Constitutia

1866
de la
 Note
ANUL ADOPTARII: 1866 - PUBLICATA IN "MONITORUL -JURNAL OFICIAL AL ROMANIEI " NR. 142
DIN 1/13 IUNIE 1866 

PRINCIPALELE MODIFICARI: 
1. Legea Revisuitore a Art. 7 din Constitutiune, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 2186 din 12
octombrie 1879 (publicata in Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie 1879). 
2. Legea sanctionata prin Decretul-Regal nr. 1786 din 8 iunie 1884 (publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei nr. 51 din 8/20 iunie 1884) prin care s-au modificat ori abrogat urmatoarele
prevederi din Constitutie: 

I. Modificari: 
a) Art. 1, 24, 40, 44, 45, 58, 59, 61-63, 69, 72, 75, 77, 78, 105, 118, 121, 131, 133; 
b) Art. 68 a fost transformat in Art. 68, 69 si 70 
c) s-a introdus un articol fara numar, dupa Art. 71; 
d) s-au inlocuit denumirile de "Principatele-Unite" si cea de "Domn" cu "Romania" si "Rege"; 

II. Abrogari: 
Art. 60, 70, 71 si 122. 
3. Legea pentru modificarea articolelor 19, 57 si 67 din Constitutie, sanctionata prin Decretul-
Regal nr. 721 din 19 iulie 1917 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 93 din 20 iulie/2
august 1917). 
Constitutiunea din 1866 si-a incetat aplicabilitatea la data intrarii in vigoare a Constitutiei din
1923.
• Trebuie aratat ca in elaborarea Constitutiei romane din 1866, oamenii politici ai timpului au
pornit de la textul constitutiei belgiene din 1831. Traducerea acesteia in limba romana dateaza
din 1855 si apartine juristului Theoder Veissa.
• Avem de-a face, in fond cu prima Constitutie romaneasca, in adevaratul sens al acestui termen.
• E vorba de un document cuprinzator, ce atinge toate aspectele guvernarii. Dar ceea ce este nou,
e faptul ca este conceput , elaborat, aprobat si proclamat de forte interne.
• Prin aceasta raspunde termenului de Constitutie. Aceasta era o constitutie europeana,
esentialmente de tip liberal, punind la baza statului principile Evului modern, inaugurat de
Revolutia franceza. Era proclamata suveranitatea natiunii, si ca expresie a acestui principiu,
preponderenta ce se dadea parlamentului. Se asigura separarea totala a puterilor,
responsabilitatea ministeriala, principiul sacralitatii propietatii private,si se marcau clar
drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului: dreptul la intrunire, libertatea cuvintului,
a presei, dreptul de petitionare a cetateanului, etc.
• Pe plan juridic a fost desfiintat pedeapsa cu moartea, se introducea institutia juriului-dupa
model occidental.
• Prezenta acestor principii consacrau victoria gindirii liberale, a principiilor
• continute si in documentele pasoptiste. In ce priveste structura statului, se stabileau mai precis
decit in legislatiile de pina acum diversele sfere de competente: astfel puterea legislativa era
detinuta de domn si de “reprezentanta nationala” –parlamentul, care era formata din doua
camere: Camera Deputatilor si Senatul. In ce priveste acesta din urma, noutatea fata de “corpul
ponerator” din Statutul lui Cuza, era ca acest corp era ales, si nu numit de seful statului. Trebuie
spus ca introducerea institutiei senatului a provocat dispute, liberalii radicali erau impotriva
acestei prevederi. Dar, la presiunea conservatorilor si a Printului, senatul a fost introdus.
• Inca o prevedere ce sublinia importanta celor doua corpuri ale reprezentantei nationale este
• Autonomia deplina a Adunarii este una din prevederile importante ale Constitutiei. Domnitorul avea
initiativa legislativa, dar limitata. Institutia monarhului denumit principe domnitor (schimbarea
denunirii in rege se va face in 1881 si trebuia sa marcheze starea de independenta a Romaniei.) avea
toate caracteristicile monarhiei constitutionale de tip european.
• O prevedere de o semnificatie speciala va fi speificarea numelui statului de Romania.Era prima folosire
a acestei denumiri intr-un document oficial. Deosebit de semnificativ, era fapul ca in textul Constitutiei,
nu era nici o mentiune a relatiilor “speciale” cu Imperiul Otoman. Aceasta lipsa nu era intimplatoare si
indica existenta unei tendinte de largire a autonomiei, pina la obtinerea deplinei independente.
• Constitutia stabilea un sistem electoral cenzitar, care asigura preponderenta marilor propietari de
pamint. Astfel, acesta prevedea, pentru alegerea Camerei Deputatiilor, impartirea electoratului in patru
colegii:
-          Colegiul I, in care intrau marii propietari funciari cu un venit de la 300 galbeni in Sus
-          Colegiul II , pentru propietarii funciari cu venit intre 100 si 300 galbeni
-          Colegiul al III-lea (denumit al oraselor) rezervat burgheziei urbane, cuprindea pe propietarii din
orase, care plateau citre stat un impozit de 30 de galbeni.. Tot aici votau, fara a trebui sa dovedeasca un
venit, liber profesionisti, ofiteri in retragere, profesorii si pensionarii statului.
• -          Colegiul al IV-lea cuprindea tarani si proletari urbani, care plateau un impozit oarecare. Dar, in
acest colegiu votul era indirect, in sensul desemnarii unui alegator delegat la 50 de alegatori.
• Pentru Senat existau doar doua colegii, dar cu un cens mult mai ridicat, in asa fel incit acest corp era
rezervat, in fond numai marilor propietari urbani si rurali. Liberalii au incercat sa largeasca participarea
la vot, ei preocupindu-se in special de scaderea censului pentru colegiul al treilea, ce ar fi favorizat
burghezia urbana, principalul lor centru de putere.
• In forma proiectului de constitutie, redactat de Roseti si Carada, earu numai trei colegii, ce dadea o
participare mai larga la vot. Adevarul, ca existau contrargumente la largirii excesive a dreptului de vot.
Lipsa unei culturi politice, dar mai ales numarul mare de analfabeti puteau da posibilitatea
“manevrarii” unei parti de electorat si implicit falsificarea vointei populare.
• Unul din puncte, ce a stirnit o vie framintare politica a fost cel al acordarii de drepturi cetatanesti evreilor. In
primul proiect de Constitutie, se prevedea in articolul 6 ca “religia nu poate fi o piedica in dobindirea cetataniei
romane”. Prin aceasta formulare se acorda drepturi de cetatanie evreilor. Dar publicarea proiectului a stirnit vii
proteste impotriva acestei prevederi, care au dus in cele din urma la retragerea articolului 6, reformularea lui si
inscrierea in articolul 7, ce prevedea ca “numai cei de religie crestina pot dobindi cetatania”. Articolul 7
excludea populatia evreiasca –o minoritate etnica care ajungea la 2.4% din populatia tarii.- de la exercitarea
drepturilor politice. Aceasta prevedere introducea drept criteriu civic religia, ceeace era o abdicare de la
principiul constitutional modern. Era un pas inapoi si fata de programele de la 1848- de la Islaz si petitia-
program-care prevedeau emaniciparea evreilor.
• Analizind, in mare, Constitutia, trebuie sa subliniem ca ea are un caracter liberal, general-democratic si creia
cadrul legal pentru modernizarea Romaniei. Trebuie precizat ca aceasta constitutie nu era intodeauna
respectata pe teren, existind numeroase incalcari abuzive ale prevederilor ei de diverse autoritati.
• O alta limita a aplicarii ei este falsificarea –aproape traditionala- a alegerilor in folosul guvernului. In practica,
majoritatea parlamentara era decisa de guvern, care “aranja” alegerile, in special prin ministerul de interne. De
aceia importanta speciala a ministrului de interne.
• Cu toate acestea, framintarile politice au dus la maturizarea politica a societatii, la perfectionarea sistemului
partidelor politice.
• Constitutia din 1866 a fost revizuita in 1883, in momentul proclamarii regatului, principala modificare a fost
largirea electoratului prin scaderea censului.
• Esential este ca regimul politic instalat in 1866 este un regim burghez tipic, care asigura libertati individuale,
formeaza un guvern de tip reprezentativ, asigura functionarea in cadrele europene a monarhiei constitutionale.
Este adevarat, ca o anume structura economica a tarii, in care marea propietate agricola are un rol determinant
se reflecta si in organizarea statului, in locul de frunte ce il au in viata politica propietarii rurali. In acelas timp,
trebuie spus, ca in intreaga perioada de tranzitie, de la Regulamentul Organic, propietatea de domenii agricole,
cunoaste transformari, in directia unei propietati absolute, de tip capitalist. Acest proces isi gaseste finalizarea
prin reforma agrara din 1864. Acest proces a fost mai evident, dupa 1864, cind propietarii agricoli au primit
despagubiri in bani, care au fost capitalizati in industrie, comert, etc. De aici si apropierea ideologica intre
gruparile politice ce ii reprezinta.
• In conducerea liberala au fost mari propietari, ca Dimitrie A. Surdza, dupa cum reprezentanti ai burgheziei,
precum Tache Ionescu, au fost lideri conservatori.
Pentru incetarea luptelor politice interne si pentru obtinerea independentei si unirii depline
poporul roman si-a dorit aducerea unui principe strain si i-au propus lui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen.
Acesta a acceptat propunerea si a devenit Domnitor al Romaniei la 10 mai 1866.
Domnia lui Carol I(1866-1914) a inceput prin adoptarea de catre parlament a unei noi
Constitutii care facea din Romania o monarhie constitutionala ereditara .
Tronul era mostenit exclusiv de descendentii de sex masculin ai tronului.
Constitutia din 1866 a fost votata de parlament in iunie 1866 si a fost semnata de Carol I
la 1 iulie 1866, data in care a si intrat constitutia in vigoare(in aplicatie).
Constitutia din 1866 avea un caracter democratic si era inspirata din constitutia Belgiei de
la 1831.
Numele oficial al tarii era Romania, dar nu se vorbea nimic despre dependenta Romaniei
fata de Turcia si de granita comuna a celor 7 mari puteri.
Conducerea tarii se facea dupa principiul separarii puterilor in stat astfel: puterea
executiva revenea Domnitorului si Guvernului, puterea legislativa revenea Parlamentului care
avea in subordine Camera Deputatilor si Senatul iar puterea judecatoreasca le revenea
tribunalelor.
Se acordau libertati democratice foarte largi.
Constitutia din 1866 a fost in vigoare cu unele schimbari pana in 1923.
A fost prima constitutie a Romaniei in care nu a existat concursul strainilor si fara sa fie supusa
aprobarii de afara.
Dintre toate actele cu caracter constitutional adoptate in Romania pana in anul 1866,
Constitutia din 1866 avea cel mai liberal caracter: ea garanta libertatile individuale si libertatile
cetatenesti cu toate ca nu mai erau considerati cetateni romani doar romanii de religie ortodoxa,
Constituţia în România a apărut mult mai târziu decât constituţiile din ţările europene din vest, cu
toate că apariţia ei a fost determinată de aceleaşi cauze care au determinat constituţia din restul lumii.
Această întârziere se explică prin aceea că epoca modernă, dezvoltarea tehnică, economică, socială şi
culturală a început în România mult mai târziu datorită dominaţiei Imperiului Otoman.
În cadrul premizelor istorice ale primei Constituţii din România, o importanţă deosebită îl are în
înfăptuirea în anul 1859 a Statului Naţional, prin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui
Alexandru Ioan Cuza.
Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiinţat Adunarea electivă şi a supus plebiscitului
„ Statul dezvoltător al Convenţiei din 7/19 august 1858 ”, cunoscut în istorie ca „ statul lui Cuza ”,şi
Legea electorală. Aceste două acte alcătuiesc prima Constituţie a României.
Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice, întâlnindu-se
o locotenenţă domnească, ca apoi pe teritoriul României să fie adus un prinţ străin.
În acelaşi an se adoptă Constituţia României după modelul constituţiei belgiene, considerată, atunci, a
fi cea mai liberală constituţie.
Constituţia română din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementează cele mai importante
relaţii sociale. Normele juridice cuprinse în constituţie sunt sistematizate în opt titluri şi anume :
Titlul I, despre teritoriul României.
Chiar în primul articol, Constituţia prevede că „Principatele Unita Române constituie un singur stat
indivizibil, sub denumirea de România”; astfel se consacră caracterul unitar şi indivizibil al statului
român.
Titlul II, despre drepturile românilor.
Constituţia proclamă drepturile fundamentale ale cetăţenilor, declarând că în stat nu există nici o
deosebire de clasă şi că toţi sunt egali în faţa legilor.
Dar datorită faptului că drepturile electorale se acordă în raport cu averea, egalitatea în drepturi a
tuturor cetăţenilor este contrazisă.
 Titlul III, despre puterile statului.
Constituţia proclamă că toate puterile emană de la naţiune. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către
Domnitor şi Reprezentanţa naţională, formată din două camere şi anume : Senatul şi Adunarea deputaţilor.
Puterea executivă aparţinea Domnitorului, Constituţia stabilind regula monarhiei ereditare şi numai dintr-o
familie domnitoare străină.
Titlul IV, despre finanţe.
O importanţă deosebită este acordată proprietăţii private care este declarată sacră şi inviolabilă (atr.19),
stabilindu-se şi garanţia acestui drept, în sensul că „nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării
averilor”(art.17).
Titlul V, despre puterea armatei.
Titlul VI, dispoziţiuni generale.
În art.128 se interzice suspendarea Constituţiei.
Titlul VII, despre revizuirea Constituţiei
Titlul VIII, dispoziţii tranzitorii şi suplimentare
• Aceste dispoziţii stabileau un anumit program legislativ.
• Constituţia română din 1866, deşi o constituţie cam rigidă, a suferit mai multe modificări; dintre cele mai
importante , ar fi dispoziţiile privitoare la drepturile politice în 1879, cele privitoare domn, presă, sistemul
electoral şi la pământurile rurale în 1884, dispoziţiile privitoare la garantarea dreptului de proprietate şi cele
privitoare la dreptul de vot în 1917 şi cele mai importante în 1918, ca urmare a desăvârşirii statului naţional unitar
român.
• Constituţia de la 1866 a organizat statul român având la bază principiul separaţiei puterilor în stat, a consacrat
proprietatea privată ca pe un drept sacru şi inviolabil, a preluat anumite drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi politice,
aceste prevederi constituind un progres.
• Totodată, Constituţia din 1866 a instituit principiul monarhiei străine ereditare.
• Constituţia de la 1866 a rămas în vigoare peste o jumătate de secol, perioadă de timp în care societatea
românească s-au produs o serie de transformări importante industriale, economice.
• Astfel a sporit producţia industrială şi agrară, s-a desfiinţat sistemul monetar naţional, s-a desfiinţat sistemul
breslelor (1873), s-a înfiinţat sistemul monetar naţional, s-a adoptat legea învoielilor agricole (1866).
 I o ne s c u D i m i t r i e S turdza
Take