Organizarea Judecatoreasca In Perioada

Interbelica

Constitutia din 1923

Noua Constitutie – o necesitate
Staul national unitar avea nevoie de o noua constitutie. Prin decretul regal din 23 ianuarie 1922,
Parlamentul a fost dizolvat si s-au anuntat alegeri pentru Adunarea Nationala Constituanta. Procedura
nu era legala deoarece incalca art. 128 din Constitutia din 18661 Art. 128.Constitutiunea de facia nu
pote fi suspendata nici in total, nici in parte2. Toate partidele din opozitie au criticat aducerea liberalilor
la putere in acest mod.
Campania electorala s-a desfasurat intr-o atmosfera de tensiune si violenta. Partidul Nationa Liberal
si-a asigurat majoritatea parlamentara si a adus in dezbaterea Parlamentului proiectul noii constitutii.
Noua constutie a fost votata de majoritatile liberale din cele doua Camere, astfel la 29 martie 1923
Legea Fundamentala a fost publicata in Monitorul Oficial.
Principii
Legea fundamentala, care avea 8 titluri si 138 de articole, a pastrat principiile esentiale stabilite in
1866 privind puterea in statului 3 Art. 33. Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate
exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.4
In primul rand a fost mentinut principiul democratic al separarii puterilor in stat: puterea legislativa,
executiva si judecatoreasca.[S1] Dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor apartinea tuturor
cetatenilor romani majori, votul fiind universal, direct, secret si obligatoriu.
[S1]

Puterea Executiva Puterea Legislativa Puterea

Rege si Guvern Parlamanetul Judecatoreasca
Separarea Puterilor In Stat

Rege Adunarea Curtea de

Deputatilor
Constiutia din 1923

Casatie si
Justitie
Drept de
1. Politica: fata de control
Parlament
raspundere 2. Penala: fata de
asupra
Guvern Curetea de
puterii
executive Judeca
Justitie
3. Civila constitutionalitatea
Senat legilor

Puterile in stat
In sistemul politic romanesc Parlamentul avea rolul principal. De altfel, Constitutia preciza ca
„Membrii Adunarilor reprezinta natiunea”5 Art. 42. Membrii Adunarilor reprezinta natiunea.6.
Adunarea Deputatilor si Senatul exercitau puterea ;egislativa si controlau puterea executiva. Deputatii
si senatorii aveau drept de ancheta, puteau adresa ministrilor interpelari, le puteau trimite petitiile
cetatenilor, la care acestia trebuiau sa dea explicatii. De asemenea, puteau cere urmarirea ministrilor si
trimiterea lor inaintea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Puterea executiva era incredintata regelui care
o exercita prin intermediul guvernului, format din ministri. Pentru toate actele indeplinite in exercitarea
1
N. Dumitrescu, M. Manea, C. Nita, A. Pascu, A. Trandafir, M. Trandafir – Manual pentru clasa a XII-a – Istoria
Romanilor, ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2000 pag.137
2
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1866.php
3
Manual pentru clasa a XII-a – Istoria Romanilor, ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2000 pag.137
4
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1923.php
5
Manual pentru clasa a XII-a – Istoria Romanilor, ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2000 pag.137
6
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1923.php
puterii, ministrii aveau o tripla raspundere: 1)politica, fata de Corpurile legiuitoare; 2) penala, in fata
Inaltei Curti de Casatie si justitie, 3)civila, fata de orice parte vatamata. Puterea judecatoreasca se
exercita prin organele ei, care pronuntau hotararile in virtutea legior existente. Pentru intregul stat
exista o singura Curte de Casatie si Justitie, care dobandea atributii mai largi fata de cele stabilite prin
Constitutia din 1866, Curtea putea judeca constitutionalitatea legilor si le putea declara inaplicabil pe
cele care erau contrare Constitutiei.
Prin prevederile sale Constitutia din 1923 a dus la cresterea rolului statului. Legea fundamentala
introducea ideea ca proprietatea devine o functie sociala si interesele colectivitatii trebuie sa primeze
asupra celor individuale. Constiotutia consacra hotararile luate de poporul roman in 1918 privind unirea
Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania7, asa cum apare in Titlul I – Despre Teritoriul
Romaniei, in art. 1 Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil. si art. 2 Teritoriul
Romaniei este nealienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei
legi.8

.!(acad. de stii. soc. si pol. a Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987) pag.312 – 314
Evolutia organizarii judecatoresti in perioada interbelica
Legea organica juridica era considerata ca fiind de ordine publica si, in consecinta, dispozitiile ei
erau de stricta interpretare, iar recursul odata admis, pentru motivul de rea compunere a instantei,
profita tuturor recurentilor, chiar si acelora care nu atacasera hotararea pentru acest motiv. Desi modul
de costitutire a instantelor de fond a fost de ordine publica, totutsi viciul de cosntotuire nu putea fi
invocat pentru prima data in fata Curtii de Casatiem cabd implica verificari de fapt.
Cea mai abiundenta jurisprudenta in legatura cu organizarea judecatoreasca se refera la compunerea
instantei de judecata. In general, Curtea de casatie a recurs la o interpretare larga, considerand
formalitatile cerute de lege ca indeplinite atat timp cat recurentul nu a dovedit contrar. In ceea ce
priveste intrarea supleantului cu drept de judecata in compunerea instantei, din cauza pozitiei acestuia,
neclarificata suficient in raport cu ceilati judecatori, jurispudenta Curtii de Casatie s-a impartit inca de
la inceput su asa a ramas pana ce Legea din 1924(art. 15), cu completare din 1925, i-a precizat pozitia,
prevazanda ca el va fi inlocuit de judecator in aceasi conditii. Se poate constata astfel rolul important pe
care si l-a asumat curtea de casatie, in genaral, de a face, in masura in care interpretarea legii o permite,
s anu fie prejudiciat fondul de forma.
Dupa legea din 1924, modificata de doua ori in 1925, apoi in 1927 si in 1928 – cand a fost revizuita si
republicata cu o noua numaratoare a articolelor – s-ar fi putut astepta o perioada mai linistitaș
dimpotriva, asistam la o abundenta neobisnuita de legiferare in materia organizarii judecatoresti, din
1929 pana in 1932. Legile din 13 iulie si 28 decembrie 1929, 4 ianuarie, 10 iuniei, 26 iunie 1930, 1
ianuarie, 10 martiei, 13 martie, 4 aprilie, 28 decmbrie 1931, 2 spetembrie, 17 octombrie, 18 octombrie
1932 au adaugat, suprimat si modificat alineate, maltratand pripit leg. org. Jud. la intervalul de cateva
zile si chiar in doua zile consecutiv, creand o greva perturbare in bunul mers al justitei s-au infiintat
sectii de tribunal si Curte, s-a marit numarul posturilor de judecatori si consilieri la unele tribunale si
Curti, s-a facut o nua stabilire a numarului si resedintelor judecatoresti si a circumstantelor lor, o nua
reparatie a consilierilor pe sectii, s-au desfiintat judecatorii, s-au suprimat posturi, s-au stramutat
resedinte de judecatorii, s-a transferat magistrati inamovibili s.a.m.d. Uneledintre aceste masuri, cu
aparent caracter de generalitate, reglementau in realitate cazuri particulare, in prejudiciul Leg. org.
jud., prevazandu-se de exemplu, ca ”se suprima postul de prim-procuror la tribunal Oravita si se
infiinteaza in schimb, un post de procuror la tribunalul Ilfov”, pentru a transforma pe aceasta cale un
magistrat din Oravita la Bucuresti, dupa cum s-a putut constata din tablul de la urmatoarea mioscare in
magistratura (L. din 28 dec. 1931).

7
pentru clasa a XII-a – Istoria Romanilor, ed. Humanitas Educational, Bucuresti, 2000 pag.137
8
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1923.php
 In perioada regimului carlist, prin D. L. pentru introducerea starii de asediu din 11 februarie 1938, s-a
permanentizat starea de asediu pe intregul teritoriu al statului si, in acesta conditii, competenta
autoritatilor militare a crescut, instantele militare devenind, pentru multe din infractiunile
regelementate de Codul penal din 1937, instante ordinare de judecata (art. 3). Leg. org. Jud. din 20
august 1938 nu a mai cuprins intre instantele de judecata si curtile cu jurati si a creat doua feluri de
judecatorii, noua fiind judecatoria comunala.
In timpul regimului antonescian, nu s-au adus schimbari structurae organizarii judecatoresti. Se
remarca cresterea deosebita a importantei instantelor militare, starea de asediu transformandu-se, din
inunie 1941, in stare de razboi. Pe aceasta linie, au fost create, inca din 1941, instante militare speciale,
compuse din generali, numiti de Ministerul apararii Nationale ( trei la numar), iar ”in cazuri grabnice,
de Comandamentul Armatei sau al Corpului de armata, unde faptul a fost comis”, cu competenta bine
determinata, masuri cu caracter exceptional deste a oferi regimuli un aparat judiciar necesar reprimarii
celor ce se impotriveau politicii sale antipopulare.

Organizarea judecatoreasca

!In L.org. Jud. din 1924 )art.1=, organelele puterii judecatoresti, erau aceleasi ca in cea din 1909:
judecatoriile, tribunalele, curtile de apel, curtile cu jurati si inalta curte de casatie si justitie. jurisdictia
pentru infractiunile cmise de militari erau organizate prin legi deosebite.! .!(acad. de stii. soc. si pol. a
Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987)
!La 25 iun. 1924, prin dispoyitiile legii privitoare la organizarea judecatoreasca s+a realizat unificarea
in materie, instantele judecatoresti fiind:a) judecatoriile(urbane, rurale si mixte); b) tribunalele judetene
(cu una sau mai multe sectii); c) curile cu juri, cate una pe langa fiecare tribunal, cu competenta de
ordin constitutional (art. 105 constit. 1923 http://legislatie.resurse-pentru-
democratie.org/const_1923.php ), "in toate materiile criminale si pentru delictele politice i de presa", in
afara de cazurile stabilite in art. 26 al aceleasi constitutii; d)curtile de apel, cu una sau mai multe sectii
(12 la numar); e) Inalta curte de casatie si justitie, instanta suprema, u competenta generala in recurs,
exceptie facand doar cazurile in care "prin derogare de la competenta generala a Curtii ca instanta de
recurs, legea va atribui altei instante in stante acea competenta". Compusa din trei sectii, suprema
instanta judeca in sectiuni unite, ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, sun presedentia primului ei
presedinte, atunci cand trebuia sa solutioneze cauze politice, in cazri speciale (staornicite de legi), in
cauzele de acuzatii impotriva ministrilor si a inaltilor deminitar si cand urma sa fie solutionata
constitutionaliatea legilor. In 1937 a fost pus in aplicare si un nou Cod al justitiei militare. Dispozitiile
in materie s-au aplicat nu numai militarilor, ci si la persoanele civile, nu numai in cazul unor fapte de
natura militara, si datorita continutului unor legi, cum au fost cele referitoare la starea de asediu – s-au
asimilat multe activitati nemilitare si persoane civile cu infractiuni militare si cu militarii.!(Liviu P.
Marcu + ist. dr. rom., lumina lex-1997)

!!!!!!!!!Dumitru V. Firoiu + ist statului si dr. rom., ed fund. chemarea, iasi 1996!!+pag.299-301!
Organizarea Judecatoreasca
Dupa primul razboi mondial, problema unificarii in domeniul judecartoresca fost o preocupare de prim
ordin a claselor dominante de Romania.( In Bucovina era in vigoare legislatia austriaca, in speta Legea
din 27 noiembrie 1869, dispozitii mentinute in vigoare dupa 1918, dar mentiunea ca prin decretul-Lege
nr. 2047 din 22 mai 1919 s-au extins si aici competenta Curtii de casatie a romaniei. In basarabia, pana
la 1828 a ramas in vigoare vechea organizare judecatoreasca, dupa care prin Asezamantul ocarmuirii
oblastei Basarabiei din 27 februarie 1829 s-a extins aici organizarea judecatoreasca a Rusiei tariste. In 9
octombrie 1918, insam prin Decretul_lege nr. 2770, s-a extins in basarabia organizarea judecatoreasca a
Romaniei, urmata, asa cum o sa aratam la locul potrivit, din 1919 de alte masuri, intre care si
extinderea dispozitiilor unor coduri ale romaniei.)
 Dupa Legea privitoare la organizarea judecatoreasca din 25 iunie 1924, pe baza careia s-a realizat
unificarea organizarii judecatoresti a Romaniei, instantele au fost:

1. Judecatoriile

Judecatoriile nu se mai numesc "judecatorii de ocoale", ca in L.jud. ocol din 30 dec 1907 sau L. org.
jud. din 24 mai 1909, ci numai Judecatorii si, pe langa judecatoriile urbane si rurale , prin L. din 25 iun.
1924 (art.3) se mai infiinteaya si "circumscriptiile lor". Personalul judecatorei se compune dintr-un
judecator si unul sau mai multi ajutori de judecatori, dupa nevoile serviciului (pana la L. din 1924, o
judecatorienu avea decat un judecator si un ajutor de judecator); in schimb s-a desfiintat ostul de
nagistart-stagiar pe care il prevedea legea anterioara. O dispozitie noua,de unificare legislativa, era
urmatoarea : "La judecatoriile cu serviciu de carti funciare va functiona si un conducator al acestor
carti"; in mult dezbatuta problema problema a deplasarii judecatorului in comunle rurale din
circumscriptia judecatoriei ("ambulanta"), regelmentata de legile anterioare de organizare
judecatoreasca si pentru judecatoriile de ocol, legea noua (1924) ia atitudine contrara, prevazand ca
"judecata se va face la resedinta judecatoriei, dupa competenta statorniciei respective"(art.5)9.
In ce priveste competent, judecatoriile erau instante exceptionale prin aceea ca aveau o competenta
civila, comerciala si penal anume stabilita de lege.
!(acad. de stii. soc. si pol. a Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987) vol 2cu2
In fiecare plasa, plai sau ocol functiona cate o judecatorie cu un judecator si un ajutor. Orasele
principale erau impartite in mai mulete ocoale, fiecare ocol avand cate o judecatorie. Putea di numit
judecator de plasa acela care ”se va distinge prin bunele purtari, va avea orecare cunostinte de legi si
etatea de 25 de ani cel putin” (art. 10 L. org. jud.); lipsa de persoane avand diploma universitara l-a
facut sa ceara numai ”oarecare cunostinte de legi”. Judecatoriile erau competente sa judece ”toate
cererile in materii pesonale si mobiliare, in cea din urma instanta pana la valoarea de 200 de lei capital
si interese, iar cu apel pana la valoarea de 1500 lei capital si interese” (art. 1 C. pr. Civ.); textele
urmatoare (art. 2-9) cuprindeau dispozitii privitoare la competenta judecatoriilor in alte actiuni civile si
in materie de contraventii de simpla politie. Judecatoriile rurale fiind prea departate una de alta, părin
L. din 1879 a-au infiintat judecatorii comunale, dar care, in unele comune nu au ajuns sa functioneze
deloc.
O organizare modernizatorie a judecatoriilor, corespunzatoare evolutiei societatii romanesti, a fost
facuta prin L. jud. de ocolul din 30 decembrie 1907, prin care se infiinteaza cate o judecatorie in fiecare
ocol urban sau rural si se prevad compunerea ei (judecator, autor de judecator, personal auxiliar) si
conditiile de administratie in functionarea de judecatorm ce erau cele generale prevazute de L. org. jud.
pentru admiterea in functiuni judecatoresti, mentionadu-se aici numai varsta de 28 de ani, doctoratul
sau licenta in drept si promovarea examenului de capacitatem ca, in vechea L. a judecatoriilor, nu
figurau. Se reglementau apoi, in larg, competenta civila (actiuni, tutela, acte de notariat), sporindu-se
fata de L. anterioara (de ex.:actiuni in materie de locatiuni imobiliare cf. L. proprietarilor din 1903);
competenta penala, de asemenea, s-a marit, dandu-se in competenta judecatoriilor su judecata
infractiunilor prevazute de unele legi aparute intre timp (L. invoielior agricole, L. de politie sanitara
veterinara, L. asupra protectiei vanatului etc.)

2. Tribunalele
!(acad. de stii. soc. si pol. a Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987)vol 2 cu 2 pag. 91
Tribunalele se compuneau, in general, dintr-un presedinte, doi membri, un supleant, un procuror si un
substitut, unul dintre membri fiind numit judecator de instructie; circumscriptia teritoriala a tribunalului
de judet era aceeasi cu prefecturii judetului. Tribunalul din Bucuresti era alcatuit din cinci sectii (trei
civile, una corectionala si una comerciala), iar prin L. din 1909 numarul sectiilor lui a fost ridicat la
sapte; tribunalele din Iasi, craiova, Galati, Ploiesti se compuneau din patru, respectiv trei sau doua
9
D.L. din 1 iul. 1921 prevazuse, de altfel, intr-un articol nunic, ca judecatorii de ocoale rurale vor putea, cu autorizatia
Ministerului justitiei, sa judece si sa rezolve la resedinta judecatoriei lucarrile care, conform atr. 6 si 58din L.Jud., ocol.,
urmeaza a fi judecate in comunele respetive. Insa prin modificarea din 4 aug. 1921 a l. Org. Jud., reproducandu-se in
intregime art. 58, se putea pune intrebarea daca L. din 1 iul.1921 nu a fost abrogata; L. din 1924 s-a pus capat contoversei..
sectii. Fiecare tribunal cu mai multe sectii avea atatia presedinti cate sectii, unul dintre ei fiind prim-
presedinte, cate doi judecatori si un supleant la fiecare sectie, un prim-procuror si toti atatia procuroei
cate sectii. Grefa se compuneau dintr-un grefier cu mai multe ajutoare, un arhivar si un registrator
pentru fieare sectie. Sentintele se dadeau in complet de doi judecatori, iar in caz de divergenta, in
complet de trei, luandu-se hotararea majoritate de voturi; supleantul asista la judecati cu vot
consultativ (art. 16-30 L. org. jud.), pana la L. mod. din 1913, care ii da dreptul sa judece in lipsa unui
judecator.
Tribunalele de judet erau competente sa judece toate afacerile civile, „atat personale, cat si reale si
mixte” si apelurile declarate impotriva cartilor de judecata ale judecatorilor, in afacerile a caror valoare
nu depaseste suma de 1500 lei capital si dobanzi sau 100 lei venit; Litigiile de o valoare superioara
acestei sume le judeca prima instanta, cu apel la Curte (art. 54-56 C. pr. Civ.). Tribunalele mai judecau
si apelurile penale declarate in contra hotararilor pronuntate de judecatorii politienesti asupra
contraventiilor date in competenta acestora (art. 139, 169 si 171 C. pr. Crim.), iar in prima instanta
toate delictele a caror pedeapsa trecea peste cinci zile inchisoare si 25 lei amenda si delictele silvice
(art. 76 C. pr. crim.).
Prin L. jud. de ocoale din 1896, se aduce unele modificari competentei tribunalelor. Prin completarea
din 11/24 aprilie 1913 a L. org. jud. s-a numit cate un magistrat stagiar pe langa fiecare tribunal si
sectie unde nu era supleant, precum si pe langa judecatoriile de ocoale rurale unde nu era ajutori de
judecatori; presedintele tribunalului sau judecatorul de ocol ii putea da orice insarcinari judiciare, in
afara de aceea de a judeca procese, iar la sfarsitul anului urma sa raporteze amanuntot Ministrului de
Justitie asupra activitatii magistratului stagiar.

3. Curtile de apel
!(acad. de stii. soc. si pol. a Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987)vol 2 cu 2 pag 91-92

Sunt mentinute cele ptru Curti de Apel din BUcresti, iasi, Craiova si Focsani, delimitandu-li-se
circumscriptiile teritoriale. Fiecare Curte se compunea din mai multe sectii, formata fiecare din cinci
membri, unuldin ei fiind presedinte. Curtea din Bucuresti se compunea din trei secii (iar de la L. din 24
martie/6 aprilie 1090 din patru), celelate din cate doua sectii, unul dintre presedinti diind prim-
presedinte; prin L. din 14/27 martie 1912, prim-presedintii celor patru Curti au fost asimilati i grad de
onoarii cu consilierii de la Curtea de Casatie. Fiecare Curte mai avea un procuror general si altatia
procuroei cate sectii sunt, si cate un supleant si un grefier de fiecare sectie, aceasta din urma avand si
nai multe ajutoare. In urma modificarii din 24 martie/6 aprilie 1909, in compunerea Curtii nu mai
figurau suplentii; un consilier putea fi delegat sa audieze martorii. Hotararile Curtii nu se puteau lua
eact cu o majoritate de cel puin trei voturi. Trei din membrii Curtii, trasi la sorti, formau Camera de
punere sub acuzare in materie criminala, conform regulilor prescrise in procedura penala; acesta putea
decide cu majoritate de doua voturi. in fiecare an, dupa treminarea vacantei mari, primul-presdinte
tragea la sorti, in sedinta pubplica, pe membrii Curtii, spre a compune ectii in anul urmator (art. 52-71
L. org. jud.).
Prin L. din 14/27 martie 1912 s-a dat o organizare mai completa corpului inspectorilor judecatoresti,
sarcinile lor ramanand insa tot cele stabilite de L. din 24 martie/6 aprilie 1909. Functiunile de
onspectori pentru judecatorii, tribunale si serviciile auxiliare lor urmau sa se exercite in fiecare
circumscriptie a Curtii de apel de doi consilieri din sanul ei, iar pentru Curtile de apel de un consilier de
la Cutea de Castie, delegati de nubustrul justitie. Curtile de apel judecau apelurile declarate impotriva
sentintelor civile, comerciale si penale al tribunalelor, care nu au fost pronuntate in ultima instanta.

!!!!c-tin closca, gabriel asandului – ist dr rom., edit. fund. acad. Danubius, galai, 2002! pag. 240!
Curtile de apel au crescut ca numar de la 4 la 12, nominalizand-se in legea tribunalelor care faceau
parte din circumscriptia fiecarei Curti (Brasov, Bucuresti, Cernauti, Chisinau, Clus, Constanta, Craiova,
Iasi, Oradea, Timisoara si Tg. Mures). Acesta se compuneau din una sau mai multe sectii, fiecare dintre
ele avand un presedinte si cinci consilieri, plus alti trei (cel putin) pentru inspectiile judecatoresti.
inserare!!!
Probeme de competenta instantelor de fond nu puteau fi aduse toate la aceasi numitor de drept. Este
cazul mahomedanilor, care aveau alte norme orivind familia, casatoria, succesiunea etc., si care se vor
judeca dupa legile si uzurile musulmane. Acasta situatie era intalnita in zona Dobrogei.

4. Curtile cu jurati
!(acad. de stii. soc. si pol. a Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987)vol 2 cu 2 pag 94
Curtea cu Jurati a fost organizata initial prin titlul al II-lea (art. 212-403) C. pr. crim. 1864. Prin art.
unic al l. asupra formarii Curtii cu jurati, promulgata la 16/28 iulie 1868, s-au abrogat 24de art. C. pr.
crim. din 1864 (intre art. 246 si 318) si inlocuit cu altele. S-a infiintat astfel, in fiecare judet, cate o
Curte cu juri (initial erau numai patru, la resedinta Curtilor de apel), compuse dintr-un presedinte
(consilier la Curtea de apel) si doi asesori, judecatori la Tribunalul local (initial Curtea cu juri se
compunea dub trei consilieri de la Curtea de apel locala), precum si o comisie de 12 jurati. Sesiunile se
tineau de patru ori pe an; procurorul general al Curtii de apel delega pe procurorul local sa puna
concluzii la Curtii cu juri, iar cand scotea necesar venea personal in aceastea instanta. C. pr. crim., in
textele arata – asa cum au fost mod. in 1868 -, se ocpua in titlul II „ Despre causele cari trebuie a di
supuse juratilor, despre formarea Curtii juratilor, despre procedura inaintea Curtii cu jurati”. aceasta in
cap. relativ la pr. pen., unde este sediul materiei. Prin L. org. jud. din24 martie/8 aprilie 1909 (art. 33-
38) se mai aduceau unele modificari organizarii Curtii cu jurati, reducandu-se sesiunile ordinare la trei
pe an, in afara de Bucuresti, unde erau cinci pe an; sesiunile erau de cate zece zile, presedintele Curtii
putandu-le prelungi, in caz de nevoie, cu inca cine zile.

!!!!c-tin closca, gabriel asandului – ist dr rom., edit. fund. acad. Danubius, galai, 2002! pag. 241!
Legea din 1924 stabilea ca in fiecare judet sa functioneze cate o Curte u jurati, cu competenta de a
judeca „in toate materiile criminale si delicte de presa”. Judecau in sesiuni ordinare, stabilite prn
regulament special pentru functionarea lor, cu un consilier de la Curte, ci de prim-presedintele
tribunalului sau presedintele tribunalului nedivizat.

5. Inalta curte de casatie si justitie

!(acad. de stii. soc. si pol. a Rep. Soc. Rom. + ist dr. rom..buc. 1987)vol 2 cu 2 pag 92-94

Potrivit legii sale organice (1861), Curtea de Castie era impartita in trei sectii: a reclamatiilor ( ce se
pronunta asupra primeii sau respingerii recursurilor civile ndreptate la Curtea de Casaie), sectia civila
(ce se pronunta definitiv asupra recursurilor primite de sectia I a reclamatiilor), sectia criminala ( ce se
pronunta asupra cerintelor de casare in materie penala), conflictul de atributiune judecandu-se de
Sectiile unite; suprema instanta se compuneau dintr-un prim-presedinte, trei presedinti de sectie si 21 de
consilieri. Legea se mai ocupa si de organizarea grefei si a Ministewrului public, de conditiile de
numire ca membru al Curtii de casatie, de reglementarea ”serviciului Curtii”. Sectiile Curtii judecau cu
cel putin sapte membri si hotararile se luau cu cel putin cinci voturi. Daca nu se obtinea majoritatea, se
judeca in Sectii unite, cu cel putin 16 membri plus presedintele si vice-presedintele. Hotararea se dadea
cu o majoritate de 11 membri, iad daca Sectiile unite erau intrunite in plenul lor, majoritatea absoluta
era suficientaș fiecare sectie in parte tinesa cel putin trei sedinte pe saptamana, ia sectiile unite de cate
ori era nevoie.
In cauzae de drept privat si de drept penal suprema instanta functiona ca Curtea de Casatie, iar in
cauze politice si altele cu caracter special, ca Inalta Curte de Justitie (inca din primii ani de activitate,
suprema instanta a fost chemata sa judece ca Inalta Curte de Judtitie in procesul intentat guvernului
Manolache Epureanu – achitat in 18621862-, apoi l a1876, in procesul intentat guvernului Lascar
catargiu si in alte cazuri).
Curtea de Casatie judeca, in aceasta calitate, recursurile in contra hotararilor tribunalelor de intaia
instanta, nesupuse apelului, si in contra hotararilor desavarsite pronuntate de instantele de apel, intre
care se socoteau si tribunalele de comert din galati, Tribunalul criminal si Curtea de confirmare din iasi
pana la desfiintarea lor prin L. org. jud. din 1865, in contra hotararilor desavarsite ale atributiilor, in
contra hotararilor tribunalelor militare in cazurile aratate in text (art. 36 L. C. Cas.)ș acelasi art. mai
prevedea cateva cazuri asupra caraora era chemata sa se pronunte Curtea de Casatie, iar art. 37
prevedea cazurile in care se putea cere casarea unei hotarari. Suprema instanta ”nu judeca niciodata
pricinile de fond, ci admitanda recursul, casa hotararile date cu calcarea legii si procedurile ce
nesocoteau formele esentiale cerute pentru validarea lor si anulaza actele facute fara
competenta”(art.38). In general, curtea de casatie, casand hotararea recruta a unui tribunal sau a unei
Curti, o trimitea spre rejudecare unei alte instante de acelasi grad. Pricina nu era trimisa spre o noua
judecatorie in fond numai atunci cand prin felul cum s-a facut casarea s-a solutionat insasi pricina
(art.39, 40 L. C. Cas.).
Ca Inalta Curte de Justitie, Curtea de Casatie ”judeca de-a-dreptul pirile pornite in contra ministrilor
si a celorlati functionari inalti care pana acum erau de jurisdictia Inaltei Curti si a Divanului domnesc”.
Ea judeca si pe toti membrii ”partii judecatoresti si ai ministerului public”, avand dreptul de jurisdictie
executiva asupra lor in penal si exercita ”dreptul de censura si de disciplina” asupra Curtilor de apel si
asupra tribunalelorș ”la asemenea cazuri, Curtea judeca si hotaraste in fond” (art. 42). Actiunile
impotriva ministrilor, pornite de domn sau Adunarea Generala, precum si cele pornite o contra
membrilor Curtii de casatie se judecau de completul Curtii in sectii-unite, ”fara a trece princecetarea
prealabila de admitere” de catre sectia reclamatiilor (art.68), atat timp cat ea a existat (pana la D. din
6/18 august 1864).
In fiecare an, membrii unei sectii se schimbau cu cei ai celelate, principul rotatiei fiind socotit
superior celui al specializarii pentru asigurarea unei cat mai bune distribuiri a justitiei. Ministerul
public se compunea dintr-un procuror general si doi procurori de sectie. Legea arata cum se stabilea
majoritatea ceruta pentru a selua o hotarare, cum se proceda in complet de divergenta cand nu se
implinea acesata majoritate si, in sfarsit, cum se judeca in sectiile unite, in cazul cand nici in divergenta
nu s-a putut forma majoritatea; s-a redus numarul membrilor completului de judecata al sectiilor de la
sapte la sase, hotararile luandu-se insa tot cu majoritatea de cinci membri.
Astfel organizarea, Curtii de casatie a functionat pana in 1905, cand s-a infiintat sectia a III-a cu
atributii de cotencios administrativ si s-a incocuit sistemul rotatiei anuale a consilierilor de la sectie la
alta cu acela al specializarii la fiecare sectie. Prin modificarea din 17/30 februarie 1912 spre a se evita
repetarea criticii de neconstitutionalitate adusa L. din 1905, actul autoritate nu mai era anulat de
instanta, ci numai declarat ilegal fata de particularul in cauza, iar autoritatea administrativa era invitata
sa-l desfiinteze sau sa-l modifice sun sanctiunea daunelor cominatorii (art.63 al V si urm. L. org. jud.).
In afara de modificarile examinate pana aici, L. C. Cas. Din 24ianuarie/5 februarie 1861, 1890, 1906,
1911; printr-o L. din 30 decembrie 1863/11 ianuarie 1864, s-a stabilit uniforma membrilor Curtii de
Casatie.

!!!!c-tin closca, gabriel asandului – ist dr rom., edit. fund. acad. Danubius, galai, 2002! pag. 242!
Alte institutii si organisme completau masurile de intregire a extinderii a legislatiei romnanesti in
perioada interbelcia, cum erau: Inspectorii judecatoresti, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul
public, Corpul purtarilor, Grefa curtilor si tribunalor, magistrati si auxiliari ai justitiei (magistrati,
functionari judecatoresti, avocati si alte categorii). Toate acestea dovedesc complexitatea pe care au
dobandit-o institutiile de dpret, refelectand prin aceasta si multitudinea de atributii.
In general, organizarea judecatoreasca de dupa Unirea din 1918 a ramas aceasi pana dupa cel de-al
doilea razboi mondial, cand din cauza ocupatiei societice si instaurarea unui nou regim politic in
Romania, justitia va fi supusa si ea unor restructurari profunde, care au deturnat adevarata menire a
acesteia de a fi autoritara, impartiala si inamovibila. Insitutiile de drept au devenit anexe ale politicului,
coparticipand la toate actele de ”justitie” ce s-au petrecut in acea perioada.