Sistemul Politic al Uniunii Europene:

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit de o serie de tratate europene. Ultimul dintre
aceste tratate este Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Tratatele actuale şi
viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene o serie de instituţii. Sistemul politic rezultat
din aceste acte reflectă prin structura sa principiul democratic al separării puterilor în stat în
puterea legislativă, executivă şi juridică, iar în ce priveşte procesul legislativ urmăreşte
principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

 Consiliul European şi Preşedintele Consiliului European

 Comisia Europeană (Comisia UE)
 Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)
 Parlamentul European
 Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene
 Curtea Europeană de Conturi

Consiliul European şi Preşedintele Consiliului European

Consiliul European nu este o instituţie propriu-zisă a UE, situându-se oarecum deasupra

acesteia.Consiliul European este alcătuit la ora actuală din şefii de stat şi de guvern ai ţărilor
membre, miniştrii de externe şi Preşedintele Comisiei Europene, cu observaţia că miniştrii de
externe şi preşedintele comisiei nu au decât un rol consultativ. Consiliul European deţine în
cadrul sistemului politic al UE competenţa directoare, cu alte cuvinte acesta stabileşte liniile
directoare şi obiectivele politicii UE. Consiliul însă nu participă decât într-o mică măsură la
procesul legislativ din UE. La preşedinţia Consiliului participă prin rotaţie toate ţările membre
ale UE, durata mandatului fiind de o jumătate de an.În viitoarea Constituţie Europeană se
prevede alegerea unui preşedinte în exerciţiu şi a unui ministru de externe al UE pe o perioadă de
2,5 ani. Consiliul va fi alcătuit atunci din şefii de stat şi de guvern ai ţărilor din UE, preşedintele
Consiliului, preşedintele Comisiei Europene şi, cu rol consultativ, ministrul de externe al UE.
Preşedintele Consiliului şi ministrul de externe al Uniunii vor reprezenta UE în relaţiile
externe.Consiliul European nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, care este o organizaţie
internaţională complet independentă de Uniunea Europeană. De asemenea, nu trebuie confundat
cu Consiliul Uniunii Europene (denumit şi Consiliul de Miniştri), care este o instituţie diferită a
Uniunii Europene, chiar dacă foarte apropiată de aceasta.
Comisia Europeană (Comisia UE)

Comisia Europeană este organul executiv al Uniunii Europene. Aceasta are rolul de a înainta
proiecte legislative (drept iniţiativ) şi de a controla respectarea legilor. Membrii Comisiei UE
(comisari) răspund de câte un anumit resort, sunt nominalizaţi de ţările membre şi apoi
confirmaţi în funcţie de Parlamentul European. La ora actuală, din fiecare ţară membră provine
câte un comisar.Numărul comisarilor va fi pe viitor redus la două treimi din numărul statelor
membre ale UE. Atribuirea posturilor de comisar ţărilor membre se va face atunci prin rotaţie.
Preşedintele Comisiei va fi propus de Consiliul European, iar membrii Comisiei Europene vor fi
aleşi de Parlamentul European pe o perioadă de cinci ani. Membrii Comisiei pot fi şi revocaţi din
funcţie printr-un vot de neîncredere acordat de parlament.
Comisia UE corespunde astfel guvernului Comunităţii Europene. O instituţie asemănătoare cu
Comisia UE în sistemul moldovenesc este Guvernul Republicii Moldova.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)

Consiliul Uniunii Europene este unul din organele cu putere de decizie ale UE. Este deci o parte
componentă a puterii legislative, a cărei structură se aseamănă cu cea a unui sistem bicameral.
Consiliul UE reprezintă statele membre în procesul legislativ, fiind alcătuit în funcţie de sfera
politică respectivă din miniştrii de resort din guvernele naţionale. Consiliul de miniştri adoptă
legile împreună cu Parlamentul European. La ora actuală, în funcţie de domeniul politic
respectiv, adoptarea unei legi se face ori în unanimitate, ori cu o majoritate calificată în Consiliul
de miniştri. Nu toate ţările au câte un drept de vot. Ponderea acestora este stabilită în Tratatul de
la Nisa. În principiu, ţările mai mari au mai multe voturi decât cele mici; cu toate acestea
numărul de voturi nu este direct proporţional cu numărul de locuitori. Dimpotrivă, statele mai
mici sunt reprezentate supraproporţional în raport cu cele mai mari.
Pe viitor urmează ca adoptarea hotărârilor în Consiliul de miniştri să se facă cu aşa-numita
majoritate dublă de voturi. Numărul domeniilor politice în care va fi necesar votul în unanimitate
va fi redus considerabil. Prin majoritate dublă se înţelege că cel puţin 55% din statele membre
trebuie să fie de acord, cu condiţia ca acestea să reprezinte minim 65% din populaţia
UE.Consiliul de miniştri este deci “Camera superioară” dintr-un sistem legislativ bicameral.

Parlamentul European

Parlamentul European reprezintă cel de-al doilea organ legislativ al UE. Parlamentul este ales o
dată la 5 ani direct de cetăţenii statelor membre şi reprezintă populaţia în puterea legislativă.
Parlamentul European are la ora actuală 732 de deputaţi. Numărul deputaţilor din fiecare ţară
depinde în principiu de populaţia acesteia. Ţările mici sunt reprezentate însă supraproporţional,
pentru permite astfel o reprezentare adecvată a partidelor politice naţionale. La actualele alegeri
europene, din anul 2009, numărul deputaţilor va fi maxim 750 odată cu aderarea României şi
Bulgariei la UE. Competenţa legislativă a Parlamentului European va creşte pe viitor
considerabil în raport cu cea a Consiliului de miniştri.
În sistemul legislativ bicameral al UE Parlamentul European corespunde deci “Camerei
inferioare”. .

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

Curtea europeană de justiţie este curtea supremă şi deci puterea juridică, organul de control al
Uniunii. Alături de Curtea Europeană de Justiţie mai există şi Curtea europeană de primă
instanţă. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene are în primul rând rolul de a soluţiona
litigiile dintre Comisie şi statele membre apărute din cauza neaplicării sau nerespectării
deciziilor Comisiei, respectiv din cauza depăşirii competenţelor acesteia. Alături de aceasta
curtea răspunde la întrebările puse de instanţele naţionale cu privire la interpretarea legislaţiei
UE.

În competenţa Curţii europene de primă instanţă intră dosarele de trimitere în judecată înaintate
de persoanele fizice şi juridice, uşurând astfel activitatea Curţii de Justiţie a Comunităţilor
Europene. Aceste dosare pot fi trimise la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene numai
după ce au fost judecate de Curtea europeană de primă instanţă. Ambele instanţe sunt alcătuite
din câte un judecător din fiecare stat membru. Cele două instanţe sunt alese de guvernele ţărilor
membre pe o durată de şase ani. O dată la trei ani are loc o realegere parţială a celor două
instanţe.

Curtea Europeană de Conturi

Curtea Europeană de Conturi este alcătuită din câte un membru din fiecare ţară a UE şi este
aleasă de Consiliul de miniştri pe o perioadă de şase ani. Curtea de conturi are rolul de a controla
bugetul UE (veniturile şi cheltuielile UE). Curtea Europeană de Conturi nu are drepturi directe
de acţiune, ci îşi comunică constatările celorlalte instituţii ale UE.