare Tratatul de Pace de la Paris, la
reînfiinţărilor, dislocărilor și redislocărilor de unităţi și 15 septembrie 1947, Comisia Aliată de Control își
mari unităţi, cu împrăștierea cadrelor militare rămase încetează activitatea, la 7 noiembrie, dar se creează Comisia
în activitate pe tot cuprinsul ţării, precum și trecerea în Ministerială pentru Aplicarea Tratatului de Pace de la Paris.
rezervă sau în cadrul disponibil a multor cadre militare, Emil Bodnăraș, ex-inginerul Ceaușu, membru al
pentru a face loc noilor cadre „devotate noului regim”. Comitetului Central (C.C.) al Partidului Comunist
Tabloul militar românesc se prezenta astfel: Armata Român (P.C.R.), este numit, la 23 decembrie, în funcţia
I cuprindea: Corpul 4 Armată cu Diviziile 6, 10 și de ministru al Apărării Naţionale, urmată imediat de
2 Infanterie și Corpul 6 Armată cu Diviziile: 18 Infanterie înlocuirea comandanţilor de armate, șefului Marelui Stat
și 2 și 3 Munte și 1 Cavalerie, precum și Armata IV în Major și a aghiotantului regal.
compunere cu: Diviziile de Gardă, 9 Infanterie, 8 Purtată Data de 30 decembrie 1947 este ziua de cotitură în
și Brigada de Care de Luptă și Corpul 7 Armată cu istoria ţării și a oștirii sale, regele este „silit” să abdice și se
Diviziile 2 și 3 Infanterie și 1 Munte. Ulterior toate aceste proclamă „Republica Populară”. Abdicarea monarhiei este
organizări vor suferi transformări ulterioare. urmată de desfiinţarea unităţilor de gardă regale, deci și a
Pe plan internaţional, după semnarea documentelor Regimentului de Gardă Călare, înlocuit de nou înfiinţatul
Conferinţei de Pace de la Paris, începe „războiul rece” Regiment de Gardă Republicană, având în componenţă,
între SUA și Marea Britanie pe de o parte și URSS pe în mod simbolic și un escadron de cavalerie.
de altă parte, la care vor adera și statele aflate în zona de Pregătirea militară, la toate gradele, a fost influenţată
influenţă a fiecărui lider politic. decisiv de constituirea „Aparatului pentru Educaţie,
La Alexandria, în Egipt, la 1 martie 1947, generalul Cultură și Propagandă” introdus în armată prin Ordinul
Nicolae Rădescu, fost prim-ministru al guvernului General nr. 28 din 8 mai 1945, iniţial numai pentru
României, adresa primul apel la luptă împotriva unităţile și marile unităţi aflate pe front, iar din octombrie

90 4 (70) 2015 document

 studii/documente

prin transformarea Direcţiei Superioare pentru Educaţie, dârză mișcare de rezistenţă

Cultură și Propagandă în Inspectoratul General al împotriva regimului comunist
Armatei pentru Educaţie, Cultură și Propagandă. Din impus din afară, peste dorinţa
1950 s-a înfiinţat Direcţia Superioară Politică a Armatei și traiul poporului român,
(D.S.P.A.) care și-a extins controlul asupra întregii oștiri care declanșează un val de
române, iar învăţământul politico-ideologic cu cadrele și represalii, procese, condamnări
lecţiile politice cu trupa să ocupe 16% din timpul afectat înrobitoare și chiar execuţii.
pregătirii militare generale și de specialitate. După modelul sovietic, la
Începând cu 21 martie 1948 în Armata Română se 14 octombrie 1949, se creează
acordă gratuit Ordinul nr. 50 pentru toate cadrele militare. patru instituţii de învăţământ
Vizita unei delegaţii guvernamentale românești, din 2-4 superior militar, astfel: Academia
februarie 1948, după discuţii cu I.V. Stalin la Moscova, este Militară, Academia Militaro- Generalul Nicolae Ceauşescu
urmată de semnarea Tratatului de prietenie, colaborare și asistenţă Politică; Academia Tehnico-
mutuală între România și URSS, pe o perioadă de 20 de ani, Militară și Academia Spatelui Armatei, instituţii ce vor
care prevedea printre altele și repatrierea prizonierilor de război, cunoaște restructurări și redenumiri în dinamica timpului.
a căror revenire în ţară urma să se facă treptat, încheindu-se Prin Decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale,
abia prin anii 1955-1956, inclusiv a celor deportaţi în la 22 martie 1950, Nicolae Ceaușescu este încadrat în
URSS după 23 august 1944, orele 22, cifraţi la aproximativ cadrele active ale armatei în grad de general-maior și
150.000 de oameni3. numit adjunct al ministrului
Prin Decretul de Apărării Naţionale și șef
demobilizare și trecerea pe al D.S.P.A., iar Leontin
picior de pace întregii Armate Sălăjan ca șef al Marelui
de Uscat, Aer și Marină Stat Major.
din 24 mai 1948 întreaga În septembrie 1950 se
oștire revine la dinamica și stabilește durata serviciului
organizarea de pace. militar obligatoriu: astfel:
La sfârșitul lunii iulie 2 ani la trupele de uscat
1948 conducerea ţării aderă și aviaţie; 3 ani la marină
la acuzarea „regimului Tito” și grăniceri, așa că la acea
din Iugoslavia și, „fabricând dată se aflau sub arme cam
un potenţial agresor”, se 300.000 oameni, adică de
trece la măsuri militare circa 2,5 ori mai mulţi decât
Richard Nixon alături de Nicolae Ceauşescu. În dreapta Corneliu Mănescu
speciale la frontieră, iar din prevedea Tratatul de Pace,
1 octombrie 1949 se va denunţa și Tratatul de prietenie, pentru că nu erau luaţi în calcul militarii din batalioanele
colaborare și asistenţă mutuală româno-iugoslav. de muncă.
Marele Stat Major raporta, la 14 iulie 1948, că Armata În februarie 1952 ia fiinţă Consiliul Militar „organ
R.P.R. (Republicii Populare Române – n.n.) a trecut la consultativ al Ministerului Forţelor Armate”, care, din
însușirea unei noi doctrine militare, doctrina sovietică, așa 1955, a devenit Colegiul ministrului, pentru ca, la nivel
cum rezultă din regulamentele acestei arme, puse în aplicare de C.C. al Partidului Muncitoresc Român (P.M.R.), să
în unităţi și comandamente4. se constituie, la 17 octombrie 1952, Consiliul Militar
Sub influenţă sovietică și sub directa supraveghere Superior, având ca președinte pe președintele Consiliului
a consilierilor sovietici afiliaţi comandamentelor de de Miniștri, locţiitor pe ministrul Forţelor Armate și un
arme, marilor unităţi și unităţi se trece la schimbarea număr de membri cu răspunderi politice și militare.
drapelelor de luptă și uniformelor Armatei Române, Referindu-se la importanţa organismului militar,
dar și la instruirea și dotarea din sau influenţa „marelui Gheorghe Gheorghiu-Dej sublinia la Plenara lărgită a
prieten de la răsărit”. C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1952: Când este vorba de
La 4 aprilie 1949, la Washington, se creează prima armată și nevoile ei, nici un sacrificiu nu este prea mare5.
organizaţie politico-militară postbelică cu caracter România se aliniază standardelor internaţionale și
internaţional, Organizaţia Tratatului Atlanticului de la 14 mai 1954 ratifică „Convenţia de la Geneva privind
Nord (NATO), care cunoaște mai multe etape evolutive protecţia victimelor de război adoptată la 12 august 1949.
în dinamica sa. Potrivit Ordinului Marelui Stat Major nr. C.L.
Ofiţeri ai Armatei Regale, patrioţi neînduplecaţi – 0010.100 din 18 septembrie 1954, începând cu 1 octombrie
colonelul Ion Uţă în Munţii Banatului și colonelul același an este desfiinţată nobila și minunata armă a
Gheorghe Arsenescu și locotenentul Toma Arnăuţoiu CAVALERIEI ROMÂNE, după secole de dăinuire
în Munţii Făgărașului – organizează și conduc o glorioasă dispare și organigrama oștirii noastre.

document 2015 4 (70) 91

studii/documente
După mai multe cereri
ale URSS privind admiterea
cu dreptur i depline în
cadrul NATO, cu respingeri
sistematice – între 11 și
14 mai 1955 la Varșovia,
Conferinţa statelor socialiste
europene vor semna Tratatul
de pr ietenie, colaborare
și asistenţă mutuală între
Albania (până în 1968),
Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.
Germană, Polonia, România,
Generalul-locotenent Ungaria și URSS, alianţă
Leontin Sălăjan politico-militară, cunoscută
ca Tratatul de la Varșovia, cu durata de 20 de ani,
având un Comandament al Forţelor Armate Unite ale
statelor semnatare și un Comitet Politic Consultativ,
care-și va încheia activitatea abia în 1990, după căderea
comunismului. Primul comandant militar a fost numit
mareșalul sovietic Ivan Stepanovici Konev.
În România, din toamna anului 1955, serviciul militar
obligatoriu a fost redus la 2 ani: 18 luni instrucţie și 4 luni
munci agricole și convocări metodice, iar la 5 noiembrie
1956 prin Hotărârea Secretariatului C.C. al P.M.R. au fost
reînfiinţate „gărzile muncitorești”, pentru autoapărarea
întreprinderilor, cât și cu ajutorarea organelor de stat în acţiunea
care ar încerca să lovească în cuceririle poporului muncitor6.
Prin Decretul cu privire la ratificarea Acordului între
guvernele R.P.R. și URSS referitor la statutul juridic al trupelor
sovietice staţionate în România din 15 iulie 1957 sovieticii
rămân în România, deși trupele din Austria au fost retrase.
Din anul 1957 în pregătirea de luptă a oștirii române
se introduce instrucţia de noapte, care acoperă un
procent de 30% din timpul afectat, iar la 17 august are
loc solemnitatea dezvelirii, în faţa Academiei Militare, a
„Monumentului eroilor patriei”, operă de artă colectivă.
În urma tratativelor dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej
și N.S. Hrusciov, din perioada iunie-iulie 1958, trupele
sovietice staţionate în România, fără întrerupere din
1944, sunt retrase, punând capăt ocupării directe, timp de
14 ani, a ţării de către „aliatul” de la răsărit, iar în același
an, Armata Română nu mai este monitorizată de Comisia
Aliată de Control.
La convocarea conducerii de stat, guvernamentale și a
miniștrilor apărării din ţările socialiste, din martie 1961,
concomitent cu conducerea politico-militară a Tratatului
de la Varșovia, șeful statului român, Gheorghe Gheorgiu-
Dej și ministrul Forţelor Armate, Leontin Sălăjan, prin
Ordinul ministrului Forţelor Armate nr. 0020 din 14 aprilie
1961, hotărăsc desfiinţarea din structura armatei române
a ultimei unităţi de vânători de munte7, întorcându-ne cu
45 de ani în trecut, la perioada premergătoare Primului
Război Mondial, desfiinţând o armă ce-și câștigase
un binemeritat prestigiu, loc și glorie pe câmpurile
92
de bătălie în cele două
războaie mondiale.
La data desfiinţării,
vânătorii de munte mai
însumau doar 2.491 militari
(464 ofiţeri, 167 subofiţeri
și 1.860 militari în termen),
care vor completa efectivele
altor unităţi, iar o parte din
cadre, 130, vor fi trecute în
rezervă. Această greșeală
N.S. Hrusciov va fi reparată, începând
cu anul 1964, când se trece la reconstituirea trupelor
de vânători de munte, până în 1991, când Armata
Română dispunea de 6 mari unităţi de vânători de munte
(15 batalioane și 6 divizioane de artilerie de munte) cu
etape distincte marcate de anii 1969, 1977, 1982, 1990 și
1991, când începe declinul și acestor trupe.
Un moment de destindere este marcat de evenimentul
din 22-30 noiembrie 1963 când sunt normalizate
relaţiile româno-iugoslave, cu repercusiuni benefice în
plan politico-economic și militar, dar marchează și o
îndepărtare de influenţa sovietică.
Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964,
marchează un moment distinct și important, prin care
adoptarea Declaraţiei cu privire la poziţia P.M.R. în problema
mișcării comuniste și muncitorești internaţionale cunoscută ca
Declaraţia din aprilie prefigurând încercarea de scuturare a
tutelei Moscovei și refuzul de a o mai seconda în tendinţele
ei hegemonice asupra mișcării comuniste internaţionale și
nu numai. Această poziţie românească este urmată de o
perioadă de destindere în politica internă și de un val de
graţieri ai condamnaţilor politici supravieţuitori, proces ce
se întinde până în anul 1971.
Președintele Consiliului de Stat, Gheorghe
Gheorghiu-Dej prim-secretar al C.C. al P.M.R. încetează
din viaţă la 15 martie 1965, iar Plenara C.C. al P.M.R.
din 22 martie alege ca prim-secretar al C.C. al P.M.R.
pe Nicolae Ceaușescu.
Congresul al IX-lea al C.C. al P.M.R., din 19-24
iulie 1965, adoptă noua denumire de Partidul Comunist
Român (P.C.R.), instituirea funcţiei de secretar general al
C.C. al P.C.R. și-l alege pe Nicolae Ceaușescu în fruntea
partidului, inaugurând o nouă perioadă în istoria ţării și
oștirii sale, guvernate cu metode populist-autoritare de
către liderul partidului și al adepţilor săi.
România devine, la 31 ianuarie 1967, prima ţară
socialistă care stabilește relaţii diplomatice cu R.F.G., la
nivel de ambasadă.
Deși participă la întâlnirea conducătorilor partidelor
comuniste și muncitorești, din 9 iunie 1967, de la
Moscova, România este singura ţară socialistă europeană
care păstrează relaţiile diplomatice cu Israelul, deși
conflictul arabo-israelian este condamnat cu vehemenţă
de conducerea de partid și de stat.
4 (70) 2015 document

În organigrama oștirii
române se produc modificări
prin Decretul de Stat din 22 iulie
1967 care stabilește că Direcţia
Apărării Locale Antiaeriene
și unităţile subordonate trec
din structura Ministerului
Afacerilor Interne la Ministerul
Forţelor Armate.
Nicolae Ceaușescu,
secretarul general al P.C.R.,
este ales, la 9 decembrie 1967,
Generalul-colonel de către Marea Adunare
Ion Coman
Naţională, și în funcţia de
președinte al Consiliului de Stat, cumul de funcţie ce
încalcă flagrant articolul 13 din Statutul P.C.R., adoptat
de cel de-al IX-lea Congres al partidului.
În noaptea de 20 spre 21 august 1968, Trupele
Tratatului de la Varșovia, fără România, invadează
Cehoslovacia, în numele „salvării” socialismului în această
ţară, deschizând o nouă etapă în evoluţia ţării în plan
politic, cu repercusiuni și în organismul românesc militar.
Ca o consecinţă a acestei operaţiuni militare, la
București, în data de 21 august 1968 are loc Ședinţa
comună a C.C. al P.C.R., a guvernului și al Consiliului de
Stat, în care se precizează că România apreciază demersul
Tratatului de la Varșovia ca invazie în Cehoslovacia și care
reprezintă o încălcare flagrantă a suveranităţii naţionale a
unui stat socialist, frăţesc, liber și independent, a normelor
unanim recunoscute ale dreptului internaţional și că nimic
nu poate justifica săvârșirea acestui act, ocuparea militară a
Cehoslovaciei și că, ne exprimăm convingerea că singura
cale pentru lichidarea consecinţelor grave create de intervenţia
armată în Cehoslovacia era retragerea grabnică a trupelor celor
cinci ţări (URSS, Bulgaria, Polonia, R.D.G. și Ungaria –
n.n.), asigurarea condiţiilor ca poporul cehoslovac să-și poată
rezolva singur treburile interne, fără nici un amestec din afară8.
Poziţia conducerii de partid și de stat într-un moment
internaţional tensionat și surprinzător are impact
mobilizator asupra opiniei publice interne, materializat
într-o mare adunare populară în capitala ţării, peste
100.000 de oameni îngrijoraţi de o nouă perspectivă de
ocuparea ţării de către sovietici, care susţin frenetic și
aprobă unanim demersul conducerii României.
Pe acest fond de euforie patriotică generală, anul 1968
marchează evoluţia lui Nicolae Ceaușescu spre o dictatură
personală și spre cultivarea cultului personalităţii, dar și
deschiderea României spre un occident uimit și admirativ
de singularitatea și temeritatea românească în „corul”
ţărilor socialiste, făcându-ne să rememorăm cuvintele
lui Samuel Butler: Munca fiecărui om este portretul lui9.
La 22 august Marea Adunare Naţională a României
adoptă Declaraţia cu privire la principiile de bază ale politicii
externe a României, document transmis ulterior, ca document
oficial al României tuturor parlamentelor și guvernelor
document 2015 4 (70)
studii/documente
lumii, precum și Organizaţiei
Naţiunilor Unite. În document
se insera că Tratatul de la
Varșovia a fost creat exclusiv ca
instrument de apărare a ţărilor
socialiste împotriva unei agresiuni
din afară, a unui atac imperialist.
Acesta a fost, este și va fi unica
raţiune a existenţei sale. Sub nici
un motiv, în nici un caz și sub nici
o formă Organizaţia Tratatului
de la Varșovia nu poate fi folosită
sau invocată pentru acţiuni Generalul Nicolae Rădescu
(1876-1953)
militare împotriva vreunei ţări
10
socialiste și astfel era dezaprobată direct și intervenţia din
Cehoslovacia.
Sub impactul efervescenţei interne și internaţionale,
România scapă de o invazie sovietică iminentă, câștigă
prestigiu și admiraţie internaţională, dar își răcește
edificator relaţiile cu Tratatul de la Varșovia, rămânând
cu statutul de membru, dar în continuare participând la
acţiunile acestuia doar cu comandamente și observator,
dar nu cu trupe.
Eliberată și mai mult de „corsetul sovietic” Armata
Română se bucură la 1 noiembrie același an, de prima
măsură organizatorică, Decretul privind asigurarea
perfecţionării învăţământului militar, care stipula că
pregătirea ofiţerilor se realizează în școli militare,
Academia Militară și prin cursuri pentru ridicarea
calificării sau specializării pe categorii de ofiţeri. Potrivit
articolului 2 din prezentul decret durata învăţământului în
școli de ofiţeri active este de 3 și 4 ani, Academia Militară este
de 2 ani la facultăţile de comandă și stat major, iar cele tehnice,
de 5 ani la ingineri și 2 ani și jumătate pentru subingineri11.
Prin același decret este desfiinţată categoria maiștrilor
militari, pe care o vom reînfiinţa la doar 5 ani distanţă.
Prin această primă măsură a reorganizării și
redimensionării Armatei Române, se fac noi amplasări
teritoriale de trupe și arme, se trece la o cursă febrilă
de înzestrare și dotare modernă cu armament, muniţie,
tehnică și aparatura nouă a întregii armate, în majoritate
rod al producţiei industriale autohtone. În aceeași direcţie
remarcăm și adoptarea, în totalitate, a regulamentelor
și instrucţiunilor românești, a concepţiei de instruire
autohtonă, precum și a uniformelor românești, drapelelor
de luptă și a însemnelor militare, toate cu un pronunţat
caracter naţional.
În virtutea obișnuinţei, la 17 martie 1969, România
participă la Budapesta, la ședinţa Comitetului Politic
Consultativ al Statelor Tratatului de la Varșovia și este
semnatară, prin Nicolae Ceaușescu, a Apelului statelor
participante la Tratatul de la Varșovia către toate statele
europene în vederea pregătirii unei conferinţe continentale
a statelor europene pe probleme de securitate și colaborare
în regiune.
93
studii/documente
Activă pe plan
internaţional, România
își trimite delegaţia care
propune, la 3 aprilie 1969, în
Comitetul celor 18 state pentru
dezarmare de la Geneva
desemnarea perioadei
1970-1980 ca „deceniul
dezarmării”. Concomitent,
industria naţională diversifică
Gheorghe Gheorghiu-Dej
și perfecţionează gama de
armament, aparatură și
tehnică militară și „exportă mascat ”, fără a face
discriminare, cantităţi industriale, pe toate meridianele
lumii, ajungând, în anul 1989, ca al 4-lea12 exportator
mondial pe piaţa armamentului, muniţiei și tehnicii
militare.
Anul 1969 înseamnă și desfășurarea lucrărilor
celui de-al X-lea Congres al P.C.R., 6-12 august, la
care Nicolae Ceaușescu în „firescul” lucrărilor este
reales secretar general, continuându-și cariera politică
și influenţând direct evoluţia, rolul și dimensiunea
organismului militar românesc, ca garant extern și „om
de serviciu” în interior. Trebuie să subliniem că în toată
această perioadă, 1968-1989, Armata Română este
angrenată constant pe lângă vestitele „companii agricole”
la tot mai lungi și diversificate aporturi pe șantierele
naţionale concretizate prin: edificarea Transfăgărășanului,
a sistemului hidroenergetic Porţile de Fier 1 și 2, a
Canalului Dunăre – Marea Neagră, a Casei Poporului, a
sistemului de irigaţii, energetic și minerit.
Acceptat de opinia publică internaţională ca un
„rebel” al socialiștilor, Nicolae Ceaușescu face o vizită
în SUA., în perioada 13-27 octombrie 1970, ocazie cu
care, pe 26 octombrie, înmânează președintelui Richard
Nixon, mesajul Chinei și Vietnamului pentru a pune
capăt războiului din Vietnam, după ce în prealabil, pe
19 octombrie, la O.N.U., primise „Medalia jubiliară
O.N.U.” din partea secretarului general al U. Than.
Vivacitatea românească în politica internaţională
este marcată și de Adunarea Generală O.N.U., din
7 decembrie 1970, care adoptă în unanimitate rezoluţia
iniţiativei românești Consecinţele economice și sociale ale
cursei înmormântărilor și efectele profund dăunătoare asupra
păcii și securităţii în lume.
Pe plan intern remarcăm că, la 6 mai 1971, se instituie
titlul de „Erou al Republicii socialiste România” și
Ordinul „Victoria Socialismului”, pentru ca, pe 7 mai,
cu ocazia Semicentenarului P.C.R., Nicolae Ceaușescu
să aprecieze că România a intrat în etapa făuririi societăţii
socialiste multilateral dezvoltate13.
Un eveniment cu repercusiuni dramatice asupra
întregii societăţi românești îl constituie periplul asiatic,
din perioada 1-24 iunie 1971 în China, Coreea de Nord
și Vietnam, după care Nicolae Ceaușescu va inaugura, în
România, „minirevoluţia culturală” cu efecte dezastruoase
în întreaga viaţă de la noi.
94
Cu idei calde din Asia,
Ceaușescu convoacă, pe
6 iulie același an, Ședinţa
Comitetului Executiv
al P.C.R. unde se adoptă
Propuneri de măsuri care
vor canaliza o falsă exaltare
a sentimentului naţional, cât
și la accentuarea ideii că ţara
s-a aflat întotdeauna în „calea
răutăţilor”, dar s-a accentuat
izolarea crescândă a culturii și
știinţei românești de circuitele Generalul de armată Ion Ioniţă
internaţionale14 și s-a deturnat
atenţia de la esenţial, situaţia internă tot mai apăsătoare
și în continuă degradare, la „inamicii” externi.
La 10 aprilie 1972 la Moscova, ministrul de Externe
al României, Corneliu Mănescu, semnează Convenţia
cu privire la interzicerea perfecţionării și stocării armelor
biologice și toxice și distrugerea acestora adoptată de
Adunarea Generală a O.N.U. pe 16 decembrie 1971,
concomitent cu semnarea la Londra și Washington de
către ambasadorii ţării noastre a aceluiași document.
Un moment marcant în evoluţia Armatei Române
în această perioadă o reprezintă adoptarea de către
sesiunea Marii Adunări Naţionale din 27-28 decembrie
1972 a Legii privind organizarea apărării naţionale care
nominalizează două categorii de forţe:
– permanente: forţele armate însumând unităţile
Ministerului Apărării Naţionale și unităţile Ministerului
Afacerilor Interne și
– nepermanente: însumând gărzile patriotice,
detașamentele de pregătire a tineretului pentru apărarea
patriei și formaţiunile de apărare civilă.
Legea cunoscută ca Legea nr. 14/1972 stipula la
articolul 1: Cauză și operă a întregului popor, apărarea
patriei este datoria sfântă a f iecărui cetăţean al R.S.
România, dovadă supremă a dragostei faţă de glia
strămoșească15.
Sub impactul legii se elaborează o nouă doctrină
militară naţională, care statua războiul popular ca punct
de referinţă în organizarea sistemului naţional de
apărare, strategia și tactica, pregătirea de luptă în situaţia
naţiunii înarmate, iar orașele, satele și instituţiile ca cetăţi
de muncă, luptă și apărare.
În perioada 30 ianuarie-28 iunie 1973, România face
parte din cele 19 state care, la Viena, participă la prima
rundă a convorbirilor pregătitoare pentru reducerea
trupelor în Europa Centrală.
Pentru organica Armatei Române menţionăm
Decretul din 29 august 1973 pentru înfiinţarea Institutului
de Marină „Mircea cel Bătrân” Constanţa, prin comasarea
Școlii Militare de Ofiţeri Activi de Marină cu Institutul
de Marină, precum și a Liceului Militar de Marină
„Alexandru Ioan Cuza” prin transformarea Liceului
Industrial de Marină din Constanţa, laboratoarele de
creaţie a viitoarelor cadre ale Marinei Române.
4 (70) 2015 document

Sesiunea Marii Adunări
Naţionale din 28-29 martie
1974, adoptă Legea pentru
modif icarea Constituţiei
României și se instituie
funcţia de Președinte al
Republicii, care este și șef al
statului, dar și Comandant
Suprem al Forţelor Armate
și președinte al Consiliului
Apărării R.S. România,
Nicolae Ceaușescu cumulând
Generalul-maior Nicolae Pletos în mâinile sale întreaga
putere politică, statală și militară. În lege se stipula că
în interesul apărării R.S. România, al asigurării ordinii
publice sau securităţii, (președintele – n.n.) proclamă în
caz de urgenţă, în unele localităţi sau pe întreg teritoriul
ţării, starea de necesitate16. Își va folosi aceste prerogative
în decembrie 1989.
Delegaţia română condusă de președintele ţării,
participă la Varșovia, în perioada 17-18 aprilie 1974 la
adoptarea Comunicatului în care se reafirmă propunerea
privind dizolvarea Organizaţiei Tratatului de la Varșovia
simultan cu dizolvarea NATO – intenţie lăudabilă,
realizare iluzorie.
Schimbare la vârful oștirii române, când, la 15 iunie
1976, ședinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al
P.C.R. îl eliberează din funcţia de ministru al Apărării
Naţionale pe Ion Ioniţă și-l numește pe Ion Coman,
ambii în grad de general.
La 4 martie 1977, orele 21.23 se produce unul din
cele mai puternice seisme de pământ, cu urmări grave
mai ales în capitală, armata fiind angrenată masiv cu
oameni, tehnică, specialiști și materiale la înlăturarea
urmărilor cutremurului, operativ și eficient. Urmare a
catastrofei naturale, Consfătuirea de la C.C. al P.C.R. din
22 martie 1977 adoptă un amplu program de sistematizare
a capitalei și a ţării. Pradă hotărârilor arbitrare cad
monumente istorice, biserici, clădiri de patrimoniu, artere
de circulaţie, dispare și Muzeul Militar Naţional cu sediul
în prima Școală de Ofiţeri din România și artera Uranus,
cu sediul istoric al garnizoanei București.
Înrăutăţirea situaţiei sociale provoacă greva minerilor
din Valea Jiului, din 1-3 august 1977, cu 35.000 de
participanţi, soluţionată pașnic, cu urmări ulterioare
drastice, dar trecută sub tăcere totală.
Se adoptă, la 27 martie 1978, Legea privind apărarea
civilă a R.S. România parte componentă a sistemului
naţional de apărare și care asigură pregătirea populaţiei,
teritoriul și economiei pentru desfășurarea normală a
activităţilor, precum și pentru protecţia cetăţenilor și a
bunurilor materiale de orice natură, în timp de război și
în alte situaţii speciale.
Un moment șocant s-a desfășurat, începând cu
24 iulie 1978, când generalul Ion Mihai Pacepa, secretar de
document 2015 4 (70)
studii/documente
stat în Ministerul Afacerilor
Interne, consilier personal
pe probleme de securitate
al președintelui României,
cere azil politic ambasadei
germane de la Bonn. Fuga și
trădarea șefului spionajului
românesc, după o lungă și
fructuoasă activitate în folosul
regimului produce grave
pagube materiale, umane
și de imagine sistemului
românesc de apărare. Generalul de armată
Ecou al evenimentelor Nicolae Militaru
internaţionale, la Moscova,
în perioada 22-23 noiembrie 1978, delegaţia română
condusă de Nicolae Ceaușescu participă la Consfătuirea
Comitetului Politic Consultativ al statelor participante
la Tratatul de la Varșovia, dar refuză să semneze
declaraţia adoptată privind condamnarea negocierilor
de pace israeliano-egiptene și refuză să accepte creșterea
cheltuielilor militare.
Anul 1978 se încheie apoteotic pentru Nicolae
Ceaușescu pentru că la 7 decembrie, la București, primește
Medalia de Aur „Norbert Wiener” a Organizaţiei
Mondiale pentru Sisteme Generale și Cibernetică
(W.O.G.S.C.), pentru ca, la 24 iulie 1979, tot la București,
să primească „Medalia de aur cu plachetă” a Institutului de
Relaţii Internaţionale din Roma pentru marea contribuţie
la promovarea păcii, bun universal al omului17 și Medalia
Jubiliară prilejuită de a 35-a aniversare a eliberării
României.
Tot în anul 1979, în perioada 21-25 mai, la prima vizită
de stat în regatul Spaniei, Nicolae Ceaușescu primește din
partea Maiestăţii Sale Juan Carlos I, suveranul Spaniei,
„Cheia orașului Madrid” și „Cheia orașului Valencia”.
Nominalizăm toate aceste distincţii internaţionale
pentru că Nicolae Ceaușescu cumula și funcţia de
„comandant suprem al Armatei Române”, dar în afară
de mândrie nimic nu se revărsa și asupra organismului
militar.
În condiţiile de relaţii reci, totuși la 1 august 1979,
are loc în Crimeea întâlnirea Brejnev – Ceaușescu și,
deși liderul român primește Ordinul „Lenin” la a 60-a
aniversare a zilei de naștere, dezgheţul nu se produce, ci
prăpastia se adâncește între cei doi lideri și cele două state.
Adunarea Generală O.N.U. adoptă, la 12 decembrie
1980, prin consens, rezoluţia iniţiată de România în
legătură cu reducerea bugetelor militare și consecinţele
cursei înarmărilor și cheltuielilor militare. România se
confruntă cu o gravă criză financiară, resimţită în toate
domeniile.
Unicat în istoria aviaţiei militare române, consemnăm
că, la 14 mai 1981, în URSS a fost lansată nava cosmică
„Soiuz 40” cu echipaj româno-sovietic – locotenent-major
95
studii/documente
ing. Dumitru Prunariu
(la pregătiri a participat
și maior ing. Dediu)
cosmonaut cercetător
și Leonid Popov, pilot
cosmonaut, comandantul
navei – într-o misiune în
cosmos de 8 zile. După
îndeplinirea programului
spaţial nava revine la sol
pe 22 mai, iar pentru
îndeplinirea misiunii celor
Generalul-colonel
doi cosmonauţi li se conferă
titlul de „Erou al Uniunii
Victor Stănculescu
Sovietice”, Ordinul „Lenin”
și Medalia „Steaua de Aur” – atestate ale valorii, pregătirii
și competenţei aviatorilor militari români.
Delegaţia română condusă de președintele ţării
participă pe 21-22 decembrie 1982, la Moscova, la
a 60-a aniversare a creării URSS; au loc și discuţii,
Ceaușescu – Andropov, succesorul lui Brejnev (decedat
pe 10 noiembrie) la conducerea URSS, dar starea glacială
a relaţiilor româno-sovietice nu se ameliorează.
Nicolae Ceaușescu, conducătorul delegaţiei române
la Consfătuirea Tratatului de la Varșovia din 4-5 ianuarie
1983, de la Praga, este semnatarul documentului care
propune încheierea între statele Tratatului de la Varșovia și
ale Tratatului Atlanticului de Nord a unui tratat cu privire
la nefolosirea reciprocă a forţei militare și menţinerea de
relaţii pașnice, deschis tuturor celorlalte state ale lumii.
Încă activ în viaţa internaţională, la 22 august 1983,
Nicolae Ceaușescu adresează un mesaj deschis lui
Iuri Andropov, secretar general al C.C. al P.C.U.S. și
președintelui Ronal Reagan, în legătură cu amânarea
amplasării în Europa a noi rachete cu rază medie de
acţiune, propunându-le în același timp ca URSS și SUA
să adopte hotărâri unilaterale de îngheţare a cheltuielilor
militare pe viitorii doi ani la nivelul anului 1983 și în această
perioadă de doi ani să se desfășoare negocieri în vederea
trecerii la reducerea cheltuielilor militare18.
În perioada 28 iulie-12 august 1984 România
participă la cea de-a XXIII-a ediţie a Jocurilor Olimpice
de Vară, deși ţările socialiste nu au participat in corpore,
delegaţia condusă de generalul-locotenent Marin
Dragnea, președintele Comitetului Olimpic Român și
al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică și Sport,
încununându-se de succese remarcabile.
Un eveniment deosebit îl marchează „ancheta” din
octombrie 1984, asupra unui scenariu de „lovitură de
stat militară” pentru debarcarea lui Nicolae Ceaușescu
organizată de generalii de armată Ion Ioniţă și Paul Keller
și locotenent-colonelul de interne Ion Suceavă. Trădarea
generalilor Gomoiu și Popa duce la eșuarea tentativei și
fără a avea date complete, o alianţă cu Nicolae Militaru și
Dumitru Pletos, este înăbușită în fașă. Generalul Kostyal
este arestat, iar apoi „exilat” la Curtea de Argeș, în timp
96
ce capii puciștilor sunt „serios
avertizaţi” la C.C. de către
Bobu și Postelnicu și li se
interzice să se mai întâlnească.
Sesiunea Marii Adunări
Naţionale din 28-29 martie
1985 îl „realege” președinte
al R.S. România pe Nicolae
Ceaușescu și adoptă Apelul
adresat Sovietului Suprem
a l U R S S, C o n g r e s u l u i
SUA, parlamentelor ţărilor
europene și Canadei, în care
se cere sprijinul promovării Generalul-maior Ştefan Guşă
păcii și dezarmării.
Tratatul de la Varșovia își prelungește valabilitatea
pe încă 20 de ani și, ulterior, pe încă 10 prin Protocolul
semnat la 26 aprilie 1985 la Varșovia de statele membre.
Criza energetică cu care se confruntă România obligă
conducerea statului să promulge Decretul Prezidenţial din
18 octombrie 1985 care prevedea starea de necesitate
și regimul militarizat în unităţile din sistemul energetic
naţional.
Adunarea Generală O.N.U., din 8 octombrie 1985,
adoptă, la iniţiativa României, Apelul solemn către statele
lumii aflate în conflict pentru încetarea acţiunilor militare și
de a-și rezolva problemele pe calea tratativelor și angajarea
statelor membre O.N.U. pentru reglementarea stărilor de
încordare și conflict pe cale politică, de a se abţine de la
folosirea forţei și ameninţării cu forţa, de la intervenţia
în treburile interne ale altor state, totul rămânând doar
la stadiul declarativ.
La Budapesta, în perioada 10-11 iunie 1986, România
alături de statele Tratatului de la Varșovia adoptă Apelul
către statele membre NATO, către toate ţările europene cu
privire la un program de reducere a forţelor armate și a
armamentelor convenţionale în Europa.
Plenara C.C. al P.C.R. din 22 octombrie 1986 adoptă
Hotărârea privind reducerea de către România cu 5% a
armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare19, care va
fi ratificată prin referendumul naţional din 23 noiembrie
același an.
Deși i se apropia sfârșitul, Tratatul de la Varșovia se
voia foarte activ și, la 20-29 mai 1987, statele participante
la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ adoptă
documentul Cu privire la doctrina militară a statelor
participante la Tratatul de la Varșovia, document semnat
din partea României de Nicolae Ceaușescu.
La iniţiativa României, Adunarea Generală O.N.U.
adoptă, pe 21 octombrie 1987, Apelul adresat SUA și URSS
pentru încheierea cât mai curând posibil a Tratatului de
eliminare a rachetelor cu rază medie de acţiune și operativ-
tactice, nereglementat nici în prezent.
Un nou seism social zdruncină societatea românească,
apăsată de dictatură și de criza economico-financiară. La
15 octombrie 1987, cu prilejul alegerilor de deputaţi pentru
4 (70) 2015 document

Marea Adunare Naţională, la Brașov are loc o puternică
revoltă populară „anti dictatură și anti Ceaușescu”, înăbușită
dur prin intervenţia securităţii, fără vreun ecou în mass-
media românească, dar mediatizată în exterior.
În ianuarie 1989, la Paris, ministrul de Externe
al României semnează documentele Conferinţei
internaţionale pentru interzicerea armelor chimice, dar
consideră că orice hotărâre privind interzicerea armelor
chimice trebuie să fie parte componentă a unui ansamblu de
măsuri care să interzică producerea, depozitarea și folosirea
oricăror arme de distrugere în masă și în primul rând al
armelor nucleare20.
România este semnatara și a documentului adoptat,
la 7-8 iulie 1989, de statele Tratatului de la Varșovia
Pentru o Europă stabilă și în securitate, fără arme nucleare
și chimice, pentru reducerea substanţială a forţelor armate,
armamentelor și cheltuielilor militare.
Pregătind parada militară de 23 august 1989 – ultima
sărbătoare socialistă – ziua eliberării de sub jugul fascist,
în grandomania sa, Nicolae Ceaușescu a vrut să facă un
exerciţiu și o expoziţie de forţă și potenţă militară, rod al
doctrinei și economiei naţionale. A organizat două mari
aplicaţii cu trupe și tehnică la Mălina, în judeţul Brăila,
cu forţarea Dunării de trupe de blindate și la Râșnov,
în judeţul Brașov, pentru trupele vânătorilor de munte,
completate de expoziţia de armament și tehnică de la
Clinceni. În toate aceste trei localităţi au fost invitaţi și
au participat toţi ambasadorii și atașaţii militari acreditaţi
în România, dar au fost aduși, pe eșaloane, cadrele de
conducere din diplomaţie, ministere, economie, armată
și Ministerul de Interne, precum și de la nivel judeţean.
Punctul culminant l-a constituit parada militară, pentru
prima și ultima dată desfășurată în perimetrul Podul
Eroilor – Academia Militară, și, care prin număr de
participanţi, diversitatea și complexitatea de arme și
tehnică – produse în totalitate de industria românească
de război, inclusiv în premieră tancul românesc – a fost
o adevărată demonstraţie de forţă și aroganţă, dar și un
avertisment pentru privitorii străini. Din nefericire s-a
dovedit a fi doar „cântecul de lebădă” dinaintea sfârșitului
omului și sistemului.
Desfășurat într-o atmosferă apăsătoare și sumbră
Congresul al XIV-lea al P.C.R. îl perpetuează pe
Ceaușescu în fruntea partidului, deci și al statului, urmare
a lucrărilor desfășurate în perioada de 20-24 noiembrie
1989. Dar zilele dictatorului erau numărate.
Are loc întâlnirea Ceaușescu – Gorbaciov, la Moscova
în 4 decembrie, dar liderul sovietic creionase cu cel
american, Bush, la Malta, între 2-3 decembrie 1989, noua
configuraţie mondială și-i confirmă românului nu numai
izolarea în peisajul european, dar și în „familia” comunistă
cutremurată de vântul schimbărilor.
Nemulţumirile interne, acumulate și mocnite,
izbucnește la Iași pe 14 decembrie, unde manifestaţia
„anticomunistă” eșuează, dar erup cu putere la Timișoara
unde, în 16 și 17 decembrie au loc ample demonstraţii și
manifestaţii „anticomuniste”.
document 2015 4 (70)
studii/documente
Dezorientat și
confuz, Ceaușescu, pe
17 decembrie, dă
ordin de represiune
la Timișoara și încre-
z ă t o r î n e fi c i e n ţ a
măsurilor ordonate
pleacă în vizită oficială
(18-20 decembrie) în
Republica Islamică Iran.
Lovitură de teatru,
pe 20 decembrie
Armata pactizează cu Generalul de armată Marin Dragnea
manifestaţii și situaţia se înclină de partea revoluţiei.
Întors în ţară și speriat de amploarea revoltei, dar mai
ales a consecinţelor, pe 20 decembrie Ceaușescu emite
Decretul prezidenţial pentru instituirea stării de necesitate
pe teritoriul judeţului Timiș ca urmare a gravei încălcări
a ordinii publice prin acte de terorism, de vandalism și de
distrugere a unor bunuri obștești21, dar armata se retrage
în cazărmi, iar Timișoara devine primul oraș eliberat de
dictatura comunistă.
Începutul sfârșitului naţional al comunismului este
marcat de mitingul din Piaţa Palatului din București, din
21 decembrie, când, contrar iluziei de adeziune cu care
se încredinţa Ceaușescu, se declanșează revolta populară,
generând și confruntări armate dure.
Perioada 21-22 decembrie este marcată de ample
demonstraţii și confruntări armate și în marile orașe ale
ţării: Sibiu, Cluj-Napoca, Arad, Brașov, Craiova, Oradea
și Iași, culminând, pe 22 decembrie, la București când
muncitorii marilor platforme industriale s-au îndreptat
ameninţător spre sediul C.C. al P.C.R., factor determinant
al răsturnării regimului comunist, deși Ceaușescu hotărâse
„să meargă până la capăt” și decretase stare de necesitate
pe întreg teritoriul ţării, preluând personal conducerea
armatei.
În această atmosferă confuză și tensionată, la ora
10.00, este anunţată știrea „sinuciderii” ministrului
Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea, etichetat de
dictator „trădător de ţară”.
Șocul veștii este contrar dorinţei lui Ceaușescu,
armata demoralizată fraternizează cu demonstranţii
și generalul Stănculescu ordonă retragerea armatei în
cazărmi. Trecerea armatei de partea revoltei populare și
neintervenţia forţelor de securitate – scutul de nădejde
de până atunci – sunt elementele decisive în restaurarea
regimului comunist.
În ziua de 22 decembrie, ora 12.06, la sugestia „noului
ministru al Apărării Naţionale”, preluând prerogativele
din zbor, Victor Atanasie Stănculescu, familia dictatorială
asediată în C.C., părăsește sediul la bordul unui
elicopter militar, marcând momentul victoriei revoluţiei
bucureștene și naţionale, pentru ca, la orele 15.30,
Nicolae și Elena Ceaușescu să fie arestaţi la Târgoviște
și trimiși sub pază într-o unitate militară din localitatea
dâmboviţeană.
97
studii/documente

Atmosfera de încălca această dispoziţie. Toţi cei care au intrat în această

bucurie și derută, perioadă în posesie de armament erau obligaţi să-l predea
teamă și descătușare cel mai târziu până la 25 decembrie, orele 17.00, măsură
propice pentru chibzuită, dar tardivă, căci răul fusese săvârșit. Pe aceeași
multe și nimic, linie trebuie să amintim și hotărârea ca unităţile Ministerului
generează și un de Interne să se integreze Ministerului Apărării Naţionale,
organ de conducere care să preia comanda unică asupra trupelor și mijloacelor de
provizorie a ţării, luptă, măsură tardivă, de faţadă, de formă și de foarte scurtă
Consiliul Frontului durată, praf în ochii opiniei publice și derută pentru analiștii
Salvării Naţionale, evenimentelor din decembrie 1989.
care cheamă Sub presiunea evenimentelor, la 25 decembrie,Tribunalul
populaţia să apere Militar Extraordinar – constituit în pripă – judecă de
obiectivele vitale urgenţă, în incinta unităţii militare din Târgoviște,
împotriva acţiunilor procesul soţilor Nicolae și Elena Ceaușescu.
„teroriștilor” – care Completul de judecată îi cuprinde pe: generalul
au acţionat, prăbușit de justiţie Gică Popa, președinte; colonel de justiţie
Dumitru Prunariu alături de Leonid Popov și ucis, dar n-au Ioan Nistor, judecător; maior de justiţie Dan Voinea,
fost nici până astăzi procuror militar; căpitan Corneliu Sorescu, locotenent-
identificaţi și responsabilizaţi – deși generalul Ștefan Gușă, major Daniel Codrea și locotenent Ion Zamfir, asesori
șeful Marelui Stat Major, propune retragerea populaţiei populari; plutonier-major Jan Tănase, grefier și generalul
pentru a permite armatei să preia controlul și paza și să evite Constantin Lucescu, avocatul apărării (din oficiu).
confuzia generatoare de victime nevinovate în confruntarea Generalul Stănculescu a fost desemnat special să se ocupe,
și anihilarea celor numiţi generic „teroriști”. în cel mai deplin secret, de organizarea și desfășurarea
În aceeași zi, două din cele trei transportoare blindate procesului, ajutat fiind de Virgil Măgureanu și Gelu
ABI care sosesc la cerere pentru apărarea Ministerului Voican Voiculescu. În proces a fost implicat și căpitanul de
Apărării Naţionale sunt interceptate de o unitate de tancuri justiţie Mugurel Florescu, viitorul general și revoluţionar
și sunt neutralizate cu foc, fiind uciși ofiţeri și subofiţeri, cu acte și drepturi în regulă.
în frunte cu locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, șeful În baza gravelor acuzaţii aduse, de la genocid până la
Statului Major al trupelor USLA. În aceeași atmosferă de subminarea economiei naţionale inculpaţii care refuză să
confuzie și lipsă de coordonare, militarii în termen de la se folosească de dreptul de apărare sunt condamnaţi la
U.M. 0865 Câmpina trimiși pentru apărarea aeroportului moarte, și confiscarea averii. Sentinţa este executată pe
Otopeni sunt primiţi cu foc de trupele aflate în dispozitiv, loc, prin împușcare, iar pe 30 decembrie sunt îngropaţi în
operaţiunea soldându-se cu un număr mare de victime secret – pentru ca și astăzi să circule legende pe această
nevinovate. În cifre reci și seci bilanţul evenimentelor din temă – în Cimitirul Ghencea civil.
decembrie 1989 arată astfel: morţi 1.104 (din care 160 ARMATA ROMÂNĂ își judecă, condamnă și
înainte de 22 și 944 după 22 decembrie); răniţi: 3.321 (din execută COMANDANTUL SUPREM, îl îngroapă în
care 1.107 înainte și 2.214 după 22 decembrie) pierderi secret, îngropând o epocă și istoria militară își deschide
nevinovate, inutile și ireparabile. o nouă EPOCĂ în istoria României și a oștirii sale, iar
La 24 decembrie, Consiliul Frontului Salvării societatea civilă beneficiară a momentului a fost doar
Naţionale hotărăște încetarea completă și imediată a focului spectatoare și critică.
pe întreg teritoriul ţării și pedepsirea aspră a celor ce vor Așa se scrie istoria.
The Romanian Army between two Revolutions (1947-1989) – Brigade General (r) Ion Dănilă
Abstract: The analyzed period is an interesting one because it represents a file of recent history of the
Romanian army and society. The article presents the main intern and international events that marked the
evolution of the military organism in the communist period.
Keywords: army, 1947, 1989, Nicolae Ceauşescu, communist dictatorship
NOTE
1 11
Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război. *** Istoria României în date, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2007, p. 603.
2 12
*** Istoria României în date, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000, p. 300. Vezi Raportul O.N.U. pe domeniul militar pentru anul 1989.
3 13
Ibidem, p. 305. Nicolae Ceauşescu, România pe drumul constituirii societăţii socialiste multilateral
4
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Opere Alese, Bucureşti, Editura Politică, vol. II, 1952, p. 25. dezvoltate, Bucureşti, Editura Politică, 1970, vol. IV, p. 15.
5 14
Ibidem, p. 307. Ibidem, p. 605.
6 15
Ibidem, p. 308. „Monitorul Oficial” nr. 12/1972, p. 5.
7 16
Ibidem, p. 309; Colecţia „Monitorul Oficial” anii 1947-1968. Idem, nr. 4/1974, p. 3.
8 17
Nicolae Ceauşescu, România pe drumul desăvârşirii construcţiei socialiste, Nicolae Ceauşescu, România pe drumul constituirii..., p. 607.
18
vol. III, Bucureşti, Editura Politică, 1969, p. 310. Ibidem, vol. XX, Bucureşti, Editura Politică, 1984, p. 125.
9 19
Ibidem, p. 583. Ibidem, vol. XXVIII, p. 570.
10 20
*** Declaraţia cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României, „Monitorul Oficial” nr. 1/1989, p. 8.
21
Bucureşti, Editura Politică, 1968, p. 3. Ibidem, nr. 12/1989, p. 15.

98 4 (70) 2015 document

 studii/documente

FORŢELE NAVALE ROMÂNE,

155 DE ANI DE VEGHE STATORNICĂ
LA DUNĂRE ŞI MAREA NEAGRĂ
Comandor dr. Marian MOŞNEAGU1

„Astăzi, dotarea Forţelor Navale Române cu nave interoperabile, asemănător structurilor

similare din statele Alianţei Nord-Atlantice, oferă posibilitatea instruirii şi participării la operaţii
navale complexe sub comanda NATO, misiuni în care se demonstrează, pe deplin, capacitatea
operativă şi calitatea deosebită a echipajelor noastre. Prin competenţa profesională şi dăruirea
în muncă a celor care au îmbrăţişat cu mândrie cariera de militar în Forţele Navale Române,
categoria de forţe pe care o sărbătorim astăzi dă încredere cetăţenilor ţării, partenerilor şi
aliaţilor noştri că este în măsură să răspundă adecvat şi eficace oricăror situaţii”.

General-locotenent Nicolae-Ionel CIUCĂ

I
-au fost date ilustrului colonel Alexandru Ioan făcând corp distinct, iar bastimentele erau considerate
Cuza gândul și fapta de a întregi, într-o singură ca detașamente.
entitate instituţională, la 22 octombrie 1860, Înaltul Decret-lege nr. 1920 pentru organizarea
Flotilele lui Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare. Primul, Flotilei și Serviciului Porturilor din 9 iunie 1886,
dornic să statornicească hotarul estic al Munteniei pe publicat în ,,Monitorul Oastei” nr. 20 din 21 iunie 1886,
ţărmurile pontice ale Dobrogei, al doilea determinat a conferit corpului acesteia statutul de comandament de
și capabil să domine, prin stăpânirea cetăţilor pontice corp de armată.
Chilia și Cetatea Albă, Marea Neagră, de unde și-a trimis Pentru operaţionalizarea exercitării conducerii,
nestingherit faimoasele a administraţiei și a
pânzare moldovenești lucrărilor de mobilizare,
de-a lungul și de-a latul prin Legea de organizare a
Mediteranei, până spre Marinei Militare nr. 1973
porturile atlantice ale din 22 mai 1898 și Înaltul
vestului Europei. Decret nr. 2369, publicat
Așadar, pr in în ,,Monitorul Oficial”
Decretul nr. 173 din nr. 43 din 28 mai 1898,
22 octombr ie 1860, Marina era împărţită în
semnat de domnitorul comandamente și corpuri.
Alexandru Ioan Cuza, Prin Înaltul Decret
care consfinţea unirea nr. 4225 din 3 octombrie
definitivă a flotilelor de pe 1912, noua L ege de
întregul curs al Dunării, organizare a Marinei
viitoarea noastră marină Militare, publicată în
naţională lua denumirea „Monitorul Oficial” din
de Corpul F lotilei. Escadra Militară Română a Mării Negre de la Constanţa, 1907 31 octombrie 1912, a intrat
Reședinţa a fost stabilită în vigoare Regulamentul de
la Ismail, unde a funcţionat primul Comandament al aplicare a Legii de organizare a Marinei Militare din 1898.
Flotilei Române de Război2. Acesta a înlocuit Regulamentul din 1898, modificat prin
De la spiritul de corp la strategia Alianţei Nord- cel din 1901, modificat la rându-i prin instrucţiunile
Atlantice, aceasta a parcurs, de-a lungul celor 155 de ani, Înaltului Decret nr. 1795 din 1907.
un parcurs sinuos, dar constant ascendent. Astfel, prin Î n n o u a s t r u c t u r ă a M a r i n e i s e re g ă s e a
Decretul nr. 376 din 16 martie 1867, Flotila a suferit Comandamentul Marinei Militare, cu Serviciile de
modificări consistente sub aspect organizatoric. Stat-Major, de Artilerie, Torpile și Electricitate, Tehnic
Prin Legea de organizare din 1868, Flotila se Naval, de Mașini, Intendenţei, de Geniu, Sanitar și
compunea dintr-un stat-major, companii permanente comitetele tehnice de artilerie, torpile și electricitate,
și navele aferente. Flotila se administra ca o companie, construcţii navale și mașini.

document 2015 4 (70) 99

studii/documente
Noiembrie 1912. Compania marinarilor
de pe crucişătorul „Elisabeta”, debarcată la Constantinopol
Prin Decretul nr. 835 din 11 martie 1921, completat
cu Decizia Ministerială nr. 317 din 8 aprilie 1921,
ca organ de conducere al Marinei a fost desemnat
Inspectoratul Tehnic al Marinei.
Prin Înaltul Decret nr. 302 din 29 ianuarie
1926, Inspectoratul Tehnic al Marinei și-a schimbat
denumirea în Inspectoratul General al Marinei care,
din același moment, a funcţionat și cu statutul de
comandament naval, cu atribuţii de organ central de
comandament, pregătire, dotare și administraţie.
La 30 aprilie 1930, organul de conducere al Marinei
Militare, ca organ de sine stătător, a primit denumirea
de Comandamentul Marinei3.
Potrivit Înaltului Decret nr. 1730 din 20 mai 1931,
cu începere de la 20 mai 1931 denumirea de ,,Marina
Militară” a fost înlocuită cu cea de ,,Marina de Război”.
Prin Înaltul Decret nr. 4063 din 15 decembrie 1931,
denumirea de „Marina de Război” a fost înlocuită
cu „Marina Regală”, iar Comandamentul Marinei a
devenit Comandamentul Marinei Regale, cu atribuţii
de comandament și de inspectorat de armă, în structura
Ministerului Apărării Naţionale.
Prin Decretul nr. 2620 din 1936, Inspectoratul
General al Marinei s-a transformat în Comandamentul
Marinei Regale, subordonat direct Ministerului Aerului
și Marinei, care a funcţionat până la 16 octombrie
1940, când a fost înlocuit de Subsecretariatul de Stat al
Marinei. Acesta avea ca organe de conducere superioară
de comandament, de pregătire și coordonare Statul
Major al Marinei, Comandamentul Marinei Regale și
Comandamentul Școlilor și centrelor de instrucţie ale
Marinei.
La 21 iunie 1941, Comandamentul Marinei Regale
a fost subordonat operativ Marelui Stat Major.
100
Vase de război în portul Galaţi
Prin Decretul-lege nr. 3782 din 28 decembrie 1942
s-a aprobat noua organizare a Marinei Regale, care a
intrat în vigoare la 1 mai 1943.
În baza Decretului-lege pentru organizarea Forţelor
Armate din 29 octombrie 1943, prin Decizia Ministerială
nr. 387 din 23 ianuarie 1944, de la 1 februarie 1944
Comandamentul Marinei Regale a fost transformat
în Statul Major al Marinei Regale, având în subordine
directă Comandamentul Forţelor Navale Maritime,
Comandamentul Litoralului Maritim și Fluvial,
Comandamentul Forţelor Fluviale și Detașamentul
Dunărea de Sus.
La 1 martie 1945 s-a reînfiinţat Comandamentul
Marinei Regale, subordonat Subsecretariatului de Stat
al Marinei din punct de vedere administrativ, al dotării,
încadrării și disciplinar și Marelui Stat Major, din
punct de vedere al organizării, mobilizării, instrucţiei
și operaţiilor.
Prin Legea nr. 946 din 30 noiembrie 1946 s-a
desfiinţat Subsecretariatul de Stat al Marinei, începând
cu 1 decembrie 1946 luând fiinţă Inspectoratul Marinei
Regale, Comandamentul Marinei Regale și Direcţia
Marinei Regale.
De la 8 februarie 1949, Comandamentul Marinei
Militare a fost reorganizat.
În conformitate cu Ordinul ministrului Forţelor
Armate ale R.P.R. nr. C.L. 0056 din 25 mai 1958
privitor la restructurarea cadrului de pace a Forţelor
Maritime Militare, în perioada 5-30 iunie 1958 s-a
realizat reorganizarea Comandamentului Forţelor
Maritime Militare.
Prin Directiva Ministerului Forţelor Armate.
nr. CL 0020 din 14 aprilie 1961 privitor la reorgani-
zarea Forţelor Maritime Militare în scopul ridicării
capacităţii de luptă a unităţilor de nave din subordine,
4 (70) 2015 document