Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unificarea administrativa s-a realizat prin legea din 24 iunie 1925, prin
care s-a asigurat o dezvoltare unitara a tuturor provinciilor tarii care
cunoscusera pana atunci regimuri cu totul deosebite unele de altele.
Conform acestei legi, teritoriul Romaniei era impartit din punct de
vedere administrativ in judete, iar judetele in comune. Comunele erau rurale
si urbane. Comunele urbane erau resedinta de judet sau neresedinta.
Comunele urbane, resedinta de judet, care prin numarul locuitorilor si
importanta lor economica si culturala aveau o mai mare inraurire asupra
dezvoltarii generale a statului, puteau fi declarate municipii.
Pentru inlesnirea controlului, supravegherea aplicarii legilor si buna
indrumare a administratiei, judetele erau impartite in circumscriptii numite
plasi, care cuprindeau mai multe comune, iar comunele urbane in
circumscriptii numite sectoare.
Atat judetul cat si comuna aveau personalitate juridica, avand
capacitate pentru tot ce priveste initiativa si administrarea intereselor locale,
exercitand aceste atributiuni in limitele legii. Potrivit acestei legi, nici o
cheltuiala obligatorie nu se poate pune in sarcina judetelor si comunelor fara
a li se crea mijloace pentru acoperirea ei.
Interesele comunelor si judetelor erau administrate de catre consilii
compuse din consilieri alesi, de drept si consilieri femei cooptate obligatoriu
in comunele resedinta de judet. Consiliile erau datoare sa exercite in acelasi
timp si masurile de interes general ordonate de autoritatea centrala in
limitele competentei sale legale.
Primarul era ales de consilii in toate comunele cu exceptia
municipiilor, prin vot secret cu majoritatea absoluta a voturilor exprimate.
In municipii, consiliul comunal alegea din randurile sale trei candidati
de primar dintre consilierii alesi si cei de drept, afara de cei trimisi de
consiliul judetean, fiecare consilier avand dreptul de a vota un singur
candidat.
Numele celor trei candidati era comunicat de indata ministerului de
interne care confirma in functie pe unul dintre candidati.
Ministerul de interne si prefectul in limita competentelor legale, la
sesizarea prin contestatii sau din oficiu, aveau dreptul sa verifice legalitatea
alegerii primarului, delegatiei permanente si a candidatilor de primari din