ORIGINEA CONSTITUȚIONALISMUI IN REPUBLICA

MOLDOVA ȘI ETAPELE DEZVOLTĂRII SALE

DREPT CONSTITUȚIONAL

Chișinău 2016
 CUPRINS
Introducere...................................................................................................................................2

1 Etapele dezvoltării constituționale......................................................................................2

1.1 Prima etapa a dezvoltării constituționale ....................................................................2

1.2 Perioada interbelică (constituțiile române)..................................................................4

1.3 Etapa actuală a constituționalismului modern.............................................................9

2 Constituția din 1994..........................................................................................................10

Concluzii....................................................................................................................................12

Bibliografie................................................................................................................................12

Introducere

Acum 21 de ani, la 29 iulie 1994, a fost adoptată Constituţia Republicii Moldova – Legea
supremă a statului nostru. Datoria fiecărui cetăţean al ţării este să o respecte. O altă datorie a
fiecăruia dintre noi, nu mai puţin importantă, este să contribuim, fiecare în măsura competenţei sale,
la îmbunătăţirea acestui document fundamental. Este bine să ştim şi cum a fost adoptată Constituţia
Republicii Moldova, dar şi ce evenimente de importanţă majoră au precedat momentul actului
legislativ constituant. Până când am ajuns să avem o Constituţie, a trebuit să facem eforturi în sensul
autodeterminării. Lucrarea dată va aborda anume despre aceste lucruri, foarte importante pentru țara
noastră. Ultima parte a lucrării va prezenta concluziile.

1 Etapele dezvoltării constituționale

1.1 Prima etapa a dezvoltării constituționale .

a) Regulamentul Organic;

Regulamentul Organic a fost votat de adunarea obșteascăși a întrat în vigoare la 1 ianuarie

1832. Astfel, pentru prima data în Moldova au apărut texte cu noțiuni de constituție, cu privire la
organizarea de stat. Acest act consacra domnia electivă. Deasemenea, el prevedea că puterea

2
legislativă a domnitorului era limitată de adunarea obștească a căror legi adoptate erau supuse
obligatoriu promulgării de către domn. Domnitorul avea putere executivă, numea dregătorii, avînd
calitatea de judecător suprem în fruntea divanului domnesc. A fost format sfatul administrativ și
adunarea obștească extraordinară, care avea ca atribuție alegerea domnului. Acest act juridic era
puținfavorabil dezvoltării constituționale, deoarece adunarea obștească nu participa activ la
adoptarea și înfăptuirea cadrului legislativ1. I-a fost retras dreptul de a se amesteca în justiţie.
Regulamentul a indicat expres independenţa tribunalelor. I-au fost limitate atribuţiile financiare. A
fost format Sfatul Administrativ şi Adunarea Obştească extraordinară care avea ca atribuţii alegerea
domnului. Cadrul juridic creat de acest act era puţin favorabil dezvoltării constituţionale. Prin
compoziţia lui, obişnuitele adunări obşteşti nu constituiau o arenă în care să se înfrunte clase cu
interese fundamentale opuse sau partizani şi adversari ai aplicării regulilor regimului parlamentar.
Separaţia puterilor era abia schiţată. Obişnuitele adunări obşteşti nu participau la înfăptuirea
activităţii legislative prin hotărâri luate de ele2.

b) Proclamația de la Islaz;

Inspirați de „Declarația Franceză a Drepturilor Omului șiCetățeanului, Proclamația de la Islaz

din 1848 prevedea că domnul nu mai este ales de adunarea generală, ci să fie responsabil în față
acesteia. După revoluția din 1848 din Moldova și Muntenia și tratatul încheiat între Rusia și Turcia,
adunările obștești sunt înlocuite cu divanuri, formatedin boieri numiți de domn, iar prevederile de
drept constituţional ale regulamentelor organice au fost modificate prin Constituţia de la Balta –
Liman, încheiată cu Rusia şi Turcia la 1 mai 1849, Adunările obşteşti fiind înlocuite cu divanuri
formate din boieri numiţi de domn.

c) Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi Constituţia României din 1866;

După unirea Moldovei și Valahiei într-un singur stat unic România, importanța
constituționalăevoluează prin adoptarea Constituției din 1866 după modelul constituției belgiene
(1831). La 30 iunie 1866, după modelul constituţiei belgiene, este votată de Parlament Constituţia
României, sancţionată de domnitor la 1 iulie 1866. Constituția a întrat în vigoare în aceiași zi, la acel
moment ea fiind una din cele mai moderne și democratice constituții în Europa. Constituția
1
Note De Curs Dreptul Constituțional (Ciclul I), Victor Rusu Drd., Magistru În Drept, Lector Superior USEM,
Universitatea De Studii Europene Din Moldova, Facultatea De Drept 2012.
2
Drept MD, articolul Dezvoltarea Constituţională A Republicii Moldova.

3
cuprindea 8 titluri cu 133 articole. Titlurile reglementau despre teritoriul României, despre finanțe,
despre puterea armată, despre revizuirea constituției, dispoziții tranzitorii și suplimentare.
Constituţia consacră în chiar primul articol că: „Principatele Unite Române constituie un singur stat
indivizibil, sub denumirea de România”3. Prevederile constituționale reglementau căputerea
legislativă se exercita colectiv de domn și reprezentanța națională, formată din două camere: Camera
Deputaților și Senatul. Puterea executivă era exercitată de către domn cu ajutorul miniștrilor. Puterea
judecătorească era exercitată de către curți și tribunale și organe speciale judecătorești constituite în
baza legii. Un alt principiu al dreptului constituțional era garantarea drepturilor și libertăților
românilor. Aceste drepturi puteau fi exercitate numai de cetățeni români, cetățenia putea fi acordată
numai persoanelor de rit creștin4. Un alt principiu era principiul supremației constituției care
însemna că toate legile trebuiau să fie în concordanță cu prevederile constituției şi că aceasta nu
poate fi suspendată nici parţial şi nici total. Constituţia prevedea că aceste drepturi puteau fi
exercitate numai de cetăţenii români. Cetăţenia putea fi acordată numai creştinilor de rit creştin.
Constituţia a consfinţit lipsa în stat a deosebirii de clasă, indicând că toţi cetăţenii sunt egali în faţa
legii. Se declara inviolabilitatea domiciliului şi libertatea conştiinţei. Declarând proprietatea sacră şi
inviolabilă. Constituţia stabilea că nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averii.
Constituţia respectivă a constituit un puternic instrument juridic pe calea modernizării ţării în spiritul
revendicărilor democratice.

1.2 Perioada interbelică (constituțiile române).

a) Constituția României din 1923;

La sfîrșitul lunii martie 1923, Constituția României a fost votată, promulgată și publicată la 29
martie 1923. Constituția cuprindea 8 titluri și 138 articole, aproximativ 60% a fost preluat din textul
constituțieidin 1866. Constituția se referea la declarații de drepturi și libertăți, garantarea lor de către
stat, organizarea puterilor în stat și procedura de revizuire a constituției. Constituția garanta
drepturile cetățenilor, cum ar fi: libertatea întrunirilor, a presei, dreptul la asociere, secretul
corespondenței, dreptul la învățătură, dreptul de a alege și de a fiales, dreptul la petiționare.
Constituția garanta dreptul de vot universal egal și dedrept, ca formă de guvernamînt era monarhia
3
Constituţia din 1866, art.1, extras Ioan Muraru, op. cit., p. 53.
4
Constituţia din 1866, extras de Elena Aramă, „Istoria dreptului românesc”, Editura S.A. Reclama , Chişinău
1998, p. 101.

4
constituțională cu regim democratic parlamentar. Constituția consfințea separarea puterilor
legislativă, executivă și judecătorească. Puterea legislativă era exercitată colectiv de către rege și
reprezentanța națională bicamerala. Puterea executivă era exercitată de către rege cu ajutorul
miniștrilor. Puterea judecătoreasca era exercitată de instanțele judecătorești, în fruntea cărora se afla
Curtea de Casație avînd competență și de controlul constituțional. Constituția prevedea supremația
ei, fiind aplicat controlul constituțional al legilor și contenciosul administrativ. În constituţie cele trei
puteri erau independente una de alta şi se limitau reciproc. Independenţa legislativului era garantată
prin imunitatea parlamentară. Independenţa executivului se asigura prin recunoaşterea puterii
constituţionale a regelui ca ereditare. Independenţa judecătorească era garantată prin inamovibilitate.
Revizuire Constituțieia putea fi înfăptuită printr-o procedură specială. Asupra iniţiativei de revizuire
a constituţiei trebuiau să se pronunţe toate trei ramuri ale puterii legislative.

b) Constituțiadin 1938;

În 1938 regele Carol al II-lea a emis o noua constituțiene ținînd cont deprocedura de abrogare
și adoptare a constituției, ea a marcat trecerea de la un regimparlamentar la un regim autoritar cu
prioritatea puterii executive. Rolul puterii legislative a fost diminuat, regele concentrînd în monile
sale toate trei ramuri aleputerii. Reprezentanta națională era un simplu Instrument În mîinile regelui.
Potrivit acestei constituţii, regele era nu numai titularul puterii executive, ci şi al celei legiuitoare.
Reprezentanţa naţională, alcătuită din Camera Deputaţilor şi Senat, era un simplu instrument cu
ajutorul căruia el urma să-şi exercite această putere. Constituția din 1938 a fost suspendata la 5
septembrie 1940, în august 1944 este restabilită acțiunea constituției din 1923 și 1866, astfel punînd
capăt regimului dictatorial.

3. Perioada constituțiilor socialiste.

a) Constituția RASSM-1925;

La 10 mai 1925, Congresul al 9-lea al Congresului Suprem din întreaga Ucraină a adoptat
Constituția RASSM și a introdus modificările respective în Constituția Ucrainei. Congresul I al
Sovietelor din Moldova a adoptat Constituţia R.A.S.A.M. la 23 aprilie 1925. Această constituție
cuprindea 48 de puncte expuse în 7 capitole și anume: prevederile generale, organele supreme de
stat, sovietul comisarilor norodnici, stema și steagul. Aceasta constituție a consfințit prin lege

5
dictatura proletariatului, bazat pe alianța clasei muncitoare și țărănimii, determinatde rolul
conducător al partidului comunist. Constituţia din 1925 nu se referea la drepturi şi libertăţi, ceea ce
nu este compatibil cu denumirea de constituţie modernă. Conform acestei constituţii sistemul
judiciar era compus din judecătoriile norodnici organizate în teritoriu, Judecătoria Principală, ce
activa în baza regulamentului său şi Judecătoria Supremă a U.R.S.S., ca instanţa superioară care
exercită un control în general, inclusiv şi administrativ. Ea a consfinţit prin lege dictatura
prolitariatului, bazată pe alianţa clasei muncitoare şi ţărănimii, determinând rolul conducător al
Partidului Comunist. Constituţia R.A.S.S.M. din 1925 a instaurat baza de organizare a puterii
muncitorilor şi ţăranilor într-un sistem unic de organizare reprezentativă – sovietele de deputaţi ai
ţăranilor şi ai Armatei Roşii.

b) Constituția RASSM-1938;

În baza dezvoltării și renovării a URSS, a constituției URSS din 1936 și aconstituției Ucrainei
din 1937 a fost adoptata o noua constituție RASSM care avea11 capitole și 114 articole cu patru
capitole mai mult decât cea din 1925. Capitolele noi se refereau la orânduirea socială, drepturile şi
obligaţiile cetăţenilor, sistemul electoral, procedura de modificare a constituţiei. Se declara că baza
politică o constituie sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii, iar baza economică – sistemul
socialist de gospodărie şi proprietate socialistă. Ca proprietatea socialistă era considerată
proprietatea de stat şi proprietatea cooperatist – colhoznică. Constituția avea la baza ei politica
ideologică apartidului comunist, sistemul economic cuprindea sistemul socialist de gospodărieși
proprietatea colectivă. Ca proprietate socialistă era considerată proprietatea destat și proprietatea
colhoznică. În organizarea puterii de stat nu era realizat principiul separației puterii în stat, ci era o
putere unică în frunte cu partidul comunist. În fruntea puterii de stat era Sovietul Suprem avînd
atribuțiile sale supreme, organele locale erau sovietele raionale, orășenești și sătești. Constituția a
introdus dreptul de vot universal egal, direct și liber exprimat. Erau garantate și anumite drepturi: la
munca, învățătură, asistență socială, libertatea asocierii; sedeclara ca cei mai conștienți se unesc în
partidul comunist. Constituția concomitent înainta și anumite îndatoriri față de stat: executarea
legilor, respectarea disciplineide muncă, păstrarea și consolidarea proprietății sociale șiîndatorirea
față de patrie. Organele erau împărţite în categorii, între care se stabileau relaţii de subordonare, din
treaptă în treaptă, până la organul suprem – Sovietul Suprem. Sovietul Suprem nu era unicul organ

6
legislativ,de oarece actele referitor la modificarea constituţiei, la împărţirea administrativ –
teritorială, trebuieau confirmate din partea organelor ucrainene. Organele locale ale puterii de stat
erau Sovietelor raionale, orăşeneşti şi săteşti. Constituţia a introdus dreptul la vot universal, direct
egal şi cu scrutin secret. Se declarau drepturile la muncă, învăţătură, odihnă, la asistenţă socială,
libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, mitingurilor şi demonstraţiilor. Libertatea asocierii era
declarată cu specificarea că cei mai conştienţi se unesc în Partidul Comunist. Proclamând cetăţenilor
drepturi, Constituţia concomitent le-a înaintat şi anumite îndatoriri: executarea legilor, respectarea
disciplinei de muncă, atitudinea onestă faşă de datoria obştească, stima faţă de regulile de
convieţuire socială, păstrarea şi consolidarea proprietăţii socialiste 5.

c) Constituția RSSM-1941;

Următoarea etapă în dezvoltarea constituțională a Republicii Moldova sereferă la formarea

RSSM și adoptarea constituției din 1941. Textul constituției se baza pe constituția URSS din 1936,
pe constituția RSSU (Ucraina) din 1937 și cele doua constituții ale RASSM din 1925 și 1938. În
urma evenimentelor din 1940 a fost constituită R.S.S.M.. Statul postu a fost creat şi integrat în
U.R.S.S. La 10 februarie 1941, Sesiunea I a Sovietului Suprem al R.S.S.M. a adoptat Constituţia
R.S.S.M. Constituţia cuprindea 11 capitole şi 125 de articole. După structura şi numirea capitolelor
ea nu se deosebea de constituţiile celorlalte republici sovietice. Primul capitol declara statul ca stat
al muncitorilor și țăranilor, baza politică o constituie societățile de deputați ale oamenilor muncii,
apărută în rezultatul răsturnării puterii moșierești și acapitaliștilor și instaurarea dictaturii
proletariatului. Capitolul doi declara drepturile suveraneși teritoriul care nu poate fi schimbat fără
consimțămîntul poporului. Organele supreme în stat erau Sovietul Suprem și Prezidiul Sovietului
Suprem, ambele avînd putere legislativă și parțial executivă. Sovietul Comisarilor norodnicise
caracteriza ca un organ suprem de putere executivă. În fruntea căreia era Președintele lui. Ca organe
locale erau sovietele locale alese dintre muncitori și țărani printr-un scrutin universal. Sistemul
judecătoresc era înfăptuit de Judecătoria Supremă a RSSM subordonată Judecătoriei Supreme
URSS. În constituție se garantau și drepturi, cum ar fi: dreptul la muncă, dreptul la asistențăsocială,
dreptul la odihnă și îndatoriri: serviciul militar obligatoriu și apărarea proprietății socialiste. Se
declară dreptul la asociere în organizaţii obşteşti şi enumera aceste organizaţii, apoi adaugă că cei

5
Drept MD, articolul Dezvoltarea Constituţională A Republicii Moldova.

7
mai activi şi conştienţi se pot uni în Partidul Comunist al bolşevicilor. Se fixau şi îndatoririle de a
ocroti proprietatea socialistă, obligaţia militară. Era prevăzută modificarea constituției, care era
aprobată de Sovietul Suprem al RSSM cu votul a 2/3. Printre obiectele proprietăţii de stat se indica
fabricile şi uzinele mari, casele mari, deoarece cele mici puteau rămâne în proprietate privată. O altă
particularitate a constituţiei R.S.S.M din 1941 era faptul, că printre obiectele ce se puteau afla în
proprietate personală se enumera şi inventarul agricol. Constituţia din 1941 permitea temporar
existenţa proprietăţii private mici. Această Constituţie renunţă la principiile universale: pluralismul
politic, separaţia puterilor, supremaţia legii şi a statului de drept6.

d) Constituția din RSSM din 1978;

După declararea Congresului URSS de socialism dezvoltat, adoptarea constituției URSS din
1977, la 15 aprilie 1978 a fost adoptată în unanimitate constituția RSSM din 1978, ea fiind
structurată din preambul, 19 capitole și 172 articole. În primul capitol se declara că toată puterea în
RSSM aparține poporului, care o exercită în mod direct prin sovietele de deputați ale norodului.
Baza sistemului economic o constituie proprietatea socialistă. În art. 10 se menţiona că „baza
sistemului economic al R.S.S.M. o constituie proprietatea socialistă” sub formă de proprietate de
stat, cooperatist – colhoznică şi a altor organizaţii obşteşti, ne menţionând că această proprietate a
provenit din lichidarea proprietăţii private. În art. 13 Constituţia aminteşte şi proprietatea personală,
care se extindea asupra obiectelor de întrebuinţare curentă, casă de locuit şi economiile provenite din
muncă. Constituția păstra ideologia unui partid unic, în fruntea puterii legislative era Sovietul
Suprem, instanțele judecătorești erau formate în baza judecătoriilor raionale, în fruntea cărora era
Judecătoria Supremă. Procuratura avea atribuții de supraveghere supremă asupra executării legilor.
Era prevăzută cetățenia dublă, cetățenia RSSM și cetățenia a URSS. Constituția lărgea sfera de
drepturi și libertăți adăugînd ladrepturile existente alte drepturi noi, cum ar fi: dreptul la ocrotirea
sănătății, dreptul la locuință, dreptul de a participa la conducerea de stat, dreptul de a depune
plîngeri împotriva organelor de stat și obștești. Constituția din 1978 a avut forță juridică cu unele
modificări pînă la adoptarea constituției RM din 1994. Instanţele judecătoreşti erau formate în baza
principiului egalităţii judecătorilor şi asesorilor norodnici şi la arbitrajul de stat, care putea soluţiona
litigiile de natură economică dintre întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Procuraturii era investită cu

6
Ivanov V.M., „Dezvoltarea constituţională a R.S.S.M.”, Editura Cartea Moldovenească, Chişinău 1981, p.115.

8
atribuţia de supraveghere supremă asupra executării stricte şi uniforme a legilor. Constituţia din
1978 lărgea drepturile cetăţenilor, adăugând la drepturile fixate în constituţia precedentă – la muncă,
învăţătură, odihnă, asigurare socială – şi altele noi ca: dreptul la ocrotirea sănătăţii, la locuinţă.

1.3 Etapa actuală a constituționalismului modern

Constituția Republicii Moldova din 1994

Următoarea etapa a dezvoltăriiconstituționalismului în Republică Moldova este adoptarea

„Declarației de independență” (1991), „Declarației de Suveranitate (1990), alegerea primului
parlament pe principii democratice și adoptarea primei constituții pe principii democratice la 29 iulie
1994, care a fost promulgată și a intrat în vigoare la 27 august 1994. Din această zi Constituţia
Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completările şi modificările ei a fost considerată ca
fiind abrogată. Conținutul normativ al constituției este format din preambul, 7 titluri, 151 articole 7.
Primul titlu denumit „Principii generale cuprinde norme referitoare la structura unitară a statului,
suveranitatea și independență, formă republicană de guvernamînt, fiind caracterizat ca un stat unde
persistă pluralismul politic și sunt garantate drepturile cetățeanului. Articolul 6 prevede separația și
colaborarea puterilor: puterea legislativă, executivăși judecătoreasca. Constituția este socotită ca un
act juridic suprem în stat. Simbolurile oficiale (art. 12) sunt drapelul, imnul și stema. Articolul 13
prevede limba de stat și funcționarea altor limbi. Titlul 2 garantează drepturile, libertățile și
îndatoririle fundamentale. În capitolul I, purtând denumirea „Dispoziţii generale”, sunt stabilite
principiile constituţionale ce ţin de problemele generale ale drepturilor şi libertăţilor. În capitolul II,
„Drepturile şi libertăţile fundamentale”. În capitolul III sunt stabilite îndatoririle fundamentale şi
anume: îndatorirea de fidelitate faţă de ţară, îndatorirea de apărare a patriei, îndatorirea de a respecta
constituţia şi legile, îndatorirea de a satisface serviciul militar. Titlul 3 desemnat ca „Autoritățile
publice, este structurat în capitole și secțiuni, capitolul 4 este dedicat parlamentului ca unicul organ
reprezentativ suprem și legislativ. În capitolul următor al titlului sunt cuprinse reglementări privind
Preşedintele Republicii Moldova, care este ales de Parlament prin vot secret. Capitolul 6 intitulat
„Guvernul reglementează structura, atribuțiile, alegerea, investitura și actele guvernului. Capitolul 7
reglementează raporturile parlamentului cu guvernul. Totodată, „membrii Guvernului au acces la
lucrările Parlamentului.”8 Capitolul 8 reglementează „Administrația publică inclusiv și statutul
7
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994.
8
Art. 104, Constituţia R.M.

9
special de autonomie al Găgăuziei. Organele centrale de specialitate ale puterii executive a statului
sunt ministerele, care traduc în viaţă, pe baza legii, politica Guvernului, hotărârile şi ordonanţele lui.
În atribuţiile ministerelor, se înfiinţează departamente, servicii de stat şi inspectorate. Principiile de
bază ale administraţiei publice locale: principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării.
Capitolul 9 este dedicat autorităților judecătorești și principiilor înfăptuirii justiției. Printr-o secțiune
separatăsunt reglementate Consiliul Superior al Magistraturii și Procuratura. Titlul 4 „Economia
națională și finanțele publice bazate pe economie de piață, proprietate privatăși proprietate publică”,
cuprinde norme referitoare la economie, proprietate, sistemul financiar, bugetul public naţional,
impozitele şi taxele statului. Titlul 5 reglementează statutul Curții Constituționale , atribuțiile (art.
135), structura (art. 136) și actele Curții. Fiind un organ politico – jurisdicţional, special şi
specializat, ea va asigura pe calea controlului de constituţionalitate supremaţia Constituţiei în
sistemul juridic normal. Curtea Constituţională este formată din 6 judecători numiţi pe un mandat de
6 ani.9 În sistemul constituţional al Republicii Moldova, Curţii Constituţionale îi revin atribuţii
importante, punctul său de vedere putând avea uneori un rol decisiv în soluţionarea unor probleme
politice. Titlul 6 este dedicat revizuirii constituției. Subiecții cu drept de revizuire (art. 141) și
procedura de revizuire. La 5 iulie 2000, Parlamentul a adoptat Legea nr. l 115-XIV cu privire la
modificarea şi completarea Constituţiei RM. Modificările Constituţiei au limitat competenţa şi rolul
Preşedintelui RM în favoarea Guvernului şi a Parlamentului. Astfel prin aceste modificări statul RM
s-a transformat dintr-un stat cu model semiprezidenţial de guvernare într-un stat cu model
parlamentar de guvernare. În special Parlamentului i s-a atribuit competenţa de a alege Preşedintele
Republicii cu votul a 3/5 din numărul deputaţilor aleşi şi a-l demite cu votul a 2/3 din numărul
deputaţilor aleşi. Titlul 7 „Dispoziții finale și tranzitorii reglementează, că odată cu întrarea în
vigoare a constituției, este abrogatăconstituția RSSM din 1978.

2 Constituția din 1994

Una dintre primele manifestări ale intenţiilor de autodeterminare este decizia Sovietului
Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (ales pe circumscripţii uninominale în
februarie 1990), care la 23 mai 1991 a schimbat denumirea statului “R.S.S. Moldova” în “Republica
Moldova” şi, respectiv, a “Sovietului Suprem” în “Parlamentul Republicii Moldova”. În prima

9
Al.(1), art. 136, Constituţia R.M.

10
jumătate a lui 1990, am început să vorbim despre nevoia adoptării unei noi Constituţii, care să nu fie
subordonată Constituţiei URSS, iar la 19 iunie 1990 a fost formată o comisie, sarcina căreia era să
elaboreze proiectul unei noi Constituţii. Această comisie era prezidată de Preşedintele Republicii
Moldova, Mircea Snegur. La 23 iunie 1990, Parlamentul adoptă Declaraţia de suveranitate a RSSM.
Declaraţia de suveranitate trebuia să servească drept bază pentru participarea ţării noastre la procesul
de reorganizare a URSS conform unor noi principii. La 27 august 1991, Parlamentul Republicii
Moldova adoptă Declaraţia de independenţă. Aceasta practic a suplinit neajunsurile din Declaraţia
de suveranitate. Sub presiunile Mişcării de Eliberare Naţională, la 17 martie 1991 Sovietul Suprem
al RSSM a refuzat oficial participarea la referendumul unional – ultima încercare de menţinere a
Uniunii Sovietice. Între timp, activa comisia ce lucra asupra proiectului noii constituţii. În 1993,
comisia deja avea elaborat proiectul Constituţiei Republicii Moldova. Declaraţia de independenţă
urma să devină preambulul noii constituţii a Republicii Moldova. Dar în 1993 Parlamentul devenise,
practic, nefuncţional. După demisia lui Alexandru Moşanu, preşedinte al Parlamentului devine Petru
Lucinschi. Apoi s-a ajuns la alegeri parlamentare anticipate. La acea etapă nu exista o lege electorală
generală, cum este astăzi Codul electoral. Astfel, în 1993, Parlamentul a adoptat o Lege privind
alegerea Parlamentului. În baza acesteia, în februarie 1994 au avut loc alegeri parlamentare
anticipate. Preşedinte al Parlamentului nou ales a devenit Petru Lucinschi, care se bucura de
susţinerea majorităţii parlamentare. Comisia pentru elaborarea proiectului de constituţie a fost
reorganizată. Noua componenţă a comisie a introdus o serie de modificări esenţiale în textul
proiectului elaborat de prima comisie. La 29 iulie 1994, Parlamentul a adoptat Constituţia
Republicii Moldova, declarând-o „Lege supremă a societăţii şi a statului”. Astfel, în Republica
Moldova, un Parlament ordinar şi-a atribuit funcţia unei adunări constituante. Trebuie să subliniem
faptul că neajunsurile procesului de instituire a bazelor constituţionale în Republica Moldova sunt
evidente, iar revizuirea unor norme constituţionale este de o importanţă incontestabilă. Republica
Moldova are o „Constituţie oferită” de un parlament fără puteri constituante exprese. Constituţia
Republicii Moldova, adoptată cu neajunsurile de procedură pe care le-am enunţat, face parte din
această categorie de Legi fundamentale10.

10
Sputnik.md, articolul Cum s-a ales Moldova cu Constituţie, Gh. Vaculovschi 2015

11
Concluzii

După cum am văzut în cadrul acestei lucrări, originea constituționalismului în țara noastră este
legată foarte mult de evoluția istoriei pe teritoriul dat, dar și teritoriile în imediata vecinătate. Dat
fiind faptul că acest teritoriu mereu a fost sub conduceri din exterior, cei din urmă își impuneau
mereu regulile de joc. Totuși, cu timpul principiile democratice și-au găsit locul în lege, formînd și
modernizînd legea supremă în stat – constituția. Nu putem afirma că în prezent acesta este perfectă,
însă cu siguranță, este mai democratică decît oricare alta înainte acesteia, inar procesul de
actualizare și dezvoltare este continuu.

Bibliografie

 Pagina oficială a Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare, Republica Moldova,

articolul Evoluţia constituţionalismului în Republica Moldova, disponibil la
http://www.cnaa.acad.md/nomenclature/law/120002/i/ 01.12.2016
 Note De Curs Dreptul Constituțional (Ciclul I), Victor Rusu Drd., Magistru În Drept, Lector
Superior USEM, Universitatea De Studii Europene Din Moldova, Facultatea De Drept 2012,
disponibil la http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/003_-
_Dreptul_constitutional.pdf 01.12.2016
 Drept MD, articolul Dezvoltarea Constituţională A Republicii Moldova, disponibil la
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-constitutional/capitolul-7-
dezvoltarea-constitutionala-a-republicii-moldova/ 01.12.2016
 Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, publicat: 12.08.1994 în Monitorul Oficial Nr.
1, Data intrarii in vigoare: 27.08.1994, disponibilă la http://lex.justice.md/document_rom.php?
id=44B9F30E:7AC17731 01.12.2016
 Constituţia din 1866, extras Ioan Muraru.
 Constituţia din 1866, extras de Elena Aramă, „Istoria dreptului românesc”, Editura S.A.
Reclama , Chişinău 1998.
 Ivanov V.M., „Dezvoltarea constituţională a R.S.S.M.”, Editura Cartea Moldovenească,
Chişinău 1981.
 Sputnik.md, articolul Cum s-a ales Moldova cu Constituţie, Gh. Vaculovschi 2015, disponibil
la http://sputnik.md/moldova/20150729/1076886.html 01.12.2016

12